Cerere privind executarea obligatiilor decurgand din contracte de achizitie publica. Competenta teritoriala.
(Decizie nr. 2229 din data de 16.12.2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti)Cerere privind executarea obligatiilor decurgand din contracte de achizitie publica. Competenta teritoriala.
Dispozitiile art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii inlatura aplicabilitatea dispozitiilor art. 10 pct. 1 cod proc. civila, normele de competenta teritoriala alternativa fiind inlaturate si reclamantul nemaiavand posibilitatea de a alege instanta pentru solutionarea litigiului, cat timp legea speciala instituie numai competenta tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante.
Decizia nr.2229 din 16 decembrie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.1970/105/2010 reclamanta SC O. D. SRL a chemat in judecata pe parata COMUNA I. prin primar, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 1.004.029,18 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor de proiectare executate si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca intre parti s-au incheiat contractele nr.4188/18.12.2006, care a avut ca obiect elaborarea de catre reclamanta a proiectului "Asfaltare drum judetean si drumuri adiacente localitatii I.", in valoare de 481.057,50 lei (cu TVA inclus) si nr. 4288/22.12.2006, ce a avut ca obiect elaborarea de catre societate a proiectului "Retea canalizare menajera localitatea I.", in valoare de 665.771,68 lei (cu TVA inclus).
A mai aratat ca, in ceea ce priveste proiectul realizat in temeiul contractului nr.4188/18.12.2006, l-a predat paratei la data de 28.11.2007, situatie ce rezulta din procesul-verbal de predare-primite incheiat intre parti si, desi a primit lucrarea, parata nu a inteles sa plateasca integral suma datorata pentru efectuarea si predarea lucrarii, respectiv suma de 481.057,50 lei, din care reclamanta a recuperat in parte suma datorata, respectiv suma de 142.800 lei, astfel incat parata mai datoreaza suma de 338.257,50 lei, reprezentand partea ramasa neachitata din valoarea lucrarii executate.
De asemenea, a aratat ca, in ceea ce priveste proiectul "Retea canalizare menajera localitatea I.", in valoare de 665.771,68 lei, efectuat in temeiul contractului nr.4288/22.12.2006, lucrarea a fost predata paratei la data de 28.12.2007, situatie care rezulta din procesul-verbal de primire incheiat intre parti la data de 28.12.2007; factura nr.OPD 019/26.01.2010 in valoare de 665.771,68 lei a fost refuzata la plata si, pentru solutionarea litigiului pe cale amiabila, reclamanta a convocat parata la conciliere directa pentru data de 17.03.2010, orele 13,00, cand parata a refuzat in continuare achitarea sumelor datorate.
A mentionat reclamanta ca parata a refuzat plata pe motivul ca reclamanta nu si-ar fi indeplinit obligatiile contractuale, insa parata nu a precizat care obligatii nu au fost indeplinite si a omis cu rea-credinta faptul ca proiectele contractate au fost intocmite si predate, fara a exista de la data predarii si pana la acest moment vreo obiectie cu privire la lucrarile intocmite.
Reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 1.004.029,18 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor de proiectare executate si neachitate de parata si la plata cheltuielilor de judecata.
Parata Comuna I. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova, aratand ca, potrivit dispozitiilor art.7 alin.1 Cod procedura civila, cererea de chemare in judecata a unei persoane juridice de drept privat, institutia paratei fiind asimilata in aceasta materie cu o astfel de entitate juridica, se introduce la instanta in circumscriptia careia aceasta persoana isi are sediul, respectiv la Tribunalul Dambovita.
A mai sustinut ca in cuprinsul contractelor de care reclamanta intelege sa se foloseasca in probatiune nu rezulta nici locul incheierii sau executarii acestora si nici locul executarii obligatiilor de plata, iar referitor la locul platii dispozitiile art.59 alin.2 C.com. stabilesc locul platii la sediul debitoarei, astfel incat si prin prisma acestor considerente instanta competenta teritorial este tot Tribunalul Dambovita.
Pe cale de cerere reconventionala arata ca suma solicitata de reclamanta are la baza doua conventii, respectiv contractul nr.4188/18.12.2006 si contractul nr.4288/22.12.2006, incheiate conform O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.
A mai aratat ca, in realitate, parata se afla in fata ipotezei de a fi actionata in judecata ca urmare a conduitei infractionale insusite de fostul primar al comunei I., Jud. Dambovita, ce a inteles sa incheie contractele atacate nesocotind prevederile O.U.G. nr.34/2006.
Mai arata ca P. G. a folosit o stampila falsificata a institutiei parate spre a confirma primirea documentelor la a caror conceptie societatea reclamanta s-a obligat in temeiul contractelor atacate, astfel ca a formulat plangere penala impotriva lui P. G. si, in prezent, plangerea se afla spre solutionare la Parchetul de pe langa Judecatoria Moreni, Jud. Dambovita.
Mentioneaza parata ca, urmare a constatarii nulitatii absolute a celor doua contracte si in aplicarea principiului restitutio in integrum, se impune obligarea societatii reclamante la restituirea sumei de 142.800 lei ce a fost incasata in temeiul actelor invalidate.
In drept au fost invocate dispozitiilor art. 19 din O.U.G. nr.34/2006.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Prin sentinta nr. 383 din 4 octombrie 2010 Tribunalul Prahova a admis exceptia necompetentei teritoriale invocata de parata si a declinat competenta de solutionare a cauzei formulata de reclamanta in favoarea Tribunalului Dambovita - sectia comerciala.
Cu privire la exceptia necompetentei teritoriale, a retinut ca cele doua contracte, nr. 4188/18.12.2006 si nr.4288/22.12.2006, au fost incheiate in conformitate cu dispozitiile O.U.G. nr. 34/2006 privind achizitiile publice, iar in speta se solicita de catre reclamanta anumite pretentii banesti si parata solicita constatarea nulitatii absolute a celor doua contracte, astfel ca parata este asimilata unei persoane juridice de drept privat.
Potrivit dispozitiilor art.7 alin.1 Cod procedura civila, cererea de chemare in judecata a unei persoane juridice de drept privat se introduce la instanta in circumscriptia careia aceasta persoana isi are sediul, respectiv in cauza de fata la Tribunalul Dambovita.
S-a mai retinut ca, potrivit dispozitiilor art.10 pct.1 si 4 Cod procedura civila, se stabileste o competenta teritoriala alternativa si in favoarea instantei in circumscriptia careia s-a prevazut in contract locul executarii in parte a obligatiei, respectiv in circumscriptia careia obligatia comerciala a luat nastere, insa prin contractele incheiate, partile au stipulat expres la articolele nr.9.2 din ambele contracte ca "in cazul in care divergentele continua, acestea vor fi supuse spre rezolvare instantelor de drept sa judece astfel de litigii".
Impotriva sentintei pronuntata de Tribunalul Prahova a formulat recurs reclamanta SC O. D. SRL , care sustine ca a investit Tribunalul Prahova cu o actiune in pretentii, in temeiul competentei teritoriale alternative data de prevederile art. 10 pct. 1 si 4 Cod procedura civila, raportate la art. 59 Cod comercial, iar potrivit prevederilor art. 59 Cod comercial, obligatiile comerciale trebuie executate la locul prevazut in contract sau la locul rezultat tacit din natura operatiunii ori din intentia partilor sau la locul unde debitorul are sediul sau comercial la data incheierii contractului.
Partile nu au prevazut in contract locul executarii obligatiei/locul platii, insa acestea rezulta fara dubiu din natura operatiunii, intentia partilor si actiunile ulterioare incheierii contractelor, recurenta reclamanta obligandu-se la intocmirea unor proiecte tehnice care nu puteau fi efectuate decat la sediul acesteia din Ploiesti, iar intimata parata s-a obligat la plata unor sume ce nu puteau fi achitate cu numerar la sediul intimatei parate, ci numai prin virament in contul recurentei reclamante, deschis la Trezoreria Ploiesti. Ca este asa rezulta din chiar faptul intimatei parate, care la data de 6.12.2007 a virat in contul recurentei-reclamante deschis la Trezoreria Ploiesti suma de 19.000 lei, reprezentand plata partiala a facturii nr. 4811895 din data de 30.11.2007, emisa in baza acelorasi contracte, ce constituie temeiul pretentiilor cu a caror solutionare a fost investit Tribunalul Prahova.
In opinia recurentei, prin plata efectuata, intimata parata a confirmat ca partile au stabilit implicit ca plata este portabila si nu cherabila, iar Tribunalul Prahova s-a mai pronuntat anterior pe o alta cerere a societatii formulata in contradictoriu cu intimata parata, dispunand obligarea la plata sumei de 123.800 lei, reprezentand parte din c/val lucrarilor executate in baza acelorasi contracte.
Faptul ca intimata parata a formulat o cerere reconventionala prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractelor in baza carora se solicita obligarea la plata sumei datorate nu este de natura sa altereze competenta Tribunalului Prahova, intrucat in cauza a intervenit prorogarea legala de competenta prevazuta de art. 17 Cod procedura civila.
Sustine recurenta ca intimata - parata, reclamanta in cererea reconventionala, investise Tribunalul Prahova cu solutionarea cererii reconventionale, desi putea sa se adreseze Tribunalului Dambovita, situatie in care aceasta nu mai putea invoca exceptia necompetentei teritoriale.
Fata de cele aratate, apreciaza ca Tribunalul Prahova a pronuntat o solutie gresita, motiv pentru care solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul constatarii competentei teritoriale a Tribunalului Prahova in solutionarea litigiului.
Intimata nu a formulat intampinare.
Curtea a retinut ca acele contracte invocate de reclamanta - recurenta drept temei al obligatiei de plata a intimatei-parate au fost incheiate in baza OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, iar conform dispozitiilor art. 286 alin. 1 din ordonanta procesele si cererile privind acordarea despagubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractelor de achizitie publica se solutioneaza in prima instanta de catre sectia comerciala a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante.
In aceste conditii, dispozitiile speciale mentionate inlatura aplicabilitatea dispozitiilor art. 10 pct. 1 Cod procedura civila invocat de recurenta, normele de competenta teritoriala alternativa fiind inlaturate si reclamantul nemaiavand posibilitatea de a alege instanta pentru solutionarea litigiului, cat timp legea speciala instituie numai competenta tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante. Totodata, nu sunt aplicabile nici dispozitiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ si nici dispozitiilor art. 10 pct. 4 Cod procedura civila si art. 59 cod comercial, care se refera la obligatii comerciale, procesele si cererile in materie de achizitii publice intrand in domeniul de reglementare al OUG nr. 34/2006, argumentele aduse de recurenta in sustinerea locului de executare a contractelor si a locului de efectuare a platii fiind, in consecinta, nerelevante.
De asemenea, practica judiciara invocata nu constituie izvor de drept, astfel incat Curtea, constatand ca nu se impune modificarea sentintei recurate, nefiind incident nici unul din motivele de modificare prev. de art. 304 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.
Dispozitiile art. 286 alin. 1 din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii inlatura aplicabilitatea dispozitiilor art. 10 pct. 1 cod proc. civila, normele de competenta teritoriala alternativa fiind inlaturate si reclamantul nemaiavand posibilitatea de a alege instanta pentru solutionarea litigiului, cat timp legea speciala instituie numai competenta tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante.
Decizia nr.2229 din 16 decembrie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal
Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.1970/105/2010 reclamanta SC O. D. SRL a chemat in judecata pe parata COMUNA I. prin primar, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 1.004.029,18 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor de proiectare executate si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca intre parti s-au incheiat contractele nr.4188/18.12.2006, care a avut ca obiect elaborarea de catre reclamanta a proiectului "Asfaltare drum judetean si drumuri adiacente localitatii I.", in valoare de 481.057,50 lei (cu TVA inclus) si nr. 4288/22.12.2006, ce a avut ca obiect elaborarea de catre societate a proiectului "Retea canalizare menajera localitatea I.", in valoare de 665.771,68 lei (cu TVA inclus).
A mai aratat ca, in ceea ce priveste proiectul realizat in temeiul contractului nr.4188/18.12.2006, l-a predat paratei la data de 28.11.2007, situatie ce rezulta din procesul-verbal de predare-primite incheiat intre parti si, desi a primit lucrarea, parata nu a inteles sa plateasca integral suma datorata pentru efectuarea si predarea lucrarii, respectiv suma de 481.057,50 lei, din care reclamanta a recuperat in parte suma datorata, respectiv suma de 142.800 lei, astfel incat parata mai datoreaza suma de 338.257,50 lei, reprezentand partea ramasa neachitata din valoarea lucrarii executate.
De asemenea, a aratat ca, in ceea ce priveste proiectul "Retea canalizare menajera localitatea I.", in valoare de 665.771,68 lei, efectuat in temeiul contractului nr.4288/22.12.2006, lucrarea a fost predata paratei la data de 28.12.2007, situatie care rezulta din procesul-verbal de primire incheiat intre parti la data de 28.12.2007; factura nr.OPD 019/26.01.2010 in valoare de 665.771,68 lei a fost refuzata la plata si, pentru solutionarea litigiului pe cale amiabila, reclamanta a convocat parata la conciliere directa pentru data de 17.03.2010, orele 13,00, cand parata a refuzat in continuare achitarea sumelor datorate.
A mentionat reclamanta ca parata a refuzat plata pe motivul ca reclamanta nu si-ar fi indeplinit obligatiile contractuale, insa parata nu a precizat care obligatii nu au fost indeplinite si a omis cu rea-credinta faptul ca proiectele contractate au fost intocmite si predate, fara a exista de la data predarii si pana la acest moment vreo obiectie cu privire la lucrarile intocmite.
Reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 1.004.029,18 lei, reprezentand contravaloarea lucrarilor de proiectare executate si neachitate de parata si la plata cheltuielilor de judecata.
Parata Comuna I. a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Prahova, aratand ca, potrivit dispozitiilor art.7 alin.1 Cod procedura civila, cererea de chemare in judecata a unei persoane juridice de drept privat, institutia paratei fiind asimilata in aceasta materie cu o astfel de entitate juridica, se introduce la instanta in circumscriptia careia aceasta persoana isi are sediul, respectiv la Tribunalul Dambovita.
A mai sustinut ca in cuprinsul contractelor de care reclamanta intelege sa se foloseasca in probatiune nu rezulta nici locul incheierii sau executarii acestora si nici locul executarii obligatiilor de plata, iar referitor la locul platii dispozitiile art.59 alin.2 C.com. stabilesc locul platii la sediul debitoarei, astfel incat si prin prisma acestor considerente instanta competenta teritorial este tot Tribunalul Dambovita.
Pe cale de cerere reconventionala arata ca suma solicitata de reclamanta are la baza doua conventii, respectiv contractul nr.4188/18.12.2006 si contractul nr.4288/22.12.2006, incheiate conform O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.
A mai aratat ca, in realitate, parata se afla in fata ipotezei de a fi actionata in judecata ca urmare a conduitei infractionale insusite de fostul primar al comunei I., Jud. Dambovita, ce a inteles sa incheie contractele atacate nesocotind prevederile O.U.G. nr.34/2006.
Mai arata ca P. G. a folosit o stampila falsificata a institutiei parate spre a confirma primirea documentelor la a caror conceptie societatea reclamanta s-a obligat in temeiul contractelor atacate, astfel ca a formulat plangere penala impotriva lui P. G. si, in prezent, plangerea se afla spre solutionare la Parchetul de pe langa Judecatoria Moreni, Jud. Dambovita.
Mentioneaza parata ca, urmare a constatarii nulitatii absolute a celor doua contracte si in aplicarea principiului restitutio in integrum, se impune obligarea societatii reclamante la restituirea sumei de 142.800 lei ce a fost incasata in temeiul actelor invalidate.
In drept au fost invocate dispozitiilor art. 19 din O.U.G. nr.34/2006.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Prin sentinta nr. 383 din 4 octombrie 2010 Tribunalul Prahova a admis exceptia necompetentei teritoriale invocata de parata si a declinat competenta de solutionare a cauzei formulata de reclamanta in favoarea Tribunalului Dambovita - sectia comerciala.
Cu privire la exceptia necompetentei teritoriale, a retinut ca cele doua contracte, nr. 4188/18.12.2006 si nr.4288/22.12.2006, au fost incheiate in conformitate cu dispozitiile O.U.G. nr. 34/2006 privind achizitiile publice, iar in speta se solicita de catre reclamanta anumite pretentii banesti si parata solicita constatarea nulitatii absolute a celor doua contracte, astfel ca parata este asimilata unei persoane juridice de drept privat.
Potrivit dispozitiilor art.7 alin.1 Cod procedura civila, cererea de chemare in judecata a unei persoane juridice de drept privat se introduce la instanta in circumscriptia careia aceasta persoana isi are sediul, respectiv in cauza de fata la Tribunalul Dambovita.
S-a mai retinut ca, potrivit dispozitiilor art.10 pct.1 si 4 Cod procedura civila, se stabileste o competenta teritoriala alternativa si in favoarea instantei in circumscriptia careia s-a prevazut in contract locul executarii in parte a obligatiei, respectiv in circumscriptia careia obligatia comerciala a luat nastere, insa prin contractele incheiate, partile au stipulat expres la articolele nr.9.2 din ambele contracte ca "in cazul in care divergentele continua, acestea vor fi supuse spre rezolvare instantelor de drept sa judece astfel de litigii".
Impotriva sentintei pronuntata de Tribunalul Prahova a formulat recurs reclamanta SC O. D. SRL , care sustine ca a investit Tribunalul Prahova cu o actiune in pretentii, in temeiul competentei teritoriale alternative data de prevederile art. 10 pct. 1 si 4 Cod procedura civila, raportate la art. 59 Cod comercial, iar potrivit prevederilor art. 59 Cod comercial, obligatiile comerciale trebuie executate la locul prevazut in contract sau la locul rezultat tacit din natura operatiunii ori din intentia partilor sau la locul unde debitorul are sediul sau comercial la data incheierii contractului.
Partile nu au prevazut in contract locul executarii obligatiei/locul platii, insa acestea rezulta fara dubiu din natura operatiunii, intentia partilor si actiunile ulterioare incheierii contractelor, recurenta reclamanta obligandu-se la intocmirea unor proiecte tehnice care nu puteau fi efectuate decat la sediul acesteia din Ploiesti, iar intimata parata s-a obligat la plata unor sume ce nu puteau fi achitate cu numerar la sediul intimatei parate, ci numai prin virament in contul recurentei reclamante, deschis la Trezoreria Ploiesti. Ca este asa rezulta din chiar faptul intimatei parate, care la data de 6.12.2007 a virat in contul recurentei-reclamante deschis la Trezoreria Ploiesti suma de 19.000 lei, reprezentand plata partiala a facturii nr. 4811895 din data de 30.11.2007, emisa in baza acelorasi contracte, ce constituie temeiul pretentiilor cu a caror solutionare a fost investit Tribunalul Prahova.
In opinia recurentei, prin plata efectuata, intimata parata a confirmat ca partile au stabilit implicit ca plata este portabila si nu cherabila, iar Tribunalul Prahova s-a mai pronuntat anterior pe o alta cerere a societatii formulata in contradictoriu cu intimata parata, dispunand obligarea la plata sumei de 123.800 lei, reprezentand parte din c/val lucrarilor executate in baza acelorasi contracte.
Faptul ca intimata parata a formulat o cerere reconventionala prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a contractelor in baza carora se solicita obligarea la plata sumei datorate nu este de natura sa altereze competenta Tribunalului Prahova, intrucat in cauza a intervenit prorogarea legala de competenta prevazuta de art. 17 Cod procedura civila.
Sustine recurenta ca intimata - parata, reclamanta in cererea reconventionala, investise Tribunalul Prahova cu solutionarea cererii reconventionale, desi putea sa se adreseze Tribunalului Dambovita, situatie in care aceasta nu mai putea invoca exceptia necompetentei teritoriale.
Fata de cele aratate, apreciaza ca Tribunalul Prahova a pronuntat o solutie gresita, motiv pentru care solicita admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate, in sensul constatarii competentei teritoriale a Tribunalului Prahova in solutionarea litigiului.
Intimata nu a formulat intampinare.
Curtea a retinut ca acele contracte invocate de reclamanta - recurenta drept temei al obligatiei de plata a intimatei-parate au fost incheiate in baza OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii, iar conform dispozitiilor art. 286 alin. 1 din ordonanta procesele si cererile privind acordarea despagubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractelor de achizitie publica se solutioneaza in prima instanta de catre sectia comerciala a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante.
In aceste conditii, dispozitiile speciale mentionate inlatura aplicabilitatea dispozitiilor art. 10 pct. 1 Cod procedura civila invocat de recurenta, normele de competenta teritoriala alternativa fiind inlaturate si reclamantul nemaiavand posibilitatea de a alege instanta pentru solutionarea litigiului, cat timp legea speciala instituie numai competenta tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante. Totodata, nu sunt aplicabile nici dispozitiilor art. 10 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ si nici dispozitiilor art. 10 pct. 4 Cod procedura civila si art. 59 cod comercial, care se refera la obligatii comerciale, procesele si cererile in materie de achizitii publice intrand in domeniul de reglementare al OUG nr. 34/2006, argumentele aduse de recurenta in sustinerea locului de executare a contractelor si a locului de efectuare a platii fiind, in consecinta, nerelevante.
De asemenea, practica judiciara invocata nu constituie izvor de drept, astfel incat Curtea, constatand ca nu se impune modificarea sentintei recurate, nefiind incident nici unul din motivele de modificare prev. de art. 304 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul, in baza dispozitiilor art. 312 alin. 1 Cod procedura civila.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Competenta teritoriala
Actiune in regres al angajatorului impotriva angajatului, intemeiata in baza - Sentinta civila nr. 381 din data de 25.05.2018Competenta de solutionare a contestatiei impotriva deciziei de incetare a contractului de munca. Domiciliul reclamantului - Sentinta civila nr. 3 din data de 14.01.2014
Actiune formulata de un cetatean strain privind constatarea caracterului politic a masurii deportarii la munca fortata si acordare de despagubiri. - Sentinta civila nr. 411 din data de 11.04.2013
Conflict negativ de competenta. Succesiuni succesive. - Sentinta civila nr. 5/F din data de 19.02.2007
Conflict negativ de competenta. Inexistenta conditiilor care sa atraga competenta dupa calitatea persoanei. Stabilirea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Brasov. - Sentinta penala nr. 18/R din data de 27.06.2005
Competenta instantei romane. Prorogare de competenta. Contract in forma simplificata. Plata nedatorata. - Decizie nr. 33 din data de 04.05.2012
Actiune in conflict de munca promovata de organizatia sindicala in numele si pentru membrii sai de sindicat. Competenta teritoriala. - Decizie nr. 322 din data de 01.03.2010
Competenta teritoriala alternativa intre instantele domiciliilor paratilor-debitori principali. - Decizie nr. 464 din data de 27.05.2009
Functionar public. Eliberare din functie. Competenta teritoriala a instantei. Instanta legal sesizata. - Decizie nr. 611 din data de 13.05.2008
Indemnizatie pentru cresterea copilului. Competenta instantei de contencios administrativ. Data si conditiile acordarii indemnizatiei. - Decizie nr. 735 din data de 03.06.2008
Raporturi comerciale. Momentul si locul nasterii obligatiei. Competenta teritoriala - Decizie nr. 305 din data de 13.02.2006
Conflict de munca. Instanta competenta teritorial, conform art.284 alin.1 din codul muncii. - Decizie nr. 859 din data de 21.10.2004
minori si familie- incredintare minor - Sentinta civila nr. 13 din data de 11.01.2010
Competenta teritoriala determinata de locul producerii rezultatului infractiunii. Conflict negativ de competenta. - Hotarare nr. 151 din data de 11.03.2010
Declinare de competenta - Sentinta penala nr. 835 din data de 05.12.2011
Incuviintare executare silita - Decizie nr. 1766 din data de 07.06.2011
Competenta teritoriala - Hotarare nr. - din data de 20.05.2015
Competen?a instan?ei de luare a unor masuri provizorii aplicabile pe teritoriul Romaniei, chiar daca in cauza ar fi incidenta o clauza compromisorie in favoarea unui arbitraj strain (art. 35 din Regulamentul nr. 1215/2012). - Decizie nr. 456R din data de 11.05.2016
Competenta instantei in executare silita - Decizie nr. 7 din data de 09.01.2012
Necompetenta generala a instantelor romane. Stabilirea corecta de catre instanta de fond a temeiului de drept prioritar. - Decizie nr. 125 din data de 13.03.2012
