Obligatia de plata a paratei Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor este o obligatie de rezultat si nu de diligenta, prin nealocarea de fonduri suficiente, statul isi invoca propria culpa, ceea ce nu este legal

Obligatia de plata a paratei Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor este o obligatie de rezultat si nu de diligenta, prin nealocarea de fonduri suficiente, statul isi invoca propria culpa, ceea ce nu este legal

Decizia nr. 1798 din 3.11.2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ si Fiscal

Prin cererea  inregistrata  pe rolul Tribunalului Buzau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ sub nr. 2802/2010, reclamanta  M.C.C. a solicitat in contradictoriu cu parata A.N.R.P.,  obligarea acesteia la plata sumei de 157.702 lei, reprezentand  prima transa de 40% din suma de 394.255 lei, stabilita prin  Hotararea nr. 68/19.06.2008, emisa de Comisia Judetului Buzau pentru aplicarea Legii nr.290/2003, urmand a se dispune totodata actualizarea acestei sume in raport cu  indicele de crestere a preturilor de consum.
In motivarea actiunii, reclamanta a invederat ca prin hotararea nr. 68/19.06.2008, Comisia Judetului Buzau  pentru aplicarea Legii nr.290/2003, a admis  cererea sa nr.21274/2004, propunand  acordarea de compensatii banesti in valoare de  394.255 RON si in conformitate cu dispozitiile art.18 din HG nr. 1120/2006, a solicitat paratei plata compensatiilor de care beneficiaza in temeiul susnumitei  hotarari, pana la acest moment parata refuzand efectuarea platii primei transe de plata, motiv pentru care a formulat actiunea.
Parata in conformitate cu dispozitiile art.115 Cod procedura civila a formulat intampinare, solicitand respingerea cererii de chemare in judecata potrivit urmatoarelor  argumente: desi  nu se contesta  drepturile ce i se cuvin reclamantei, plata acestora se face in conformitate cu dispozitiilor art.18 alin.5 din HG 1120/2006, respectiv "in limita sumelor aprobate  anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat", acordarea masurilor reparatorii se face  in raport de posibilitatile  economice si financiare ale tarii, astfel ca solicita respingerea actiunii.
Prin sentinta nr. 934 din data de 24.06.2010, pronuntata de Tribunalul  Buzau, a admis actiunea formulata de reclamanta M.C.C. in contradictoriu cu parata A.N.R.P., a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 157.702 lei reprezentand prima transa de 40% din suma de 394.255 lei stabilita prin Hot nr.68/09.06.2008 emisa de Comisia jud. Buzau pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, suma ce va fi actualizata  cu rata inflatiei incepand cu 24.06.2010.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca prin Hotararea nr.68/19.06.2008, emisa de Comisia judetului Buzau pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a fost aprobata cererea si s-a dispus plata  de compensatii in cuantum de 394.255 lei reclamantei M.C.C., parata necontestand caracterul cert, lichid si exigibil  al creantei, recunoscand ca beneficiara hotararii nr.68/19.06.2008 are dreptul la despagubiri, dar plata nu poate fi efectuata decat in limitele sumelor alocate din buget in acest scop.
S-a mai retinut prin hotarare ca potrivit dispozitiilor art.18 din HG nr.1120/2006 plata despagubirilor se face  esalonat, in doua  transe pe parcursul  a 2 ani consecutiv, astfel : 40% in primul  an si  60% in anul urmator, retinand ca suma stabilita prin decizie este irevocabila, iar pana in prezent parata nu a achitat nici una din cele doua transe din aceasta suma, desi avea obligatia de a o  achita potrivit art. 1073 Cod civil iar apararea  paratei este in contradictie  cu principiul  executarii  cu buna credinta de catre stat a obligatiilor ce-i revin fata de proprii cetateni, ca obligatia de plata este o obligatie de rezultat si nu una de diligenta, ca prin nealocarea de fonduri suficiente, statul isi invoca propria culpa, actiunea fiind admisa.
Totodata, tribunalul a retinut ca actualizarea sumei se impune in cauza pentru identitate de ratiune cu scopul pentru care a fost  prevazuta aceasta actualizare, considerente pentru care a  obligat parata  sa plateasca  reclamantei suma de 157.702 lei, reprezentand prima transa de 40% din suma de 394.255 lei, stabilita prin Hot nr.68/09.06.2008, emisa de Comisia  Jud. Buzau pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 suma ce va fi actualizata  cu rata inflatiei incepand cu 24.06.2010.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata A.N.R.P., criticand hotararea pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand in esenta ca in mod gresit a fost admisa actiunea si obligata recurenta la prima transa de 40% din suma stabilita prin Hotararea Comisiei Judetene Buzau de aplicare a Legii nr. 290/2003, intrucat desi suma s-a stabilit prin Hotararea Comisiei  Judetene, potrivit art. 18 alin. 5 din H.,G. nr. 1120/2006, compensatiile banesti stabilite prin Hotararea comisiei Judetene ori a Municipiului Bucuresti, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, se achita beneficiarilor in limita sumelor aprobate anual cu aceasta destinatie in bugetul de stat.
Astfel a aratat recurenta, potrivit dispozitiilor normative mai sus mentionate, daca cuantumul despagubirilor nu depaseste 50.000 lei RON, despagubirile se achita integral; daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.000 lei RON si 100.000 lei RON, ele se achita esalonat in 2 transe pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel 60% si 40% in anul urmator si daca cuantumul compensatiilor depaseste 100.001 lei RON, compensatiile se achita esalonat in 2 transe pe parcursul a 2 ani consecutiv si anume 40% in primul an si 60% in anul urmator, prin urmare din aceste dispozitii legale rezulta ca plata despagubirilor este conditionata de existenta in bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu aceasta destinatie.
In aceste conditii, a aratat recurenta, nu poate fi considerat refuz nejustificat de a solutiona o cerere potrivit art. 2  lit. i din Legea nr. 554/2004, astfel ca gresit a fost admisa actiunea in lipsa fondurilor banesti aprobate anual prin bugetul de stat cu destinatia achitarii compensatiilor banesti prevazute de H.G. nr. 1120/2006, considerente pentru care solicita admiterea recursului, modificarea sentintei si respingerea actiunii.
Curtea, examinand sentinta prin prisma criticilor din recurs, in raport de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale ce au incidenta in cauza, a constatat ca sunt nefondate criticile aduse sentintei de catre recurenta.
Recurenta nu contesta faptul ca prin hotararea nr. 68/19.06.2008, emisa de Comisia Judeteana Buzau pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, a fost aprobata cererea intimatei reclamante si s-a dispus plata de compensatii in cuantum de 304.255 lei, astfel ca, creanta intimatei era certa, lichida si exigibila si ea trebuia achitata potrivit dispozitiilor art. 18 din H.G. nr. 1120/2006, esalonat in doua transte, pe parcursul a 2 ani consecutiv, respectiv 40% in primul an  si 60% in anul urmator.
Cum cuantumul despagubirilor la care intimata-reclamanta avea dreptul a fost stabilit printr-o decizie irevocabila a Comisiei Judetene Buzau de aplicare a Legii nr. 290/2003 si cum pana la data formularii actiunii nu i s-a achitat intimatei niciuna din cele doua transe, desi au trecut 2 ani de la data stabilirii compensatiilor banesti, in mod corect si legal prima instanta a admis actiunea si a obligat recurenta parata sa plateasca intimatei reclamante prima transa de 40% din cuantumul compensatiilor banesti, obligatia de plata a recurentei parate, fiind o obligatie de rezultat si nu una de diligente, prin nealocarea de fonduri suficiente, statul isi invoca propria culpa, ceea ce nu este legal.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat s-a privit ca nefondat si in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.pr.civ., a fost respins ca atare, in cauza neevidentiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevazute de art. 304 C.pr.civ.