Activitati curente desfasurate de debitor in perioada de observatie. Aplicabilitatea dispozitiilor art. 46 alin. 1 din Legea nr .85/2006 privind procedura insolventei.

Activitati curente desfasurate de debitor in perioada de observatie. Aplicabilitatea dispozitiilor art. 46 alin. 1 din Legea nr .85/2006 privind procedura insolventei.

Neincadrandu-se in sfera activitatilor curente, exemplificate de dispozitiile art. 3 pct. 14 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei, creantele asociatilor reprezentand creante subordonate conform art. 123 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, acestea trebuie inscrise la masa credala cu respectarea ordinii de preferinta, in raport de aceasta ordine putand fi efectuata si plata lor.
Cat timp nu s-a facut dovada ca plata a fost efectuata de debitor in desfasurarea activitatilor curente, erau indeplinite cerintele pentru anularea platii efectuate de administratorul-asociat unic catre el-insusi, in baza dispozitiilor art. 46 alin. 1 din aceeasi lege.

Decizia nr.1560 din 7 octombrie 2010 pronuntata de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia Comerciala si de Contencios  Administrativ si Fiscal

In temeiul dispozitiilor art. 46 din Legea insolventei 85/2006, administratorul judiciar  S. A. IPURL a formulat cerere  de anulare  a platilor efectuate dupa  deschiderea  procedurii  de administratorul  societatii SC  D. SRL.
In motivarea cererii administratorul arata faptul ca societatea debitoare a efectuat operatiuni  de incasari  si plati  prin contul deschis la  Raiffeisen Bank, conform extraselor de cont si registrul de casa din luna mai 2009 si situatiile anexate in perioada  04.05.2009-29.05.2009, incasand  suma de 37.490 lei  de la SC  I. L. SRL, reprezentand contravaloare  chirie spatiu. Din aceasta suma au fost  achitate comisionul  bancar  in suma de 204,35 lei , furnizori in suma de  1786 lei si 35.500  lei au fost  ridicati  in numerar de  asociatul unic,  reprezentand aportul  asociatului.
In luna mai 2009, dupa deschiderea procedurii, administratorul societatii  a efectuat plati in suma de 35.500 lei catre sine, reprezentand datorii catre asociatul unic, pentru care nu a fost depusa nici o cerere de creanta, in conditiile in care debitoarea avea datorii restante catre creditorii bugetari in suma de 7.949 lei si in conditiile in care nu au fost acoperite cheltuielile cu procedura, conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 85/2006.
S-au anexat  situatia  platilor  prin casa si banca, iar in temeiul  art. 46  din Legea 85/2006 s-a solicitat anularea platii sumei de 35.500 lei si obligarea  administratorului  statutar  F.  C.  la restituirea acestei sume.
Prin sentinta nr. 253 din 20 mai 2010 Tribunalul a admis cererea de anulare a platilor efectuate dupa deschiderea procedurii de administratorul societatii SC D. SRL, formulata de administratorul judiciar S. A. IPURL, anulandu-se plata sumei de 35.500 lei facuta catre  F. C. si l-a obligat pe acesta la restituirea sumei respective si aducerea acesteia la masa credala.
Pentru a hotari astfel judecatorul sindic a apreciat ca paratul F. C.  nu a facut dovada ca plata sumei de 35.500 lei, efectuata dupa deschiderea procedurii, a reprezentat plata catre creditori, pentru continuarea desfasurarii activitatilor curente, aceasta nefiind efectuata sub supravegherea administratorului judiciar.
Cum plata acestei sume, asa cum a aratat initial paratul, s-a facut catre el insusi in calitate de asociat, ca datorie a societatii catre acesta, judecatorul sindic a apreciat ca in cauza sunt indeplinite conditiile prevazute de art.46 din Legea nr.86/2006, plata fiind nula.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs  paratul F. C., care a criticat   sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila.
Astfel, recurentul a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca platile au fost efectuate cu incalcarea prevederilor art. 46 din Legea nr. 85/2006, intrucat dupa deschiderea procedurii insolventei societatea a desfasurat in continuare activitate sub administrarea sa, la data de 15.05.2009 depunandu-se la A.F.P., sub numerele 20592 si 20593, declaratii privind obligatii de plata catre bugetul de stat, obligatii nascute in urma activitatii desfasurate dupa deschiderea procedurii insolventei si care au fost inscrise la masa credala.
In consecinta, a apreciat recurentul, activitatea desfasurata de el se incadreaza in prevederile art. 49 alin. 1 lit. a  din Legea insolventei nr. 85/2006 si, in conformitate cu art. 46, platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, in afara cazurilor prevazute la art. 49.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei, in sensul respingerii actiunii formulata de lichidatorul judiciar.
Curtea a retinut ca prin sentinta nr. 110/12.03.2009 a judecatorului-sindic  s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolventa impotriva debitoarei SC D. SRL, fiind desemnat administrator judiciar S. A. IPURL.
  In luna mai 2009 administratorul debitoarei, F.C., a incasat de la debitorii societatii in insolventa suma de 35.500 lei, conform situatiei platilor rezultand din documentele contabile ale debitoarei si extrasele de cont; aceasta suma a fost ridicata ulterior de acelasi administrator, fara a fi instiintat administratorul judiciar, cu titlu de retragere aport asociat.
    Potrivit dispozitiilor art. 49 din Legea 85/2006 privind procedura insolventei, pe perioada de observatie debitorul va putea sa continue desfasurarea activitatilor curente si poate efectua plati catre creditorii cunoscuti, care se incadreaza in conditiile obisnuite de exercitare a activitatii curente: a) sub supravegherea administratorului judiciar, daca debitorul a facut o cerere de reorganizare, in sensul art. 28 alin. (1) lit. h) si nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, daca debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
      Prin perioada de observatie se intelege perioada cuprinsa intre data deschiderii procedurii si data confirmarii planului sau, dupa caz, a intrarii in faliment, astfel cum este definit termenul in dispozitiile art.3 pct.15 din acelasi act normativ.
      De asemenea, activitatile curente reprezinta acele fapte de comert si operatiuni financiare propuse a fi efectuate de debitor in perioada de observatie, in cursul normal al comertului sau, cum ar fi: a) continuarea activitatilor contractate, conform obiectului de activitate; b) efectuarea operatiunilor de incasari si plati aferente acestora; c) asigurarea finantarii capitalului de lucru in limite curente.
       Pe de alta parte, conform art. 46 din Legea 85/2006 toate actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule, in afara de cazurile prevazute la art. 49 sau de cele autorizate de judecatorul-sindic.
       Or, cat timp recurentul-parat nu a facut dovada ca aceasta suma a fost platita de debitor in desfasurarea activitatilor curente, astfel cum acestea sunt exemplificate mai sus, in mod legal si temeinic instanta de fond a constatat indeplinite cerintele pentru anularea platii efectuate de administratorul-asociat unic catre el-insusi.
      Curtea  a constatat totodata ca, desi initial paratul a sustinut ca suma de 35.500 lei a fost destinata platii chiriei si intretinerii spatiului inchiriat de debitoare, in fata instantei de recurs  a confirmat ca plata constituie, in fapt, aportul sau la capitalul debitoarei, astfel cum este inscrisa operatiunea in evidentele contabile ale societatii.
Or, neincadrandu-se in sfera activitatilor curente, potrivit dispozitiilor legale mai sus retinute, creantele asociatilor reprezentand creante subordonate conform art. 123 pct. 9 din Legea nr. 85/2006, acestea trebuie inscrise la masa credala cu respectarea ordinii de preferinta, in raport de aceasta ordine putand fi efectuata si plata lor.
Afirmatiile recurentului privind depunerea declaratiilor privind obligatiile de plata catre bugetul de stat au fost considerate nerelevante, astfel incat, constatand incalcarea dispozitiilor legale imperative si indeplinirea conditiilor de constatarea nulitatii platii,  Curtea, in baza dispozitiilor art. 312 Cod procedura civila, a respins ca nefondat recursul.