RASPUNDEREA PATRIMONIALA. SCHIMBAREA IN RECURS A TEMEIURILOR DE FAPT SI DE DREPT ALE RASPUNDERII ART.270 CODUL MUNCII ART.316 SI 294 COD PR. CIVILA

Reclamanta SC a chemat in judecata civila pe paratul B.G., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat la plata sumei de 100.000.000 lei daune interese, precum si la daune cominatorii in suma de 5.000.000 lei pe zi incepand cu data ramanerii definitive a sentintei si pana la achitarea debitului.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca paratul a fost salariatul sau si datorita modului necorespunzator in care si-a desfasurat activitatea, precum si lipsei de la locul de munca i-a produs pagube in suma de 100.000.000 lei.
Dupa administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentinta sus mentionata a respins actiunea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de fond a retinut ca in temeiul art. 270 Codul muncii salariatii raspund patrimonial conform principiilor raspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, dar ca din probele administrate in cauza nu rezulta ca reclamanta ar fi facut dovada existentei unui prejudiciu, chiar daca acest prejudiciu este doar de imagine.
Desi nu s-a solicitat initial prin actiune instanta de fond face referire si la inventarierea efectuata la 9 aprilie 2005 de administratorul societatii, ocazie cu care s-au constatat atat lipsuri in gestiune cat si facturi neachitate, numai ca aceasta inventariere nu ii este opozabila paratului deoarece nu s-a intocmit cu respectarea legii.
Impotriva acestei sentinte reclamanta a declarat recurs, criticand solutia ca netemeinica si nelegala in sensul ca in realitate activitatea necorespunzatoare desfasurata de parat a avut consecinte patrimoniale certe, situatie rezultata in urma inventarierii din 9 aprilie 2005 si confirmata in urma efectuarii expertizelor contabile la nivelul Politiei Economico - Financiara a Judetului Prahova.
Mai arata recurenta ca in prezent paratul se afla in cercetare la Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiesti in dosarul penal nr. 3644/P/2005.
In urma examinarii solutiei,  prin prisma probatoriilor administrate in cauza si a criticilor formulate de recurenta, Curtea a constatat ca nu este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, asa dupa  s-a retinut in considerentele ce urmeaza:
Conform contractului individual de munca, depus in copie la instanta de fond, paratul a fost angajat la unitatea reclamanta in calitate de sofer si agent comercial.
Din modul de redactare al actiunii, rezulta ca paguba de 100.000.000 lei ar rezulta din activitatea total necorespunzatoare desfasurata de parat concretizata in neindeplinirea obligatiilor de serviciu, absenta de la locul de munca si prestarea de servicii catre alte societati, situatie care a generat pierderea mai multor contracte si a mai multor clienti.
Prin incheierea din 9 martie 2006 a Tribunalului Prahova, s-au admis probatoriile fiind incuviintata si o proba cu interogatoriu, iar prin intrebarile care au fost puse paratului de catre reclamanta s-a facut referire si la procedura de inventariere, fara a se face discutie in legatura cu cuantumul pagubelor rezultate in urma inventarierii.
La judecata in fond a cauzei, reclamanta nu a facut nici o referire la faptul ca paguba pretinsa prin actiune ar fi fost generata de lipsuri in gestiune, acest aspect fiind introdus doar in motivele de recurs, el neputand fi avut in vedere cata vreme eventualele pagube produse in gestiune nu au facut obiect al actiunii si ele exced limitelor investirii.
Pentru prejudiciul pretins a fi rezultat in urma inventarierii, reclamanta s-a adresat organelor de urmarire penala si astfel cum arata in motivele de recurs, paratul se afla in cercetarea Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiesti, insa aceasta imprejurare nu este de natura sa schimbe situatia din dosar si nici sa determine includerea in pretinsul prejudiciu de 100.000.000 lei a lipsurilor din gestiune.
In concret, reclamanta a pretins pe tot parcursul judecatii ca paguba de 100.000.000 lei este rezultatul pierderilor unor contracte si a unor clienti ca urmare a lipsurilor paratului de la locul de munca, precum si al prestarii de activitate catre firme concurente, ori sub acest aspect niciuna din probele administrate in cauza nu a relevat producerea vreunui prejudiciu asa fiind recursul se priveste ca nefondat si urmeaza a fi respins ca atare.
Ca este asa rezulta si din modul de stabilire a obiectivelor pentru expertiza contabila la a carei administrare s-a renuntat ulterior prin incheierea din 9 martie 2006, deoarece niciunul dintre acestea nu vizeaza controlul gestiunii si stabilirea eventualelor lipsuri.
In fine, din raportul de expertiza contabila Negulescu Camelia depus in copie la filele 76 si urm. dosar fond, rezulta ca intre parti mai exista un litigiu care face obiectul dosarului nr. 4370/2005 si care are ca obiect stabilirea raspunderii materiale a paratului in calitate de gestionar.