Anulare act vanzare cumparare

Dosar nr. XXXX/193/2009                                                            Anulare act    R O M A N I A
TRIBUNALUL BOTOSANI
SECTIA CIVILA
DECIZIA NR. 564 R
Sedinta publica din 07 iunie 2011               La ordine pronuntarea asupra recursului civil formulat de paratii M. A. G., M. M., M. S. C., M. MX., in contradictoriu cu reclamanta intimata J. M., impotriva sentintei civile nr. 5642 din 16 septembrie 2010, pronuntata in dosarul nr. XXXX/193/2009 al Judecatoriei Botosani, avand ca obiect anulare act.
       Dezbaterile in fond asupra cauzei au avut loc in sedinta publica din 25 mai 2011, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care face parte integranta din prezenta decizie si cand, pentru a da posibilitatea recurentilor - prin aparator - de a formula si depune la dosar concluzii scrise, instanta a amanat pronuntarea pentru 31 mai 2011, data la care intrucat unul din membrii completului de judecata a fost convocat la C.S.M. Bucuresti, in vederea ocuparii unei functii de conducere, s-a amanat din nou pronuntarea pentru astazi.
     
T R I B U N A L U L,

        Asupra recursului civil, de fata;
        Prin actiunea civila introdusa la Judecatoria Botosani la data de 12 iunie 2009, reclamanta J. M. a chemat in judecata pe paratii M. A. G., M. M., M. S. C.si M. MX., pentru ca in contradictoriu cu acestia sa se constate nulitatea absoluta a inscrisului sub semnatura privata intitulat "contract de vanzare-cumparare incheiat astazi, 18 noiembrie 1995", cu cheltuieli de judecata.
        In motivarea actiunii sale, reclamanta a invederat ca are calitatea de creditor al paratului M. A. G., ca valoarea la zi a creantei este de 76.326.875 lei, ca daunele provin din executarea defectuoasa a unui contract de arenda pentru o suprafata de 150 ha teren agricol, ca s-a adresat unui executor judecatoresc in vederea executarii acestei creante, ca initial s-a constatat ca paratul debitor nu poseda bunuri mobile sau imobile pe raza comunei Cotusca, judetul Botosani, unde domiciliaza, ca ulterior a aflat ca paratul detine un apartament situat in Botosani, B-dul X, fost Y, bl. Z, sc. T, ap. U, compus din 3 camere si dependinte, actualmente nr. YY, sc. T, et. V, ap. U, ca a solicitat partajul judiciar al acestui apartament in vederea executarii creantei dar ca, dupa promovarea actiunii si formularea unei cereri de sechestru judiciar, i s-a adus la cunostinta ca apartamentul a fost instrainat in baza unui inscris sub semnatura privata incheiat in anul 1995 si a unei hotarari judecatoresti constitutive de drepturi prin care acea operatiune juridica a fost validata si autentificata.
        In acest context, a mai invederat reclamanta, actul juridic initial este lovit de nulitate, fiind intocmit in mod expres pentru a o prejudicia prin crearea starii de insolvabilitate, in conditiile in care cumparatorii sunt fiul si nora debitorului si in conditiile in care toti cei din familie cunosteau pe deplin situatia de fapt.
        In dovedirea actiunii sale, reclamanta a depus la dosar o serie de inscrisuri.
        Paratii au depus intampinare la dosar solicitand respingerea actiunii, atat pe considerente formale, respectiv prin admiterea exceptiei lipsei de interes in promovarea ei, deoarece reclamanta este un tert in raport cu inscrisul atacat si raportul juridic nascut in baza lui, cat si pe fond, in sensul ca acel contract a fost validat prin hotarare judecatoreasca si este perfect valabil, atat timp cat el a fost intocmit in anul 1995, iar partile si-au executat obligatiile aferente - plata pretului si predarea posesiei. In plus, s-a mai aratat, contractul s-a incheiat mai inainte de nasterea creantei.
        Investita cu solutionarea cauzei, Judecatoria Botosani, prin sentinta civila nr. 5642 din 16 septembrie 2010, a respins exceptiile referitoare la lipsa de interes juridic a reclamantei si la inadmisibilitatea actiunii si a admis actiunea, caracterizata ca o actiune revocatorie (pauliana), revocand contractul de vanzare-cumparare sub semnatura privata din 18 noiembrie 1995, cu privire la apartamentul situat in Botosani, B-dul X nr. YY, sc. Z, et. T, ap. U, care va reveni in patrimoniul vanzatorilor.
        Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca reclamanta este creditoarea paratului, iar conventia sub semnatura privata este nula, fiind facuta cu intentia frauduloasa de a se crea o stare de insolvabilitate pentru debitor, concluzie rezultata din urmatoarele aspecte: actul juridic a creat prejudiciu pentru creditoare deoarece a pus-o in situatia de a nu-si mai putea executa creanta; exista frauda din partea paratului debitor care a cunoscut ca s-a declansat o executare silita pentru creanta consfintita prin hotararea judecatoreasca; creditoarea poseda o creanta certa, lichida si exigibila; exista complicitate de frauda din partea tertilor dobanditori care au cunoscut despre existenta raportului juridic obligational, paratul cumparator M. S. C.fiind administrator al fermei X, comuna Cotusca in care s-a regasit si terenul proprietatea reclamantei.
        Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat recurs paratii, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, prin aceea ca in mod eronat s-a respins exceptia lipsei de interes, ca actul juridic este perfect valabil, fiind incheiat cu mult inainte de a se naste creanta si ca, de altfel, aceasta a fost achitata, cel putin partial.
        Ulterior, paratii si-au completat si dezvoltat motivele de recurs - referindu-se de aceasta data la calea de atac a apelului, pe considerentul ca valoarea litigiului este de peste 100.000 lei si solicitand modificarea naturii caii de atac in acest sens -, respectiv s-a invocat exceptia insuficientei timbrari a actiunii introductive in raport de obiectul patrimonial si nu de obiectul cerut de reclamanta si, in plus, prima instanta s-a pronuntat asupra unui capat de cerere - revenirea bunului vandut in patrimoniul vanzatorilor. - care nu a fost formulat.
        De asemenea, examinarea conditiilor admisibilitatii actiunii civile revocatorii (pauliene) trebuia facuta in raport cu inscrisul atacat de creditorul chirografar, iar nu de hotararea judecatoreasca constitutiva de drepturi din anul 2009.
        Recursul declarat in cauza este nefondat si va fi respins pentru urmatoarele considerente:
        Prin sentinta civila nr. 216 din 29 martie 2007 a Judecatoriei Darabani (filele 12 - 18 dosar fond), s-a admis actiunea civila pentru daune introdusa de reclamantii J. M. si P. R., minora, prin curator C. G., impotriva paratului M. A. G., acesta din urma fiind obligat la plata sumei de 62.921.750 lei ROL reprezentand diferenta arenda din 1 octombrie 2001 si penalitati de 0,5% pe fiecare zi intarziere, calculate de la 1 decembrie 2002 si pana la plata efectiva a diferentei de arenda, plus 42.810.000 Rol cheltuieli de judecata.
        Aceasta hotarare a devenit irevocabila prin decizia nr. 241 R din 20 martie 2008 a Tribunalului Botosani - Sectia civila care a modificat doar temeiul respingerii unui capat de cerere al reclamantilor - contravaloarea recoltei aferente anului 2000 - 2001 - din nefondat intr-un temei formal, prin admiterea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive.
        Aceasta hotarare, definitiva si irevocabila, a reprezentat punctul final al unui litigiu declansat de reclamanti la data de 23 aprilie 2003 (dosar nr. XXX/2003 al Judecatoriei Darabani) si in care s-a mai pronuntat o sentinta - nr. 766 din 7 decembrie 2004 - ce a fost casata prin decizia civila nr. 488 R din 24 noiembrie 2005 a Tribunalului Botosani.
        Prin urmare, litigiul dintre parti s-a derulat in intervalul 23 aprilie 2003 -20 martie 2008 si chiar 26 ianuarie 2009, deoarece paratul M. A. G.  a formulat o contestatie in anulare in raport de decizia civila nr. 241 R din 20 martie 2008, contestatie in anulare respinsa, ca nefondata (dosar nr. 4652/40/2008 al Tribunalului Botosani).
        Contractul de arendare a fost inregistrat sub nr. 624 din 20 mai 2002 (filele 19 - 23 dosar fond atasat) si in cuprinsul sau sunt stipulate o serie de obligatii in sarcina arendasului, paratul M. A. G., obligatii care nu au fost indeplinite astfel incat, in temeiul sau, reclamanta a obtinut creanta nominalizata anterior.
        In vederea executarii silite a creantei sale - cuantificata de executorul judecatoresc la 76.145.535 lei (fila 19 dosar fond), s-a emis somatia nr. 399 din 5 septembrie 2008 insa, dupa ce s-a constatat ca pe raza comuna Cotusca, judetul Botosani, unde locuia efectiv, paratul nu poseda bunuri mobile sau imobile urmaribile, a fost identificat apartamentul situat in Botosani, B-dul X nr. Y, sc.Z, et. T, ap. U (fost nr. Y bl. Z).
        La data de 12 noiembrie 2008, cand a fost emisa adresa nr. 41475 a Directiei Impozite si Taxe din cadrul Primariei Municipiului Botosani (fila 22 doar fond), acest apartament figura inscris pe numele paratilor M. G. si M..
        Declansarea executarii silite in raport cu acest imobil nu s-a putut realiza - desi reclamanta a initiat o actiune judiciara de partaj intre parat si sotia sa care nu are calitatea de debitor si a formulat si o cerere de sechestru judiciar - deoarece, ca efect al actelor juridice incheiate intre paratii M. A. G. si M., pe de o parte  si parasii M. S. C. si MX, pe de alta parte, a operat un transfer de proprietate de la primii la secunzii.
        Astfel, paratii au opus doua inscrisuri:
        a) un inscris sub semnatura privata intitulat "contract de vanzare-cumparare incheiat astazi, 18 noiembrie 1995"
        Prin acest inscris, care are caracterul unei promisiunii de vanzare-cumparare, paratii M. A. G. si Maria au instrainat paratilor M. S. C. si MX, apartamentul situat in Botosani, B-dul X nr. Y, sc. Z, et. T ap. U la pretul de 22.000.000 lei vechi. S-a convenit ca autentificarea vanzarii sa se faca ulterior la notariat intrucat, in acel moment, exista o inscriptie ipotecara in favoarea unei banci.
        b) sentinta civila nr. 703 din 3 februarie 2009 a Judecatoriei Botosani (filele 8 - 11 dosar fond), definitiva si irevocabila prin neexercitarea cailor de atac prin care s-a admis actiunea promitentilor cumparatori impotriva promitentilor vanzatori si s-a constatat ca intre parti a intervenit o conventie de vanzare-cumparare pentru apartamentul in cauza, hotararea tinand loc de act autentic de vanzare-cumparare.
        Confruntata cu imposibilitatea realizarii creantei sale, destul de importanta valoric, reclamanta a atacat valabilitatea acestui contract, considerandu-l fictiv si facut doar cu intentie frauduloasa in vederea crearii starii de insolvabilitate a paratului debitor.
        Temeiul juridic al actiunii revocatorii (pauliene) il constituie art. 975 Cod civil care prevede ca "ei (creditorii) pot asemenea, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor". Aceasta actiune este o derogare legala de la principiul relativitatii conventiilor care n-au efect decat intre partile contractante (art. 973 Cod civil).
        Asa cum a retinut si prima instanta, practica judiciara, in interpretarea prevederilor art. 975 Cod civil, a statuat ca admisibilitatea unei actiuni civile revocatorii este legata de neindeplinirea a patru conditii esentiale:
        1. Actul atacat sa fi produs un prejudiciu pentru creditor.
        Acest fapt implica fie crearea starii de insolvabilitate totala, fie diminuarea patrimoniului activ pana la o valoare care duce la imposibilitatea realizarii creantei, mai ales in ipoteza in care exista mai multi creditori, eventual cu garantii reale.
        Din actele dosarului rezulta ca paratul vanzator nu poseda bunuri mobile sau imobile pe raza comunei Cotusca, judetul Botosani, acolo unde locuieste efectiv, iar singurul bun imobil identificat dupa declansarea procedurii executarii silite il reprezinta tocmai apartamentul ce face obiectul vanzarii.
        De altfel, paratul debitor nu numai ca nu a evidentiat existenta altor bunuri a caror executare sa poata fi efectuata, dar nici nu a formulat contestatie la executarea pornita de reclamanta creditoare in masura in care, asa cum afirma in intampinare, aceasta s-ar fi stins in alt mod.
        2. Frauda paratului debitor.
        Aceasta presupune ca paratul debitor cunoaste ca prin actul juridic incheiat isi creeaza in mod intentionat starea de insolvabilitate, tocmai pentru a o prejudicia pe reclamanta creditoare. In conditiile in care litigiul civil dintre parti s-a intins pe o perioada de circa 5 ani, la finele careia s-a conturat clar intinderea creantei prin hotarare definitiva si irevocabila si in conditiile in care suma de plata, la zi, este de peste 76.000 RON, este evident ca un apartament ca cel detinut de paratul debitor si sotia sa putea fi valorificat in vederea executarii creantei, chiar si numai in cota de 1/2 ce revenea paratului debitor.
        In plus, modalitatea in care a actionat paratul debitor denota aceeasi intentie frauduloasa: incheierea total neuzuala a unui antecontract de vanzare-cumparare in familie, mentinerea in continuare a apartamentului, in evidente, pe numele paratului debitor si a sotiei sale, apelarea la instanta de judecata pentru autentificarea vanzarii in locul unei simple si firesti proceduri notariale si, mai ales, promovarea unei actiuni constitutive de drepturi abia la data de 28 noiembrie 2008, la 13 ani de la intocmirea antecontractului si, cel mai important, la aproape trei luni de la emiterea somatiei de plata de catre executorul judecatoresc.
        3. Creditorul trebuie sa aiba o creanta certa, lichida si exigibila, in principiu anterioara actului atacat.
        Sub acest aspect nu exista discutii, creanta creditoarei fiind consfintita prin hotarare judecatoreasca irevocabila, la finele unui litigiu judiciar purtat pe parcursul a circa 5 ani. Singura chestiune care ar opera in favoarea paratilor este aceea ca actul atacat are ca data de intocmire 18 noiembrie 1995, deci mai inainte de nasterea creantei si mai inainte chiar de nasterea raportului juridic  - contractul de arendare - care a generat creanta.
        Este de observat, in acest sens, ca actul este reprezentat de un inscris sub semnatura privata, intocmit in familie, fara o data certa autentificata. Acesta nu a fost de natura sa transfere dreptul de proprietate si a fost validat abia la 3 februarie 2009 prin hotarare judecatoreasca constitutiva de drepturi, intr-un cadru participativ redus la partile din contract, dupa ce executarea silita a fost declansata.
        Mai mult, dupa modul in care paratul debitor si-a organizat activitatile, in intentia clara de a frauda reclamanta creditoare, asa cum s-a precizat la pct. 2 de mai sus, se poate aprecia ca inscrisul sub semnatura privata a fost intocmit, in realitate, mult mai tarziu si pro causa, pentru a fi folosit exclusiv la autentificare prin intermediul instantei.
        4. Complicitatea la frauda a tertului.
        Aceasta este cea mai importanta conditie care trebuie indeplinita, avand in vedere atat relativitatea efectelor actelor juridice, cat si imprejurarea ca tertul dobanditor, la randul sau, poate fi victima manevrelor frauduloase ale debitorului vanzator.
        In cauza insa, este de observat ca unul dintre cumparatori este fiul debitorului care a cunoscut indeaproape relatiile dintre parti, intrucat a fost administrator al suprafetei de teren predate in arenda. Mai mult, intre reclamanta si acest parat au existat chiar relatii amicale, in contextul in care el a fost imputernicit cu intocmirea unor documente (filele 115 - 117 dosar fond).
        In acest context, tertul dobanditor nu poate opune buna-credinta la incheierea contractului, el fiind in situatia de a urmari indeaproape evolutia litigiului.
        Pe de alta parte, asa cum s-a precizat, este impotriva firii incheierea unor antecontracte materializate intr-un inscris sub semnatura privata intre parinti si copii si, mai ales, apelarea la instanta pentru validarea conventiei, in conditiile in care aceasta cale este, in principiu, legata de refuzul uneia dintre partile din antecontract de a finaliza vanzarea prin contract autentic notarial. Nu s-a facut nici o dovada din care sa rezulte ca paratul debitor ar fi refuzat indeplinirea obligatiilor asumate prin antecontract, care sa genereze dreptul dobanditorului de a formula actiunea civila in temeiul art. 1073 si 1077 Cod civil.
        In plus, apelarea la instanta s-a facut abia dupa 13 ani de la incheierea antecontractului si la putin timp de la emiterea somatiei de plata in cadrul executarii silite, ceea ce denota, o data in plus, convenienta paratilor la finalizarea unui plan care avea ca scop evident prejudicierea  reclamantei creditoare.
        Prezenta hotarare a fost daca cu majoritate de voturi, unul dintre judecatori facand opinie separata, in sensul admiterii recursului si modificarii sentintei, cu consecinta respingerii actiunii.
        In esenta, motivatia opiniei separate se leaga de neindeplinirea celei de-a patra conditii a admisibilitatii actiunii civile revocatorii (pauliene) - frauda tertului - pe considerentul ca inscrisul sub semnatura privata depus la dosar este real si cuprinsul lui este atestat de semnaturile a doi martori care au dat declaratii si in instanta in acelasi sens.
        Ori, exceptand argumentele expuse pe larg anterior, este de observat ca cei doi martori, C. E. si C. D., sunt vecini de apartament si este evident ca de-a lungul timpului s-au creat relatii de amicitie intre ei si paratii recurenti.
        De altfel, o atestare a cuprinsului inscrisului, indiferent cand a fost intocmit acesta, putea fi considerat de martori un fapt derizoriu, fara a se gandi la eventualele efecte juridice, mai ales ca este vorba despre un act conceput in familie, fara implicarea unor terte persoane.
        In plus, inscrisul incriminat nu poate duce decat cel mult la nasterea unor obligatii viitoare pentru parti, iar apelarea la instanta pentru materializarea lui, fara a se face minime verificari in legatura cu scopul unui atare demers in lipsa unui refuz de autentificare, normala, la notar, nu face altceva decat sa pastreze caracterul ocult al operatiunii juridice. Aceasta deoarece, apelarea la notarul public ar fi antrenat obligativitatea depunerii unor acte eliberate de diverse institutii - serviciul de impozite si taxe, cartea funciara  etc. - care ar fi putut genera o oarecare publicitate cu riscul de a fi incunostintata reclamanta, ceea ce paratii recurenti au incercat sa evite.
        In ceea ce priveste exceptiile ridicate de recurenti, acestea sunt nefondate.
        Astfel, este surprinzatoare ridicarea exceptiei lipsei de interes a reclamantei, cat timp actiunea ei este intemeiata tocmai pe dreptul creditorului chirografar de a ataca actele juridice viclene facute de debitor pentru prejudicierea  sa. Asa cum s-a precizat, actiunea intemeiata pe dispozitiile art. 975 Cod civil constituie o exceptie de la regula relativitatii actelor juridice. De altfel, aceeasi exceptie a fost invocata si in fata primei instante care a respins-o in mod corect, in baza unei motivari convingatoare.
        Referitor la imprejurarea ca reclamanta si-ar fi executat creanta in alt mod, prin poprire si respectiv executarea unor bunuri mobile, nu s-au facut dovezi in acest sens si, in plus, paratul debitor avea deschisa calea unei contestatii la executare din momentul somarii sale in care sa invoce stingerea creantei.
        In sfarsit, in cauza prima instanta a examinat realitatea contractului de vanzare-cumparare in intregul sau deoarece, in cauza, instrainarea apartamentului nu s-a facut printr-un act unic - de vanzare, donatie etc. - ci intr-o forma juridica mai complexa, respectiv prin incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare care a fost valorificat ulterior, in procedura reglementata de art. 1073 si 1077 Cod civil de catre instanta de judecata. Nefiind parte in litigiul respectiv, reclamanta nu avea cai legale de a ataca hotararea constitutiva de drepturi, dar putea cere revocarea instrainarii efective pe cale distincta, in temeiul art. 975 Cod civil, lucru pe care l-a si facut.
        Pentru aceste motive,
        In numele legii,
        D E C I D E :
        Respinge, ca nefondat, recursul declarat de paratii M. A. G., M. M. ambii din comuna Cotusca, judetul Botosani, M. S. C., M. MX. ambii din Botosani, B-dul X nr. Y, sc.Z, et. T, ap. U, judetul Botosani, impotriva sentintei civile nr. 5642 din 16 septembrie 2010, pronuntata in dosarul nr. XXXX/193/2009 al Judecatoriei Botosani, in contradictoriu cu reclamanta intimata J. M. din Bucuresti, sector X, str. Y nr. Z, ap. T.
         Obliga paratii recurenti sa plateasca reclamantei intimate suma de 1.500 lei cheltuieli de judecata din recurs.
        Irevocabila.
        Pronuntata in sedinta publica din 7 iunie 2011.
PRESEDINTE,                           JUDECATORI,                            GREFIER,
        
                 Cu opinia separata a jud. X, in sensul admiterii recursului si respingerii actiunii ca nefondata cat si a mentinerii celorlalte dispozitii ale sentintei.
        
        Potrivit opiniei ramase in minoritate, s-a apreciat ca recursul declarat de paratii M. A. G. si M. M. este intemeiat.
        In sustinerea acestei opinii s-a avut in vedere faptul ca in cauza nu exista dovezi concludente care sa ateste pretinsa intelegere frauduloasa dintre paratii M. A. G., M. M. si M. S. C. si  M. MX., cu ocazia incheierii antecontractului de vanzare-cumparare din 18.11.1995.
        In acest sens, este de observat in primul rand faptul ca acest act a fost incheiat mult inainte de momentul in care se pretinde ca paratii au incercat a-si provoca starea de insolvabilitate sau cel al exigibilitatii datoriei pe care o aveau fata de reclamanta. Desigur, si acest aspect ar fi lipsit de relevanta daca la dosarul cauzei paratii nu ar fi administrat dovezi din care sa rezulte realitatea celor mentionate in actul sub semnatura privata, sens in care au fost audiati martorii C. E. si C. D., persoane straine de parati, vecini de bloc cu vanzatorii si care au confirmat atat existenta intelegerii intervenite atunci, cat si plata efectiva a pretului pentru bunul promis (filele 92,93 dosar de fond), acestia din urma intrand efectiv in stapanirea imobilului ce a facut obiectul tranzactiei. Faptul ca paratul M. S. C. a locuit in imobil efectiv dupa incheierea antecontractului de vanzare-cumparare se impune a fi interpretat in favoarea acestuia in calitate de cumparator si nicidecum in defavoarea sa, asa cum a apreciat prima instanta. Mai mult, prima instanta nu a facut referire nici un moment la declaratiile martorilor audiati in masura sa confirme aspecte de fapt cu relevanta in solutionarea justa a cauzei.
        In opinia ramasa in minoritate, acest fapt este cu deosebita relevanta sub aspectul identificarii vreunei intentii de fraudare a creditoarei reclamante,  din partea paratilor neputandu-se prezuma aceasta intentie de frauda in raport cu dovezile testimoniale fata de care nu s-a facut nici o dovada contrara, care sa releve suspiciuni legate de realitatea afirmatiilor facute si care astfel devin credibile si se impun a fi analizate in context.
        Momentul in raport de care se stabileste si intentia de frauda a paratilor, este, in opinia minoritara, cel al incheierii antecontractului de vanzare-cumparare din 1995 si aceasta, dat fiind faptul ca la acest moment s-au conturat adevaratele raporturi dintre parti, cu influenta din punct de vedere juridic si asupra actului autentic incheiat mult ulterior de parati.
        De aceea, potrivit acestei opinii, nu se poate pretinde existenta anticipata a unei conventii frauduloase intre vanzatori si cumparatori, in raport de momentul incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, motive pentru care apreciaza ca actiunea formulata de reclamanta nu este intemeiata si se impune a fi respinsa.
        In ce priveste exceptiile invocate, se apreciaza c acestea au fost corect analizate de catre prima instanta incat sub acest aspect criticile formulate sunt neintemeiate.
        
                                                  Judecator