Recurs. Efecte admitere exceptie de neconstitutionalitate invocata intr-un alt litigiu. Aplicabilitate in litigiul pendinte nesolutionat.

       Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor art. 488 pct. 8 Noul Cod de procedura civila si recursul declarat de  reclamantul P.F., Curtea constata ca acesta este intemeiat.
       Sentinta recurata a avut drept obiect contestatia formulata de reclamant  impotriva Dispozitiei I.G.P.R. nr. 3738/10.07.2013 prin care in baza art. 59, 60 si 61 din Legea nr. 360/2001 reclamantul a fost sanctionat disciplinar cu   „mustrare scrisa”   prevazuta de art. 58 lit. a  din Legea nr. 360/2002 si respectiv de art. 17 lit. a din Ordinul MAI nr. 400/2004 pentru abaterea prevazuta de art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002 si respectiv de art. 12 alin.1 lit. b din Ordinul MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administratiei si Internelor.
       Prioritar analizei criticilor punctuale de recurs formulate de recurent se impune a se analiza  chestiunea invocata in primul rand de catre recurent, respectiv, incidenta in cauza si efectele deciziei de neconstitutionalitate  nr. 392/2.07.2014 decizie publicata in Monitorul Oficial  in cursul solutionarii prezentului recurs. 
        Astfel, Curtea retine ca prin Decizia Curtii Constitutionale nr 392/2014, general obligatorie, s-au declarat  neconstitutionale prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) si ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului.
Potrivit art.  59 alin 2 din Legea nr. 360/2002  procedura cercetarii prealabile se reglementeaza prin ordin al ministrului administratiei si internelor.
In art. 60 alin. 1 din aceeasi lege se prevede ca aplicarea sanctiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilite prin ordin al ministrului administratiei si internelor, dupa expirarea termenului de contestare, prevazut la art. 61 alin. 1.
 Potrivit art. 62 alin. 3 din aceeasi lege  Consiliile de disciplina isi desfasoara activitatea in baza regulamentului aprobat prin  ordin al ministrului de interne.
         Curtea constata ca, in temeiul acestor dispozitii legale, a fost emis Ordinul Ministrului Administratiei si Internelor nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul Administratiei si Internelor, ordin care stabileste principiile, termenele si conditiile in care se desfasoara procedura cercetarii prealabile, recompensele si sanctiunile, activitatea comisiilor de disciplina precum si aplicarea si contestarea sanctiunilor in cazul politistilor. 
In considerentele deciziei de neconstitutionalitate s-a retinut ca „politistul este functionar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, si ca, in conformitate cu art. 2 alin. 1 din aceeasi lege, politistul este investit cu exercitiul autoritatii publice. In considerarea acestor prevederi legale, statutul sau juridic cunoaste elemente derogatorii de la dispozitiile generale care reglementeaza raporturile de munca, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Astfel, politistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia nastere, se executa si inceteaza in conditii speciale.
Raspunderea disciplinara, conform art. 4 alin. 2 si cap. IV din Legea nr. 360/2002, se refera la modul de executare a raporturilor de serviciu si, in conditiile angajarii acestei raspunderi, este afectata executarea raportului de serviciu, putandu-se ajunge chiar la incetarea acestuia. De aceea, Curtea retine ca raspunderea disciplinara, tinand de statutul politistului, trebuie reglementata, potrivit art. 73 alin. 3 lit. j din Constitutie, prin lege organica, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, lege speciala in sensul art. 1 alin. 2 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Or, dispozitiile legale criticate nu numai ca nu reglementeaza procedura disciplinara prealabila, aplicarea sanctiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplina, ci deleaga reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat sa adopte ordine. Asadar, se ajunge la situatia ca un aspect esential care vizeaza executarea si/sau incetarea raporturilor de serviciu sa fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, in cazul de fata, nici macar nu a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, ceea ce este de natura sa confere un caracter iluzoriu posibilitatilor autorului exceptiei de neconstitutionalitate de a se apara in mod eficient. In aceste conditii, persoana cercetata disciplinar nu cunoaste regulile dupa care se desfasoara procedura, avand in vedere ca actul administrativ nu este accesibil si deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinara trebuie sa respecte anumite cerinte de stabilitate si previzibilitate. Or, delegarea de atributii de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determina o stare de incertitudine juridica, acest gen de acte avand, de obicei, un grad sporit de schimbari succesive in timp".
 In ce priveste  criticile paratelor referitoare la inaplicabilitatea in cauza a efectelor deciziei de neconstitutionalitate care ar produce efecte numai pentru viitor, Curtea retine ca  instanta de contencios constitutional a statuat expressis verbis  si cu caracter obligatoriu care insoteste inclusiv considerentele pe care se sprijina (in sensul  deciziei Plenului nr. 1/1995)  faptul ca  dispozitiile declarate neconstitutionale nu se vor mai aplica in cauza in care a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate si nici in cauzele pendinte in fata instantelor judecatoresti in care respectivele dispozitii legale sunt aplicabile. (decizia nr. 766/15.06.2011,  decizia  nr. 1615/2011, decizia nr.  223/2012, decizia  nr. 54/2014).
O interpretare similara a facut obiectul deciziei nr. 12/2011 pronuntate in recurs in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, in care s-a statuat ca  prin declararea ca neconstitutionala a dispozitiilor art. 5 alin. 1 teza I din Legea nr. 221/2009, acestea si-au incetat efectele si nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesolutionate definitiv la data publicarii deciziilor de neconstitutionalitate.
 Astfel, Curtea retine ca in speta decizia de neconstitutionalitate este pe deplin aplicabila, dat fiind faptul ca litigiul este pendinte, indiferent de data emiterii deciziei contestate.
 Curtea mai retine ca decizia de sanctionare disciplinara contestata in cauza se intemeiaza in parte si pe dispozitiile legale declarate neconstitutionale si in parte pe Ordinul Ministrului emis tocmai in baza respectivelor dispozitii legale declarate neconstitutionale.
In continuare Curtea retine ca, contrar sustinerilor paratelor intimate, in aplicarea dispozitiilor legale declarate neconstitutionale, ordinul ministrului nu se rezuma doar la a dubla dispozitiile legii in baza careia a fost emis ci, reglementeaza detaliat pe de o parte procedura disciplinara prealabila si pe de alta parte procedura aplicarii sanctiunilor dar si a contestarii acestora.  Singurul aspect unde dispozitiile din ordin le dubleaza si le reiau pe cele din lege sunt cazurile ce constituie abateri disciplinare si respectiv sanctiunile disciplinare aplicabile.  De subliniat este faptul ca  in ce priveste competenta de a aplica sanctiunea disciplinara legea nu contine prevederi exprese lasand doar in sarcina  actelor juridice infralegale reglementarea acestui aspect. 
 In lumina acestor considerente si in aplicarea deciziei de neconstitutionalitate Curtea retine ca decizia contestata si mentinuta de instanta de fond  a ramas fara suportul  juridic procedural atat sub aspectul procedurii cercetarii prealabile dar si al  competentei organului emitent, intreaga  argumentatie  a partilor cat si analiza instantei de fond facandu-se prin raportate la dispozitiile legale  si respectiv infralegale devenite inaplicabile.
Fata de aceste considerente nu se mai impune a analiza celelalte critici de recurs, toate facand referire la interpretarea dispozitiilor legale si infralegale constatate ca inaplicabile. 
Avand in vedere  considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, Curtea, raportat la prevederile art. 496 alin. 2 Noul Cod de procedura civila, Curtea va admite recursul declarat de reclamant, va casa sentinta recurata si rejudecand va admite actiunea formulata de reclamantul P.F. in contradictoriu cu paratii I.G.P.R. si M.A.I. si, in consecinta va anula Dispozitia I.G.P.R. nr. 3738/10.07.2013 si Ordinul M.A.I. nr. II/4278/12.08.2013.
Totodata va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata in recurs.