Legea nr. 10/2001. Dispozitie emisa de unitatea detinatoare prin care s-a dispus acordarea de masuri reparatorii in echivalent constand in atribuirea de titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare. Intrarea in vigoare a L...

Dupa natura lor, situatiile juridice aflate sub incidenta Legii nr. 10/2001 sunt situatii juridice obiective. Institutia masurilor reparatorii instituite prin aceasta lege, si cuprinzand, ope legis, efectele viitoare ale unor raporturi juridice trecute, a suferit modificari de esenta prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente. Astfel, masurile reparatorii prin echivalent, reglementate prin art. 10 alin.(1) si 8, coroborat cu art. 9 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, in masura in care au fost stabilite sub imperiul legii vechi, urmeaza regimul de conversie al stabilirii si platii unor despagubiri, in conditiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, dupa procedurile administrative cuprinse in Capitolul V, pct.16.1 si urm. din H.G. nr. 1095/2005.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 228/118/2005, reclamantii G.G.A., I.G., I.I. si M.M.C. au chemat in judecata pe parata S.C. "M" S.A., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna anularea deciziei nr. 20/18.02.2005 emisa de societatea parata, ca netemeinica si nelegala, cu consecinta obligarii sale la restituirea in natura catre reclamanti a camerei nr. 9 situata la demisolul imobilului - fostul bloc ,,E’’, in prezent Hotelul ,,A’’ din statiunea Mamaia.
Reclamantii au solicitat ca, in situatia imposibilitatii restituirii in natura a acestui imobil, parata sa fie obligata la plata de despagubiri banesti calculate la valoarea actuala de circulatie.
S-a solicitat, totodata, obligarea paratei la cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces.
In considerente, reclamantii au aratat ca autoarea lor comuna, P.G., a dobandit in proprietate camera nr. 9, situata in statiunea Mamaia (fostul imobil E., in prezent Hotelul ,,A"), in baza unui contract de vanzare-cumparare incheiat la data de 12.08.1940, autentificat sub nr. 29246/11.09.1940 de catre Tribunalul Ilfov.
La data de 18.04.1988 a intervenit decesul P.G., lasand ca mostenitori legali pe numitii G.G.A. (fiu) si I.A.M. (fiica), conform certificatului de mostenitor nr. 06/06.02.1998.
La data de 11.10.1993 a decedat I.A.M., ramanand in calitate de mostenitori legali numitii I.G. (sot supravietuitor), I.I. (fiu) si M.M.C. (fiica), potrivit certificatului de mostenitor nr. 11/11.02.1998.
Astfel se probeaza, sustin reclamantii, transmisiunile succesive de patrimonii de la autoarea comuna P.G. (B.) si se legitimeaza calitatea procesuala activa.
Reclamantii au aratat ca au procedat la notificarea persoanei juridice detinatoare a acestui imobil, solicitand paratei restituirea in natura a bunului, iar ca masura alternativa, in ipoteza imposibilitatii de restituire in natura, plata de despagubiri banesti calculate la valoarea actuala de circulatie a bunului (notificarea nr. 497/19.06.2001).
Parata S.C. M. S.A. a emis decizia nr. 20/18.02.2005 prin care s-a dispus respingerea notificarii, fiind facuta insa o oferta de acordare de masuri reparatorii prin echivalent constand in atribuire de titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare, la valoarea stabilita de parata, de 4824 euro.
Prin sentinta civila nr. 890 din 27 aprilie 2007, Tribunalul Constanta a admis contestatia reclamantilor si a anulat decizia nr. 20 din 18 februarie 2005, emisa de S.C. "M" S.A. A fost obligata unitatea detinatoare sa restituie reclamantilor in natura camera nr. 9 situata la demisolul Hotelului A. in statiunea Mamaia, judetul Constanta.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca restituirea in natura a camerei nr. 9 situata la demisolul cladirii E., in prezent Hotelul A., este posibila si este impusa cu prioritate de dispozitiile art. 7 alin.(1) din Legea nr. 10/2001. S-a mai retinut ca prin expertiza efectuata de expert G.G. s-a identificat aceasta incapere dupa peretii despartitori existenti din structura initiala a cladirii, care pastreaza finisajele din anii 1938-1940, iar parata nu a probat ca asupra acestei incaperi au operat modificari de esenta care sa nu permita refacerea acestei camere in vederea restituirii ei in natura.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel S.C. "M" S.A. care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
1. Reclamantii nu s-au legitimat ca proprietari ai imobilului in litigiu, in conditiile in care autoarea reclamantilor a incheiat un contract de antrepriza, iar transferul dreptului de proprietate asupra camerei nr. 9 se realizeaza prin incheierea procesului verbal de predare-primire, act ce nu a fost depus la dosar.
2. In mod gresit prima instanta a retinut ca este posibila restituirea in natura a camerei nr. 9 ce a apartinut autoarei reclamantilor, in realitate, in actuala structura a demisolului Hotelului A. aceasta camera nu mai exista, fiind mentinut numai un singur perete. Mai mult, suprafata fostei camere nr. 9 nu este delimitata de restul subsolului, nu are usa de acces, nu are ferestre si nici nu este racordata la utilitati, neputand fi utilizata conform destinatiei initiale - aceea de casa de vacanta.
Analizand legalitatea hotararii apelate, in raport cu criticile paratei, se constata urmatoarele:
1. Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr. 10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimata in caracterul profund reparatoriu este de precizat ca prin acest act normativ legiuitorul a urmarit sa inlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savarsite de stat.
Conform dispozitiilor art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001 sunt indreptatite la masuri reparatorii constand in restituirea in natura sau, dupa caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv si mostenitorii lor.
Reclamantii s-au legitimat ca succesori ai defunctei P.G., care, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 29246 din 11 septembrie 1940, incheiat cu vanzatoarea E.M. a dobandit dreptul de proprietate asupra unei camere situata la demisolul cladirii E., denumita camera nr. 9.
Calitatea reclamantilor, de persoane indreptatite in sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, sa beneficieze de masurile reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001 a fost recunoscuta de catre parata S.C. "M" S.A. prin Decizia nr. 20 din 18 februarie 2005, contestata de reclamanti.
Prin aceasta decizie unitatea detinatoare a respins cererea reclamantilor de restituire in natura a camerei nr. 9, dar a aprobat acordarea de masuri reparatorii in echivalent, situatie in care, in contestatia formulata de reclamanti impotriva acestei dispozitii nu se poate crea acestora o situatie mai grea, in sensul nerecunoasterii calitatii acestora de proprietari ai imobilului preluat abuziv de stat prin Decretul nr. 92/1950 si detinut in prezent de parata.
Principiul "non reformatio in peius", ce guverneaza si procesul civil, asa cum unanim au decis doctrina si practica judiciara, impune ca partii sa nu i se inrautateasca situatia in propria cale de atac.
Sustinerea apelantei parate, in sensul ca reclamantii nu se legitimeaza ca proprietari ai bunului revendicat, intrucat nu s-a depus la dosar procesul-verbal de predare-primire al imobilului nu poate fi primita, intrucat s-ar incalca principiul mai sus enuntat, iar pe de alta parte se retine ca transferul dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu de la vanzatoarea E.M. la cumparatoarea P.G. - autoarea reclamantilor, a operat, conform principiului consensualismului la data intalnirii acordului de vointa al partilor asupra bunului vandut si asupra pretului, iar nu de la data semnarii procesului-verbal de predare-primire al imobilului.
2. In procesul de solutionare a notificarilor depuse de persoanele indreptatite se impune respectarea principiului prevalentei restituirii in natura a imobilelor ce fac obiectul notificarii, conform dispozitiilor art. 1 alin.(1), art. 7 si art.9 din Legea nr. 10/2001.
Numai in cazul in care aceasta masura nu este posibila sau este expres inlaturata de la aplicare, se va proceda la aplicarea celorlalte masuri reparatorii.
Art. 18 lit.(c) din Legea nr. 10/2001 prevede ca masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent daca imobilul nu mai exista la data intrarii in vigoare a legii sau a fost modificat esential, devenind un imobil nou in raport cu cel preluat abuziv.
Din probele administrate la instanta de fond, inclusiv expertiza tehnica de specialitate, se retine ca, in cauza, sunt incidente dispozitiile art. 18 lit."c" din Legea nr. 10/2001; demisolul fostului bloc E., in prezent hotelul A., a cunoscut modificari substantiale, iar camera nr. 9, fosta proprietatea autoarei reclamantilor si-a pierdut individualitatea, fiind inclusa in spatiul amenajat ca subsol al hotelului, din veche camera fiind mentinut un singur zid de rezistenta.
Din raportul de expertiza efectuat de inginer G.G. si din schita anexa la expertiza, rezulta ca incaperea cu nr. 9, cu o suprafata de aproximativ 20 m.p., ce a facut obiectul contractului de vanzare-cumparare nr. 29246 din 11 septembrie 1940 a fost modificata substantial. Prin interventii asupra compartimentarii demisolului intre elementele structurii de rezistenta camera a fost marita prin demolarea zidului din fundul camerei si a jumatate din zidul dreapta in fund, iar accesul in aceasta camera de la hochparter a fost blocat printr-un zid de caramida construit in anii 1940-1950.
Practic, din vechea camera nr.9 nu s-a mai pastrat decat un zid de rezistenta, expertul mentionand ca identificarea spatiului fostei camere s-a facut dupa tipul obnitelor existente, modelul mozaicului turnat la pardoseala demisolului si tamplaria initiala din unele camere ce s-a pastrat pana in prezent, nefiind inlocuita cu ocazia efectuarii reparatiilor capitale la imobil. Si accesul la subsol a fost modificat, aceasta realizandu-se in prezent printr-o scara de serviciu din spatele hotelului, prin exterior, tranzitandu-se un spatiu care nu este de folosinta comuna si asupra caruia autoarea reclamantilor nu a avut un drept de proprietate, aspecte retinute de expert in cadrul raspunsului la obiectiunile formulate de parata.
Fata de intregul material probator administrat in cauza instanta de apel retine ca restituirea in natura a fostei camere nr. 9 din blocul E. nu mai este posibila, prima instanta interpretand gresit probatoriul administrat.
In conditiile in care restituirea in natura nu este posibila, reclamanti sunt indreptatiti la masuri reparatorii in echivalent, conform dispozitiilor art. 20 din Legea nr. 10/2001, modificata prin Legea nr. 247/2005, act normativ care a intrat in vigoare pe parcursul solutionarii litigiului si ale carui dispozitii sunt de imediata aplicare, in ceea ce priveste modalitatea de despagubire a proprietarilor deposedati abuziv de bunurile lor in perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Dupa natura lor, situatiile juridice aflate sub incidenta Legii nr. 10/2001 sunt situatii juridice obiective. Institutia masurilor reparatorii instituite prin aceasta lege, si cuprinzand, ope legis, efectele viitoare ale unor raporturi juridice trecute, a suferit modificari de esenta prin Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente. Astfel, masurile reparatorii prin echivalent, reglementate prin art. 10 alin.(1) si 8, coroborat cu art. 9 alin.(2) din Legea nr. 10/2001, in masura in care au fost stabilite sub imperiul legii vechi, urmeaza regimul de conversie al stabilirii si platii unor despagubiri, in conditiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, dupa procedurile administrative cuprinse in Capitolul V, pct.16.1 si urm. din H.G. nr. 1095/2005.
In practica instantei supreme s-a retinut ca legea noua determina imperativ regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate abuziv si, intrucat in planul dreptului intertemporal, toate aceste dispozitii de imediata aplicare sunt imperative, iar dupa intensitatea si puterea lor obligatorii, rezulta ca legea veche ramane fara aplicare.
Fata de considerentele expuse, in baza art. 296 Cod procedura civila, se va admite apelul paratei S.C. "M" S.A. si se va schimba in parte hotararea apelata, retinandu-se ca restituirea in natura a bunului notificat nu mai este posibila, decizia nr. 20 din 18 februarie 2005 fiind temeinica si legala sub aspectul respingerii cererii reclamantilor de restituire a bunului.
Anuleaza in parte decizia nr. 20 din 18 februarie 2005 emisa de S.C. "M" S.A. si stabileste ca reclamantii sunt indreptatiti la masuri reparatorii in echivalent, corespunzatoare valorii de circulatie a bunului preluat abuziv - fosta camera nr. 9 din blocul E., in prezent Hotelul A., conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.