Procedura insolventei. Anularea unor acte frauduloase incheiate de debitorul aflat in dificultate economico-financiara - operatiune comerciala in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anterior deschiderii p...
(Decizie nr. 566/COM/ din data de 15.09.2008 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)Cod civil, art. 948, art.969 alin.2, art. 1294-1295, art.1303
Legea nr.85/2006, art.25 lit.c, art.79, art.80 alin.1 lit.b, art.83 al.2 si art.85 alin.3
In procedura falimentului reglementata de Codul comercial roman, un text similar cu cel din art.80 al.1 lit. "b" din Legea nr.85/2006 se poate regasi in al.2 al art.726: "Actele si contractele comutative in cari valorile date sau obligatiunile luate de falit intrec cu mult ceea ce i s-a fost dat sau promis", astfel ca, simplul fapt al disproportiei justifica ideea fraudei in dauna creditorilor.
Intra in aceasta categorie orice acte comerciale patrimoniale oneroase si comutative - contractul este comutativ in cazul in care partile cunosc sau pot sti, din momentul incheierii actului, intinderea si existenta obligatiilor -, iar nu si aleatorii, efectuate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolventei, in care debitorul executa o prestatie de o valoare disproportionat de mare fata de valoarea primita.
Dimensiunile disproportiei sunt lasate la intelepciunea instantei, iar momentul in care se plaseaza aprecierea este acela al incheierii contractului, si nu acela al executarii sale, actele vizate de acest text de lege - art.80 alin.1 lit."b" - trebuind sa fie acte cu caracter comutativ si lezionare, iar nu orice acte in care disproportia de valoare intre contraprestatii este lipsita de echivalenta.
De aceea, tertul cu care a contractat debitorul, nu poate face dovada altei justificari a disproportiei, decat frauda, stiut fiind ca, dezechilibrul prestatiilor survenite pe parcursul executarii contractului nu poate justifica exercitarea actiunii in anulare.
Pentru a fi anulate in temeiul normei legale analizate, operatiunile trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ urmatoarele conditii:
- contractul sa fie comutativ si nu aleatoriu;
- dezechilibrul vadit sa fie in detrimentul debitorului;
- acest dezechilibru sa se exprime in vadita disproportie intre prestatia debitorului si contraprestatia celeilalte parti.
In cazul actelor juridice oneroase si comutative, prezumtia de frauda isi produce efectele, frauda constand in insasi disproportia vadita de valoare dintre cele doua prestatii.
Aceasta dispozitie legala instituie si o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor, in situatia in care sunt indeplinite conditiile prevazute de art.78 si 80 din lege.
Avand caracter relativ, aceasta prezumtie va putea fi rasturnata de catre debitor.
Frauda este una din conditiile de promovabilitate a actiunilor la care fac referire dispozitiile Legii nr.85/2006 (art.79 si 80) si, spre deosebire de dreptul comun unde frauda trebuie dovedita, prin exceptie, in aceasta procedura speciala, legiuitorul prezuma frauda savarsita de debitorul insolvent.
Prin cererea formulata la data de 18.05.2006 si inregistrata sub nr.4307/118/2006 la Tribunalul Constanta, reclamantul I.C., in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E.P.I. SRL, a chemat in judecata pe paratii SC E.P.I. SRL si SC E.A.SRL prin asociatii R.E. si A.E. solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna anularea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.5427/27.08.2004 la BNP C.B. in temeiul art. 61 lit.b din Legea nr.64/1995 modificata, coroborat cu disp. art.948 Cod civil, precum si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii acestui contract.
Motivand actiunea, reclamantul a aratat ca a intervenit intre parati antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.3943/07.07.2004 privind un teren viran in suprafata de 920,70 mp ce formeaza un lot distinct care face parte din imobilul situat in mun. Constanta, avand numarul cadastral si fiind inscris in cartea funciara. Pretul integral stipulat era de 28.000 euro, suma din care promitentul cumparator a achitat suma de 2.800 euro, adica suma de 11.455,64 lei, iar restul de pret urma sa fie achitat pana la data de 07.08.2004. In data de 10.08.2004 s-a incheiat actul aditional autentificat sub nr.4849 prin care partile convin la prelungirea termenului pentru incheierea contractului da vanzare cumparare pana la data de 10.09.2004, iar la data de 27.08.2004 s-a incheiat acest contract autentificat sub nr.5427 la BNP C.B. pentru pretul de 57.397,20 lei inclusiv TVA, adica echivalentul a 14.000 euro si este achitat societatii vanzatoare integral inaintea autentificarii contractului prin factura seria CT ACC nr.6875121/23.08.2004. Prin aceasta vanzare a fost, insa, diminuat pretul stabilit prin antecontractul de vanzare cumparare de la 28.000 euro la 14.000 euro ajungand valoarea terenului acoperit cu o platforma betonata cu mult sub pretul pietei pentru zona respectiva astfel incat au fost prejudiciati creditorii societatii.
Prin sentinta civila nr.3170/COM/2007, judecatorul sindic a respins actiunea ca nefondata retinand ca la interogatoriul luat paratei SC E.A. SRL, aceasta a declarat ca pretul stabilit de parti in antecontract a fost modificat prin acordul comun al partilor, ca nu avea cunostinta de dificultatile financiare ale vanzatoarei si ca termenul de incheiere in forma definitiva a fost prelungit prin acordul partilor.
La dosar a fost depus de catre parata contractul de schimb fara sulta autentificat sub nr.3897/06.07.2004, prin care parata SC E.P.I. SRL a efectuat un schimb de terenuri cu SC T. SRL evaluate fiecare la 66.000.000 lei si in care se arata ca SC T. se obliga sa nu desfiinteze gardul ce imprejmuieste terenul pe care il da in schimb SC E.P.I. SRL.
De asemenea, la dosar a fost depus o lista cu preturile informative minime si maxime de cumparare pentru locuinte si terenuri in care pentru terenuri situate in zona CET sau CFR Palas valorile sunt intre 10- 55 USD/mp.
Din raportul de expertiza imobiliara efectuat in cauza de expert ing. B.D. rezulta ca la data de 27.08.2004 valoarea de circulatie a terenului era de 15.284 euro, a imprejmuirii era de 1.819 Euro si a platformei de beton era de 9.097 Euro, in total 26.200 Euro, respectiv 28,5 Euro/mp.
S-a mai retinut ca in temeiul art. 61 lit. b din Legea nr. 64/1995 modificata, in vigoare la data formularii actiunii, lichidatorul judiciar al debitoarei aflata in procedura insolventei a invocat nulitatea vanzarii cumpararii motivata de incalcare art. 948 si 1294-1295 Cod civil. Din motivarea actiunii rezulta, insa, ca motiv de nulitate diminuarea valorii transferului cu 50% fata de intelegerea partilor din antecontract si, astfel, vanzarea bunului la un pret derizoriu.
In ce priveste intelegerea partilor, a motivat judecatorul sindic, promisiunea bilaterala de vanzare cumparare reprezinta un acord de vointa prin care ambele parti se obliga sa incheie in viitor contractul de vanzare cumparare. Fiind un acord de vointa, ca si in cazul contractului, sunt aplicabile dispozitiile art. 969 Cod civil, potrivit caruia prin consimtamantul ambelor parti se pot incheia, modifica, desface si desfiinta acte juridice.
Astfel, principiul autonomiei de vointa este aplicabil nu numai la incheierea contractelor dar si la modificarea acestora sau chiar desfiintarea lor. Atata timp cat, potrivit art.969 alin.2 Cod civil, conventia partilor se poate revoca prin consimtamantul mutual, este evident ca prin consimtamantul partilor se pot aduce modificari ale contractului si, cu atat mai mult, ale antecontractelor incheiate intre parti. Prevederea din antecontractul partilor din cauza de fata privind nemodificarea pretului de refera la modificari unilaterale iar nu bilaterale ale clauzelor din contract. Prin urmare, modificarea ulterioara a pretului vanzarii prin acordul ambelor parti asa cum rezulta din probele administrate (prezenta in fata notarului public, emiterea facturii fiscale cu pretul prevazut in contract) nu reprezinta un motiv de nulitate a actului juridic respectiv ci, dimpotriva, un drept prevazut de lege.
Cu privire la pretul derizoriu invocat de reclamant, s-a constatat ca acesta este reglementat in art.1303 Cod civil care arata ca, pretul vanzarii trebuie sa fie serios, respectiv sa fie proportional cu valoarea lucrului vandut. Prin urmare, pretul este derizoriu ori de cate ori este atat de disproportionat in raport de valoarea lucrului vandut incat sa nu existe pret, sa nu poata constitui obiectul obligatiei cumparatorului si deci o cauza suficienta a obligatiei asumate de vanzator de a transmite dreptul de proprietate. Din probele administrate a rezultat, insa, ca pretul la care a fost vandut nu a fost derizoriu si anume: in urma cu numai o luna vanzatoarea a evaluat in cadrul unui schimb de teren acelasi imobil la suma de 66.000.000 lei vechi si l-a vandut apoi cu 573.972.000 lei; din lista depusa de notarul public din acea perioada preturile minime erau intre 10- 55 euro/mp, respectiv 333 000 - 1 831 000 lei/mp pe cand intre parti a fost vandut cu 623 408,27 lei/mp.
Instanta a apreciat ca pretul de vanzare a imobilului nu a fost derizoriu astfel incat, nefiind nicio alta cauza de nulitate a contractului invocata de reclamant.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, instanta a obligat partea cazuta in pretentii la plata cheltuielilor de judecata efectuate in suma de 2380 lei.
Impotriva sentintei mentionate a declarat recurs reclamantul lichidator judiciar I.C. care a criticat solutia judecatorului sindic ca fiind nelegala si netemeinica.
A sustinut recurentul ca hotararea atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, respectiv cu ignorarea reglementarilor speciale in materia insolventei - Legea nr.85/2006, in favoarea unor reglementari cu caracter general - prevederile art.969 alin.2 si ale art.1303 Cod civil.
A aratat recurentul, in esenta, ca din succesiunea conventiilor incheiate intre parti a rezultat o diminuare cu 50% a pretului stabilit initial prin antecontractul de vanzare-cumparare, respectiv de la 28.000 euro la 14.000 euro, in pofida stipulatiei din antecontractul de vanzare-cumparare conform careia nu putea interveni nicio modificare de pret. In pofida tuturor dovezilor administrate in cauza, instanta s-a limitat la invocarea disp. art.969 si 1303 Cod civil, nefiind luate in considerare premisele stabilite de Legea nr.85/2006 cu privire la conditiile speciale in care a avut loc acordul de vointa, respectiv in perioada suspecta de 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolventei si prejudiciul provocat creditorilor prin instrainarea averii imobile a societatii contra unei prestatii vadit disproportionate.
In ceea ce priveste caracterul fraudulos al actului, a motivat recurentul ca intentia frauduloasa a debitoarei poate fi dedusa si din renuntarea la pretul solicitat initial prin antecontractul de vanzare-cumparare in favoarea unui pret diminuat cu 50% in conditiile in care, la data perfectarii actului, societatea se confrunta cu dificultati financiare.
A mai sustinut recurentul ca prin art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 se instituie o prezumtie relativa de frauda a debitorului insolvent care realizeaza operatiuni comerciale in care prestatia debitorului o depaseste vadit pe cea primita, in cauza disproportia vadita dintre prestatii fiind atestata de raportul de expertiza imobiliara efectuat din care rezulta ca valoarea de circulatie a imobilului instrainat era de 26.200 euro, deci cu 87,14% mai mare decat pretul primit de debitoare. In cauza, prezumtia de frauda nu a fost rasturnata de niciuna din probele administrate in cauza.
Prin decizia civila nr.7/COM/23.01.2008, Curtea de Apel Constanta a admis recursul declarat de recurentul reclamant I.C., in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E.P.I. SRL, impotriva sentintei civile nr. 3170/COM/04.06.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 4307/118/2006, in contradictoriu cu intimata SC E.P.I. SRL prin administrator special P.E. si intimata parata SC E.A. SRL; a modificat in tot hotararea in sensul ca a admis actiunea si a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5427/27.08.2004 de BNP C.B. incheiat intre SC E.P.I. SRL, in calitate de vanzator si SC E.A. SRL, in calitate de cumparator, privind terenul in suprafata de 920,70 mp situat in Constanta, si a dispus restituirea imobilului averii debitoarei de catre parata SC E.A. SRL.
Prin decizia civila nr.434/COM/19.05.2008 a Curtii de Apel Constanta, a fost admisa contestatia in anulare formulata de contestatoarea SC E.A. SRL, a anulat decizia nr.7/COM/23.01.2008 pronuntata de aceeasi instanta si a fixat termen pentru solutionarea recursului.
Instanta a retinut ca au fost incalcate disp.art.317 al.1 pct.1 Cod procedura civila, in sensul ca nu a fost legal citata contestatoarea pentru termenul de judecata din 23.01.2008, cand s-a judecat recursul.
Curtea, in acest ciclu procesual, fiind legal sesizata cu cererea de recurs formulata de catre I.C., in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E.P.I. SRL, retine urmatoarele:
Alaturi de motivele de recurs, I.C. a formulat o serie de precizari, aratand ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica, invocandu-se ca temei juridic disp.art.304 pct.7 si 8, art.3041 Cod procedura civila, art.25 lit.c, art.79, art.80 al.1 lit.b, art.83 al.2 si art.85 al.3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
De asemenea, au fost depuse la dosar o serie de inscrisuri: registrul de casa pentru luna august 2004, ordinul de plata nr.484/18.08.2004, extrase de cont nr.14/23.08.2004, nr.16/1.09.2004.
Intimata SC E.A.SRL a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, pentru urmatoarele considerente:
1. Recurentul nu a prezentat in mod clar succesiunea actelor juridice incheiate intre cele doua societati comerciale, atat in fata instantei de fond cat si in cuprinsul motivelor de recurs.
Astfel, obiectul promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare l-a format terenul viran in suprafata de 920,70 m.p., iar pretul vanzarii a fost convenit la suma de 28.000 euro.
Prin acte aditionale, partile au convenit prelungirea termenului stabilit initial pentru perfectarea actului autentic de vanzare-cumparare ce a avut loc la 27.08.2004, ce poarta asupra unui alt imobil ce a format obiectul antecontractului.
In acest imobil s-a achitat societatii vanzatoare integral, in avans, inainte de autentificarea actului pretul vanzarii in cuantum de 14.000 euro.
2. Fata de aceasta situatie, nu pot fi retinute sustinerile recurentului in sensul ca, in frauda creditorilor societatii, pretul vanzarii convenit initial, la momentul incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, ar fi fost diminuat la momentul perfectarii actului autentic de la suma de 28.000 euro la suma de 14.000 euro, deoarece cele doua acte juridice nu au purtat asupra aceluiasi imobil.
3. Nu se poate retine ca pretul de instrainare al imobilul ar fi fost vadit inferior bunului imobil vandut, deoarece suma de 14.000 euro se incadreaza intre limitele limite si maxime ale preturilor practicate pe piata imobiliara pentru imobile similare.
4. In ceea ce priveste prezumtia de frauda, reglementata de art.85 al.3 din Legea nr.85/2006, nu se poate aplica acestei societati, ca tert dobanditor al bunului, deoarece sarcina probei revine recurentului, iar acesta nu a probat-o.
Ca situatie de fapt, Curtea retine ca, prin antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3943/07.07.2004 la BNP C.B., parata debitoare SC E.P.I. SRL s-a obligat sa vanda, iar parata SC E.A. SRL s-a obligat sa cumpere pana la data de 07.08.2004 terenul viran in suprafata de 920,70 mp ce formeaza un lot distinct, care face parte din imobilul situat in Constanta, compus in totalitate din teren in suprafata de 46.071,80 mp, si constructiile existente pe acest teren pentru pretul de 28.000 euro, suma din care promitentul cumparator a achitat suma de 2800 euro, echivalentul a 114.556.400 lei, la data semnarii contractului definitiv de vanzare cumparare urmand a se achita restul de pret, respectiv echivalentul in lei a sumei de 25.200 euro, fara sa mai poata interveni nici o majorare de pret, nici o modificare a acestuia.
La data de 10.08.2004 s-a incheiat intre parti un act aditional autentificat sub nr.4849/2004 la BNP C.B. prin care partile au hotarat de comun acord prelungirea termenului pentru incheierea contractului de vanzare cumparare in forma autentica.
La data de 27.04.2004, partile au incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.5427/27.08.2004 la BNP C.B. stabilind ca pret de vanzare suma de 573.972.000 lei, inclusiv TVA, respectiv echivalentul a 14.000 euro, achitat integral inaintea autentificarii actului. Conform facturii fiscale seria CT ACC nr.6875121 depusa la dosarul cauzei rezulta ca pretul terenului cumparat de SC E.A. SRL este de 573.972.000 lei.
De asemenea, astfel cum rezulta din concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat in cauza, valoarea de circulatie a bunului ce face obiectul vanzarii, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, era de 1.076.102.400 lei vechi, echivalentul a 26.240 euro.
Potrivit art.80 din Legea nr. 85/2006, "Administratorul sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin (_) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii".
Textul legal se refera la diferenta vadita intre prestatii in defavoarea debitorului.
In acest caz, frauda debitorului este prezumata de legiuitor, iar prin incheierea actului, debitorul urmareste sau cel putin accepta posibilitatea vatamarii creditorilor in beneficiul celui cu care a contractat si caruia ii transfera o valoare patrimoniala disproportionat de mare in raport cu prestatia efectiv primita de catre el.
In cazul actelor juridice oneroase si comutative, prezumtia de frauda isi produce efectele, frauda constand in insasi disproportia vadita de valoare dintre cele doua prestatii.
Aceasta dispozitie legala instituie si o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor, in situatia in care sunt indeplinite conditiile prevazute de art.78 si 80 din lege.
Avand caracter relativ, aceasta prezumtie va putea fi rasturnata de catre debitor.
Frauda este una din conditiile de promovabilitate a actiunilor la care fac referire dispozitiile Legii nr.85/2006 (art.79 si 80) si, spre deosebire de dreptul comun unde frauda trebuie dovedita, prin exceptie, in aceasta procedura speciala, legiuitorul prezuma frauda savarsita de debitorul insolvent.
Intimatele nu au justificat reducerea la jumatate a pretului stabilit initial prin antecontractul de vanzare-cumparare, in conditiile in care societatea vanzatoare se afla in dificultate financiara.
Instanta de fond a facut in cauza o aplicare a principiului autonomiei de vointa a partilor care, potrivit dispozitiilor cuprinse in Codul civil le permite sa modifice clauzele contractuale prin consimtamantul mutual.
In cauza de fata, insa, sunt aplicabile normele derogatorii de la dreptul comun, respectiv legea speciala a insolventei nr.85/2006.
Prezentarea in recurs antecontractului de vanzare cumparare si a altor acte aditionale urmatoare nu afecteaza valabilitatea si conditiile analizarii contractului autentic de vanzare-cumparare incheiat de parti si care priveste terenul in suprafata de 920,70 m.p. situat in Constanta, avand numarul cadastral si fiind inscris in Cartea funciara.
Fata de cele expuse rezulta ca instanta de fond a pronuntat o solutie nelegala si netemeinica, motiv pentru care, in conf.cu art.312 al.1 Cod procedura civila, Curtea admite recursul dispunand modificarea in tot a hotararii, cu consecinta admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.
Legea nr.85/2006, art.25 lit.c, art.79, art.80 alin.1 lit.b, art.83 al.2 si art.85 alin.3
In procedura falimentului reglementata de Codul comercial roman, un text similar cu cel din art.80 al.1 lit. "b" din Legea nr.85/2006 se poate regasi in al.2 al art.726: "Actele si contractele comutative in cari valorile date sau obligatiunile luate de falit intrec cu mult ceea ce i s-a fost dat sau promis", astfel ca, simplul fapt al disproportiei justifica ideea fraudei in dauna creditorilor.
Intra in aceasta categorie orice acte comerciale patrimoniale oneroase si comutative - contractul este comutativ in cazul in care partile cunosc sau pot sti, din momentul incheierii actului, intinderea si existenta obligatiilor -, iar nu si aleatorii, efectuate in cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolventei, in care debitorul executa o prestatie de o valoare disproportionat de mare fata de valoarea primita.
Dimensiunile disproportiei sunt lasate la intelepciunea instantei, iar momentul in care se plaseaza aprecierea este acela al incheierii contractului, si nu acela al executarii sale, actele vizate de acest text de lege - art.80 alin.1 lit."b" - trebuind sa fie acte cu caracter comutativ si lezionare, iar nu orice acte in care disproportia de valoare intre contraprestatii este lipsita de echivalenta.
De aceea, tertul cu care a contractat debitorul, nu poate face dovada altei justificari a disproportiei, decat frauda, stiut fiind ca, dezechilibrul prestatiilor survenite pe parcursul executarii contractului nu poate justifica exercitarea actiunii in anulare.
Pentru a fi anulate in temeiul normei legale analizate, operatiunile trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ urmatoarele conditii:
- contractul sa fie comutativ si nu aleatoriu;
- dezechilibrul vadit sa fie in detrimentul debitorului;
- acest dezechilibru sa se exprime in vadita disproportie intre prestatia debitorului si contraprestatia celeilalte parti.
In cazul actelor juridice oneroase si comutative, prezumtia de frauda isi produce efectele, frauda constand in insasi disproportia vadita de valoare dintre cele doua prestatii.
Aceasta dispozitie legala instituie si o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor, in situatia in care sunt indeplinite conditiile prevazute de art.78 si 80 din lege.
Avand caracter relativ, aceasta prezumtie va putea fi rasturnata de catre debitor.
Frauda este una din conditiile de promovabilitate a actiunilor la care fac referire dispozitiile Legii nr.85/2006 (art.79 si 80) si, spre deosebire de dreptul comun unde frauda trebuie dovedita, prin exceptie, in aceasta procedura speciala, legiuitorul prezuma frauda savarsita de debitorul insolvent.
Prin cererea formulata la data de 18.05.2006 si inregistrata sub nr.4307/118/2006 la Tribunalul Constanta, reclamantul I.C., in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E.P.I. SRL, a chemat in judecata pe paratii SC E.P.I. SRL si SC E.A.SRL prin asociatii R.E. si A.E. solicitand ca prin hotarare judecatoreasca sa se dispuna anularea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr.5427/27.08.2004 la BNP C.B. in temeiul art. 61 lit.b din Legea nr.64/1995 modificata, coroborat cu disp. art.948 Cod civil, precum si repunerea partilor in situatia anterioara incheierii acestui contract.
Motivand actiunea, reclamantul a aratat ca a intervenit intre parati antecontractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.3943/07.07.2004 privind un teren viran in suprafata de 920,70 mp ce formeaza un lot distinct care face parte din imobilul situat in mun. Constanta, avand numarul cadastral si fiind inscris in cartea funciara. Pretul integral stipulat era de 28.000 euro, suma din care promitentul cumparator a achitat suma de 2.800 euro, adica suma de 11.455,64 lei, iar restul de pret urma sa fie achitat pana la data de 07.08.2004. In data de 10.08.2004 s-a incheiat actul aditional autentificat sub nr.4849 prin care partile convin la prelungirea termenului pentru incheierea contractului da vanzare cumparare pana la data de 10.09.2004, iar la data de 27.08.2004 s-a incheiat acest contract autentificat sub nr.5427 la BNP C.B. pentru pretul de 57.397,20 lei inclusiv TVA, adica echivalentul a 14.000 euro si este achitat societatii vanzatoare integral inaintea autentificarii contractului prin factura seria CT ACC nr.6875121/23.08.2004. Prin aceasta vanzare a fost, insa, diminuat pretul stabilit prin antecontractul de vanzare cumparare de la 28.000 euro la 14.000 euro ajungand valoarea terenului acoperit cu o platforma betonata cu mult sub pretul pietei pentru zona respectiva astfel incat au fost prejudiciati creditorii societatii.
Prin sentinta civila nr.3170/COM/2007, judecatorul sindic a respins actiunea ca nefondata retinand ca la interogatoriul luat paratei SC E.A. SRL, aceasta a declarat ca pretul stabilit de parti in antecontract a fost modificat prin acordul comun al partilor, ca nu avea cunostinta de dificultatile financiare ale vanzatoarei si ca termenul de incheiere in forma definitiva a fost prelungit prin acordul partilor.
La dosar a fost depus de catre parata contractul de schimb fara sulta autentificat sub nr.3897/06.07.2004, prin care parata SC E.P.I. SRL a efectuat un schimb de terenuri cu SC T. SRL evaluate fiecare la 66.000.000 lei si in care se arata ca SC T. se obliga sa nu desfiinteze gardul ce imprejmuieste terenul pe care il da in schimb SC E.P.I. SRL.
De asemenea, la dosar a fost depus o lista cu preturile informative minime si maxime de cumparare pentru locuinte si terenuri in care pentru terenuri situate in zona CET sau CFR Palas valorile sunt intre 10- 55 USD/mp.
Din raportul de expertiza imobiliara efectuat in cauza de expert ing. B.D. rezulta ca la data de 27.08.2004 valoarea de circulatie a terenului era de 15.284 euro, a imprejmuirii era de 1.819 Euro si a platformei de beton era de 9.097 Euro, in total 26.200 Euro, respectiv 28,5 Euro/mp.
S-a mai retinut ca in temeiul art. 61 lit. b din Legea nr. 64/1995 modificata, in vigoare la data formularii actiunii, lichidatorul judiciar al debitoarei aflata in procedura insolventei a invocat nulitatea vanzarii cumpararii motivata de incalcare art. 948 si 1294-1295 Cod civil. Din motivarea actiunii rezulta, insa, ca motiv de nulitate diminuarea valorii transferului cu 50% fata de intelegerea partilor din antecontract si, astfel, vanzarea bunului la un pret derizoriu.
In ce priveste intelegerea partilor, a motivat judecatorul sindic, promisiunea bilaterala de vanzare cumparare reprezinta un acord de vointa prin care ambele parti se obliga sa incheie in viitor contractul de vanzare cumparare. Fiind un acord de vointa, ca si in cazul contractului, sunt aplicabile dispozitiile art. 969 Cod civil, potrivit caruia prin consimtamantul ambelor parti se pot incheia, modifica, desface si desfiinta acte juridice.
Astfel, principiul autonomiei de vointa este aplicabil nu numai la incheierea contractelor dar si la modificarea acestora sau chiar desfiintarea lor. Atata timp cat, potrivit art.969 alin.2 Cod civil, conventia partilor se poate revoca prin consimtamantul mutual, este evident ca prin consimtamantul partilor se pot aduce modificari ale contractului si, cu atat mai mult, ale antecontractelor incheiate intre parti. Prevederea din antecontractul partilor din cauza de fata privind nemodificarea pretului de refera la modificari unilaterale iar nu bilaterale ale clauzelor din contract. Prin urmare, modificarea ulterioara a pretului vanzarii prin acordul ambelor parti asa cum rezulta din probele administrate (prezenta in fata notarului public, emiterea facturii fiscale cu pretul prevazut in contract) nu reprezinta un motiv de nulitate a actului juridic respectiv ci, dimpotriva, un drept prevazut de lege.
Cu privire la pretul derizoriu invocat de reclamant, s-a constatat ca acesta este reglementat in art.1303 Cod civil care arata ca, pretul vanzarii trebuie sa fie serios, respectiv sa fie proportional cu valoarea lucrului vandut. Prin urmare, pretul este derizoriu ori de cate ori este atat de disproportionat in raport de valoarea lucrului vandut incat sa nu existe pret, sa nu poata constitui obiectul obligatiei cumparatorului si deci o cauza suficienta a obligatiei asumate de vanzator de a transmite dreptul de proprietate. Din probele administrate a rezultat, insa, ca pretul la care a fost vandut nu a fost derizoriu si anume: in urma cu numai o luna vanzatoarea a evaluat in cadrul unui schimb de teren acelasi imobil la suma de 66.000.000 lei vechi si l-a vandut apoi cu 573.972.000 lei; din lista depusa de notarul public din acea perioada preturile minime erau intre 10- 55 euro/mp, respectiv 333 000 - 1 831 000 lei/mp pe cand intre parti a fost vandut cu 623 408,27 lei/mp.
Instanta a apreciat ca pretul de vanzare a imobilului nu a fost derizoriu astfel incat, nefiind nicio alta cauza de nulitate a contractului invocata de reclamant.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, instanta a obligat partea cazuta in pretentii la plata cheltuielilor de judecata efectuate in suma de 2380 lei.
Impotriva sentintei mentionate a declarat recurs reclamantul lichidator judiciar I.C. care a criticat solutia judecatorului sindic ca fiind nelegala si netemeinica.
A sustinut recurentul ca hotararea atacata a fost pronuntata cu aplicarea gresita a legii, respectiv cu ignorarea reglementarilor speciale in materia insolventei - Legea nr.85/2006, in favoarea unor reglementari cu caracter general - prevederile art.969 alin.2 si ale art.1303 Cod civil.
A aratat recurentul, in esenta, ca din succesiunea conventiilor incheiate intre parti a rezultat o diminuare cu 50% a pretului stabilit initial prin antecontractul de vanzare-cumparare, respectiv de la 28.000 euro la 14.000 euro, in pofida stipulatiei din antecontractul de vanzare-cumparare conform careia nu putea interveni nicio modificare de pret. In pofida tuturor dovezilor administrate in cauza, instanta s-a limitat la invocarea disp. art.969 si 1303 Cod civil, nefiind luate in considerare premisele stabilite de Legea nr.85/2006 cu privire la conditiile speciale in care a avut loc acordul de vointa, respectiv in perioada suspecta de 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolventei si prejudiciul provocat creditorilor prin instrainarea averii imobile a societatii contra unei prestatii vadit disproportionate.
In ceea ce priveste caracterul fraudulos al actului, a motivat recurentul ca intentia frauduloasa a debitoarei poate fi dedusa si din renuntarea la pretul solicitat initial prin antecontractul de vanzare-cumparare in favoarea unui pret diminuat cu 50% in conditiile in care, la data perfectarii actului, societatea se confrunta cu dificultati financiare.
A mai sustinut recurentul ca prin art.80 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006 se instituie o prezumtie relativa de frauda a debitorului insolvent care realizeaza operatiuni comerciale in care prestatia debitorului o depaseste vadit pe cea primita, in cauza disproportia vadita dintre prestatii fiind atestata de raportul de expertiza imobiliara efectuat din care rezulta ca valoarea de circulatie a imobilului instrainat era de 26.200 euro, deci cu 87,14% mai mare decat pretul primit de debitoare. In cauza, prezumtia de frauda nu a fost rasturnata de niciuna din probele administrate in cauza.
Prin decizia civila nr.7/COM/23.01.2008, Curtea de Apel Constanta a admis recursul declarat de recurentul reclamant I.C., in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E.P.I. SRL, impotriva sentintei civile nr. 3170/COM/04.06.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 4307/118/2006, in contradictoriu cu intimata SC E.P.I. SRL prin administrator special P.E. si intimata parata SC E.A. SRL; a modificat in tot hotararea in sensul ca a admis actiunea si a dispus anularea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 5427/27.08.2004 de BNP C.B. incheiat intre SC E.P.I. SRL, in calitate de vanzator si SC E.A. SRL, in calitate de cumparator, privind terenul in suprafata de 920,70 mp situat in Constanta, si a dispus restituirea imobilului averii debitoarei de catre parata SC E.A. SRL.
Prin decizia civila nr.434/COM/19.05.2008 a Curtii de Apel Constanta, a fost admisa contestatia in anulare formulata de contestatoarea SC E.A. SRL, a anulat decizia nr.7/COM/23.01.2008 pronuntata de aceeasi instanta si a fixat termen pentru solutionarea recursului.
Instanta a retinut ca au fost incalcate disp.art.317 al.1 pct.1 Cod procedura civila, in sensul ca nu a fost legal citata contestatoarea pentru termenul de judecata din 23.01.2008, cand s-a judecat recursul.
Curtea, in acest ciclu procesual, fiind legal sesizata cu cererea de recurs formulata de catre I.C., in calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC E.P.I. SRL, retine urmatoarele:
Alaturi de motivele de recurs, I.C. a formulat o serie de precizari, aratand ca solutia instantei de fond este nelegala si netemeinica, invocandu-se ca temei juridic disp.art.304 pct.7 si 8, art.3041 Cod procedura civila, art.25 lit.c, art.79, art.80 al.1 lit.b, art.83 al.2 si art.85 al.3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
De asemenea, au fost depuse la dosar o serie de inscrisuri: registrul de casa pentru luna august 2004, ordinul de plata nr.484/18.08.2004, extrase de cont nr.14/23.08.2004, nr.16/1.09.2004.
Intimata SC E.A.SRL a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului, pentru urmatoarele considerente:
1. Recurentul nu a prezentat in mod clar succesiunea actelor juridice incheiate intre cele doua societati comerciale, atat in fata instantei de fond cat si in cuprinsul motivelor de recurs.
Astfel, obiectul promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare l-a format terenul viran in suprafata de 920,70 m.p., iar pretul vanzarii a fost convenit la suma de 28.000 euro.
Prin acte aditionale, partile au convenit prelungirea termenului stabilit initial pentru perfectarea actului autentic de vanzare-cumparare ce a avut loc la 27.08.2004, ce poarta asupra unui alt imobil ce a format obiectul antecontractului.
In acest imobil s-a achitat societatii vanzatoare integral, in avans, inainte de autentificarea actului pretul vanzarii in cuantum de 14.000 euro.
2. Fata de aceasta situatie, nu pot fi retinute sustinerile recurentului in sensul ca, in frauda creditorilor societatii, pretul vanzarii convenit initial, la momentul incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, ar fi fost diminuat la momentul perfectarii actului autentic de la suma de 28.000 euro la suma de 14.000 euro, deoarece cele doua acte juridice nu au purtat asupra aceluiasi imobil.
3. Nu se poate retine ca pretul de instrainare al imobilul ar fi fost vadit inferior bunului imobil vandut, deoarece suma de 14.000 euro se incadreaza intre limitele limite si maxime ale preturilor practicate pe piata imobiliara pentru imobile similare.
4. In ceea ce priveste prezumtia de frauda, reglementata de art.85 al.3 din Legea nr.85/2006, nu se poate aplica acestei societati, ca tert dobanditor al bunului, deoarece sarcina probei revine recurentului, iar acesta nu a probat-o.
Ca situatie de fapt, Curtea retine ca, prin antecontractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.3943/07.07.2004 la BNP C.B., parata debitoare SC E.P.I. SRL s-a obligat sa vanda, iar parata SC E.A. SRL s-a obligat sa cumpere pana la data de 07.08.2004 terenul viran in suprafata de 920,70 mp ce formeaza un lot distinct, care face parte din imobilul situat in Constanta, compus in totalitate din teren in suprafata de 46.071,80 mp, si constructiile existente pe acest teren pentru pretul de 28.000 euro, suma din care promitentul cumparator a achitat suma de 2800 euro, echivalentul a 114.556.400 lei, la data semnarii contractului definitiv de vanzare cumparare urmand a se achita restul de pret, respectiv echivalentul in lei a sumei de 25.200 euro, fara sa mai poata interveni nici o majorare de pret, nici o modificare a acestuia.
La data de 10.08.2004 s-a incheiat intre parti un act aditional autentificat sub nr.4849/2004 la BNP C.B. prin care partile au hotarat de comun acord prelungirea termenului pentru incheierea contractului de vanzare cumparare in forma autentica.
La data de 27.04.2004, partile au incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.5427/27.08.2004 la BNP C.B. stabilind ca pret de vanzare suma de 573.972.000 lei, inclusiv TVA, respectiv echivalentul a 14.000 euro, achitat integral inaintea autentificarii actului. Conform facturii fiscale seria CT ACC nr.6875121 depusa la dosarul cauzei rezulta ca pretul terenului cumparat de SC E.A. SRL este de 573.972.000 lei.
De asemenea, astfel cum rezulta din concluziile raportului de expertiza tehnica efectuat in cauza, valoarea de circulatie a bunului ce face obiectul vanzarii, la data incheierii contractului de vanzare-cumparare, era de 1.076.102.400 lei vechi, echivalentul a 26.240 euro.
Potrivit art.80 din Legea nr. 85/2006, "Administratorul sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti si pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise si a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin (_) operatiuni comerciale in care prestatia debitorului depaseste vadit pe cea primita, efectuate in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii".
Textul legal se refera la diferenta vadita intre prestatii in defavoarea debitorului.
In acest caz, frauda debitorului este prezumata de legiuitor, iar prin incheierea actului, debitorul urmareste sau cel putin accepta posibilitatea vatamarii creditorilor in beneficiul celui cu care a contractat si caruia ii transfera o valoare patrimoniala disproportionat de mare in raport cu prestatia efectiv primita de catre el.
In cazul actelor juridice oneroase si comutative, prezumtia de frauda isi produce efectele, frauda constand in insasi disproportia vadita de valoare dintre cele doua prestatii.
Aceasta dispozitie legala instituie si o prezumtie relativa de frauda in dauna creditorilor, in situatia in care sunt indeplinite conditiile prevazute de art.78 si 80 din lege.
Avand caracter relativ, aceasta prezumtie va putea fi rasturnata de catre debitor.
Frauda este una din conditiile de promovabilitate a actiunilor la care fac referire dispozitiile Legii nr.85/2006 (art.79 si 80) si, spre deosebire de dreptul comun unde frauda trebuie dovedita, prin exceptie, in aceasta procedura speciala, legiuitorul prezuma frauda savarsita de debitorul insolvent.
Intimatele nu au justificat reducerea la jumatate a pretului stabilit initial prin antecontractul de vanzare-cumparare, in conditiile in care societatea vanzatoare se afla in dificultate financiara.
Instanta de fond a facut in cauza o aplicare a principiului autonomiei de vointa a partilor care, potrivit dispozitiilor cuprinse in Codul civil le permite sa modifice clauzele contractuale prin consimtamantul mutual.
In cauza de fata, insa, sunt aplicabile normele derogatorii de la dreptul comun, respectiv legea speciala a insolventei nr.85/2006.
Prezentarea in recurs antecontractului de vanzare cumparare si a altor acte aditionale urmatoare nu afecteaza valabilitatea si conditiile analizarii contractului autentic de vanzare-cumparare incheiat de parti si care priveste terenul in suprafata de 920,70 m.p. situat in Constanta, avand numarul cadastral si fiind inscris in Cartea funciara.
Fata de cele expuse rezulta ca instanta de fond a pronuntat o solutie nelegala si netemeinica, motiv pentru care, in conf.cu art.312 al.1 Cod procedura civila, Curtea admite recursul dispunand modificarea in tot a hotararii, cu consecinta admiterii actiunii astfel cum a fost formulata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Faliment; Vanzari-Cumparari
Contestatie formulata impotriva unei hotarari emise in procedura administrativa de contestare a deciziilor de pensie. Obligatia instantei de a proceda la un examen efectiv al sustinerilor reclamantului. - Hotarare nr. 70/AS din data de 08.04.2014Contestatie decizie de pensionare. Interzicerea cumulului pensiei de stat cu veniturile de natura salariala provenite de la bugetul de stat daca nivelul acesteia depaseste nivelul salariului mediu brut pe economie. - Hotarare nr. 113/AS din data de 30.09.2014
Contestatie decizie de pensionare. Recuperarea debitului rezultat in urma recalcularii drepturilor de pensie cuvenite reclamantei prin revizuirea stagiului de cotizare realizat de aceasta. - Hotarare nr. 128/AS din data de 10.06.2014
Conditionarea dreptului de a obtine recalcularea sau revizuirea pensiei de efectuarea unui demers administrativ: contestatie, cerere de revizuire sau de recalculare. - Hotarare nr. 13/AS din data de 04.02.2014
Aplicarea indicelui de corectie prevazut de art. 170 din Legea nr. 263/2010 si art. IV alin. 1 din OUG nr. 1/2014 persoanelor pensionate pentru limita de varsta in perioada 1 ianuarie 2011 - 22 ianuarie 2013, care anterior anului 2011 au beneficiat de pen - Hotarare nr. 179/AS din data de 12.11.2014
Aplicabilitatea art. 149 - 151 din Legea nr. 263/2010 numai in cazul contestatiilor impotriva deciziilor caselor teritoriale si sectoriale de pensii - Hotarare nr. 17/AS din data de 24.02.2014
Raspunderea patrimoniala a salariatilor. Incasarea unor drepturi salariale necuvenite raportat la criteriile stabilite in contractul colectiv de munca pentru acordarea lor. - Decizie nr. 262/CM din data de 24.06.2014
Protectia drepturilor salariatelor care efectueaza concediul pentru cresterea copilului in varsta de pana la doi ani. Situatia gradatiei de merit acordate in invatamantul preuniversitar. - Decizie nr. 203/CM din data de 27.05.2014
Necesitatea reinfiintarii postului desfiintat in cazul unei concedieri efectuate in baza art. 65 Codul muncii, care a fost anulata. - Decizie nr. 386/CM din data de 14.10.2014
Inlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca cu alta sanctiune. Prerogativa disciplinara a angajatorului de a aplica sanctiunea in temeiul art. 247 Codul muncii, dar cu respectarea criteriilor prevazute de art. 250 - Decizie nr. 286/CM din data de 09.09.2014
Incetare contract de munca. Contestatie decizie de concediere. Reorganizare activitate societate. - Decizie nr. 234/CM din data de 17.06.2014
Imposibilitatea reintegrarii in postul detinut anterior concedierii, cand intre timp a intervenit un caz de incetare de drept a contractului individual de munca. - Decizie nr. 97/CM din data de 18.03.2014
Descrierea faptei care constituie abatere disciplinara. - Decizie nr. 280/CM din data de 20.08.2014
Contestatie in anulare formulata pentru motivul incalcarii normelor referitoare la alcatuirea instantei. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 188/CM din data de 13.05.2014
Contestatie decizie de concediere. Reintegrarea contestatorilor pe posturile de?inute anterior. Plata de despagubiri pana la reintegrarea efectiva. Stabilirea criteriilor de individualizare. - Decizie nr. 144/CM din data de 09.04.2014
Concediere disciplinara. Director de agentie al unei societati de asigurari. - Decizie nr. 282/CM din data de 02.09.2014
Concediere colectiva. Modul de indeplinire a procedurii de informare si consultare prealabila in cazul existentei unor organizatii sindicale nereprezentative. - Decizie nr. 260/CM din data de 24.06.2014
Concediere pentru desfiintarea locului de munca. Conditii. Inexistenta unei cauze reale si serioase. - Decizie nr. 19/CM din data de 21.01.2014
Competenta generala a instantelor romane. Termenul de recurs. Identificarea, in cazul muncii pe platforme petroliere mobile, a locului "in care angajatul isi desfasoara in mod obisnuit activitatea", la care se refera art. 19 pct. 2 lit. a) din Regulamentu - Decizie nr. 181/CM din data de 10.06.2014
Competenta generala a instantelor romane in contractele de munca incheiate cu un angajator dintr-un stat membru UE. Incidenta art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001. - Decizie nr. 182/CM din data de 10.06.2014