Dezbatere succesorala. Repunerea in termenul de optiune. Vacanta succesorala

Dezbatere succesorala. Repunerea in termenul de optiune. Vacanta succesorala


Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 13.06.2007, sub nr. 5184/303/2007 reclamanta SM a chemat in judecata pe paratii MC si Statul Roman prin Ministerul Finantelor, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate deschisa succesiunea defunctei MZ, decedata la data de 16.11.2006, cu ultimul domiciliu in Bucuresti, sector 6, sa se constate ca mostenitorii legali nu au acceptat succesiunea in termenul legal, fiind aplicabila vacanta succesorala si de asemenea, sa se constate ca din masa succesorala face parte apartamentul in care a domiciliat defuncta.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca justifica interesul in promovarea prezentei actiuni ca terta persoana, intrucat pe rolul Tribunalului Bucuresti se afla in curs de solutionare dosarul avand ca obiect recursul declarat de defuncta, referitor la rezolutiunea contractului de vanzare cumparare cu clauza de intretinere. Reclamanta a precizat ca a cumparat de la defuncta  apartamentul nr.29, prin contract de vanzare cumparare cu clauza de intretinere. In timpul vietii,  defuncta a inteles sa atace actul astfel incheiat, considerand ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatia asumata prin contract. Dupa ce apelul a fost solutionat, in sensul desfiintarii actului incheiat intre parti, reclamanta a decedat, singurul mostenitor legal al defunctei fiind MC, in calitate de nepoata.
A mai aratat reclamanta ca ea a fost cea care s-a ocupat de inmormantarea defunctei, de respectarea obiceiurilor religioase, continuand sa foloseasca si sa administreze apartamentul nr.29 ca un adevarat proprietar. Dupa decesul defunctei, nimeni nu a dezbatut succesiunea, nu a fost acceptata nici tacit si nici expres in termenul legal, astfel incat succesiunea defunctei MZ este vacanta.
Parata MC a formulat intampinare si cerere reconventionala, solicitand sa se constate deschisa succesiunea de pe urma defunctei MZ, avand calitatea de mostenitor parata reclamanta, in calitate de nepoata, sa fie repusa parata reclamanta in termenul de acceptare a succesiunii, sa se constate ca masa succesorala se compune din apartamentul nr.29 cu privire la care defuncta se afla in proces cu reclamanta, avand ca obiect rezolutiunea contractului de vanzare cumparare ce a fost dispusa prin decizia nr.1670/16.10.2006 de catre Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila, in prezent cauza aflandu-se in recurs la Curtea de Apel Bucuresti Sectia a III-a Civila, dosar nr.410/2/2007, suspendata la 21.03.2007.
Pe fondul cererii reclamantei s-a solicitat respingerea actiunii ca inadmisibila si totodata obligarea reclamantei la restituirea actelor originale ce au apartinut defunctei, respectiv certificat de deces, certificat de casatorie, certificat de nastere, actul de vanzare cumparare al apartamentului, contract de vanzare cumparare cu clauza intretinere si orice alt act original aflat in posesia acesteia.
In motivarea intampinarii si cererii reconventionale, parata  reclamanta MC a aratat ca prin  sentinta civila nr.8835/28.11.2003 a Judecatoriei Sector 6 a fost respinsa ca neintemeiata actiunea defunctei MZ, avand ca obiect rezolutiunea contractului de vanzare cumparare cu clauza de intretinere, autentificat sub nr.2110/12.06.1997, judecata fiind purtata in contradictoriu cu paratii SM si SS.
Prin decizia civila nr.911/06.05.2004 a Curtii de Apel Bucuresti a fost respins ca nefondat apelul declarat de defuncta MZ, decizie casata prin decizia civila nr.1087/10.05.2006 a Curtii de Apel Bucuresti, prin care s-a admis recursul, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bucuresti. In rejudecare, Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a Civila a pronuntat decizia civila nr.1670/16.10.2006, prin care s-a admis apelul formulat de apelanta reclamanta MZ, s-a schimbat in tot sentinta apelata pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, pe fond a fost admisa actiunea, cu consecinta rezolutiunii contractului de vanzare cumparare cu clauza de intretinere si repunerea partilor in situatia anterioara. Ulterior, la 16.11.2006, MZ a decedat, iar impotriva deciziei civile pronuntata de Tribunalul Bucuresti nr.1670/16.10.2006, au formulat recurs reclamanta SM si sotul sau, SS, formand obiectul dosarului nr.410/2/2007 aflat pe rol la Curtea de Apel Bucuresti Sectia a III-a Civila, in prezent suspendat, conform incheierii de sedinta  de la 21.03.2007, pana la dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei MZ.
Paratul Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor a formulat intampinare, solicitand respingerea actiunii pentru lipsa calitatii procesual activa a reclamantei SM, in subsidiar, ca inadmisibila.
In motivarea intampinarii, paratul a aratat ca reclamanta nu face dovada calitatii sale de mostenitor, astfel incat nu poate solicita iesirea din indiviziune raportat la prevederile art.728 Cod civil, invocate de  reclamanta, iar, pe de alta parte, potrivit art.85 din Legea nr.36/1995, legiuitorul a instituit o procedura speciala privind constatarea vacantei succesorale, care se finalizeaza cu eliberarea certificatului de vacanta succesorala. Astfel, simplul fapt ca succesiunea unei persoane nu a fost dezbatuta, nu echivaleaza automat cu faptul ca aceasta succesiune este vacanta, de vreme ce aceasta stare de fapt urmeaza  a se constata prin certificat de vacanta succesorala. O solutie contrara, apreciaza paratul Statul Roman, ar lipsi de aplicabilitate practica reglementarea legala din Legea nr.36/1995.
La termenul de judecata din 12.09.2007, reclamanta parata  a completat cadrul procesual pasiv al cererii, solicitand citarea in calitate de parati a fratilor paratei reclamante, UI si UT, in sensul ca sunt de acord ca mostenirea sa-i fie atribuita paratei reclamante MC.
Prin incheierea de la 03.10.2007, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei si a inadmisibilitatii actiunii,ca neantemeiate.
Prin sentinta civila nr.7005/ 31.10.2007 (devenita irevocabila in 2009, prin respingerea apelului si recursului) instanta a admis in parte actiunea principala, a constatat deschisa succesiunea defunctei MZ, decedata la data de 16.11.2006, a constatat ca parata reclamanta MC si paratii UI si UT sunt straini de succesiune prin neacceptare, a constatat vacanta succesorala de pe urma defunctei MZ, paratul Statul Roman avand calitatea de unic mostenitor, a respins cererea reconventionala formulata de parata – reclamanta MC impotriva reclamantei – parate SM, ca neintemeiata si a respins cererea reclamantei – parate de constatare a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 29, in masa succesorala ca neintemeiata. Pentru a dispune in acest sens instanta a avut in vedere ca, potrivit certificatului de deces seria DP nr.249980 eliberat de Consiliul Local al Sectorului 6 la 16.11.2006, la data de 16.11.2006 a decedat MZ, cu domiciliul in Bucuresti, sector 6. In raport de reclamanta parata in cauza, instanta retine ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.2110/12.06.1997, defuncta MZ impreuna cu sotul sau, MS, predecedat, a incheiat cu reclamanta parata SM, casatorita, un contract de vanzare cumparare, prin care au transmis nuda proprietate asupra apartamentului nr.29 situat in Bucuresti, sector 6, compus din doua camere si dependinte, vanzatorii rezervandu-si dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului si totodata instituindu-se clauza de intretinere privind acordarea de ingrijire incepand cu data autentificarii contractului.
Din probatoriul  administrat in cauza a rezultat ca in timpul vietii, defuncta MZ a introdus actiune in rezolutiunea contractului de vanzare cumparare, dupa doua cicluri procesuale pronuntandu-se decizia civila nr.1670/16.10.2006 a Tribunalul Bucuresti Sectia a III-a civila, prin care a fost admis apelul formulat de MZ (la data introducerii actiunii sotul acesteia fiind decedat si mostenit de sotia sa conform certificatului de calitate de mostenitor nr.22/22.03.1999), a fost schimbata in totalitate sentinta apelata nr.8835/28.11.2003 a Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti si s—a dispus  rezolutiunea contractului de vanzare cumparare cu clauza de intretinere incheiat intre parti cu consecinta  repunerii acestora in situatia anterioara.
Decizia a fost pronuntata la 16.10.2006, ulterior la 16.11.2006 MZ decedand. Impotriva deciziei nr.1670/16.10.2006 au formulat recurs SM si SS, fiind inregistrat pe rolul Curtii  de Apel Sectia a III-a Civila sub numar de dosar 410/2/2007, solutionarea recursului fiind suspendata la 21.03.2007-incheierea de la fila 17 din dosar, in baza art.243 pct.1 Cod procedura civila.
Se retine ca, in ceea ce o priveste pe reclamanta parata, aceasta a fost instituita legatar cu titlu particular de catre defuncta MZ, prin  testamentul autentificat sub nr.2111/12.06.1997, ce a stat la baza emiterii certificatului de legatar nr.55/06.06.2007-fila 48, natura succesiunii fiind testamentara.
Ceea ce se solicita prin prezenta cerere vizeaza mostenirea legala si culegerea emolumentului succesoral cu titlu universal pentru ca astfel persoana cu vocatie succesorala concreta si calitate de mostenitor sa dobandeasca  drepturile si obligatiile defunctei existente in patrimoniul acesteia la data decesului, cu privire bineinteles la bunurile ce se gaseau in patrimoniul acesteia la data decesului.
Conform art.700 din Codul civil raportat la art.651 Cod civil, succesiunea se deschide prin moarte si poate fi acceptata in mod tacit sau expres in termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
In conformitate cu dispozitiile art. 19 din Decretul nr. 167/1958 instanta judecatoreasca poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa incuviinteze executarea silita; cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de o luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie.
Din probatoriul administrat in cauza rezulta ca parata reclamanta nu a acceptat in termenul legal succesiunea defunctei MZ, matusa acesteia, dupa cum recunoaste de altfel si prin intampinare si cererea reconventionala, nefacand nici un act de acceptare a succesiunii in cele 6 luni de la data decesului.
Desi in lipsa sotului supravietuitor si a descendentilor defunctei MZ, parata reclamanta ar fi avut vocatie succesorala la mostenirea defunctei, in calitate de nepoata de sora-colateral privilegiat in clasa a doua de mostenitori si potrivit actelor de stare civila  depuse la dosar, aceasta nu si-a exercitat dreptul de optiune succesorala in termenul prevazut de art.700 din Codul civil, nici in mod  expres si nici tacit.
Sub acest aspect s-a retinut ca repunerea in termenul de acceptare poate fi dispusa de catre instanta de judecata in conformitate cu art.19 din Decretul nr.167/1958, daca au existat imprejurari temeinic justificate care sa fi impiedicat mostenitorul sa afle despre deschiderea unei mosteniri la care era chemata. Ori, parata reclamanta a cunoscut despre deschiderea succesiunii defunctei MZ inca de la data deschiderii acesteia, corespunzator datei decesului, 16.11.2006, aratand ca a fost incunostiintata  de un vecin. Sustinerile acesteia, in sensul ca s-a ingrijit de matusa  sa, pe de o parte, iar pe de alta parte ca nu a avut cunostinta de stadiul procesului in care se afla litigiul privitor la apartamentul nr.29, sunt nesustinute de probe si pe de alta parte lipsite de relevanta in ceea ce priveste repunerea in termenul de acceptare.
Astfel, parata reclamanta nu ar fi putut sa conditioneze exercitarea dreptului de optiune succesorala de existenta in patrimoniul defunctei a unor bunuri pentru ca actul de optiune succesorala este un act indivizibil. Mai mult, despre stadiul procesului purtat de defuncta MZ in timpul  vietii, in contradictoriu cu reclamanta parata SM si vizand rezolutiunea contractului de vanzare cumparare, parata reclamanta a avut cunostinta astfel cum rezulta din chiar afirmatiile sale in cuprinsul intampinarii si cererii reconventionale, aceasta furnizand instantei date concrete cu privire la numerele de dosar si deciziile pronuntate, desi nu exista niciun astfel de act la dosar, la acel moment procesual.
Cu  toate acestea, chiar veridice de-ar fi afirmatiile paratei reclamante, aceasta, prin minime diligente putea afla care este stadiul procesului si nu poate imputa reclamantei  parate ca nu a indicat-o ca mostenitor legal in fata Curtii de Apel Sectia a III-a Civila, intrucat reclamanta parata a actionat conform propriului interes, iar parata  reclamanta a fost audiata si in calitate de martor in procesul in cauza.
Astfel, din raspunsurile paratei reclamante la interogatoriu, cat si din declaratiile tuturor martorilor audiati, rezulta fara dubiu ca parata  reclamanta a luat cunostinta de deschiderea mostenirii chiar de la data decesului defunctei MZ si nu a avut intentia de a dezbate succesiunea de pe urma matusii sale, raportat la existenta contractului de vanzare cumparare, solicitand de la  reclamanta parata numai actul  de concesiune cu privire la locul de  veci, iar la momentul la care i s-a comunicat de catre  reclamanta parata ca are testament, interesul acesteia in a accepta succesiunea se prezuma ca nu a mai subzistat.
Din declaratiile martorilor audiati in cauza rezulta ca parata reclamanta nu a avut acces la apartamentul nr.29, apartinand defunctei, de asemenea nu a avut in posesie nici cheile de la cutia de scrisori, de asemenea ca a venit de mai multe ori in imobil dupa decesul defunctei pentru a vorbi cu reclamanta parata si a-i solicita informatii despre stadiul procesului, toate aceste imprejurari, desi veridice, nu sunt insa de natura sa fie calificate ca imprejurari temeinic justificate care sa indreptateasca parata reclamanta sa fie repusa in termenul de acceptare, toate aceste succesiuni de evenimente relatate de martori producandu-se dupa data la care parata  reclamanta a luat cunostinta de decesul  defunctei, 16.11.2006, dupa aceasta data putandu-se vorbi cel mult de imprejurari care sa justifice interesul personal al paratei  reclamante de a accepta succesiunea, iar, in niciun caz, de imprejurari care sa o fi impiedicat-o pe aceasta sa ia cunostinta de mostenirea la care este chemata.
In consecinta, parata reclamanta nu a probat existenta unor motive temeinice care sa justifice repunerea in termen, iar in lipsa acestor dovezi, cererea reconventionala a fost respinsa ca neintemeiata.
In aceste conditii, in lipsa altor mostenitori ai defunctei din clasele III si IV astfel cum sunt stabilite prin art. 669-675 cod civil, succesiunea devine vacanta in conditiile art. 680 cod civil, modificat prin Decretul nr. 73/1954 si se defera ope legis Statului Roman, care are astfel calitatea de mostenitor legal al defunctei MZ, vocatia concreta a statului coexistand cu dreptul reclamantei parate de legatar cu titlu particular.
In ce priveste cererea reclamantei parate de constatare a masei succesorale a defunctei MZ ca fiind compusa din dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.29, aceasta a fost respinsa ca neintemeiata, avand in vedere litigiul existent cu privire la dreptul de proprietate asupra acestui imobil, mostenitorul defunctei, respectiv Statul Roman, putand constata masa succesorala a defunctei si ulterior finalizarii litigiului, pe cale necontencioasa in fata notarului public, cand titularul dreptului de proprietate asupra acestui bun va fi stabilit cu titlu irevocabil.