Daune materiale si daune morale decurgand din aplicarea abuziva a interdictiei de a parasi tara. Competenta materiala. Calitate procesual pasiva.

Daune materiale si daune morale decurgand din aplicarea abuziva a interdictiei de a parasi tara. Competenta materiala. Calitate procesual pasiva.


Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la 09.12.2005, sub nr. 10290/303/2006 reclamanta BGE, in nume propriu si in calitate de reprezentant legal al minorului MHD a chemat in judecata pe paratii Ministerul Administratiei si Internelor si Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, solicitand obligarea acestora la plata sumei de 623 euro daune materiale reprezentand costul celor doua bilete de avion anulate de PCTF Otopeni, ca urmare a mentionarii eronate a interdictiei de a iesi din tara si a sumei de 100.000.000 lei, reprezentand daune morale, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca in data de 7.07.2005, aveau bilete de avion pentru cursa RO 383 Bucuresti – Paris cu plecare la ora 12,50. La ora 11,30 dupa efectuarea checkin-ului s-au prezentat  la unul din ghiseele punctului de trecere frontiera Otopeni – Henri Coanda, pentru controlul de trecere a frontierei, minorul MHD fiind inscris pe pasaportul reclamantei BGE. Dupa un interval de asteptare au fost anuntati ca i se va retine pasaportul reclamantei, urmand sa i se elibereze o adeverinta, comunicandu-i-se de catre un lucrator al oficiului ca exista o interdictie de iesire din tara instituita in ce o priveste pe reclamanta, aspect ce s-a dovedit a fi neintemeiat. Reclamanta a sustinut ca este imposibil sa existe instituita aceasta interdictie, solicitand sa se faca verificari la serviciul de pasapoarte, fiind convisa ca este vorba despre o eroare. Dupa aproximativ o ora, a plecat impreuna cu fiul sau la sediul serviciului de pasapoarte din str. Iorga, deplasandu-se pana acolo cu un taxi, solicitand sa se verifice existenta respectivei interdictii, iar dupa efectuarea verificarilor s-a confirmat faptul ca nu exista instituita aceasta interdictie, precizandu-i-se ca era de datoria celor de la aeroport sa sune la serviciul de pasapoarte pentru a lamuri acest aspect. Abia in jurul orelor 16,00, i s-a spus ca se poate intoarce la aeroport, intrucat situatia a fost rezolvata, iar la aeroport l-a contactat pe acelasi subofiter care, pe baza de proces verbal i-a predat pasaportul. A fost nevoita sa achizitioneze alte bilete, singura cursa din acea zi era o cursa a Companiei Air France AF 2289, cu plecare la ora 20,10, a cumparat cele mai ieftine bilete pe care le-a gasit (la economic class) in valoare de 202 euro pentru fiul sau si 421 euro pentru reclamanta.
In drept, s-au invocat dispoz. art. 998 si 999 Cod civil, art. 2 din Legea nr. 248/2005 si art. 25 din Constitutia Romaniei.
La data de 4.01.2006, reclamantii si-au precizat actiunea aratand ca, in ce priveste primul capat de cerere (obligarea paratilor la plata daunelor materiale rezultate din costul celor doua bilete de avion anulate)  cuantumul pretentiilor este de 22.908.333 lei (echivalentul in lei a sumei de 623 euro, la cursul BNR din 3.01.2006), iar in ce priveste capatul al doilea de cerere, cuantumul pretentiilor este de 100.000.000 lei, asa cum s-a solicitat prin actiunea introductiva. S-a mai aratat ca atat prejudiciul material cat si cel moral a fost suferit de ambii reclamanti, iar achizitionarea  biletelor de avion a presupus un efort financiar deosebit intrucat reclamanta este singura intretinatoare a familiei.
La 5.01.2006, paratul Ministerul Administratiei si Internelor a depus la dosar intampinare, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive in ce il priveste. In motivarea intampinarii s-a aratat ca in data de 19.12.2003,  a fost instituita de catre Directia Generala de Pasapoarte masura restrictiva constand in consemnul de nepermitere a iesirii din tara, in baza dispozitiilor art. 14 lit. d din OUG nr. 65/1997, privind regimul juridic al pasapoartelor, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera procedand la data de 7.07.2005, la aplicarea masurii in temeiul prerogativelor conferite de art. 24 – 26 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 105/2001 privind forntiera de stat a Romaniei, aprobate prin HG nr. 445/2002.  Potrivit art. 8 al. 1 din OG nr. 85/2001, Directia Generala de Pasapoarte este organ de specialitate al Administratiei Publice Centrale, cu personalitate juridica care functioneaza in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, infiintata prin reorganizarea Directiei de Pasapoarte din cadrul DGEIP si care exercita competentele ce ii sunt date prin lege cu privire la organizarea si coordonarea activitatii de evidenta si eliberarea pasapoartelor simple. Potrivit art. 7 din OUG nr. 104/2001 privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera este unitate centrala a Politiei de Frontiera Romana, cu personalitate juridica. Rezulta ca masura contestata a fost instituita de Directia Generala de Pasapoarte si pusa in aplicare de Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, astfel incat Ministerul Administratiei si Internelor nu are calitate procesual pasiva in cauza.
La termenul din 6.01.2006, paratul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera a depus la dosar intampinare prin care a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii si exceptia de necompetenta materiala a judecatoriei cu privire la solutionarea cauzei. S-a aratat ca refuzul a fost exprimat de autoritatile Politiei de Frontiera, cu privire la iesirea din tara a reclamantei, ca urmare a faptului ca aceasta figura in evidentele operative ale punctului de frontiera avand instituit impotriva sa consemnul „TSI /NPE” (telefon stationare intrare/nu se permite iesirea). Reclamanta a solicitat repararea unui presupus prejudiciu, fara ca anterior o instanta competenta de contencios administrativ sa fi constatat ilegalitatea refuzului exprimat de catre reprezentantii Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, astfel incat reclamanta nu este in masura sa faca dovada caracterului nejustificat al refuzului. Raspunderea pentru daune ca urmare a refuzului nejustificat al autoritatii de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege este o forma de raspundere autonoma, reglementata de legea contenciosului administrativ si nu se analizeaza prin prisma raspunderii delictuale civile, ci exclusiv prin aceea a reglementarii dreptului administrativ, neaplicandu-se prin extensiune dispozitiile Codului civil. In ce priveste exceptia de necompetenta materiala, paratul arata ca reclamanta solicita  repararea unui prejudiciu material si moral ce pretinde ca i-a fost cauzat de catre Inspectoratul General al Politiei de Frontiera insa, in justificarea pretentiilor sale, aceasta invoca de fapt ilegalitatea refuzului exprimat de catre institutia parata. Refuzul unei institutii sau autoritati publice de a rezolva o cerere unei persoane, cu privire la un drept recunoscut de lege, nu se prezuma. Refuzul trebuie mai intai constatat de catre instanta competenta si doar dupa ce se constata ilegalitatea acestuia se va putea pronunta sentinta si cu privire la despagubiri. Instanta este tinuta sa faca calificarea corecta a cererii promovata de catre reclamantii, nefiind tinuta de calificarea data cererii de catre acestia, impunandu-se declinarea cauzei  spre solutionare catre instanta competenta, respectiv in favoarea Curtii de Apel Bucuresti. In ce priveste fondul cauzei, s-a aratat ca reclamanta a fost inregistrata cu debite la bugetul de stat, instituindu-se, de catre Directia Generala de Pasapoarte, impotriva sa consemnul prin care nu se permitea iesirea din tara pe perioada cuprinsa intre 23.12.2003 si 03.09.2006, in baza dispozitiilor art.14 lit.d din OUG nr.65/1997. Imprejurarea ca reclamanta a iesit din tara in dupa amiaza zilei  de 07.07.2005 corespunde adevarului, insa aceasta a fost posibil intrucat Directia Generala de Pasapoarte a revocat masura in dupa-amiaza aceleiasi zile si nu pentru ca parata ar fi comis vreun abuz asupra caruia a  revenit ulterior. Inspectoratul General al Politiei de Frontiera a actionat astfel legal cand nu  a permis iesirea din tara a reclamantei, indeplinind atributiile conferite de lege, aspect ce constituie o cauza de inlaturare a caracterului ilicit al faptei, reclamanta fiind singura vinovata  de situatia creata.
Prin sentinta civila nr.464/20.01.2006 s-a admis exceptia de necompetenta materiala si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti-Sectia Contencios Administrativ.
Prin decizia civila nr.600R/22.03.2006 data in dosar nr.14243/303/2005 al Tribunalului Bucuresti-Sectia a IV-a Civila, s-a admis recursul promovat de catre reclamanta Baciu Gabriela Elena si s-a dispus casarea sentintei recurate si trimiterea spre rejudecare la aceeasi instanta, apreciindu-se ca pretentiile reclamantei sunt de natura pur civila, temeiul de drept al actiunii il reprezinta dispozitiile art.998-999 Cod civil, ale art.2 pct.1 din Legea nr.248/2005 si ale art.25 pct.1 din Constitutie, astfel incat competenta de solutionare apartine instantei de drept comun.
Pe rolul Judecatoriei Sector 6 Bucurestii, cauza a fost inregistrata in rejudecare sub nr.10290/303/2006 la data de 16.08.2006.
La termenul din 18.09.2006, reclamantii au depus la dosar o cerere prin care au solicitat introducerea in cauza, in calitate de parata, a Directiei Generale de Pasapoarte, prin incheierea de la acelasi termen dispunandu-se introducerea in cauza in calitate de parata a acestei institutii.
La  termenul din 30.10.2006, parata Directia Generala de Pasapoarte a depus la dosar intampinare, solicitand scoaterea din cauza a acestei institutii, aratand ca atat introducerea consemnelor, cat si anularea acestora erau transmise Inspectoratului General al Politiei de Frontiera in sistem informatizat, iar Directia Generala de Pasapoarte nu are competente privind intrarea/iesirea in/din tara a persoanelor.
Prin incheierea de la termenul din 30.10.2006 s-a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, ca neintemeiata si s-a dispus unirea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a piritilor Ministerul Administratiei si Internelor si Directia Generala de pasapoarte, cu fondul cauzei, in conditiile art. 137 alin. 2 c.p.civ.
Prin sentinta civila nr. 7688/04.12.2006 instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratilor Ministerului Administratiei si Internelor si Directia Generala de Pasapoarte, ca neintemeiata, a  respins actiunea formulata de reclamantii BGE si MHD, prin reprezentant legal BGE, asa cum a fost precizata, in contradictoriu cu paratul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, ca neintemeiata, a admis, in parte, actiunea formulata de reclamanti, in contradictoriu cu paratii Directia Generala de Pasapoarte si Ministerului Administratiei si Internelor, asa cum a fost precizata si a dispus obligarea acestor doi parati in solidar la plata catre reclamanti a sumei de 623,00 Euro, in echivalent in lei la data platii, reprezentind contravaloare bilete de avion precum si la plata sumei de 2.000 lei, cu titlu de daune morale, precum si la plata, in  solidar cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca, prin sentinta civila nr. 1591/15.10.2003 pronuntata de TB Sectia a-VII-a Comerciala in dosar nr. 1590/2002 s-au admis cererile formulate de reclamantele Administratia Finantelor Publice si Banca  CB si a fost obligata BGE, parata in acea cauza, sa suporte pasivul societatii debitoare, in sensul de a plati reclamantelor suma de 35.406.930 lei respectiv 92.972.605 lei.  Prin adresa nr. 2943/11.12.2003, Banca CB a solicitat Ministerului de Interne – Directia Generala de Evidenta Informatizata a Persoanei Directia Generala de Pasapoarte sa refuze reclamantei eliberarea pasaportului  sau retragerea acestuia,  avind in vedere debitul acesteia decurgind din sentinta civila nr. 1591/15.10.2003. prin adresa nr. 860825/15.12.2003 s-a adus la cunostinta reclamantei ca, in baza art. 14 lit.d din OG nr. 65/28.08.1997, aprobata prin legea nr. 216/17.11.1998 s-a dispus interdictia parasirii teritoriului Romaniei, solicitindu-i-se acesteia sa se prezinte la DEGEIP – Sectorul Pasapoarte. La data de 10.01.2004 s-a procedat la retinerea pasaportului reclamantei, prezentat de aceasta la punctul de trecere a frontierei Nadlac (adresa nr. 181/10.01.2004), pasaportul fiind inaintat SEIP Bucuresti cu adresa nr. 792062/12.01.2004. La data de 30.09.2004, Banca CB a solicitat ridicarea interdictiei de parasire a tarii sau de eliberare a pasaportului, instituita asupra reclamantei, intrucit la data de 27.09.2004 aceasta a achitat integral debitul SC BE SRL. Cererea a fost adresata Ministerului Administratiei si Internelor Directia Generala de Evidenta Informatizata a Persoanei – Directia Generala pentru Pasapoarte si inregistrata sub nr. 408900/30.09.2004. Conform adresei nr. 307/237267/5.10.2006 la data de 11.10.2004 a fost restituit reclamantei pasaportul insa, din inscrisurile depuse la dosar (lot consemn stergere la ordin) rezulta ca s-a procedat la anularea consemnului (revocarea interdictiei de a parasi tara) abia la data de 7.07.2005 ora 14.52, de catre Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, la solicitarea Directiei Generale de Pasapoarte. In data de 7.07.2005, reclamanta BGE, impreuna cu fiul sau minor MHD s-a prezentat la punctul de trecerea a frontierei Bucuresti – Otopeni, avind bilete de avion pe ruta Bucuresti – Paris, pentru acea data, procurate in 7.06.2005. Reclamantilor nu li s-a permis imbarcarea, fiindu-i retinut reclamantei pasaportul, invederindu-i-se existenta unei interdictii de a parasi tara, in ce  o priveste. In cursul aceleesi zile, la solicitarea Directiei Generale de Pasapoarte, asa cum am aratat, Inspectoratul General al Politiei de Frontiera a procedat la anularea consemnului iar reclamantei i s-a restituit pasaportul, putind pleca spre destinatia Paris, cu o alta cursa (Tarom). Pretul biletelor achizitionate initial a fost de 532,94 lei ( 226,97 Euro+305,97 Euro) iar a celor achizitionate ulterior a fost de 623 Euro.
Din cele aratate in precedent rezulta ca impotriva reclamantei s-a dispus, la solicitarea bancii creditoare, din 11.12.2003, adresata Directiei Generale de Pasapoarte, instituirea interdictiei de a parasi tara (nereiesind din inscrisurile depuse la dosar ca s-a mai instituit ulterior acestei date vreo alta masura restrictiva in ce o priveste pe reclamanta). Aceasta directie a instituit interdictia respectiva si a comunicat-o Inspectoratului General al Politiei de Frontiera. Desi creditoare a solicitat in septembrie 2004 revocarea masurii instituite, prin adresa nr. 2507/30.09.2004, comunicata Directiei Generale de Pasapoarte, aceasta nu a procedat la instiintarea Inspectoratului General al Politiei de Frontiera cu privire la aceasta imprejurare decit dupa evenimentele din data de 7.07.2005, data la care s-a si anulat consemnul anterior instituit.
Atit Inspectoratul General al Politiei de Frontiera cit si Directia Generala de Pasapoarte se afla in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, potrivit art. 11 din OUG nr. 63/2003, modificata, fiecare dintre acestea avind personalitate juridica. Astfel Directia generala de pasapoarte este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, care functioneaza in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, infiintata prin reorganizarea Directiei de pasapoarte din cadrul Directiei Generale de Evidenta Informatizata a Persoanei, si care exercita competentele ce ii sunt date prin lege cu privire la organizarea si coordonarea activitatii de evidenta si eliberare a pasapoartelor simple (art. 8 din OG nr. 83/2001, modificata, privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru eliberarea si evidenta pasapoartelor). Inspectoratul General al Politiei de Frontiera este unitatea centrala a Politiei de Frontiera Romane, cu personalitate juridica si competenta teritoriala pentru intreaga zona de responsabilitate a politiei de frontiera, care exercita conducerea si raspunde de intreaga activitate a politiei de frontiera, desfasoara activitati de investigare si cercetare a infractiunilor deosebit de grave circumscrise crimei organizate, migratiei ilegale si criminalitatii transfrontaliere comise in zona de competenta teritoriala a Politiei de Frontiera, precum si orice alte atributii date in competenta sa prin lege (art. 7 din OUG nr. 104/2001, modificata, privind organizarea si functionarea Politiei de Frontiera Romane).
La data nivelul anului 2003, cind s-a solicitat de catre banca creditoare instituirea masurii privind retinerea pasaportului, Directia Generala de Pasapoarte avea competenta de a lua masura respectiva, potrivit art. 14 din OG nr. 65/1997, (abrogata in prezent prin legea nr. 248/2005) punerea in aplicare a acesteia facindu-se, in speta, prin intermediul Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, la dosarul cauzei fiind depus si protocolul de cooperare dintre cele doua institutii.
Prin OUG nr. 105/2001 (art. 48 si urmatoarele) s-a dispus infiintarea Sistemului de Informare National privind circulatia persoanelor si bunurilor prin frontiera, denumit SIF, sistem unitar la nivel national, prin care se tine evidenta, se prelucreaza si se valorifica informatiile cu privire la criminalitatea transfrontaliera si infractiunile de frontiera, la persoane si bunuri. Autoritatea publica centrala care gestioneaza si raspunde de SIF este Ministerul de Interne. Potrivit art. 50 SIF cuprinde acele categorii de date referitoare la persoane fizice si bunuri care sunt furnizate de autoritatile publice, denumite autoritati semnalante, necesare asigurarii respectarii regimului juridic al frontierei de stat, precum si altor interese legitime ale statului. Autoritatile semnalante raspund de veridicitatea datelor introduse sau transmise pentru a fi introduse in SIF. In SIF pot sa introduca date, sa le modifice, sa le stearga si sa le prelucreze autoritatile cu atributii in domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, cele cu atributii in domeniul respectarii regimului juridic al frontierei de stat, precum si autoritatea judecatoreasca, potrivit competentelor legale, pe baza protocoalelor incheiate de Ministerul de Interne cu fiecare autoritate. Aceste autoritati  sunt responsabile pentru exactitatea, actualitatea si legalitatea introducerii datelor in SIF. Numai autoritatea in cauza are dreptul sa modifice, din proprie initiativa sau la solicitarea gestionarului SIF, sa adauge sau sa stearga datele pe care le-a introdus si raspunde pentru orice prejudiciu cauzat unei persoane prin utilizarea fisierului SIF. Referirile la infiintarea acestui sistem se impun, intrucit Directia Generala de Pasapoarte a facut referire la imprejurarea ca masura interdictiei de a parasi tara a fost introdusa in baza de date SIF.
Instanta a retinut ca, atit Inspectoratul General al Politiei de Frontiera cit si Directia Generala de Pasapoarte au exercitat atributii referitoare la instituirea, respectiv punerea in aplicare a masurii restrictive privind libera circulatie, ambele pirite aflindu-se in subordinea Ministerului Administratiei si Internelor, astfel incit acestea au calitate procesuala pasiva. Pretentiile reclamantilor pot fi solutionate in contradictoriu Directia Generala de Pasapoarte, care, asa cum am aratat a luat masura solicitata de creditoarea reclamantei, iar calitatea procesuala pasiva a ministerului este justificata prin prisma art. 1000 alin. 3 cod civil, referitoare la raspunderea comitentului pentru fapta prepusului. Pentru aceste considerente instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a piritilor Directia Generala de Pasapoarte si Ministerului Administratiei si Internelor, ca neintemeiata.
Cit priveste fondul cauzei, problema care s-a impus a fi lamurita a fost aceea daca paratii, in actiunile pe care le-au intreprins, de la data sesizarii cu luarea unor masuri impotriva reclamantei si pina la data revocarii interdictiei de a parasi tara, in 7.07.2005, au actionat cu respectarea dispozitiilor legale si a atributiilor ce le reveneau sau nu. Creditoarea reclamantei - Banca CB s-a adresat Directiei Generale de Pasapoarte cu cererea privind luarea masurii prevazuta de art. 14 alin. 1 din OG nr. 65/1997, aceasta a procedat la instituirea masurii, la retinerea pasaportului reclamantei ( ulterior restituit acesteia) si la notarea in Sistemul de Informare National privind circulatia persoanelor si bunurilor prin frontiera SIF (aspect ce rezulta din inscrisurile depuse la dosar si din raspunsurile la interogatoriul administrat paratei Inspectoratul General al Politiei de Frontiera). Desi i s-a solicitat de catre banca revocarea masurilor luate cu privire la reclamanta, intrucit debitul a fost achitat integral, lotul de consemne nr. DO71252/1222/7.07.2005 a fost comunicat Inspectoratului General al Politiei de Frontiera, in sistem informatizat la  data de mai sus, ora 14.52, ce reprezinta si data revocarii masurii (consemn) instituita la 23.12.2003. Inspectoratul General al Politiei de Frontiera a procedat la punerea in aplicare a masurilor dispuse de Directia Generala de Pasapoarte si, dupa primirea ordinului de stergere a interdictiei, a procedat de indata in acest sens, astfel incit reclamanta a putut parasi tara in aceeasi zi in care s-a primit acest ordin.
Instanta a retinut ca fiind intrunite in cauza elementele raspunderii civile delictuale (art. 998 -999 cod civil) in ce o priveste pe parata Directia Generala de Pasapoarte. Fapta ilicita consta in aceea ca parata nu a luat masurile ce se impuneau pentru stergerea in termen util din baza de date informatizata a consemnului instituit de aceeasi institutie anterior si notat de aceasta in SIF, iar vinovatia imbraca forma culpei si in cadrul acesteia, a neglijentei. In ce priveste prejudiciul cauzat reclamantilor prin fapta respectiva, acesta este in primul rind unul material, constind in suma pe care reclamantii au achitat-o pentru achizitionarea, initial, a biletelor de avion, pe care nu le-au putut utiliza si nici valorifica, datorita interdictiei de a parasi tara, la care se adauga diferenta de pret (fata de cel achizitionate initial) pe care acestia au achitat-o pentru biletele cumparate dupa ridicarea interdictiei, in total 623 Euro. In al doilea rind prejudiciul astfel cauzat este unul moral, constind in suferintele  (de ordin psihic) la care au fost supusi reclamantii prin interzicerea parasirii teritoriului tarii. Aceasta masura (restringerea dreptului la libera circulatie) este una foarte grava, se poate lua in prezent, cu respectarea anumitor formalitati si doar in conditiile legii iar reclamantilor li s-a restrins acest drept in mod abuziv, chiar daca pentru un interval scurt de timp. Ridicarea interdictiei trebuia sa fie operata in baza de date informatizata inca din septembrie 2004 si in acest fel s-ar fi evitat ca reclamantii sa fie opriti la aeroport, sa nu li se permita imbarcarea, fara a li se oferi o explicatie pertinenta pentru toate aceste masuri. Acestea au adus atingere si onoarei si demnitatii reclamantei, care s-a vazut in situatia de a fi tratata ca o persoana ce a savirsit o fapta in contradictie cu legea, la toate acestea sistind si fiul sau minor. Incidentul a avut un impact negativ si asupra reclamantului MHD, aflat la o virsta frageda, care nu ii permitea sa inteleaga faptele petrecute, de ce mama sa este oprita de organele de politie si de ce nu li se permite imbarcarea in avion impreuna cu ceilalti pasageri. Trebuie mentionata si imprejurarea ca acest comportament a venit din partea autoritatilor Statului Roman, care ar trebui sa isi protejeze proprii cetateni si nu sa ii expuna unor astfel de situatii umilitoare si periculoase (prin prisma convingerii pe care o pot crea in rindul cetatenilor, ca acestia pot fi supusi oricind unor masuri arbitrare si prejudiciabile din partea autoritatilor). In acest context, instanta apreciaza ca suma de 2.000 lei poate contribui, in mod echitabil, la repararea acestui prejudiciu.
Raspunderea Ministerului Administratiei si Internelor este angajata potrivit art. 1000 alin. 3 cod civil (comitentii raspund de prejudiciul cauzat de prepusii lor in functiile ce li s-au incredintat), Directia Generala de Pasapoarte, cu privire la care s-a retinut savirsirea unei fapte culpabile, in indeplinirea atributiilor de serviciu, aflindu-se in subordinea acestui minister, definitoriu in ce priveste raspunderea comitentului pentru fapta prepusului, fiind existenta raportului de supordonare intre acestia, existenta atributiilor de directie si control pe care comitentul le are cu privire la activitatea prepusului, precum si savirsirea faptei culpabile „in functiile ce li s-au incredintat”. Victima prejudiciului se poate indrepta, dupa cum apreciaza, impotriva persoanei vinovata de producerea faptei respective, impotriva comitentului sau impotriva ambilor, fata de victima prejudiciului existind o raspundere solidara a comitentului si a prepusului, dedusa din dispozitiile art. 1003 cod civil, potrivit carora „ atunci cind delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sint tinute solidar pentru despagubire”.
  Pentru aceste considerente instanta a admis in parte actiunea, asa cum a fost precizata, formulata in contradictoriu cu piritii Directia Generala de Pasapoarte si Ministerului Administratiei si Internelor si a obligat acesti piriti, in solidar, la plata catre reclamanti a sumei de 623 Euro, in echivalent in lei la data platii, reprezentind. contravaloare bilete de avion precum si a sumei de 2.000 lei, cu titlu de daune morale.
Referitor la paratul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera, instanta nu a retinut savirsirea vreunei fapte culpabile intrucat acesta a pus in aplicare, in limitele atributiilor de serviciu si termene foarte scurte, masurile instituite de Directia Generala de Pasapoarte, motiv pentru care a respins actiunea formulata impotriva acestui parat, asa cum a fost precizata, ca neintemeiata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au formulat recurs reclamantii, criticand solutia sub aspectul neacordarii daunelor morale solicitate. Piritii Directia Generala de Pasapoarte si Ministerului Administratiei si Internelor au formulat, la randul lor, recurs, criticand solutia instantei de fond sub aspectul daunelor morale acordate, al caror cuantum a fost apreciat ca exagerat, nejustificat si nedovedit in raport de situatia prezentata de reclamanta. Ministerul Administratiei si Internelor a aratat ca in mod gresit instanta de fond a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive in ce il priveste, raspunderea acestui parat neputand  fi angajata potrivit art. 1000 alin. 3 c.p.civ. 
Prin decizia nr. 752/R/16.05.2007, data in dosar nr. 10290/303/2006 al Tribunalului Bucuresti Sectia a IV a Civila au fost respinse ca neintemeiate recursurile declarate de catre reclamanti si de catre parata Directia Generala de Pasapoarte, apreciindu-se ca instanta de fond a apreciat justificat ca suma de 2000 lei poate contribui, in mod echitabil, la repararea prejudiciului cauzat reclamantilor prin interzicerea parasirii teritoriului tarii. A fost admis recursul promovat de catre paratul Ministerul Administratiei si Internelor, modificata sentinta civila nr. 7688/4.12.2006, admitandu-se exceptia lipsei calitatii procesual pasive in ce il priveste pe acest parat, cu consecinta respingerii actiunii promovate impotriva acestuia. S-a retinu ca, definitorie pentru calitatea de comitent si prepus este existenta raportului de subordonare care isi are imprejurarea ca, pe baza acordului dintre ele, o persoana fizica sau juridica, a incredintat unei altei persoane o anumita insarcinare. Directia Generala de Pasapoarte isi exercita competentele ce ii sunt date prin lege cu privire la organizarea si coordonarea  activitatii de evidenta si eliberare a pasapoartelor simple, insa aceasta nu poate fi considerata drept o functie incredintata acestei directii de catre Ministerul Administratiei si Internelor. Neexistand temeiul legal in ce priveste obligarea in solidar a celor doi parati, instanta de recurs a apreciat ca Ministerul Administratiei si Internelor nu are calitate procesual pasiva in cauza, admitand recursul promovat de acest parat.