Actiune in constatarea existentei unui drept de proprietate. Actiune patrimoniala. Incidenta art. 2821 Cod procedura civila. Calificarea gresita a caii de atac. Consecinte.

Obiectul recursului, cale extraordinara de atac, este reglementat in mod expres, fie in legea de procedura civila, fie in legi speciale.
In acest context, exercitarea cailor de atac este guvernata de principiul legalitatii, potrivit caruia caile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce inseamna ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele expres prevazute de lege.
Legalitatea cailor de atac este totodata si o regula cu valoare de principiu constitutional, consacrat in art. 129 din legea fundamentala, conform caruia: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
Prin urmare, proclamand dreptul partilor interesate si al Ministerului Public de a ataca hotararile judecatoresti, textul constitutional arata insa, ca aceasta se poate face numai "in conditiile legii", evocand astfel nu numai faptul ca mijloacele procesuale de atac a hotararilor judecatoresti sunt cele prevazute de lege, dar si ca exercitarea insasi a acestora trebuie sa se realizeze in conditiile legii.
Legalitatea cailor de atac implica totodata si consecinta ca mentiunea gresita facuta in dispozitivul hotararii care se ataca nu acorda partii o cale de atac pe care legea insasi n-a prevazut-o sau, dimpotriva, nu-i rapeste partii calea de atac pe care legea i-a conferit-o.
In acest sens, calificarea gresita de catre instanta a cererii introductive ori a caii de atac exercitate si, pe cale de consecinta, pronuntarea unei hotarari judecatoresti corespunzatoare acestei calificari, nu poate rapi dreptul partii la respectiva cale de atac, intrucat caile de atac nu sunt cele mentionate in hotararea atacata, ci acelea prevazute de lege.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 669/212/2005, reclamantii I.A.M. si D.I.N. au chemat in judecata pe paratii A.P., D.V. si Fundatia S.V., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa constate ca reclamantii au un drept de proprietate asupra terenului situat in extravilanul municipiului Constanta,judetul Constanta sola 28 parcela A 157/9/3 in suprafata de 3977 mp, parata Fundatia S.V. nu are nici un drept de proprietate asupra terenului individualizat mai sus si sa dispuna rectificarea corespunzatoare in inregistrarile de  Carte funciara in sensul inscrierii pe numele reclamantilor a dreptului de proprietate asupra terenului  descris mau sus.
In sustinerea cererii arata ca prin contractul de vanzare - cumparare autentificat sub nr.521/12.03.2004 incheiat la B.N.P. J.B., reclamantii au cumparat de la paratul A.P. terenul situat in extravilanul municipiului Constanta in suprafata de 3977 mp constituind lotul 1 sola 28 parcela A 157/9/3 din totalul de 8500  mp. Vanzatorul A.P. dobandise dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 8500 mp de la paratul D.V. prin contractul de schimb autentificat sub nr.4009/03.09.1998 B.N.P. V.P., transcris la Judecatoria Constanta sub nr.12120/12121/04.09.1998.
Precizeaza ca, ulterior, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.750/20.05.1999 B.N.P. D.R.L. si transcris la Judecatoria Constanta sub nr. 8516/21.05.1999 paratul Dode Vasile a vandut paratei Fundatia S.V. in totalitate terenul in suprafata de 28000 mp situat in extravilanul municipiului Constanta, sola 28 parcela A 157/9, desi in urma schimbului efectuat anterior cu paratul A.P., nu mai avea in proprietate decat 19.500 m.p..
Totodata, mentioneaza ca Biroul de Carte Funciara a refuzat reclamantilor inscrierea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 3977 m.p. alipit cu un alt teren proprietatea acestora, in suprafata de 4257 m.p., in total imobilul unitar de 8234 m.p. conform actului de alipire  autentificat la B.N.P. J.B. sub nr. 918/20.04.2005.
Paratul A.P. a formulat intampinare, solicitand admiterea actiunii sustinand ca paratul D.V. a instrainat de doua ori acelasi teren o data prin schimb si a doua oara prin contract de vanzare cumparare.
Parata Fundatia S.V. nu a formulat intampinare, solicitand prin cerere precizarea temeiului juridic al cererii formulate de reclamanti.
Urmare a decesului paratului D.V., dovedit cu certificatul de deces seria DM nr.477301, in sedinta publica din 07.12.2005, instanta a incuviintat cererea formulata de reclamanti si a dispus introducerea in cauza a mostenitorului acestuia, D.I., calitate dovedita cu certificatul de mostenitor nr. 13/18.05.2000 B.N.P. D.R.L.
          Pentru  termenul de judecata din 22.02.2006 reclamantii au formulat precizari aratand ca actiunea formulata este o actiune in constatare intemeiata pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila.
Prin incheierea din 29.03.2006, instanta a respins ca fiind neintemeiata exceptia inadmisibilitatii formularii in constatare invocata din oficiu in baza disp. art. 111 Cod procedura civila.
S-a retinut in acest sens ca imobilul ce face obiectul litigiului se afla in posesia reclamantilor, preluarea in proprietate si posesie facandu-se la data autentificarii si semnarii contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 521/12.03.2004, astfel ca reclamantii nu au deschisa calea actiunii in realizare.
In cauza, au fost administrate proba cu inscrisuri, interogatoriu, expertiza topo avand ca obiect identificarea terenului reclamantilor in suprafata de 3977 m.p. prin masuratori, vecinatati, pe baza actelor de proprietate, desi legal citata cu mentiunea personal la interogatoriu parata D.I. nu s-a prezentat, facandu-se aplicarea dispozitiilor art. 225 Cod procedura civila.
In sedinta publica din 15.10.2007 reclamantii au invocat exceptia nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 750/20.05.1999 B.N.P. D.R.L., exceptie motivata si in scris, solicitand admiterea exceptiei si desfiintarea contractului mentionat.
S-a sustinut in acest sens ca incheierea contractului precizat s-a realizat cu incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta a persoanei juridice  consacrat de art. 34 din Decretul 31/1954 si a dispozitiilor art.9 din Legea 21/1994.
Prin sentinta civila nr. 16.932 din 17 decembrie 2007, Judecatoria Constanta a admis exceptia nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 750 din 20 mai 1999 BNP D.R.L.. Totodata, s-a admis cererea formulata de reclamantii I.A.M. si D.I.N. in contradictoriu cu paratii A.P., D.I. si Fundatia S.V. Constanta, astfel  cum a fost precizata si s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificata sub nr. 750 din 20 mai 1999 BNP D.R..
S-a constatat ca dreptul de proprietate asupra terenului situat in extravilanul  municipiului Constanta, judetul Constanta, sola 28, parcela 157/9/3, in suprafata de 3.977 m.p. apartine reclamantilor.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat apel parata Fundatia S.V., care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 285 din 19 mai 2008, Tribunalul Constanta a respins apelul reclamantilor ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut, in esenta, ca actul de vanzare-cumparare nr. 8516 din 21 mai 1999 a fost incheiat cu incalcarea principiului specialitatii capacitatii de folosinta al paratei la momentul perfectari contractului, situatie in care acesta este lovit de nulitate, reclamantii fiind singurele persoane care sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului in litigiu, conform contractului de vanzare-cumparare nr. 521 din 12 martie 2004 autentificat de BNP J.B.
Impotriva acestei decizii, in termen legal a declarat recurs Fundatia S.V., care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedura civila, sub aspectul solutionarii exceptiei de inadmisibilitate a actiunii in constatare intemeiata pe dispozitiile art. 111 Cod procedura civila, cat si sub aspectul solutionarii exceptiei nulitatii contractului de vanzare-cumparare nr_., in referire la incalcarea principiului specializarii capacitatii de folosinta  a persoanelor juridice cumparatoare.
Din oficiu, instanta de recurs a invocat exceptia nulitatii hotararii atacate, in raport de prevederile art. 304 pct.1, coroborat cu art. 2821 Cod procedura civila, pentru calificarea gresita a caii de  atac, careia ii era supusa hotararea fondului si pentru neconstituirea legala a completului de judecata.
Prin concluziile scrise depuse de intimatul parat A.P., s-a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru a pune in discutie inadmisibilitatea recursului, in raport de exceptia de nulitate a hotararii invocata de instanta din oficiu. Instanta de recurs a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, intrucat intimatul parat nu a invocat o aparare sau o exceptia noua, nesupusa dezbaterii contradictorii a partilor, ci in realitate preconizeaza ca in urma solutionarii exceptiei invocata de instanta de recurs, din oficiu, in temeiul art. 304 pct.1 Cod procedura civila, coroborat cu art. 2821 Cod procedura civila, sa se respinga prezentul recurs ca inadmisibil, motivat de faptul ca singura cale de atac careia ii era supusa sentinta Judecatoriei Constanta, a fost deja solutionata de Tribunalul Constanta.
Analizand cu prioritate exceptia invocata de instanta de recurs din oficiu, conform art.  1371 alin.1 Cod procedura civila, se retin urmatoarele:
In conformitate cu prevederile art. 299 Cod procedura civila:
"Hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si, in conditiile prevazute de lege, hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala sunt supuse recursului. Dispozitiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile in mod corespunzator.
Recursul se solutioneaza de catre instanta imediat superioara celei care a pronuntat hotararea in apel."
Totodata, dispozitiile art.282  din acelasi cod, instituie o exceptie de la regula conform careia, hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, stabilind ca: "Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevazute de lege.
Hotararile instantelor judecatoresti prin care se solutioneaza plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate nu sunt supuse apelului, daca legea nu prevede altfel.
Din analiza acestor norme legale rezulta ca obiectul recursului, cale extraordinara de atac, este reglementat in mod expres, fie in legea de procedura civila, fie in legi speciale.
In acest context, exercitarea cailor de atac este guvernata de principiul legalitatii, potrivit caruia caile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce inseamna ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele expres prevazute de lege.
Legalitatea cailor de atac este totodata si o regula cu valoare de principiu constitutional, consacrat in art. 129 din legea fundamentala, conform caruia: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
Prin urmare, proclamand dreptul partilor interesate si al Ministerului Public de a ataca hotararile judecatoresti, textul constitutional arata insa, ca aceasta se poate face numai "in conditiile legii", evocand astfel nu numai faptul ca mijloacele procesuale de atac a hotararilor judecatoresti sunt cele prevazute de lege, dar si ca exercitarea insasi a acestora trebuie sa se realizeze in conditiile legii.
Legalitatea cailor de atac implica totodata si consecinta ca mentiunea gresita facuta in dispozitivul hotararii care se ataca nu acorda partii o cale de atac pe care legea insasi n-a prevazut-o sau, dimpotriva, nu-i rapeste partii calea de atac pe care legea i-a conferit-o.
In acest sens, calificarea gresita de catre instanta a cererii introductive ori a caii de atac exercitate si, pe cale de consecinta, pronuntarea unei hotarari judecatoresti corespunzatoare acestei calificari, nu poate rapi dreptul partii la respectiva cale de atac, intrucat caile de atac nu sunt cele mentionate in hotararea atacata, ci acelea prevazute de lege.
In speta, se constata ca erau aplicabile dispozitiile art. 2821 Cod procedura civila, termenul de "litigiu" folosit de legiuitor prin art. 2821 Cod procedura civila, desemneaza toate actiunile cu caracter patrimonial, calificate ca atare de doctrina si jurisprudenta in materie, prin raportare la obiectul acestora, care priveste in mod direct o valoare patrimoniala ori un act juridic al carui obiect este un drept evaluabil in bani.
Litigiul dedus judecatii in speta are ca obiect constatarea existentei unui drept de proprietate al reclamantilor I.A.M. si D.I.N. asupra terenului situat in extravilanul Municipiului Constanta, judetul Constanta, sola 28, parcela A 157/9/3, in suprafata de 3977  m.p.; terenul  a fost evaluat de reclamanti la valoarea de 5.500.000 lei vechi, conform contractului de vanzare-cumparare nr. 521/2004, valoare ce nu a fost contestata de celelalte parti din proces.
Decizia civila nr. 32 din 09 iunie 2008, pronuntata intr-un recurs in interesul legii I.C.C.J. a  statuat ca dispozitiile art. 1 pct.1, art.2 pct.1 lit."a" si "b" si art. 282 alin.(1) Cod procedura civila se interpreteaza in sensul ca in vederea determinarii competentei  materiale de solutionare in prima instanta si in caile de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea si rezilierea unor acte juridice, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare. Intentia legiuitorului in actuala reglementare a art. 2821 alin.(1) Cod procedura civila, a fost aceea de a extinde sfera de aplicare a acestor dispozitii legale prin includerea tuturor litigiilor patrimoniale evaluabile in bani, indiferent daca acestea vizeaza actiuni in realizarea dreptului, actiuni in constituire sau de transformare, actiuni personale, reale sau mixte etc., singura conditie impusa fiind aceea ca obiectul litigiului sa aiba o valoare de pana la 100.000 inclusiv.
Rezulta, deci, ca  actiunea reclamantilor priveste un drept real imobiliar, deci are un caracter patrimonial, este evaluabila in bani, valoarea imobilului inferioara sumei de 100.000 lei, situatie in care hotararea primei instante este supusa caii de atac a recursului, conform art.  2821 Cod procedura civila.
Imprejurarea ca tribunalul a calificat gresit calea de atac exercitata de reclamant impotriva sentintei judecatoresti si a solutionat dosarul in apel, nu poate conduce la concluzia incalcarii principiului unicitatii caii de atac, cu consecinta inadmisibilitatii prezentului recurs, cum in mod eronat a sustinut intimatul; o asemenea constatare ar echivala cu nesocotirea legii procesual civile atat sub aspectul determinarii cailor de atac, cat si al conditiilor formale, legal prevazute, referitoare la desfasurarea judecatii si la compunerea completului de judecata in fiecare faza a controlului judiciar.
Admiterea atacarii hotararii judecatoresti cu o  alte cale  de atac decat aceea stabilita de lege constituie o incalcare a principiului legalitatii acestora, consacrat de legea procesual civila in concordanta cu principiul statuat prin art. 129 din Constitutia Romaniei, care satisface exigentele art. 21 din legea fundamentala, privind liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale; respectarea acestui principiu obliga si la exercitarea controlului judiciar in conformitate cu normele specifice fiecarei cai de atac, referitoare la compunerea completului de judecata si la desfasurarea judecatii, pentru ca, in caz contrar, hotararea este lovita de nulitate, fiind pronuntata cu incalcarea formelor procedurale impuse in mod imperativ de legiuitor.
De altfel, este evident ca decizia pronuntata de catre tribunal in aceste circumstante incalca normele legale imperative privind compunerea instantei fiind incident motivul de casare  prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 1 din Codul de procedura civila.
In caz contrar, solutia inadmisibilitatii recursului nu intruneste exigentele impuse de art.6 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, referitor la garantiile unui proces echitabil.
Instanta europeana a decis in mod constant ca limitarile dreptului de acces la un tribunal - componenta a garantiilor mentionate - cuprinse in marja de apreciere, lasata de prevederile Conventiei si de jurisprudenta organelor sale la dispozitia statelor, cuprinde si conditiile in care poate fi atacata o hotarare a unei instante de fond.
In masura in care neindeplinirea unei asemenea conditii nu se datoreaza culpei titularului exercitiului caii de atac, el nu poate fi decazut din posibilitatea de a o pune in realizare.
De altfel, o interpretare extrem de riguroasa facuta de jurisdictiile interne unei reguli procedurale ce poate avea drept consecinta privarea partilor de punerea in valoare a dreptului lor de acces la un tribunal, sub forma imposibilitatii intentarii unei cai de atac impotriva unei hotarari a unei instante inferioare, reprezinta o incalcare a dispozitiilor art.6 paragraful 1 din Conventie.
Asa fiind, nu poate fi retinuta inadmisibilitatea recursului  cu solutionarea caruia a fost investita curtea in speta de fata, deoarece calificarea gresita a caii de  atac de catre instanta care a exercitat controlul judiciar asupra hotararii pronuntata in fond nu poate avea drept consecinta inlaturarea dreptului partii de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obtine protectia dreptului sau  cu respectarea normelor de procedura specifice fiecarei cai de atac, iar recunoasterea caracterului irevocabil al unei asemenea hotarari nu se poate realiza decat cu incalcarea acestor dispozitii, ce au caracter imperativ.