Cadrul procesual sub aspectul partilor din proces, in procedura judiciara desfasurata conform art. 26 din Legea nr. 10/2001. Lipsa calitatii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor.

Reglementand modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr.10/2001 a instituit doua etape ale procedurii de restituire, una necontencioasa si alta contencioasa, iar in art.22 a stabilit partile intre care se desfasoara aceste proceduri si anume, "persoana indreptatita la restituire" si "persoana juridica detinatoare a imobilului". Art.21 din lege stabileste categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietatii catre persoanele indreptatite, prin dispozitia motivata a organelor de conducere, si prevede in alin.4 ca au calitatea de unitati detinatoare si unitatile administrativ teritoriale, in cazul carora restituirea se face prin dispozitia motivata a primarilor ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean.
Ca atare, in mod corect a apreciat instanta de fond asupra cadrului procesual pasiv, respectiv ca solutionarea cererii de acordare a masurilor reparatorii pentru imobilul situat in Constanta, str. M.E. nr.27 trebuie facuta in contradictoriu cu unitatea administrativ teritoriala, in calitate de unitate detinatoare, cu reprezentantul legal al acesteia si cu administratorul patrimoniului unitatii administrativ teritoriale, precum si ca procedura intemeiata pe dispozitiile Legii nr.10/2001 nu poate fi opusa Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor, a carei competenta intervine dupa emiterea dispozitiei/deciziei de solutionare a notificarii.

Prin actiunea inregistrata la 02.02.2007, reclamantii P.E. sa. au solicitat instantei, in contradictoriu cu paratii Primarul municipiului Constanta, Consiliul Local Constanta, Municipiul Constanta prin Primar si Comisia Centrala pentru stabilirea despagubirilor, ca prin hotarare judecatoreasca sa oblige paratii, in principal, la restituirea in natura a imobilului situat in Constanta, str. M.E. nr. 27, compus din teren in suprafata de 144 m.p. si constructie, iar in subsidiar, la acordarea de masuri compensatorii - despagubiri banesti - si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca prin notificarea inregistrata sub nr.1339/09.08.2001 la B.E.J. D.V. reclamantii au solicitat Primarului municipiului Constanta restituirea in natura a imobilului mentionat anterior, care a apartinut in proprietate autorului acestora, defunctul P.I., conform contractului de vanzare-cumparare transcris sub nr.6118/07.10.1935, si a fost preluat abuziv in proprietatea statului in temeiul Decretului nr.92/1950, figurand la pozitia 409 din anexa acestui act normativ.
Au sustinut reclamantii ca preluarea a avut caracter abuziv - deoarece mostenitorii autorului lor comun erau minori la data nationalizarii si au avut domiciliu fortat pana in 1954 - precum si ca lipsa oricarui raspuns sau solicitare de completare a documentatiei din partea Primarului Municipiului Constanta echivaleaza cu refuzul de restituire a imobilului.
Comisia Centrala pentru stabilirea despagubirilor a invocat prin intampinare exceptia lipsei calitatii procesuale pasive cu motivarea ca obligatia de a se pronunta asupra tuturor pretentiilor de restituire ce decurg din prevederile Legii nr.10/2001 revine entitatii investite cu solutionarea notificarii, iar competenta Comisiei de a emite decizia ce reprezinta titlu de despagubire intervine numai dupa emiterea dispozitiei /deciziei de solutionare a notificarii.
Prin sentinta civila nr.2327/17.12.2007 Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor si a respins actiunea formulata in contradictoriu cu aceasta parata ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala, a admis in parte actiunea, a dispus restituirea in natura, catre reclamanti, a spatiului locativ in suprafata de 38,70 mp si curte de 8,90 mp situat la parterul imobilului din Constanta, str. M.E. nr.27, detinut conform contractului de inchiriere nr.8470/13/24.11.2005 de familia Z.M., a respins ca nefondata cererea de restituire in natura a restului imobilului si a inaintat dosarul catre Comisia Centrala de stabilire a despagubirilor pentru acordarea masurilor reparatorii - despagubiri banesti - pentru partea de imobil ce nu a fost restituita in natura.
La pronuntarea hotararii s-au avut in vedere urmatoarele:
- in raport de prevederile art.1 alin.1 si art.13 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 si in lipsa unei decizii sau dispozitii prin care sa se fi stabilit dreptul reclamantilor de a beneficia de masuri reparatorii in temeiul Legii nr.10/2001, sub forma de despagubiri, Comisia Centrala pentru stabilirea despagubirilor este straina de raportul juridic litigios.
- imobilul a carui restituire se solicita a apartinut in proprietate numitului Picioc Iani, conform contractului de vanzare-cumparare transcris sub nr.7110/1935 in Registrul de transcriptiuni al Tribunalului Constanta, era compus din teren in suprafata de 144 mp si constructie cu parter si etaj si a fost preluat in proprietatea statului in temeiul Decretului nr.92/1950, pe numele mostenitorilor proprietarului (I., A. si E.).
- reclamantii au calitatea de persoane indreptatite la acordarea masurilor reparatorii, conform art.4 din Legea nr.10/2001 si certificatelor de mostenitor nr.518/21.12.2001 emis de B.N.P. C.B. si nr.109/27.09.2001 emis de B.N.P. L.M., si cum din concluziile raportului de expertiza tehnica imobiliara efectuat in cauza a rezultat ca o parte din parterul imobilului este libera, s-a facut aplicarea art.10 pct.1 din Legea nr.10/2001 - si s-a dispus restituirea in natura a partii neinstrainate - si a art.1 alin.1 si art.13 din Legea nr.247/2005 - si s-a inaintat dosarul catre Comisia Centrala pentru stabilirea despagubirilor in vederea acordarii masurilor reparatorii sub forma de despagubiri banesti pentru partea de imobil nerestituita.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel paratii Primarul municipiului Constanta, Municipiul Constanta si Consiliul Local Constanta si au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
- Consiliul Local Constanta si Comisia Centrala pentru stabilirea despagubirilor nu au calitate procesuala pasiva;
- reclamantii nu demonstreaza calitatea procesuala activa pentru ca din istoricul de rol fiscal rezulta ca bunul a fost scos la licitatie si adjudecat de numitii N.T. si N.A. in 1947, deci ca autorul reclamantilor a pierdut proprietatea in mod legal;
- restituirea in natura a imobilului este nelegala in raport de configuratia bunului;
- trimiterea dosarului catre Comisia Centrala pentru stabilirea despagubirilor incalca flagrant procedura Legii nr.247/2005;
- nu se poate retine un refuz nejustificat al paratilor de a solutiona notificarea in raport de conduita culpabila a reclamantilor, care au depus o documentatie incompleta, ce a solicitat verificari.
Intimata Comisia Centrala pentru stabilirea despagubirilor a solicitat admiterea apelului si inlaturarea din dispozitivul sentintei apelate a mentiunii referitoare la inaintarea dosarului catre aceasta, in vederea acordarii de masuri reparatorii sub forma de despagubiri banesti.
Analizand legalitatea si temeinicia hotararii atacate in raport cu criticile formulate instanta retine urmatoarele:
Reglementand modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr.10/2001 a instituit doua etape ale procedurii de restituire, una necontencioasa si alta contencioasa, iar in art.22 a stabilit partile intre care se desfasoara aceste proceduri si anume, "persoana indreptatita la restituire" si "persoana juridica detinatoare a imobilului". Art.21 din lege stabileste categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietatii catre persoanele indreptatite, prin dispozitia motivata a organelor de conducere, si prevede in alin.4 ca au calitatea de unitati detinatoare si unitatile administrativ teritoriale, in cazul carora restituirea se face prin dispozitia motivata a primarilor ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean.
"Persoana indreptatita la restituire", care are calitate procesuala activa, si "unitatea detinatoare", care are calitate procesuala pasiva, figureaza ca atare in ambele faze ale procedurii speciale reglementata de Legea nr.10/2001 si nu pot fi inlocuite de o alta parte astfel ca, in cazul in care bunul apartine patrimoniului unei unitati administrativ teritoriale, obligatia de solutionare a notificarii prin care se solicita restituirea lui in natura sau prin echivalent nu poate fi opusa decat "detinatorului", respectiv comunei, orasului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public care au, potrivit legii, personalitate juridica, capacitate de folosinta si un patrimoniu in care se pot gasi bunuri care cad sub incidenta acestui act normativ.
La stabilirea cadrului procesual pasiv in litigiile intemeiate pe prevederile Legii nr.10/2001 trebuie avute in vedere si dispozitiile art.38 alin.2 lit.c si alin.5 din Legea nr.215/2001, conform carora consiliile locale administreaza domeniul public si privat al unitatii administrativ teritoriale si reprezinta unitatea administrativ teritoriala in litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor cuprinse in acest patrimoniu.   
Ca atare, in mod corect a apreciat instanta de fond asupra cadrului procesual pasiv, respectiv ca solutionarea cererii de acordare a masurilor reparatorii pentru imobilul situat in Constanta, str. M.E. nr.27 trebuie facuta in contradictoriu cu unitatea administrativ teritoriala, in calitate de unitate detinatoare, cu reprezentantul legal al acesteia si cu administratorul patrimoniului unitatii administrativ teritoriale, precum si ca procedura intemeiata pe dispozitiile Legii nr.10/2001 nu poate fi opusa Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor, a carei competenta intervine dupa emiterea dispozitiei/deciziei de solutionare a notificarii.
Nefondata este si critica referitoare la calitatea de persoane indreptatite a reclamantilor pentru ca din istoricul de rol fiscal aflat la dosarul de fond rezulta ca imobilul in litigiu este situat in Constanta, str. M.E. nr.27 si figureaza in Registrul matricol manual din perioada 1942 - 1950 la matricola nr.162, la adresa din Constanta, Bdul I. nr.27, pe numele mostenitorilor I.P. (I., A. si E.), ori mentiunea adjudecarii, la care se face referire in apel, priveste un alt imobil care a apartinut defunctului P.I., situat in Constanta, str. M.E. nr.25, care in registrul matricol manual din perioada mentionata era inregistrat la matricola nr.160, la adresa din Constanta, str. I. nr.25.
Referitor la configuratia imobilului si posibilitatea restituirii lui partiale in natura se constata ca, desi apelantii nu au aratat in concret care este critica formulata, tribunalul a apreciat corect asupra incidentei art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001 si, pe cale de consecinta, asupra posibilitatii de a se restitui in natura partea de constructie nevanduta de stat in temeiul Legii nr.112/1995 si terenul aferent acesteia, astfel cum au fost determinate prin expertiza tehnica imobiliara, care nu a fost contestata de apelanti cu privire la modalitatea de identificare a partilor libere sau instrainate din cladirea in litigiu.
Nu poate fi retinuta ca intemeiata nici critica referitoare la lipsa culpei apelantilor in solutionarea notificarii formulata de reclamanti pentru ca din interpretarea art.22 alin.1, art.25 alin.1 si art.26 din Legea nr.10/2001 rezulta ca, indiferent daca persoanei indreptatite i se restituie imobilul in natura, i se ofera restituirea prin echivalent sau chiar i se refuza un asemenea drept - pentru lipsa lui sau pentru neindeplinirea conditiilor impuse de lege in sarcina titularului notificarii - unitatea detinatoare este obligata sa se pronunte prin dispozitie sau decizie motivata asupra solicitarii formulata prin notificare.
Desi legiuitorul nu a reglementat situatia in care persoana juridica detinatoare nu respecta dispozitiile art.25 alin.1 din lege, cei indreptatiti se pot adresa si in acest caz instantei judecatoresti competente pentru ca tacerea entitatii investite cu solutionarea notificarii privind bunuri aflate sub incidenta Legii nr.10/2001 incalca o obligatie cu caracter civil si, conform art. 21 alin.1 din Constitutie si art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994, deschide celui vatamat accesul liber la instantele judecatoresti.
Cum reclamantii au respectat aceasta procedura si au notificat Primaria municipiului Constanta la 09.08.2001, prin B.E.J. D.V., iar solicitarea nu a fost solutionata in termenul de 60 de zile prevazut de lege, care a fost cu mult depasit, este evident ca acestia sunt indreptatiti sa solicite instantei solutionarea cererii de restituire adresata unitatii detinatoare.
Motivul de apel referitor la incalcarea prevederilor Legii nr.247/2005, prin inaintarea dosarului catre Comisia Centrala de acordare a despagubirilor, este fondat.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, in redactarea ulterioara republicarii, urmare a modificarilor operate prin Legea nr.247/2005 - in vigoare la data pronuntarii hotararii atacate - masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent atunci cand imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale.
Corelativ, art. 20 alin. 2 din lege dispune ca in situatia in care imobilul a fost vandut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 "pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinta, trecute in proprietatea statului", cu modificarile ulterioare, persoana indreptatita are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent, pentru valoarea de piata corespunzatoare a intregului imobil, teren si constructie, stabilita potrivit standardelor internationale de evaluare.
In speta, imobilul situat in Constanta, str. M.E. nr.27 a fost instrainat, in parte, in temeiul Legii nr.112/1995, si cum restituirea in natura a partii vandute nu mai este posibila, in mod corect a apreciat tribunalul ca reclamantii sunt indreptatiti la acordarea masurilor reparatorii in echivalent.
Eroarea instantei de fond vizeaza aplicarea prevederilor alin.5 al art.20 din Legea nr.10/2001 care dispun ca, in situatia imobilelor instrainate conform Legii nr.112/1995, masurile reparatorii in echivalent se acorda sau, dupa caz, se propun, prin dispozitia motivata a primarului.
Prin urmare, daca restituirea in natura nu este aprobata sau nu este posibila, entitatea notificata este obligata ca prin decizie sau, dupa caz, dispozitie motivata sa faca persoanei indreptatite o oferta de restituire prin echivalent, corespunzatoare valorii imobilului, aceasta obligatie nefiind inlaturata de prevederile Titlului VII al Legii nr.247/2005 - care in art.16 stipuleaza ca deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor in care s-au consemnat sume ce urmau a fi acordate ca despagubire vor fi predate Secretariatului Comisiei Centrale, ceea ce conduce la concluzia ca evaluarea despagubirilor de catre Comisia centrala apartine unei proceduri ulterioare emiterii deciziilor/dispozitiilor.
Prin urmare, in solutionarea cererii reclamantilor, in modalitatea pentru care acestia au optat - acordarea de despagubiri banesti - era necesar ca instanta de fond sa oblige paratul sa emita dispozitie motivata cu propunere de acordare de despagubiri pentru partea de imobil care nu a fost restituita in natura pentru ca inaintarea directa a notificarii catre Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor, conform titlului VII din Legea nr.247/2005, echivaleaza cu aplicarea gresita a prevederilor art.20 alin.5 din lege, iar aceasta aplicare gresita a legii are drept consecinta admiterea apelului si schimbarea in parte a hotararii atacate.
Pentru considerentele expuse si in temeiul art.296 din Codul de procedura civila apelul va fi admis si se va schimba in parte hotararea atacata, in sensul aplicarii prevederilor art.20 alin.5 si art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 si al obligarii primarului sa emita dispozitie cu propunere de acordare de despagubiri pentru partea de imobil care nu a fost restituita in natura si sa o inainteze Comisiei Centrale pentru stabilirea despagubirilor. 
In raport de motivele care au justificat admiterea apelului va fi respinsa ca nefondata cererea apelantilor, de obligare a intimatilor la plata cheltuielilor de judecata deoarece prevederile art.274 alin.1 din Codul de procedura civila nu sunt incidente, culpa procesuala a intimatilor neputand fi retinuta.