Cerere de repunere in termenul de recurs. Conditiile si termenul in care poate fi formulata cererea. "Imprejurare mai presus de vointa partii" in acceptiunea art. 103, alin. 1, teza a II-a Cod procedura civila.

Dispozitiile art. 103 alin.(1) teza a II-a Cod procedura civila, reglementeaza o repunere in termen sui generis, respectiv in conditii restrictive, cand partea dovedeste ca " a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei" sa actioneze inauntrul termenului defipt de lege, in speta inauntrul termenului de recurs de 15 zile care curge de la data comunicarii deciziei 357/13.09.2007 a Tribunalului Constanta.
Textul legal invocat, spre deosebire de disp. art. 19 alin. (1) din Decretul 167/1958, are un caracter mult mai restrictiv, deoarece consacra posibilitatea repunerii in termen pentru situatia in care partea a fost impiedicata sa indeplineasca actul de procedura de o "imprejurare mai presus de vointa ei", in timp ce art. 19 alin.(1) din Decretul 167/1958 vizeaza impiedicarea partii datorita unor "motive temeinice".

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 5289/2005 reclamantii M.S. si M.C., in contradictoriu cu paratii Municipiul Constanta prin Primar, Consiliul Local Constanta si RAEDPP Constanta au solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratilor la incheierea cu reclamantii a contractului de vanzare-cumparare asupra imobilului teren in suprafata de 160,20 mp. si constructii cu o suprafata locuibila de 77,05 mp. conform contractului de inchiriere nr. 1390 din 16.06.2004 in temeiul dispozitiilor Legii nr. 112/1995 si la pretul social stabilit de GH. 20 /1996 si respectiv HG. 11/ 1997.
Prin sentinta civila nr.5101 din 29.05.2006 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul civil nr. 5289/2005 a fost respinsa cererea formulata de reclamanti ca neintemeiata, cu obligarea acestora la plata in favoarea paratilor a cheltuielilor de judecata.
In motivarea hotararii, prima instanta a retinut ca legea impune o anumita limitare a dreptului de cumparare a imobilelor care se justifica pe natura considerentelor sociale, repectiv, situatia acelor chiriasi care s-au intemeiat ani de-a randul pe o situatie juridica stabila a locuintelor pe care le detineau, intrand in raporturi locative fara sa poata anticipa interventia legilor reparatorii si fara sa-si pregatesca o alta posibilitate de satisfacere a nevoii locative, iar in cauza reclamantii nu detineau imobilul in calitate de chiriasi la data intrarii in vigoare a Legii nr. 112/1995, in baza art.6 din HG nr. 20/1996, repulicata.
Impotriva sentintei civile mai sus mentionate au formulat recurs reclamantii M.S. si M.C. prin care au criticat hotararea instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie.
Pe parcursul solutionarii apelului, reclamantii au invocat exceptia de nelegalitate a dispozitiilor art. 6 din HG 11/1997 de modificare a HG nr. 20/1996.
Apelul a fost suspendat pana la solutionarea exceptiei de nelegalitate de catre instanta de contencios administrativ.
Prin sentinta civila nr. 206/27.03.2007 Curtea de Apel Constanta - Sectia Contencios Administrativ a respins ca nefondata exceptia de nelegalitate invocata de apelantii reclamanti.
Prin decizia civila nr. 357/13.09.2007 Tribunalul Constanta a respins apelul reclamantilor ca nefondat.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantii M.C. si M.S. la data de 28.02.2008, criticand legalitatea si temeinicia hotararii pronuntate de Tribunalul Constanta conform art. 304 pct. 9 C.proc.civila sub aspectul interpretarii si aplicarii restrictive a dispozitiilor art. 9 din Legea 112/1995.
Prin cererea de recurs, reclamantii au solicitat si repunerea in termenul de declarare a caii de atac, invocand incidenta disp. art. 103 C.proc.civ.
In motivarea cererii de repunere in termenul de declarare a recursului, recurentul M.S. a invocat imprejurarea ca este de profesie navigator, iar la data comunicarii hotararii pronuntata de instanta de apel se afla in voiaj international, aceasta situatie impiedicandu-l sa exercite recursul in termenul de 15 zile de la comunicarea deciziei Tribunalului Constanta.
La randul sau, recurenta M.C. a invocat starea de boala, dovedita cu adeverinta medicala nr. 3862/20.10.2007 emisa de dr. S.V., ca fiind o cauza mai presus de vointa sa, care a impiedicat-o sa formuleze recursul si cererea de repunere in termenul de recurs, pana la data de 28.02.2008.
Prin intampinare, intimata RAEDPP Constanta a invocat exceptia tardivitatii formularii recursului.
Analizand cererea recurentilor M.S. si M.C. de repunere in termenul de recurs, instanta constata ca este nefondata pentru urmatoarele considerente:
Conform dispozitiilor art. 103 C.proc.civila "neexercitarea oricarei cai de atac si neindeplinirea oricarui al act de procedura in termenul legal, atrag decaderea, afara de cazul cand legea dispune altfel sau cand partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei".
Prin urmare, decaderea este o sanctiune legala de respectarea termenelor de procedura, ratiunea si importanta decaderii fiind determinata tocmai de imperativul stabilirii unor termene imperative de natura a disciplina activitatea procesuala.
Dispozitiile art. 103 alin.(1) teza a II-a C.proc.civila, reglementeaza o repunere in termen sui generis, respectiv in conditii restrictive, cand partea dovedeste ca "a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei" sa actioneze inauntrul termenului defipt de lege, in speta inauntrul termenului de recurs de 15 zile care curge de la data comunicarii deciziei 357/13.09.2007 a Tribunalului Constanta.
Textul legal invocat, spre deosebire de disp. art. 19 alin. (1) din Decretul 167/1958, are un caracter mult mai restrictiv, deoarece consacra posibilitatea repunerii in termen pentru situatia in care partea a fost impiedicata sa indeplineasca actul de procedura de o "imprejurare mai presus de vointa ei", in timp ce art. 19 alin.(1) din Decretul 167/1958 vizeaza impiedicarea partii datorita unor "motive temeinice".
Existenta unei imprejurari mai presus de vointa partii nu constituie singura conditie necesara pentru a acorda beneficiul repunerii in termen, fiind necesar ca imprejurarea mai presus de vointa partii sa intervina inauntrul termenului legal.
Pentru acordarea beneficiului repunerii in termen mai este necesara o dubla conditie: partea sa indice motivele impiedicarii in termen de 15 zile de la incetarea acesteia si actul de procedura sa fie indeplinit inauntrul aceluiasi termen.
Din analiza inscrisurilor existente la dosar se retine ca decizia civila nr. 357/13.09.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta a fost comunicata la domiciliul sotilor reclamanti M.S. si M.C. la data de 24.10.2007.
Faptul ca recurentul M.S., la data de 24.10.2007 se afla in voiaj international fiind de profesie navigator nu constituie o imprejurare "mai presus de vointa partii", in sensul art. 103 C.proc.civila, care sa il fi impiedicat sa promoveze calea de atac a recursului, si care a intervenit inauntrul termenului de 15 zile reglementat de art. 301 C.proc.civila pentru declararea recursului.
In realitate, reclamantul cunostea imprejurarea ca urmeaza sa plece in voiaj international inca din timpul procesului derulat in fata Tribunalului Constanta, luand cunostinta de faptul ca termenul fixat pentru reluarea judecatii apelului, dupa suspendarea cursului acestuia, conform art. 4 din Legea 554/2004, a fost fixat la data de 6.09.2007.
Motivul plecarii reclamantului M.S. in voiaj international a constituit motivarea cererii formulata de reclamant conform art. 152 alin.(3) teza finala C.proc.civila pentru preschimbarea termenului de judecata inainte de vacanta judecatoreasca, cerere respinsa ca nefondata prin incheierea din 25.06.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta.
Prin urmare, plecarea in voiaj international nu a fost intempestiva, necesitatea realizarii voiajului nu a intervenit inaauntrul termenului de recurs, pentru a determina imposibilitatea absoluta a recurentului de a exercita calea de atac a recursului, conditiile reglementate de art. 103 alin.(1) teza a II-a C.proc.civila nefiind indeplinite in cauza.
Mai mult, in faza apelului desfasurata la Tribunalul Constanta, reclamantii M.S. si sotia sa M.C., au beneficiat de asistenta calificata, fiind reprezentati de un avocat, iar in situatia in care recurentul a avut cunostinta inca din luna iunie de faptul ca urmeaza sa lipseasca din tara in lunile septembrie, octombrie, noiembrie 2007, ar fi putut solicita comunicarea hotararii la sediul avocatului, pentru ca acesta, in conditiile art. 69 alin.(2) C.proc.civila, sa exercite calea de atac a recursului.
Se retine ca lipsa de diligenta a recurentului in conducerea procesului declansat de el, nu poate fi asimilata unei "imprejurari mai presus de vointa partii", ivita inauntrul termenului legal de recurs de 15 zile, reglementat de art. 301 C.proc.civila care sa il fi impiedicat pe recurent sa exercite calea de atac inauntrul termenului definit de lege.
Nici cauzele invocate de recurenta M.C. pentru repunerea in termenul de recurs, nu pot fi asimilate unei "imprejurari mai presus de vointa partii", conform art. 103 alin.(1) teza a II-a C.proc.civila.
Din adeverinta medicala nr. 3862/20.10.2007 emisa de Dr. S.V. - Medic primar MG pediatrie, rezulta ca M.C. este suferinda de discopatie lombara, litiaza renala si infectia caii urinare, fiindu-i recomandat repaos la pat in perioada 20 octombrie 2007 - 20 noiembrie 2007.
Recurenta nu a facut nici o alta dovada cu privire la imposibilitatea formularii caii de atac a recursului datorita spitalizarii sau agravarii sanatatii acesteia dupa data de 20.11.2007.
Conform dispozitiilor art. 103 C.proc.civila, partea interesata trebuie, ca in termen de 15 zile de la data incetarii impiedicarii sa introduca atat calea de atac, cat si cererea de repunere in termen.
In speta, se retine ca recurentei M.C. i s-a comunicat decizia civila nr. 357/13.09.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta la data de 24.10.2007, iar aceasta a declarat calea de atac a recursului la data de 28.02.2008.
Din actul medical depus la dosar rezulta ca aceasta a fost impiedicata sa formuleze recursul in perioada 20.10.2007 - 20.11.2007, medicul recomandandu-i repaos la pat.
Pentru perioada ulterioara datei de 20.11.2007 nu s-a facut dovada existentei unei alte cauze de impiedicare a recurentei sa actioneze, situatie in care se prezuma ca a incetat cauza care a justificat depasirea termenului de recurs si, in termen de 15 zile de la momentul incetarii acestei cauze, reclamanta trebuia sa formuleze atat cerere de repunere in termenul de recurs, cat si recursul, conditie neindeplinita in cauza.
Pentru aceste considerente se va respinge ca nefondata si cererea de repunere in termenul de recurs formulata de recurenta M.C.
In baza art. 137 C.proc.civila, se va analiza exceptia de tardivitate invocata de intimata RAEDPP Constanta prin intampinare.
Exceptia este fondata.
Conform art. 301 C.proc.civila termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel.
In cauza se retine ca decizia recurata a fost comunicata celor doi recurenti la domiciliul indicat in actiune, la data de 24.10.2007, iar in termenul legal de 15 zile acestia nu au formulat calea de atac a recursului.
In conditiile in care cererile de repunere in termenul de declarare a recursului au fost respinse ca nefondate, in speta a operat sanctiunea decaderii recurentilor din dreptul de a mai exercita aceasta cale de atac.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 301 C.proc.civila se va admite exceptia tardivitatii si se va respinge recursul declarat de M.C. si M.S. ca tardiv formulat.
In baza art. 274 C.proc.civila, va obliga recurentii la 300 lei cheltuieli de judecata catre intimatii Municipiul Constanta si Consiliul Local Constanta.
Se respinge ca nefondata cererea de acordare a cheltuielilor de judecata formulata de intimata RAEDPP Constanta, la dosar nefiind depuse chitantele de plata a onorariului de avocat.