Legea nr. 10/2001. Competenta primarului, in calitate de reprezentant al unitatii administrativ teritoriale, de a emite o dispozitie materiala cu oferta de restituire prin echivalent, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005. Aplicarea in timp a...

Legea noua se aplica imediat situatiilor obiective care iau nastere sub imperiul ei. Dreptul subiectiv reclamat isi are fundamentul direct si imediat in preluarea abuziva a imobilului pentru care s-au solicitat masuri reparatorii prin echivalent, adica intr-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite de legea noua - Legea 247/2005, existenta la momentul emiterii deciziei/dispozitiei, de imediata aplicare.
Prin urmare, in conformitate cu dispozitiile art. 26 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea 247/2005 unitatea administrativ teritoriala investita cu solutionarea notificarii este obligata, in ipoteza in care restituirea in natura a bunului nu mai este posibila, sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 1100/118/2007 reclamantii D.A. si D.R. au solicitat in contradictoriu cu Primarul Comunei Cumpana, anularea Dispozitiei nr. 3/08.01.2007 emisa in procedura Legii 10/2001.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca dupa aparitia Legii nr. 10/2001 au adresat Primarului Comunei Cumpana notificarea nr. 502/13.02.2002 prin care au solicitat despagubiri banesti pentru 2000 mp teren intravilan si constructie compusa din 3 incaperi si dependinte, situate pe raza comunei Cumpana - satul Straja, bunuri ce au fost expropriate in baza Decretului nr. 199/1987 pentru constructia Canalului Dunare - Marea Neagra. Prin dispozitia nr. 3/2007, Primarul Comunei Cumpana a respins notificarea reclamantilor, retinand ca imobilul solicitat nu face obiectul Legii 10/2001, iar reclamantii nu au facut dovada preluarii abuzive a bunului.
Prin incheierea din 12.10.2007 prima instanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale a reclamantului D.R., intrucat acesta era decedat la data formularii contestatiei, asa cum rezulta din certificatul de deces seria DR nr. 723925 eliberat de Primaria Comunei Cumpana.
La solicitat reclamantei D.A., in baza art. 57 alin. 1 C.proc.civ. au fost introdusi in cauza mostenitorii defunctului si anume D.I., D.T., D.G. si B.I.
Prin sentinta civila nr. 2375/21.12.2007, Tribunalul Constanta a respins contestatia ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut in esenta ca Primarul Comunei Cumpana nu avea dreptul de a solutiona notificarea care privea cererea de despagubiri, intrucat dispozitiile art. 36 alin.(2) si (3) din Legea 10/2001, in vigoare la data notificarii prevedeau ca notificarile prin care persoanele indreptatite solicitau despagubiri banesti, se adresau prefectului. S-a mai retinut ca nici dupa adoptarea Legii 247/2005, primarul nu a devenit competent sa solutioneze aceasta notificare, care trebuia inaintata spre solutionare Comisiei Centrale, conform Titlului VII din Legea 247/2005.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel reclamantii D.A., D.I., D.T., D.G. si B.I. care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:
1. Exista o vadita contradictie intre considerentele hotararii judecatoresti si dispozitivul hotararii.
  Desi in considerentele sentintei s-a retinut ca in cauza erau aplicabile dispozitiile art. 36 alin.(2) si (3) din Legea 10/2001 in forma sa initiala si dispozitiile art. 16 alin.(2) din Legea 247/2005, in sensul ca Primarul comunei Cumpana este un organ necompetent in solutionarea notificarii avand ca obiect acordarea de despagubiri banesti pentru imobilele preluate abuziv de catre stat actiunea a fost respinsa ca nefondata, fara a se analiza fondul cauzei.
2. In mod gresit prima instanta a retinut ca paratul nu avea competenta sa emita o dispozitie motivata cu propunere de acordare a despagubirilor in sensul art. 16 alin.(2) din Legea 247/2005.
Titlul VII privind regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv din Legea 247/2005, nu contine dispozitii potrivit carora persoanele notificate sa nu aiba competenta solutionarii notificarilor formulate conform Legii 10/2001 si nu inlatura obligatia reglementata de art. 26 alin.(1) din Legea 10/2001 republicata, conform careia persoana notificata, prin dispozitie sau decizie motivata trebuie sa faca persoanei indreptatite o oferta de restituire prin echivalent, corespunzatoare valorii imobilului.
3. Pe fondul cererii, reclamantii si-au justificat calitatea de persoane indreptatite la masuri reparatorii conform Legii 10/2001, cat si faptul ca imobilul a fost preluat abuziv, in baza Decretului de expropriere nr. 199/1987 pentru realizarea obiectivului Canalul Dunare - Marea Neagra, dar prima instanta nu a analizat sustinerile si probatoriul administrat de reclamant.
Prin intampinare intimatul parat a solicitat respingerea apelului.
Analizand legalitatea hotararii apelate in raport cu criticile reclamantilor si intregul material probator administrat in cauza se constata ca apelul este fondat si urmeaza a fi admis.
Criticile ce vizeaza competenta Primarului comunei Cumpana de a solutiona notificarea reclamantilor sunt fondate pentru urmatoarele considerente:
Prin notificarea inregistrata  la BEJ S.C.A. din Constanta sub nr. 502/13.02.2002 adresata Prefecturii Judetului Constanta, D.R. si D.A. au solicitat despagubiri banesti pentru imobilul situat in comuna Cumpana, sat Straja, judetul Constanta compus din 2000 mp teren si casa de locuit, imobil expropriat pentru realizarea obiectivului Canalul Dunare - Marea Neagra.
Notificarea a fost inaintata spre solutionare Primarului Comunei Cumpana, iar prin Dispozitia nr. 3/8.01.2007 emisa dupa intrarea in vigoare a Legii 247/2005, a fost respinsa cu motivarea ca imobilul nu a fost preluat abuziv si nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Solutia Tribunalului Constanta conform careia, dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 247/2005, unitate administrativ teritoriala, prin primar nu are competenta sa emita o dispozitie motivata cu oferta de restituire prin echivalent titularilor notificarii, conform art. 26 alin.(1) din Legea 10/2001 republicata nu are fundament legal.
Art. 16 alin.(1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede ca deciziile/dispozitiile emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, a cererilor de retrocedare sau dupa caz, ordinele conducatorilor administratiei publice centrale investite cu solutionarea notificarilor si in care s-au consemnat sume ce urmeaza a se acorda ca despagubire se inainteaza Secretariatului Comisiei Centrale, care dupa evaluare va proceda la emiterea deciziei reprezentand  titlul de despagubiri.
Din modul de formulare a textului art. 16 alin.(1) din Titlul VII al Legii 247/2005, care se refera la decizii/dispozitii emise de entitatile investite cu solutionarea notificarilor, la ordine ale conducatorilor administratiei publice centrale investite cu solutionarea notificarilor in care s-au consemnat sume ce urmeaza a se acorda ca despagubire, care trebuie predate Secretariatului Comisiei Centrale in cel mult 60 de zile de la data intrarii in vigoare a Legii 247/2005, rezulta ca este vorba de notificari solutionate pana la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 247/2005.
Se retine ca dispozitiile art. 16 alin.(1) din Titlul VII al Legii 247/2005 nu sunt aplicabile in speta, notificarea reclamantilor nefiind solutionata anterior intrarii in vigoare a Legii 247/2005, ci ulterior acestei date, prin dispozitia nr. 3/8.01.2007.
Dimpotriva alin.(2) art. 16 din Titlul VII priveste numai notificarile nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a Legii 247/2005, statuand ca deciziile, dispozitiile sau ordinele conducatorilor administratiei publice centrale care contin propunerile motivate de acordare a despagubirilor vor fi inaintate Secretariatului Comisiei Centrale in termen de 10 zile de la data adoptarii lor.
Numai prin Legea nr. 247/2005 s-a introdus un articol nou, art. 1 alin. 21, potrivit caruia masurile reparatorii prin echivalent constand in compensarea cu alte bunuri si servicii se acorda prin decizia/dispozitia motivata a entitatii investita cu solutionarea notificarii, in timp ce masurile reparatorii prin echivalent constand in despagubiri acordate in conditiile legii speciale, se propun a fi acordate prin decizia/dispozitia entitatii investita cu solutionarea notificarii.
Legea noua se aplica imediat situatiilor obiective care iau nastere sub imperiul ei. Dreptul subiectiv reclamat isi are fundamentul direct si imediat in preluarea abuziva a imobilului pentru care s-au solicitat masuri reparatorii prin echivalent, adica intr-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite de legea noua - Legea 247/2005, existenta la momentul emiterii deciziei/dispozitiei, de imediata aplicare.
Intrucat in planul dreptului intertemporal, dispozitiile cuprinse in legea in vigoare la data solutionarii notificarii, de imediata aplicare din momentul intrarii lor in vigoare, sunt imperative, iar dupa intensitatea si puterea lor, obligatorii, rezulta ca legea veche ramane fara aplicare.
Prin urmare, in conformitate cu dispozitiile art. 26 din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificata prin Legea 247/2005 unitatea administrativ teritoriala investita cu solutionarea notificarii este obligata, in ipoteza in care restituirea in natura a bunului nu mai este posibila, sa propuna acordarea de despagubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv.
Din dispozitiile legale mai sus invocate rezulta ca legiuitorul a stabilit in mod expres care este procedura de urmat in cazul acordarii de despagubiri banesti, precum si autoritatile competente in desfasurarea acesteia, iar in aceste conditii, tribunalul in mod gresit a apreciat ca Primarul comunei Cumpana nu avea competenta sa se pronunte asupra notificarii formulate de reclamanti.
2. Si critica ce vizeaza nepronuntarea primei instante in limitele investirii, asupra obiectului cererii deduse judecatii se retine a fi fondata.
Conform art. 129 ultim alineat C.proc.civ. instantei de judecata ii revine obligatia de a se pronunta in limitele investirii, cu privire la partile si obiectul dedus judecatii, analiza cererii reclamantilor urmand a fi facuta in limitele contestatiei si in raport cu recunoasterile pe care unitatea detinatoare le-a facut prin decizia contestata.
Desi reclamantii au supus controlului judiciar legalitatea dispozitiei nr. 3/8.01.2007 emisa de Primarul comunei Cumpana, sub aspectul respingerii cererii de  acordare de despagubiri pentru imobilul expropriat, instanta nu a analizat sustinerile si apararile partilor cu privire la calitatea reclamantilor de persoane indreptatite la masuri reparatorii conform Legii 10/2001, ci a retinut, in mod gresit ca Primarul comunei Cumpana nu era competent sa solutioneze notificarea reclamantilor, hotararea pronuntata neraspunzand exigentelor art. 6 din CEDO:
Conform jurisprudentei CEDO, notiunea de proces echitabil presupune ca o instanta interna, care nu a motivat decat pe scurt hotararea sa fi examinat totusi, in mod real problemele esentiale care i-au fost supuse si fara a cere un raspuns detaliat fiecarui argument al reclamantilor, aceasta obligatie presupune totusi, ca partea interesata sa poata astepta raspuns specific si explicit la mijloacele decisive pentru solutionarea procedurii in cauza (Cauza Albina impotriva Romaniei, hotararea din 28.04.2005, Cauza Vlasia Grigore Vasilescu impotriva Romaniei, hotararea din 8 iunie 2006).
Dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decat daca cererile si observatiile partilor sunt cu adevarat "studiate" adica examinate de catre tribunalul sesizat. Art. 6 din CEDO implica in sarcina instantei obligatia de a face o examinare efectiva a mijloacelor, argumentelor si ofertelor de dovezi ale partilor.
Constatandu-se ca prima instanta a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului contestatiei reclamantilor, iar prin hotararea apelata nu s-a dat un raspuns explicit si specific reclamantilor in legatura cu temeinicia pretentiei lor de acordare a unor despagubiri banesti conform Legii 10/2001 pentru imobilul expropriat, ce a facut obiectul notificarii nr. 502/2001, in baza art. 297 C.proc.civ. se va admite apelul reclamantilor si se va desfiinta hotararea apelata, cauza fiind trimisa spre rejudecare Tribunalului Constanta in limitele investirii.
Cererea apelantilor de obligare a intimatilor la plata cheltuielilor de judecata urmeaza a fi respinsa, nefiind intrunite conditiile art. 274 Cod procedura civila, in sensul ca paratii nu au avut o culpa procesuala in declansarea apelului. In urma admiterii apelului reclamantilor, Curtea a desfiintat hotararea apelata si a trimis litigiul spre rejudecare la instanta de fond, intrucat aceasta a solutionat gresit litigiul, fara a intra in cercetarea fondului cererii reclamantilor. In aceasta situatie, instanta de apel care desfiinteaza hotararea atacata nu poate obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecata prin decizia de desfiintare. Admiterea apelului s-a intemeiat, deci, pe eroarea savarsita de instanta de fond care a omis sa se pronunte asupra fondului pretentiilor reclamantilor, neputand fi retinuta in aceasta faza procesuala culpa intimatilor parati.
Situatia cheltuielilor de judecata efectuate in prezentul ciclu procesual poate fi analizata doar in final, dupa solutionarea in fond a cauzei, deoarece numai in aceste conditii instanta se poate pronunta asupra tuturor cheltuielilor de judecata efectuate de parti, in raport cu solutia data litigiului.