Anulare certificat de mostenitor. Valoarea certificatului de mostenitor. Efecte fata de terti.

Fata de terti certificatul de mostenitor nu poate face dovada decat despre calitatea de mostenitor, care a dobandit cu acest titlu bunurile ce constituie masa succesorala.
Cat priveste componenta masei, certificatul de mostenitor nu poate face o asemenea dovada chiar daca o mentioneaza in cuprinsul sau.
Patrimoniul defunctului se transmite succesorilor in situatia juridica in care se afla la decesul acestuia. Faptul de a trece in certificatul de mostenitor un bun ca apartinand defunctului, cand in realitate acesta nu avea decat caracterul de bun litigios sau de bun care era detinut de defunct cu titlu precar, nu este opozabil tertilor si nici nu schimba natura juridica a bunului.

Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 14833/212/2007, reclamantii G.E., G.O. si M.V. au chemat in judecata pe paratul M.G. solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa constate nulitatea absoluta a certificatului suplimentar de mostenitor nr.31/1472/02.12.1996, nulitatea absoluta partiala a contractului de partaj voluntar autentificat sub nr. 328/11.12.1996, precum si nulitatea absoluta partiala a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002.
In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca prin certificatul de mostenitor nr. 1472/20.12.1979 s-a stabilit masa succesorala ramasa de pe urma defunctului M.G., mostenitorii acestuia fiind reclamantele G.E. si M.V. si paratul M.G. Prin certificatul suplimentar de mostenitor nr. 31/1972/02.12.1996 a fost inclusa in masa succesorala si cota de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 612 mp situat in Ovidiu, strada T. nr.22, teren dobandit prin chitanta de mana in anul 1965. Acest certificat de mostenitor a fost urmat de incheierea contractului de partaj voluntar autentificat sub nr.328/11.12.1996 si a contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002, in aceasta modalitate reclamantii si paratul devenind coproprietari in indiviziune asupra terenului. Sistarea acestei stari s-a dispus prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila prin care intregul teren a fost atribuit paratului, fara a se observa insa ca in realitate nu exista un titlu de proprietate valabil asupra acestui imobil.
In aceste conditii, au sustinut reclamantii, in lipsa unui titlu translativ de proprietate asupra terenului acesta nu putea face parte din masa succesorala, dreptul de proprietate neputand fi transmis succesorilor. Prin urmare si actele juridice subsecvente succesiunii-contract de partaj si contract de vanzare-cumparare sunt lovite de nulitate absoluta partiala.
In drept, au fost invocate prevederile art. 966, 968 Cod civil, art.11 si urm. din Decretul nr. 144/1958.
In dovedirea cererii, reclamantii au depus la dosar inscrisuri: chitanta intocmita la data de 28.08.1965, contract de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3351/04.11.2002, certificat de mostenitor nr. 1472/20.12.1973, certificat suplimentar de mostenitor nr. 31/1472/02.12.1996, contract de partaj voluntar autentificat sub nr. 328/11.12.1996.
In aparare paratii au formulat intampinare prin care au invocat exceptia lipsei de interes, aratand ca actele a caror nulitate absoluta se invoca au stat la baza emiterii sentintei civile nr. 8953/12.10.2005 pronuntata de Judecatoria Constanta, definitiva si irevocabila, prin care i-a fost atribuita intreaga suprafata de teren, astfel incat riscul detinerii terenului cu alt titlu decat cel de proprietate ii revine in mod exclusiv.
Pe fondul cererii, paratul a aratat ca nu se poate vorbi despre nulitatea absoluta a unor acte, cata vreme si reclamantii au o culpa in incheierea acestora. In ce priveste certificatul de mostenitor, acesta nu constituie titlu de proprietate si chiar daca atesta anumite date neconforme cu realitatea nu poate fi lovit de nulitate. De asemenea, contractul de partaj poate fi interpretat in sensul art. 978 Cod civil ca un partaj de folosinta, cu atat mai mult cu cat hotararea judecatoreasca pronuntata ulterior nu a partajat terenul in modalitatea prevazuta de actul juridic a carui nulitate se cere.
In dovedirea celor sustinute, paratul a depus la dosar proces-verbal intocmit la data de 30.03.2007 in Dosarul de executare silita nr.120/2007 al B.E.J. S.C.A., Incheiere nr. 7143/08.02.2008 pronuntata de Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara.
Prin sentinta civila nr. 4719 din 17  martie 2008, Judecatoria Constanta a respins ca nefondata actiunea.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, in esenta, ca prin includerea in masa succesorala a terenului, notarul public a consfintit o anumita situatie de fapt, cu acordul tuturor mostenitorilor si nu a conferit valoarea juridica a unui titlu de proprietate, chitanta de mana, dupa cum nici certificatul de mostenitor emis pe baza acestei chitante nu are o asemenea valoare.
Imprejurarea ca ulterior mostenitorii s-au prevalat de acest certificat de mostenitor ca avand puterea probanta a unui titlu de proprietate si in temeiul lui, au procedat la efectuarea partajului si la instrainarea unei parti din masa succesorala le este imputabila si constituie totodata o dovada a imprejurarii ca toti acesti mostenitori, inclusiv reclamantii, au fost de acord cu mentiunile din cuprinsul actului, cu atat mai mult cu cat, acestor mentiuni le-a fost data eficienta juridica odata cu pronuntarea hotararii judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-a dispus iesirea din indiviziune asupra terenului.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat apel reclamantii G.E., G.O. si M.V. care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civila nr. 678 din 24 noiembrie  2008., pronuntata de Tribunalul Constanta  s-a respins ca nefondat apelul reclamantilor.
Pentru a pronunta aceasta solutie instanta de apel a retinut, in esenta, ca certificatul de mostenitor nu este lovit de nulitate, intrucat consimtamantul tuturor mostenitorilor nu s-a dat cu privire la recunoasterea efectelor translative de proprietate ale inscrisului sub semnatura privata, ci cu privire la componenta masei succesorale. In consecinta, consimtamantul mostenitorilor nu a vizat acoperirea unor cauze de nulitate absoluta, ci doar confirmarea ca defunctul si sotia sa detineau la momentul decesului un teren ce a fost ulterior partajat de mostenitorii lor, in cadrul unui partaj judiciar.
Impotriva acestei decizii, in termen legal au declarat recurs reclamantii G.E., G.O. si M.V. care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedura civila, sub aspectul interpretarii si aplicarii dispozitiilor art.88 din Legea nr. 36/1995.
Recurentii au sustinut ca, in mod gresit instanta de apel a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 88 din Legea nr. 36/1995, certificatul de mostenitor face dovada deplina numai asupra calitatii de mostenitor si a cotei succesorale ce se cuvine fiecarui succesor, iar imparteala realizata ulterior intre mostenitori nu imprima certificatului de mostenitor caracterul unui titlu de proprietate. Aceasta sustinere este eronata intrucat actul de partaj, care este un titlu de proprietate in privinta fiecarui mostenitor participant, asupra bunurilor primite in cadrul acestei operatiuni juridice a stat la baza incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3351 din 04 noiembrie 2002 de BNP M.T., act a carui nulitate absoluta s-a solicitat a se constata.
Instanta de  apel nu a analizat si comentat in nici un fel faptul ca terenul in discutie se afla inca inregistrat in evidentele funciare ale localitatii Ovidiu, ca apartinand acestei domenialitati si nu unei persoane fizice.
Analizand legalitatea hotararii recurate, in raport cu criticile reclamantilor se constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.
In urma decesului autorului partilor Moldoveanu Gheorghe si a dezbaterii succesiunii acestuia a fost emis certificat de mostenitor nr. 1472 din 20 decembrie 1979 in care se consemna masa succesorala, mostenitorii legali si cotele succesorale.
Masa succesorala a fost ulterior completata prin certificatul de mostenitor nr. 31/1472 din 2 decembrie 1996 emis de BNP D.G.
Mentiunile din certificatul de mostenitor fac deplina dovada impotriva succesorilor atata vreme cat nu s-a dovedit ca acordul este urmarea unui viciu de consimtamant.
Certificatul de mostenitor este opera acordului de vointa al succesorilor. El va putea fi atacat de acestia, in cadrul procedurii jurisdictionale contencioase, pe motiv ca a fost viciat prin eroare sau violenta consimtamantul unora dintre mostenitori. Critica nu se adreseaza in aceasta ipoteza direct actului notarial, ci modului in care a fost manifestat acordul de vointa al succesorilor, caz in care actiunea este supusa prescriptiei de trei ani, prevazuta de art.3 din Decretul nr. 167/1958.
In speta, se retine ca reclamantii nu au invocat in sustinerea cererii de constatare a nulitatii certificatului suplimentar de mostenitor nr. 31/1472 din 02 decembrie 1996, incalcarea unor norme ce vizeaza succesorii, procedura succesorala notariala, toti succesorii au participat la eliberarea certificatului de mostenitor mai sus mentionat si si-au exprimat consimtamantul cu privire la completarea masei succesorale cu privire la cota de 1/2 din terenul in suprafata de 612  m.p. dobandit prin cumparare de la vanzatorul I.N., cu act sub semnatura privata in anul 1965.
Includerea in masa succesorala a unor bunuri ce apartineau unor terti nu este o cauza de nulitate a certificatului de mostenitor, eliberat cu respectarea procedurii succesorale notariale prescrisa de lege.
Aceasta deoarece fata de terti certificatul de mostenitor nu poate face dovada decat despre calitatea de mostenitor, care a dobandit cu acest titlu bunurile ce constituie masa succesorala.
Cat priveste componenta masei, certificatul de mostenitor nu poate face o asemenea dovada chiar daca o mentioneaza in cuprinsul sau.
Patrimoniul defunctului se transmite succesorilor in situatia juridica in care se afla la decesul acestuia. Faptul de a trece in certificatul de mostenitor un bun ca apartinand defunctului, cand in realitate acesta nu avea decat caracterul de bun litigios sau de bun care era detinut de defunct cu titlu precar, nu este opozabil tertilor si nici nu schimba natura juridica a bunului.
In cazul in care in certificatul de mostenitor au fost incluse drepturi de proprietate asupra unor bunuri mobile sau imobile - cum este cazul in speta - apartinand unor terte persoane, acestea au deschisa calea actiunii in revendicare de la mostenitori, certificatul neavand insusirea de a schimba natura drepturilor pe care defunctul le avea.
Totodata tertii vor putea cere si anularea certificatului de mostenitor daca intelegerea intervenita intre succesori, cu ocazia procedurii notariale, le incalca drepturile si constituie o conventie frauduloasa.
In acest sens art.88 din Legea nr. 36/1995 prevede ca cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei de judecata anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii.
Cum in speta reclamantii nu sunt terti fata de certificatul de mostenitor a carui nulitate au solicitat-o, ci, dimpotriva, acest certificat suplimentar de mostenitor este rezultatul acordului lor de vointa - totii mostenitorii participand la procedura succesorala notariala finalizata prin cele doua certificate de mostenitor - si nici nu au facut dovada vreunei vatamari in drepturile lor prin emiterea actelor notariale mentionate, se retine ca in mod corect instantele de fond si de apel au respins ca nefondata cererea reclamantilor sub acest aspect.
De altfel, reclamantii isi invoca propria culpa in cererea de constatare a nulitatii certificatului suplimentar de mostenitor, toti succesibilii manifestandu-si acordul cu privire la includerea terenului in masa succesorala.
Mai mult, dupa eliberarea acestui certificat de mostenitor, succesorii au procedat si la un partaj voluntar, vointa lor neviciata fiind exprimata in contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 328 din 11 decembrie 1996 de BNP Doina Gheorghe.
In conditiile in care certificatul de mostenitor nu este lovit de nulitate absoluta, cererea reclamantilor fiind nefondata sub acest aspect, nici actele subsecvente, respectiv contractul de partaj voluntar - nu este lovit de nulitate absoluta, in situatia in care sunt indeplinite toate conditiile legale impuse de art. 948 Cod civil, respectiv capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita, iar singura cauza de nulitate invocata de comostenitori este aceea ca ei, alaturi  de alti mostenitori, au hotarat asupra partajarii unui teren ce nu era proprietatea autorului lor.
Referitor la contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3354 din 04 noiembrie 2002 se retine ca acesta este rezultatul acordului de vointa al partilor contractante - M.V. si G.E., acesti comostenitori intelegand sa dispuna, conform vointei lor asupra cotei succesorale din imobilul situat in Ovidiu, strada T. nr. 22 compus din constructie si teren. Reclamantele, semnatare ale contractului de vanzare-cumparare isi invoca, de asemenea, propria culpa la incheierea acestui act juridic a carui nulitate o solicita, motivat de faptul ca au tranzactionat asupra unui teren ce nu le apartinea.
In literatura juridica s-a retinut ca in situatia vanzarii lucrului altuia, daca partile sau cel putin cumparatorul a fost in eroare, socotind ca bunul vandut apartine vanzatorului, vanzarea este anulabila pentru eroare (viciu de consimtamant) asupra calitatii esentiale a vanzatorului, actiunea fiind prescriptibila in trei ani, conform  art. 3, coroborat cu art.9 alin.(2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva.
Aceasta nulitate relativa a contractului nu poate fi invocata insa de vanzator, caci eroarea comisa de un contractant asupra propriei sale persoane nu poate vicia contractul.
La randul sau, cumparatorul nu poate invoca nulitatea relativa a contractului decat in termenul legal de trei ani de la data  perfectarii actului, ori in speta acest termen a fost depasit, actiunea fiind formulata la 10 septembrie 2007.
Nu pot fi retinute ca fondate sustinerile recurentelor in sensul ca prin incheierea acestor contracte s-a produs o vatamare adevaratului proprietar al bunului, vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin constatarea nulitatii actelor juridice in prezenta cauza.
In realitate, adevaratul proprietar al terenului, poate revendica imobilul de la succesorul care il poseda chiar daca bunul i-a fost atribuit acestuia din urma prin hotararea judecatoreasca ce a finalizat un partaj judiciar, intrucat hotararea de partaj are efect declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, conform art. 786 Cod civil.
De asemenea, adevaratul proprietar poate solicita nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare ce are ca obiect un bun ce ii apartine, respectiv a contractului de vanzare-cumparare.
Prin urmare, incheierea unor contracte de vanzare-cumparare intre mostenitori si pronuntarea unei hotarari judecatoresti intr-un partaj judiciar, care a vizat un bun ce apartinea unui tert, iar nu succesorilor defunctului M.G., nu este de natura sa consolideze un act nul absolut - chitanta sub semnatura privata in detrimentul drepturilor adevaratului proprietar - unitatea administrativ teritoriala, cum eronat sustin recurentii.
Adevaratul proprietar poate oricand revendica bunul de la succesorul caruia i-a fost atribuit prin partaj, sau poate solicita oricand constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare nr. 3351 din 4 noiembrie 2002 incheiat de recurenti in scopul fraudarii intereselor adevaratului proprietar.
In concluzie, se retine ca instanta de apel a retinut in mod corect ca cererea reclamantilor este vadit nefondata, motiv pentru care, in baza art. 312 Cod procedura civila, se va respinge recursul reclamantilor ca nefondat.