Nerespectarea dispozitiilor privind competenta dupa materie si a celor privind dreptul la aparare al inculpatilor. Nulitatea absoluta a urmaririi penale conform art. 197 alin. 2 cpp. Restituirea cauzei la procuror pentru a proceda conform art. 268 al...

Fata de natura infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror potrivit art.209 Cod procedura penala.
In conformitate cu disp.art.217 alin.4 Cod procedura penala, in cauzele in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune prin ordonanta, ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de catre organele politiei judiciare.
Anumite acte de cercetare penala, respectiv perchezitiile domiciliare autorizate de instanta, au fost efectuate de alti politisti decat cei delegati de procuror
Dupa punerea in miscare a actiunii penale, inculpatilor N.C.A. si C.A., audiati  in calitate de inculpati, li s-au comunicat faptele pentru care sunt invinuiti, insa nu li s-a adus la cunostinta dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-li-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva lor, fiind asistati  automat de aparatorul din oficiu.
In aceste conditii, se constata ca actele efectuate in cursul urmaririi penale cu nerespectarea dispozitiilor privind competenta dupa materie si a celor privind dreptul la apararea al inculpatilor, atrag nulitatea absoluta a urmaririi penale, conform art.197 alin.2 Cod procedura penala.
Potrivit art.332 alin1 Cod procedura penala, cand se constata inainte de terminarea cercetarii judecatoresti ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetarea penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului care procedeaza potrivit art.268 alin.1 Cod procedura penala.
Conform alin.2 din acelasi articol, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale, in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau  dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului sau asistarea acestuia de catre aparator.

Prin sentinta penala nr.59 din data de 19 februarie 2009, pronuntata in dosarul penal nr.2803/88/2008, Tribunalul Tulcea, a respins  ca nefondate cererile de restituire a cauzei la procuror in vederea refacerii ori a completarii urmaririi penale.
In temeiul art. 300 Cod pr. penala,  cu aplicare art. 263 Cod pr. penala.
A dispus  restituirea dosarului Biroului Teritorial Tulcea al D.I.I.C.O.T. in vederea refacerii actului de sesizare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin rechizitoriul nr. 88D/P/2006 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Tulcea s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatilor:
1. N.R.A., pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 24 al. 2 din Legea nr. 365/2002, art. 25 din Legea  nr. 365/2002 si art. 46 al. 2 din Legea nr. 161 /2003 cu aplicarea art. 33 lit. a si b Cod penal.
2. N.C.A. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 din Codul penal, art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 din Codul penal, art. 27 alin. 3 din Legea nr. 365/2002 si art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b Cod penal.
3. C.A. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin 2 din Codul penal, art. 42 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod  penal, art. 42 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 44 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003  si art. 48 din Legea nr. 161/12003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a si b Cod penal si
4. A.A.C. pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 27 al. 1 din Legea nr. 365/2002 si art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
La termenul de judecata din 17.02.2009, avocatii inculpatilor au solicitat restituirea cauzei la procuror pentru completarea si refacerea urmaririi penale, invocandu-se incalcari ale dispozitiilor legale referitoare la dreptul la aparare, la competenta materiala  a lucratorilor de politie, la perchezitia informatica si unele aspecte civile ale cauzei.
Astfel, s-a aratat ca in prima declaratie luata invinuitului N.C., acestuia i s-au prezentat atat invinuirea cat si  dreptul de a avea un aparator din oficiu sau ales si de a nu declara nimic insa, ulterior, cand s-a pus in miscare actiune penala, procurorul nu i-a mai adus la cunostinta drepturile.
S-a mai sustinut ca a fost incalcat dreptul la aparare si in ceea ce ii priveste pe ceilalti inculpati. Astfel, desi invinuitul A.A.C. a declarat ca doreste sa fie asistat de un avocat ales, s-a trecut peste vointa acestuia, procurorul procedand la audiere in prezenta avocatului din oficiu.
S-a mai sustinut ca la efectuarea perchezitiilor domiciliare au participat si alte organe decat cele care au fost delegate, iar perchezitia   informatica este lovita de nulitate absoluta motivat de faptul ca autorizatia nr. 6 din 8.08.2008 nu a avut in vedere decat perchezitia domiciliara, nu si perchezitia informatica. S-a mai sustinut ca procurorul a solicitat obligarea in solidar a inculpatilor la plata sumei de  9.300 lei, desi nu s-au identificat partile vatamate, titularii conturilor si bancile de unde s-au efectuat operatiunile de extragere a sumelor de bani.
 In drept, au fost invocate prevederile art. 300 al. 2, art. 339 al. 2, art. 197 al. 2 si art. 171 Cod pr. penala, art. 6 Cod pr.  penala  si art. 6 din C.E.D.O.
De asemenea, s-a solicitat, in temeiul art. 300 Cod pr. penala, art. 260 si art. 263 Cod pr. penala, restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii actului de sesizare al instantei.
In motivarea acestei cereri, s-a aratat ca rechizitoriul nu cuprinde descrierea faptelor retinute in sarcina inculpatului A.A.C., in sensul ca nu se precizeaza cate operatiuni (tranzactii) a efectuat inculpatul, daca pentru acest tranzactii bancomatul respectiv a efectuat plata (cu relevanta asupra corectei incadrari juridice si a existentei faptei, intrucat in cazul neefectuarii tranzactie nu ne aflam in prezenta infractiunii consumate, ci eventual, a tentativei), ce suma a extras inculpatul A.A.C. si care sunt cardurile utilizate de acesta.
De asemenea, nu sunt indicate persoanele fizice sau juridice din conturile carora au fost efectuate tranzactiile cu consecinta imposibilitatii de a verifica cerinta esentiala prevazuta de art. 27 din Legea nr. 365/2002 respectiv daca operatiune bancara s-a efectuat cu consimtamantul titularului.
Este absolut necesar ca procurorul sa precizeze care sunt persoanele vatamate, pentru a se putea verifica existenta ori inexistenta consimtamantului in efectuarea tranzactiilor si pentru a se stabili daca acestea formeaza pretentii pecuniare.
Mai mult, s-a sustinut ca actul de sesizare nu a stabilit ce suma a fost extrasa de fiecare inculpat autor al infractiunii prevazuta. de art. 27 din Legea nr. 365/2002.
Analizand cererile formulate, in raport de sustinerile partilor, ale procurorului si avand in vedere actele de urmarire penala, instanta constata ca dispozitiile procedurale referitoare la completarea urmaririi penale au fost abrogate iar in ceea ce priveste refacerea urmaririi penale, masura nu se impune deoarece nu au fost incalcate dispozitiile privitoare la competenta dupa materie sau dupa calitatea persoanei. In cauza, cercetarea penala a fost efectuata de D.I.I.C.O.T - Biroul teritorial Tulcea deci, de organul competent, iar faptul ca la efectuarea unor acte (cum ar fi perchezitia domiciliara), au participat si lucratori de politie ce nu erau delegati in mod expres, in opinia instantei nu constituie o nulitate absoluta care sa poata fi invocata in orice moment al procesului penal, independent de existenta ori inexistenta unei vatamari.
Referitor la lipsa unei autorizatii in vederea efectuarii perchezitiei informatice, instanta apreciaza ca dispozitiile prevazute de art. 56 din Legea nr. 161/2003 trebuie interpretate in sensul ca impun existenta autorizatiei de perchezitie (facand astfel trimitere la dispozitiile din Codul de procedura penala) nicidecum existenta a doua autorizatii, una pentru perchezitie domiciliara si alta pentru perchezitie informatica.
Odata ridicat in baza autorizatiei instantei, sistemul informatic poate fi cercetat fara a se dispune o alta perchezitie. Interpretarea potrivit careia pentru cercetarea sistemului ar fi necesara autorizarea unei perchezitii este excesiva si pur formala. In fond, perchezitia este autorizata in vederea strangerii probelor.
Sistemul informatic, in afara datelor pe care le contine, nu reprezinta o proba in sine. De aceea, simpla sa ridicare nu este justificata decat in masura in care este completata cu accesul la informatiile pe care le contine. Pe de alta parte, daca ridicarea sistemului nu s-a incadrat in dispozitia instantei privind autorizarea perchezitiei, cu alte cuvinte este o masura excesiva, ea nu mai poate fi validata retroactiv printr-o noua autorizatie a perchezitiei.
Cu privire la obligatia organului judiciar de a-l incunostiinta pe invinuit sau inculpat despre drepturile pe care le are, se constata ca aceasta trebuie indeplinita inainte de a i se lua prima declaratie si nu de mai multe ori, sau ori de cate ori este ascultat.
Inculpatii au fost incunostiintati cu privire la drepturile pe care le au. In ceea ce il priveste pe inculpatul A.A.C., se constata ca acesta a fost de acord sa dea declaratii in prezenta avocatului desemnat din oficiu.
Pe de alta parte, trebuie subliniat faptul ca existenta unor mijloace de proba obtinute in mod ilegal este sanctionata conform art. 64 al. 2 Cod pr. penala, in sensul ca acestea nu pot fi folosite in procesul penal.
Cu atat mai mult, nu este justificata refacerea urmaririi penale pentru neindicarea sau indicarea gresita a cuantumului prejudiciului, sau a proportiei raspunderii civile a inculpatilor situatie ce rezulta din interpretarea prevederilor art. 332 Cod pr. penala.
In consecinta, cererile privind restituirea cauzei la procuror in vederea refaceri urmaririi penale, ori a completarii acesteia, sunt apreciate ca nefondate - pentru considerentele expuse mai sus - urmand a fi respinse ca atare.
Apreciind supra cererii de restituire a cauzei la procuror in vederea refaceri actului de sesizare, instanta constata ca aceasta este intemeiata  intrucat neregularitatile constatate nu pot fi inlaturate prin acordarea unui termen ci numai prin refacerea actului, pentru urmatoarele considerente:
Avand  in vedere importanta pe care o prezinta rechizitoriul - atat ca act de sesizare a instantei cat si ca act de inculpare - legea a acordat o atentie deosebita reglementarii si formei acestuia.
Conform dispozitiilor art. 263 Cod pr. penala, rechizitoriul trebuie sa cuprinda, printre altele, fapta retinuta in sarcina inculpatului, incadrarea juridica si probele pe care se intemeiaza invinuirea.
Respectarea cerintelor impuse de art. 263 Cod pr. penala asigura indeplinirea conditiilor unui proces echitabil, deoarece numai cunoscand invinuirile care i se aduc, inculpatul  isi poate exercita dreptul la aparare in mod corespunzator.
Chiar daca a fost criticat modul de prezentare a faptelor incadrate in dispozitiile art. 27 al. 1 si al 2 din Legea nr. 365/2002 - referitoare la efectuarea operatiunilor de retragere de numerar prin utilizarea de carduri  falsificate si a unor date de identificare fictive - in sensul ca nu a fost stabilita pentru fiecare inculpat forma infractiunii, instanta constata ca faptele sunt totusi prezentate prin actul de acuzare.
Nu aceeasi este situatia in cazul celorlalte infractiuni, deoarece din cuprinsul rechizitoriului, se constata ca dupa prezentarea mijloacelor de proba administrare (perchezitie informatica si domiciliara) si a constatarilor specialistilor in domeniu este prezentata situatia de fapt dar si incadrarea juridica prin reproducerea textelor de lege, fara a mai fi aratate si faptele retinute in sarcina inculpatilor, data sau perioada savarsirii lor.
Astfel, era necesar sa fie aratate:
- in cazul infractiunii prevazute de art. 24 al. 2 din Legea nr. 365/2002 retinuta in sarcina inculpatilor N.R.A. si N.C.A., nu rezulta pentru fiecare dintre inculpati, care sunt instrumentele de plata electronica care fac obiectul infractiunii, care este perioada in care au fost detinute si puse in circulatie.
- care sunt echipamentele hardware pe de o parte si care sunt echipamentele software care fac obiectul infractiunilor prevazute de art. 25 din Legea nr. 365/2002 si in ce perioada au fost detinute de inculpati
- care sunt dispozitivele, programele informatice care fac obiectul infractiunilor prevazute de art. 46 al. 2, art. 42 al. 2, 42 al. 1, art. 44 al. 2 si  art. 48 din Legea nr. 161/2003, in fiecare caz in parte, pentru fiecare dintre inculpati si in ce perioada a fost savarsita fapta retinuta.
In temeiul art. 300 Cod pr. Penala, cu aplicarea art. 263 Cod pr. penala, se va dispune restituirea dosarului Biroului Teritorial Tulcea al D.I.I.C.O.T, in vederea refacerii actului de sesizare.
In termen legal, impotriva acestei hotarari, a declarat recurs Ministerul Public - D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Tulcea, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Se sustine ca, in mod gresit instanta de fond a dispus restituirea dosarului la procuror in vederea refacerii actului de sesizare cata vreme, rechizitoriul cuprinde toate elementele prevazute de art.263 Cod procedura penala.
In ceea ce-l priveste pe inculpatul N.R., cand se face referire la perchezitia efectuata la domiciliul comun cu al fratelui sau, se retine ca au fost gasite 6 card-uri falsificate.
Se mai arata ca atat in rechizitoriu cat si in rapoartele de expertiza efectuate in cauza, sunt nominalizate cu claritate elementele de hardware si software.
Pe de alta parte, se invedereaza ca rezultatele perchezitiei informatice cuprinse in rechizitoriu, precizeaza dispozitivele si programele detinute de fiecare dintre inculpati, fiind exemplificat si modul de operare pentru clonarea instrumentelor electronice.
Sustinand ca hotararea primei instante este legala si temeinica, se solicita admiterea recursului, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanta de fond.
La Curtea de Apel Constanta, cauza s-a inregistrat sub.nr.2803/88/2008.
Examinand sentinta atacata, in raport de motivele invocate cat si sub toate aspectele de fapt si de drept prevazute de art.3856 alin.3 Cod procedura penala, curtea constata urmatoarele:
          Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, rezulta ca in cauza se impune refacerea urmaririi  penale pentru urmatoarele motive:
1. nerespectarea dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie;
Fata de natura infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor, urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de procuror potrivit art.209 Cod procedura penala.
In conformitate cu disp.art.217 alin.4 Cod procedura penala, in cauzele in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta poate dispune prin ordonanta, ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de catre organele politiei judiciare.
In cauza, prin rezolutia din 8 august 2005, procurorul a delegat pe comisarul de politie T.C., inspectorul de politie H.S. si subinspectorul D.A. pentru efectuarea unor activitati de urmarire penala.
Se constata insa ca anumite acte de cercetare penala, respectiv perchezitiile domiciliare autorizate de instanta, au fost efectuate de alti politisti decat cei delegati de procuror.
2. incalcarea dreptului la aparare al inculpatilor conferit de disp.art.6 alin.3 Cod procedura penala si disp.art.6 din C.E.D.O.
Prin declaratia olografa data la 08.08.2005, imediat dupa depistare, inculpatul A.AC. a declarat in scris, ca doreste sa fie asistat de un avocat ales si ca nu va declara nimic decat in prezenta acestuia.
In aceeasi zi, la ora 19,00,  procurorul a procedat la audierea inculpatului, aflat in stare de retinere,  in prezenta unui avocat din oficiu, trecand peste vointa acestuia de a fi asistat de un aparator ales.
Pe de alta parte, dupa punerea in miscare a actiunii penale, inculpatilor N.C.A. si C.A., audiati  in calitate de inculpati, li s-au comunicat faptele pentru care sunt invinuiti, insa nu li s-a adus la cunostinta dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nicio declaratie, atragandu-li-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva lor, fiind asistati  automat de aparatorul din oficiu.
In aceste conditii, se constata ca actele efectuate in cursul urmaririi penale cu nerespectarea dispozitiilor privind competenta dupa materie si a celor privind dreptul la apararea al inculpatilor, atrag nulitatea absoluta a urmaririi penale, conform art.197 alin.2 Cod procedura penala.
Potrivit art.332 alin1 Cod procedura penala, cand se constata inainte de terminarea cercetarii judecatoresti ca in cauza supusa judecatii s-a efectuat cercetarea penala de un alt organ decat cel competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului care procedeaza potrivit art.268 alin.1 Cod procedura penala.
Conform alin.2 din acelasi articol, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului pentru refacerea urmaririi penale, in cazul nerespectarii dispozitiilor privitoare la competenta dupa materie sau  dupa calitatea persoanei, sesizarea instantei, prezenta invinuitului sau inculpatului sau asistarea acestuia de catre aparator.
Asa fiind, cu ocazia refacerii urmaririi penale, se vor avea in vedere si cerintele art.263 Cod procedura penala, privind cuprinsul rechizitoriului.
In descrierea actelor materiale retinute in sarcina inculpatilor, se vor preciza cate tranzactii s-au efectuat si care sunt card-urile utilizate.
Totodata, se impune a fi identificate persoanele fizice sau juridice, titularii contului din  care s-au extras sumele de bani pentru a se putea stabili daca operatiunile de extrageri bancare s-au efectuat fara consimtamantul acestora (pentru a se verifica cerinta esentiala prevazuta de art.27 din Legea nr.365/2002 si pentru a se lamuri daca exista parti civile in cauza).
 De asemenea, vor fi individualizate bunurile a caror confiscare se solicita.
Pentru considerentele expuse, curtea urmeaza ca in baza disp.art.332 al.1 si 2 Cod procedura penala, sa admita recursul declarat de Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism - Biroul Teritorial Tulcea.
Va casa sentinta penala nr.59/19.02.2009 a Tribunalului Tulcea si va dispune restituire cauzei Biroului Teritorial Tulcea al Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism pentru refacerea urmaririi penale cu aplicarea corespunzatoare a   art.192 al.3 Cod procedura penala.
Dosarul 2803/88/2008