Efectul devolutiv si efectul extensiv al apelului. Neagravarea situatiei in propriul apel potrivit art. 371 al. 2 c.p.p. Incalcarea disp.art.379 al. 2 lit.b c.p.p.

Incalcarea disp.art.379 al. 2 lit.b c.p.p. s-a produs in sensul ca desfiintarea cu trimitere spre rejudecare in vederea solutionarii fondului cauzei nu se incadreaza in nici una din ipotezele textului de lege mentionat.

Judecatoria Constanta, prin sentinta penala nr.823/25.07.2008, a hotarat:
In baza art.334 Cod procedura penala a  schimbat incadrarea juridica a faptelor retinute in rechizitoriu fata de inculpatii R.I. si V.V. din infractiunea de purtare abuziva, prevazuta de art.250 alin.2 Cod penal, in infractiunea de purtare abuziva, prevazuta de art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
In baza art.11 punct (2) lit.a) raportat la art.10 lit.(b1) Cod procedura penala a achitat pe inculpatii R.I., agent de politie, fara antecedente penale, domiciliat in mun. Constanta  si V.V., agent de politie, fara antecedente penale, domiciliat in municipiul Constanta, sub aspectul savarsirii infractiunii de purtare abuziva, prevazuta de art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
In baza art.181 alin.(3) raportat la art.91 lit.c) Cod penal a aplicat inculpatilor R.I si V.V. sanctiunea amenzii administrative in cuantum de 1.000 lei fiecare.
In baza art.346 Cod procedura penala a respins ca nefondate pretentiile civile formulate de urmasii victimei G.V.
Pentru a pronunta aceasta sentinta penala instanta de fond a retinut:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta nr.1606/P/2005 din data de 21.08.2006  inregistrat pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr.2537 din 23.10.2006, respectiv 843/212/2006 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor V.V. si R.I. sub aspectul savarsirii infractiuni de purtare abuziva prevazuta de art.250 alin.2 Cod penal.
         S-a retinut, prin actul de acuzare in esenta, ca in noaptea de 8/9.08.2005, fiind in timpul exercitarii atributiilor de serviciu ca agenti de politie la Sectiile 2 si 4 ale Politiei Municipiului Constanta, actionand in zona strazilor Rasuri si Portitei din Mun. Constanta, cei doi inculpati au savarsit acte de violenta asupra victimei G.V., pe care V.V. l-a lovit cu pumnul in zona capului si R.I. cu piciorul in zona bratului si a umarului stang.
         Pe parcursul urmaririi penale au fost administrate urmatoarele mijloace de proba: proces-verbal de cercetare la fata locului si planse foto, declaratiile martorilor, proces-verbal de confruntare, acte medico-legale, declaratiile inculpatilor.
          Urmasii victimei G.V., respectiv G.B si G.A. s-au constituit parti civile fata de inculpati cu suma de cate 50.000 euro, reprezentand daune morale, iar G.O. cu suma de 10.000 euro si 7000 lei reprezentand daune materiale, la termenul de judecata din data de 10.01.2007.
          G.M. a inaintat instantei precizarea ca nu formuleaza pretentii materiale sau morale.
La termenul de judecata din data de 07.02.2007, prezenti fiind, fratii victimei, respectiv G.C. si G.I. au declarat ca nu formuleaza pretentii civile in cauza.
Au fost inaintate fisele de cazier judiciar ale inculpatilor din care rezulta ca nu sunt cunoscuti cu antecedente penale.
La termenul de judecata din data de 22 iulie 2008 instanta a pus in discutie, din oficiu, schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care au fost trimisi in judecata inculpatii din art.250 alin.(2) Cod penal, in art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal, privind incidenta legii penale mai favorabile.
          Partile nu au mai solicitat administrarea altor probe.
          Examinand probele administrate pe parcursul urmaririi penale si pe parcursul cercetarii judecatoresti, instanta retine urmatoarea situatie de fapt :
          In seara zilei de 08/09.08.2005, in jurul orelor 21,00, victima G.V. a fost oprit de mai multi cetateni la intersectia strazilor Portitei cu Rasuri din municipiul Constanta, deoarece, de mai multe ori ar fi incercat sa patrunda in mai multe apartamente si case din zona, avand in mana un tirbuson cu lama de cutit, motiv pentru care au sesizat telefonic Sectia 4 Politie.
          Primul sosit la fata locului a fost echipajul de la Sectia 2 Politie, astfel ca inculpatul V.V. i-a solicitat victimei G.V. sa-si prezinte identitatea si l-a intrebat ce cauta in zona si de ce a incercat sa patrunda in mai multe apartamente si case din zona, insa inculpatul nu a prezentat nici un act de identitate, era agitat, vorbea incoerent si a negat faptul ca ar fi intentionat sa patrunda in locuinte.
           Dupa ce victima s-a asezat pe o bordura din apropiere, la solicitarea inculpatului V.V., conform declaratiei acestuia din urma, G.V. a incercat sa se ridice, motiv pentru care inculpatul V.V. i-a aplicat acestuia o lovitura cu mana in zona fetei si a gatului pentru a-l determina sa ramana pe loc.
           La scurt timp, la locul faptei a sosit si echipajul format din inculpatul R.I. si agent N.S. cu auto CT_ din cadrul Sectie 4 Politie.
           Si inculpatul R.I. a procedat la verificarea identitatii victimei si i-a pus intrebari cu privire la aspectele aflate cu ocazia cercetarii la fata locului, insa victima a avut un comportament similar cu cel adoptat fata de inculpatul V.V.
            La un moment dat, victima G.V. care se afla langa inculpatul R.I. si ceilalti martori a intentionat sa se urce in autoturismul "Aro" de politie. Pentru a-l determina pe victima sa nu se urce in masina politiei, inculpatul R.I., contrar modului in care trebuia sa actioneze, l-a lovit pe acesta cu piciorul stang in zona bratului si a umarului stang, fara ca victima sa se dezechilibreze sau sa cada la sol.
             Inculpatul R.I. a declarat ca nu a intentionat sa loveasca victima, ci a dorit sa inchida usa din spate a autoturismului, pentru ca G.V. sa nu se urce in masina politiei.
           In aceste imprejurari, la locul faptei au sosit C.V. si P.M., operatori imagine, primul la Tv Neptun si al doilea la Tv National, care au comunicat echipajului de politie ca au filmat modul de actiune al politistilor pe care l-au considerat abuziv.
            In aceeasi seara, in jurul orelor 23,30, echipajul de politie format din inculpatul R.I. si martorul N.S. au procedat la imobilizarea victimei G.V., prin incatusare si l-au urcat in autoturism, conducandu-l la sediul Sectiei 4 Politie, pentru stabilirea identitatii si efectuarea de cercetari.
            In aceeasi noapte, in jurul orelor 2,00, victima G.V. a fost preluat de o ambulanta de la sediul Sectiei 4 Politie si transportat la Spitalul Judetean Constanta, deoarece intrase in stare de inconstienta, la spital intrand in stare de coma, iar la data de 18 august 2005 a decedat.
           Din actul de constatare medico-legala a rezultat ca moartea numitului G.V. a fost violenta si s-a datorat hemoragiei si contuziei meningo-cerebrale, urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut inchis cu fractura de bolta si baza de craniu.
            Anterior acelei seri, in seara zilei de 07 august 2005, dupa orele de serviciu, victima G.V., lucrand ca ospatar la restaurantul "Samiramis" din Saturn, in jurul orelor 21,10, datorita neatentiei si a starii de ebrietate in care se afla, a intrat cu capul in usa din spatele de la intrarea hotelului "S", care era inchisa, fiind confectionata din termopan si geam, ocazie cu care s-a dezechilibrat si a cazut pe spate cu capul pe platforma de beton din zona, de la inaltimea de doua trepte de scara. In urma caderii, G.V. a ramas in stare de inconstienta si a fost transportat cu masina personala la sectia de urgenta a Spitalului Municipal Mangalia.
             La spitalul din Mangalia, victima a fost examinat de medicul I.D.B. si diagnosticat cu traumatism acut inchis cu pierderea temporara a cunostintei si etilism acut, astfel ca s-a dispus trimiterea la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta.
          Situatia de fapt asa cum a fost retinuta a fost dovedita pe baza considerentelor ce urmeaza a fi expuse in continuare.
            Astfel, in declaratia data(f.48), inculpatul R.I. a recunoscut ca, sosind la fata locului, a observat victima, despre care arata ca i s-a parut a fi bolnav, incoerent si foarte agitat si pentru a recupera un cutit despre care spunea ca i-a cazut in masina politiei, a incercat sa se urce in "Aro" aflat in dotare, in sensul ca a pus mana pe portiera dorind sa intre in interior, moment in care inculpatul a impins cu piciorul portiera din stanga spate, pentru a-l impiedica sa urce.
        Inculpatul nu recunoaste ca l-a lovit cu piciorul in zona bratului sau a mainii stangi, confirmand insa ca victima nu s-a dezechilibrat si nu a cazut. Mai arata ca victima a avut catusele la maini doar pe timpul transportului cu autoturismul "Aro" spre sectia de politie, unde nu i-au fost aplicate violente, insa era agitat si ii curge sange din nas.
          Acelasi inculpat declara ca a impins portiera autoturismului "Aro" doar pentru a-l impiedica pe victima sa urce in masina politiei, insa nu l-a lovit cu piciorul in zona bratului sau a mainii stangi. Aceasta varianta expusa de inculpat este contrazisa de declaratiile martorilor audiati.
           Astfel, martorul V.A., prezent la fata locului, declara ca i s-a parut ca unul dintre inculpati l-a lovit pe victima cu piciorul peste brat, in timp ce G.V. tot incerca sa intre in masina tragand de portiera din spate in mod agresiv. A mai observat ca victima avea hainele putin sifonate si prafuite, ca unul dintre inculpati l-a lovit peste mana pe victima, ca a lovit usa masinii cu piciorul, iar victima si-a tras mana cand inculpatul si-a ridicat piciorul, amintind ca a vazut ambiguu, dar, din analiza declaratiei acestuia rezulta ca nu a avut dubii, ci, mai degraba, ca ar fi putut fi si alte aspecte pe care sa nu le fi sesizat.
           Si martorul O.C. declara ca, la un moment dat, victima a vrut sa intre intr-o masina "Aro" a politiei, dar nu a fost lasat, cerandu-i-se sa se legitimeze, unul dintre politistii a lovit portiera masinii, ulterior, vizionand inregistrarea video, martorul arata ca acolo se parea ca unul dintre politisti a lovit partea vatamata.
          Martorul P.M. arata ca a vazut cand inculpatul R. a lovit victima cu piciorul in umar, aspect filmat, fiind la o distanta de 15 m, victima s-a dezechilibrat, insa nu a cazut, pentru ca lovitura nu a fost atat de puternica.
          Si martorul C.V.V. declara, dupa ce mentine declaratia de la urmarire penala, ca unul dintre cei doi inculpati a bruscat victima in sensul ca l-a imbrancit, victima s-a dezechilibrat si s-a asezat din nou pe gardulet, ca unul dintre inculpati a impins victima in gard, la un moment dat, unul dintre inculpati punand mana pe umarul victimei, atingere apreciata de martor ca fiind prieteneasca.
          Ceilalti martori fie nu au asistat la incident, fie nu au observat amanunte, oricum nu infirma cu certitudine ca inculpatii nu ar fi actionat violent asupra victimei, exceptand martorii colegi de serviciu cu inculpatii, a caror relatari sunt explicabile, avand in vedere relatiile de colegialitate.
          Pentru aceste motive, relatarea inculpatului R.II, in sensul ca nu a exercitat nici un fel de violente asupra victimei, va fi inlaturata deoarece nu corespunde realitatii.
         Analizand si coroborand declaratiile martorilor audiati, impreuna cu declaratia inculpatului, rezulta ca inculpatul R.I. se face vinovat de savarsirea infractiunii de purtare abuziva, deoarece a exercitat loviri sau acte de violenta asupra victimei G.V.
            Inculpatul V.V. a recunoscut ca, pana la sosirea inculpatului R.I. l-a pus pe victima sa stea pe bordura in pozitie sezanda, pentru ca era foarte agitat, iar, la un moment dat, G.V. a incercat sa se ridice, motiv pentru care l-a impins cu mana stanga pe umarul stang pentru a se aseza la loc, acesta fiind, conform celor declarate de inculpat, singurul contact fizic cu victima.
           Acelasi gest de impingere cu mana de catre inculpatul V.V., in antebratul victimei, pentru a-l determina sa se aseze pe acea bordura, este confirmat si prin declaratia martorului S.A., care arata ca victima a incercat sa se ridice de mai multe ori, motiv pentru care inculpatul l-a impins pe acesta cu antebratul in umarul stang, moment surprins de martor si cu ocazia vizionarii imaginilor de pe camera video.
          Gestul de lovire a victimei de catre inculpatul V.V. a fost observat si de martorul P.M., care era prezent la fata locului, acesta relatand ca i s-a parut ca inculpatul V.V. a lovit un individ cu palma, cel lovit se asezase pe niste scari si isi tinea capul in palme. Acelasi martor, operator de imagine, a mai declarat ca a vazut doua lovituri aplicate de inculpatul V.V. victimei, doar pe a doua reusind sa o filmeze, atunci cand inculpatul a lovit victima cu palma sau pumnul in zona pieptului, victima era linistit, nu se zbatea, nu a incercat sa fuga si nu l-a auzit sa riposteze verbal.
            Si martorul C.V.V. a declarat ca unul dintre cei doi inculpati a bruscat victima, in sensul ca l-a imbrancit, victima s-a dezechilibrat si s-a asezat di nou pe acel gardulet.
            Declaratia inculpatului V.V. impreuna cu depozitiile martorilor audiati dovedesc ca acesta se face vinovat de savarsirea infractiunii de purtare abuziva, in sensul ca l-a imbrancit pe victima, lovindu-l peste umar, astfel exercitand o violenta asupra lui, pentru a-l determina sa se aseze pe acea bordura, in conditiile in care gestul violent nu a fost justificat de reactia victimei, care nu a avut o atitudine violenta, ci era doar agitat.
           Inculpatii erau datori sa initieze, mai intai, o atentionare verbala ferma a victimei si doar daca acesta ar fi fost violent si nu exista alta cale de restabilire a ordinii, trebuia actionat asupra fizicului victimei, situatie in care violenta avea caracter justificat.
          Avand in vedere ca nu s-a probat faptul ca victima ar fi fost violent de o maniera apta sa justifice agresiunea sa corporala de catre agentii de politie, ci mai de graba se afla intr-o stare de suferinta si agitatie, era o persoana aflata in stare de nevoie, datorata faptului ca, cu o zi inainte, victima intrase cu capul in usa de termopan de la intrarea din spatele hotelului la care lucra, violentele exercitate de cei doi agenti de politie, in timpul atributiilor de serviciu, au caracter penal, in intelesul infractiunii de purtare abuziva.
           Din analiza inregistrarilor casetei video si a CD-lui, aflate la dosar, conform procesului verbal din data de 27 mai 2008, nu au putut fi observate imagini concludente cu violentele exercitate, insa modalitatea de filmare, unghiul din care s-a realizat inregistrarea, orientat spre partea de jos a cadrului, cu o luminozitate insuficienta, fara imagini de ansamblu, urmate de prim-planuri cu victima deja urcata in autoturismul "Aro", datorita caracterului insuficient al campului vizual al imaginilor redate, a coloanei sonore deficitare, din care nu se puteau deslusi cuvintele care au fost spuse, existand doar un zgomot de fond, nu sunt apte sa excluda exercitarea violentelor de catre cei doi inculpati.
            Inregistrarile analizate nu prezinta decat o parte a situatiei de fapt.
            Referitor la schimbarea incadrarii juridice a faptei pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata, o va admite pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse in continuare.
             Prin rechizitoriu, inculpatii R.I. si V.V. au fost trimisi in judecata deoarece au savarsit acte de violenta asupra victimei G.V., fapta ce era reglementata prin art.250 alin.(2) Cod penal, la data 21.08.2006, cand a fost intocmit actul de acuzare, avand si un regim sanctionator mai aspru.
             La momentul solutionarii cauzei, in urma modificarilor legislative, aceeasi fapta este sanctionata in baza art.250 alin.(3) Cod penal, insa cu un regim sanctionator mai bland, favorabil inculpatilor.
            Conform art.13 Cod penal in cazul in care de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai favorabila".
            Cum, la momentul solutionarii cauzei, art.250 Cod penal a suferit modificari legislative, in sensul renumerotarii alineatelor si un regim sanctionator mai favorabil pentru fapta retinuta in sarcina inculpatilor, in baza art.334 Cod procedura penala va schimba incadrarea juridica a faptelor retinute in rechizitoriu din alin.(2) in alin.(3) al art.250 Cod penal, cu art.13 Cod penal, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile.
            In drept, faptele inculpatilor V.V. si R.I., care, in noaptea de 8/9.08.2005, fiind in timpul exercitarii atributiilor de serviciu ca agenti de politie la Sectiile 2 si 4 ale Politiei Municipiului Constanta, actionand in zona strazilor Rasuri - Portitei din Mun. Constanta, au savarsit acte de violenta asupra victimei G.V., pe care V.V. l-a lovit cu pumnul in zona capului si R.I. cu piciorul in zona bratului si a umarului stang, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de purtare abuziva prevazuta de art. 250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
           Inculpatii V.V. si R.I., agenti de siguranta publica in cadrul Sectiei 2, respectiv 4 de Politie nu au antecedente penale, au relatat situatia de fapt si au recunoscut ca a avut loc o interventie asupra victimei, apreciind-o insa in mod eronat ca ar fi avut caracter justificat, in timpul cercetarilor efectuate cu ocazia urmaririi penale au dat dovada de sinceritate, ambii motivand ca interventia lor asupra victimei nu a avut ca scop agresarea acestuia, ci doar temperarea gesturilor apreciate de inculpati ca fiind necontrolate.
           Din analiza intregii situatii de fapt, avand in vedere ca violentele exercitate de cei doi inculpati asupra victimei G.V., desi apar nejustificate, au fost de intensitate redusa, prin continutul lor concret, faptele comise nu prezinta pericolul social al unei infractiuni.
          Conform art.181 alin.(1) si (2) Cod penal: "nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile sociale aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni".
            La stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului".
          Tocmai avand in vedere imprejurarile in care s-a comis fapta - partea vatamata suferise cu o zi inainte o lovitura puternica la cap, aspect necunoscut inculpatilor la momentul savarsirii faptei, avea un comportament ciudat, imprevizibil, pe fondul sesizarii cetatenilor la o ora tarzie, la care se adauga violentele exercitate de inculpati asupra victimei, care au fost insa de intensitate redusa - ca si persoana  inculpatilor care sunt integrati social, casatoriti, cu rezultate bune si foarte bune ca agenti de siguranta in cadrul politiei, nu a mai avut conflicte cu legea ca si conduita faptuitorilor, care au fost sinceri, dand o justificare subiectiva faptelor comise, aceste fapte reprezentand totusi o exceptie in comportamentul acestora, instanta apreciaza ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.181 Cod penal.
           In aceste conditii, aplicarea unei pedepse, care ar atrage existenta cazierului judiciar, ar afecta aspru viitorul inculpatilor si ar reprezenta o punitate excesiva, care raportata la situatia de fapt nu se justifica.
           Trebuie remarcat ca interventia celor doi inculpati asupra victimei, pastrandu-si caracterul daunator si aspectul penal, a fost totusi urmata de asistenta medicala, insa activitatea infractionala a fost precedata cu o zi inainte, de o puternica lovitura la nivelul capului pe care a suferit-o victima, urmand o multitudine de factori contributivi, intre care si aspecte medicale, in final, dupa 10 zile de la comiterea infractiunii, survenind decesul numitului G.V.
           Activitatii infractionale a inculpatilor nu i se poate da o gravitate mai mare decat aceea pe care situatia de fapt, care rezulta din probele administrate, o poate oferi.
          Apare astfel suficienta aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ sub forma amenzii.
          Pentru aceste considerente, in baza art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.(b1) Cod procedura penala urmeaza a fi achitati inculpatii R.I. si V.V. pentru savarsirea infractiunii de purtare abuziva prevazuta de art.250 alin.(3) Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
          Avand in vedere starea de sanatate precara in care se afla victima, in baza art.181 Cod penal raportat la art.91 lit.c) Cod penal va fi aplicata inculpatilor amenda administrativa in cuantumul maxim de 1000 lei fiecare.
           Asupra laturii civile a cauzei:
           Urmasii victimei G.V., respectiv G.B. si G.A. s-au constituit parti civile fata de inculpati cu suma de cate 50.000 euro, reprezentand daune morale, iar G.O. cu suma de 10.000 euro si 7000 lei reprezentand daune materiale, la termenul de judecata din data de 10.01.2007.
Deoarece activitatea infractionala a inculpatilor, desi a avut caracter negativ asupra sanatatii victimei G.V., contributia actiunii inculpatilor la deteriorarea sanatatii victimei a fost lipsita de importanta, in conditiile in care, in aceeasi noapte, dupa cateva ore, victima a fost transportata la spital, i s-au acordat ingrijiri medicale, astfel ca daunele morale solicitate nu-si gasesc justificarea, iar in ceea ce priveste daunele materiale, din probele administrate in cauza, G.O., urmas al victimei, nu a facut dovada unui prejudiciu material cert sub aspectul existentei si al posibilitatilor de evaluare, sarcina probei revenind partii civile, conform art.1169 Cod civil.
In baza art.193 Cod procedura penala va obliga inculpatii V.V. si R.I. la plata sumei de 600 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentand onorariu de avocat, catre  G.O.
Prin decizia penala nr.126 din 4.03.2009 a Tribunalului Constanta s-a constatat ca apelurile declarate de succesorii G.A. si G.B. sunt peste termen.
Totodata, in baza art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedura penala Tribunalul a admis apelurile declarate de Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta si partile civile G.O., G.A. si de G.B. impotriva sentintei penale nr.823/25.07.2008 a Judecatoriei Constanta. Drept urmare, a fost desfiintata sentinta penala apelata si a fost trimis dosarul spre rejudecare primei instante, respectiv Judecatoria Constanta, in vederea rezolvarii fondului cauzei cu respectarea  principiului aflarii adevarului.
Pentru a se pronunta in sensul celor mentionate anterior Tribunalul a retinut ca, sunt intemeiate criticile din apelurile Parchetului de pe langa Judecatoria Constanta si partilor civile G.O., G.A. si G.B., privind gresita achitare a inculpatilor si rejudecarea despagubirilor materiale si morale, precum si nesolutionarea actiunii civile fata de Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta pentru urmatoarele considerente.
Motivarea sumara a instantei in sensul ca violentele exercitate de cei doi inculpati asupra victimei,apar nejustificate dar au fost de intensitate redusa si fata de circumstantele personale ale inculpatilor apreciaza ca faptele acestora nu prezinta pericolul social al unei infractiuni si a dispus achitarea acestora conform art.181 Cod penal; releva ca instanta nu a realizat o justa si coroborata analiza a ansamblului probator administrat pe tot parcursul procesului penal.
Aceasta rezulta si din faptul ca de-a lungul cercetarii judecatoresti,inculpatii au negat constant savarsirea faptelor, iar martorii prezenti la fata locului  nu au declarat cu certitudine ca inculpatii au agresat victima, existand contradictii intre declaratiile acestora.
Astfel, martorul V.A. isi aminteste ca "a vazut ambiguu cand unul din inculpatii a lovit cu piciorul peste brat victima, ulterior, precizeaza ca nu are dubii, in timp de martorul O.C, dupa vizionarea video, i se parea ca unul din inculpati a lovit victima".
Mai mult, desi martorul P.M. se afla la o distanta de 15 m a vazut cand inculpatul R. a lovit victima cu piciorul in umar si chiar a putut sa aprecieze intensitatea loviturii, ca nefiind atat de puternica.
In timpul cercetarii judecatoresti au fost audiati mai multi martori asupra caror afirmatii, instanta de fond nu a apreciat necesitatea de a le controla exactitatea cu cele de la urmarirea penala si confruntarea cu declaratiile inculpatilor.
Consideram ca la adoptarea solutiei de achitarea inculpatilor instanta de fond a fost in eroare privind concluziile actelor medicale si a apreciat raportat si la numarul de zile de ingrijiri medicale 1-2 zile (cele de la nivelul antebratului stang si a regiunii claviculare stanga, faptele inculpatilor nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
In plus, desi instanta de fond a audiat un numar mare de martori, in considerentele hotararii nu se arata care din aceste declaratii sunt inlaturate si care din ele se coroboreaza cu celelalte probe administrate pentru a se forma convingerea ca s-au examinat toate probele administrate si partilor li s-a respectat dreptul la un proces echitabil.
Nefiind descrise si evaluate in concret mijloacele de proba administrate, in vederea aflarii adevarului cu privire la fapta si imprejurarile comiterii acesteia, instanta a incalcat disp.art.6 alin.1.din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat dreptul la un proces echitabil,presupune in principiu si motivarea hotararilor care sa formeze convingerea ca instanta a examinat toate probele, ceea ce nu este aplicabil in speta.
Numai dupa verificarea probelor cu respectarea principiilor mentionate si dupa administrarea din oficiu sau la cererea partilor a oricaror alte probe necesare aflarii adevarului, instanta poate retine motivat care din probe exprima adevarul si pe aceasta baza sa pronunte solutia ca unic rezultat impus de probe.
Cu ocazia rejudecarii vor fi analizate si celelalte motiv e de apel ale Parchetului si partilor atat pe latura penala cat si pe latura civila.
Impotriva deciziei penale nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanta si a sentintei penale nr.823/25.07.2008 a Judecatoriei Constanta au declarat recurs, in termen legal, partile civile G.O., G.B. si G.A. si G.M., criticandu-le pentru netemeinicie si nelegalitate.
Pana la termenul de judecata a recursurilor partile civile G.B. si G.A. si partea vatamata G.M. nu au fost cunoscute motivele de recurs si nici nu s-au prezentat in fata Curtii pentru motivarea acestuia, desi au fost legal citati.
Recurentul parte civila G.O., prin aparatorul ales, a criticat hotararile atacate pentru nelegalitate si netemeinicie invocand, in esenta, ca solutia instantei de apel nu se regaseste intre acelea prevazute de art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedura penala, care sa justifice trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, cata vreme aflarea adevarului presupune solutionarea pe fond a cauzei, iar, in speta, Judecatoria Constanta a solutionat fondul cauzei.
In aceeasi ordine de idei s-a aratat ca, probatoriul apreciat ca insuficient si interpretat eronat de instanta de fond, putea fi completat si reapreciat de instanta de apel, in virtutea efectului devolutiv al apelului (art.371 alin.(2) Cod procedura penala), neimpunandu-se desfiintarea cu trimitere.
O alta critica invocata de recurentul G.O. a fost si aceea ca Tribunalul nu a motivat admiterea apelurilor declarate de partile civile si, a recomandat instantei de fond sa tina seama la rejudecare de toate criticile formulate de apelanti in situatia in care este evident ca respectivele critici nu impuneau rejudecarea cauzei de catre instanta de fond, ci de aceea de apel, care la randul ei a lasat nesolutionata cererea de instituire a sechestrului asigurator.
In concluzie, recurentul G.O. a solicitat admiterea recursului sau, casarea deciziei penale nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanta si trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor la respectiva instanta, in conformitate cu prevederile art.38515 pct.(2) lit.c) Cod procedura penala.
Examinand hotararile atacate in lumina criticilor din recursul partii civile G.O., a probatoriului administrat cat si din oficiu, in temeiul prevederilor art.3856 Cod procedura penala Curtea retine urmatoarele.
In orice cauza dedusa judecatii, aflarea adevarului este dezideratul major al procesului de solutionare pe fond a respectivei cauze, pentru ca numai astfel se poate aplica in mod corect legea si solutiona cauza in mod temeinic si legal.
In speta, se constata ca Judecatoria Constanta prin sentinta penala nr.863/25.07.2008 i-a achitat pe inculpatii R.I. si V.V. pentru infractiunea de purtare abuziva, prevazuta si pedepsita de art.25 alin.(3) Cod penal cu aplicarea art.13 Cod penal in conformitate cu prevederile art.11 pct.(2) lit.a) raportat la art.10 lit.b1 Cod procedura penala. Totodata, in baza prevederilor art.181 alin.(3) Cod procedura penala raportat la art.91 lit.c) Cod penal s-a aplicat celor doi inculpati sanctiunea amenzii administrative in cuantum de 100 lei fiecare.
In conformitate cu prevederile art.346 Cod procedura penala pretentiile civile formulate de partile civile au fost respinse ca nefondate.
Raportat la cele ce preced Curtea constata ca Judecatoria Constanta a solutionat cauza penala ce face obiectul dosarului nr.843/212/2006 pe fondul cauzei, in conformitate cu prevederile Codului penal si de procedura penala.
Prin decizia penala nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanta, urmare admiterii apelurilor formulate de Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta si partile civile G.O., G.A. si G.B., s-a desfiintat in totalitate sentinta penala nr.843/25.07.2008 a Judecatoriei Constanta si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante, in vederea rezolvarii fondului cauzei cu respectarea principiului aflarii adevarului.
Analizand solutia instantei de apel in lumina prevederilor art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedura penala, Curtea constata ca acesta nu se incadreaza in niciuna din ipotezele textului de lege mentionat.
In speta, instanta de apel a retinut ca, instanta de fond nu a solutionat fondul cauzei cu respectarea principiului adevarului, in sensul ca, a dat o interpretare eronata actelor medicale si nu a facut o analiza si o coroborare temeinica a probelor administrate, in conditiile in care nu s-a mentionat expres, in hotararea pronuntata, care sunt probele retinute ca exprimand realitatea faptica si care sunt probele ce au fost inlaturate.
Raportat la cele ce preced Curtea constata ca solutia instantei de apel este in realitate una de trimitere spre rejudecare pe fond in vederea reaprecierii probelor administrate.
Potrivit prevederilor art.371 alin.(2) Cod procedura penala, in virtutea efectului devolutiv al apelului, instanta de apel este obligata sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.
In conditiile in care a constatat o eronata apreciere a probatoriului administrat de catre instanta de fond, in temeiul art.371 alin.(2) Cod procedura penala, Tribunalul ca instanta de apel, era obligat sa rejudece cauza pe fond, in sensul reaprecierii probelor.
Pentru considerentele mentionate, Curtea constatand ca solutia instantei de apel este una nelegala, fiind in afara textului articolului art.379 pct.(2) lit.b) Cod procedura penala si data cu incalcare obligatiei instituita de art.371 alin.(2) Cod procedura penala, va admite recursurile declarate de partile civile G.O., G.A., G.B. si G.M., in temeiul art.38515 pct.(2) lit.c) Cod procedura penala, va casa in totalitate decizia penala nr.126/4.03.2009 a Tribunalului Constanta si va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor Tribunalului Constanta pentru pronuntarea pe fondul acestora.
Cu prilejul rejudecarii apelurilor, Tribunalul va examina toate criticile aduse solutiei de fond si le va solutiona pe baza probelor administrate, inclusiv prin reaprecierea acestora. Totodata, se va solutiona si cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatilor, cerere asupra careia nu s-a pronuntat.