Legea nr. 10/2001. Notificare solutionata de o persoana juridica ce nu are calitate de unitate detinatoare a bunului. Nulitatea deciziei. Comunicarea notificarii unitatii detinatoare in cursul procesului. Consecinte.

Legea nr. 10/2001, in capitolul III, reglementeaza pentru exercitarea dreptului de restituirea imobilelor preluate abuziv doua etape, si anume: una necontencioasa si alta contencioasa. Aceasta lege, in art. 21, stabileste si partile intre care se desfasoara aceste proceduri, si anume: "persoana indreptatita la restituire" si "persoana juridica detinatoare a imobilului". In art. 20 al aceleiasi legi sunt prevazute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietatii, catre persoanele indreptatite, prin dispozitie motivata a organului de conducere. In consecinta, cele doua parti, "persoana indreptatita la restituire", care are calitate procesual activa, si "unitatea detinatoare" care are calitate procesual pasiva, vor figura ca atare, atat in faza necontencioasa, cat si in faza contencioasa.
Conform dispozitiilor art. 27 (fost art. 25), in cazul in care persoana juridica notificata nu detine bunurile solicitate, aceasta va proceda la redirectionarea  notificarii entitatii investite cu solutionarea acesteia, fie unitatea detinatoare a bunurilor imobile, fie entitatea investita de legiuitor cu competenta solutionarii notificarii.
Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 precizeaza in art. 9.1. ca "sintagma indiferent in posesia cui se afla in prezent are semnificatia, pe de o parte, ca incidenta legii este stabilita erga omnes, indiferent de calitatea detinatorului (_) si pe de alta parte, are semnificatia stabilirii momentului in  functie de care se face calificarea unitatii detinatoare, respectiv cel care stapanea imobilul notificat la data intrarii in vigoare a legii.

Prin contestatia inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 154/118/2004, reclamantii C.I.A. si C.E.A. au solicitat anularea dispozitiei nr. 297/3.03.2004 emisa de paratul primarul Orasului Eforie, prin care i-a fost respinsa cererea de restituire in natura a imobilului teren situat in Eforie Nord - lotul 100, parcelarea "L", in suprafata de 948 m.p.
In motivare se arata ca dispozitia nu indeplineste conditiile de forma si de fond impusa de lege in sensul ca nu este precizat actul comisiei tehnice de aplicarea Legii nr.10/2001, iar actele doveditoare a calitatii reclamantilor de mostenitori ai proprietarului terenului si titlul de proprietare al autorului au fost depuse  in termen legal  la dosarul de notificare.
Prin notificarea nr.292/08.08.2001 formulata in termen legal, reclamantii au solicitat restituirea in natura a terenului anexand in termen legal atat actele care faceau dovada proprietatii, precum si cele referitoare la calitatea de mostenitori, ocazie cu care reclamantii sau referit si la notificarile nr. 286, 287, 288 si 292, solicitand conexarea dosarelor constituite in cadrul comisiei de aplicare a Legii nr.10/2001.
In conditiile in care autorii reclamantilor nu au instrainat bunurile, ele fiind preluate de stat si existand dovezi incontestabile in acest sens , existand o dispozitie de restituire pentru un teren care provenea din acelasi loc si care avea acelasi proprietar si implicit mostenitori, se argumenteaza contradictoriu ca reclamantii nu au facut dovada proprietatii.
Ca efect al anularii a dispozitiei se solicita obligarea paratului sa emita o dispozitie prin care sa restituie in natura imobilul teren.
Anexat contestatiei se depun inscrisuri care dovedesc calitatea de proprietar: actul de vanzare-cumparare nr.8/920/27.05.1920, planul de situatie Eforie Nord, anexa la acest act din 22.09.1945 si acte de stare civila ale reclamantilor, certificate de mostenitor nr.35/30.07.2001 din care rezulta si calitatea de mostenitori, precum si dispozitia atacata, notificarea nr.92, certificare de atestare fiscala, declaratie de impunere a veniturilor, adrese privind achitarea debitelor restante si plan cu parcelarea in 116 loturi a lotului A facut in 1915 de bunicul reclamantilor R.L.
Prin intampinare, paratul solicita respingerea contestatiei, prezentand si documentatia care a stat insa la baza emiterii dispozitiei nr.297/03.03.2004 referitoare la imobil teren lotul nr. 22 din Eforie Nord, desi litigiul priveste  lotul nr.100.
S-a solicitat de catre instanta documentatia care a stat la baza emiterii dispozitiei nr.297 referitoare la lotul nr.100 ; prin cerere modificatoare la data de 10.09.2004 reclamantii au solicitat introducerea in cauza a R.A.A.P.P.S. Bucuresti ca detinator a terenului , in calitate de parat .
Prin intampinare R.A.A.P.P.S. Bucuresti a invocat exceptia inadmisibilitatii cererii modificatoare motivat pe faptul ca pretentia reclamantilor privind restituirea in natura a imobilului este inadmisibila, a invocat de asemenea exceptia lipsei sale procesual pasive, intrucat nu detine terenul solicitat  de reclamanti , iar pe fondul cauzei solicita respingerea contestatie avand in vedere faptul ca reclamantii nu au facut dovada identitatii intre imobilul solicitat si  cel descris in contractul de vanzare-cumparare si nu fac dovada preluarii abuzive de catre stat.
Prin incheierea de sedinta din 25.02.2005 au fost respinse ca nefondate exceptiile inadmisibilitatii cererii modificatoare si lipsei calitatii procesual pasive invocate de R.A.A.P.P.S. Bucuresti.
Ulterior prin incheierea pronuntata la data de 09.11.2007, Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei R.A.A.P.P.S. Bucuresti, motivat de faptul ca la data solutionarii contestatiei R.A.A.P.P.S. nu mai are calitate de detinator al imobilului notificat, bunul fiind transferat catre S.C. N.O. S.A. prin H.G. nr. 1033/2001.
Reclamantul a solicitat completarea cadrului procesual si introducerea in cauza in calitate de parata a S.C. N.O. S.A., motivat de faptul ca la dosar a fost depus protocolul incheiat la data de 1.12.2001 intre R.A.A.P.P.S. - Sucursala pentru Reprezentare si Protocol Neptun, pe de o parte si S.C. N.O. S.A., pe de alta parte, prin care s-a transmis in patrimoniul societatii comerciale si Complexul Astoria, in incinta caruia se situeaza terenul notificat.
Prin sentinta civila nr. 92/1.02.2008 Tribunalul Constanta a respins  ca nefondata contestatia formulata de C.I.A. si C.E.A. in contradictoriu cu Primarul Orasului Eforie, Orasul Eforie si R.A.A.P.P.S. Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca reclamantii nu au calitate de proprietari ai imobilului notificat, motivat de faptul ca autorul lor a vandut Societatii Anonime Romane toate terenurile ce faceau parte din mosia Techirghiol, inclusiv parcelele 20 - 31- 32- 33- 24- 60 si 61 detinute din anul 1914 in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 723/1914.
S-a mai retinut ca terenul in litigiu apartine unei societati comerciale, iar parte din el este afectat de spatiu verde, existand interdictia legala de instrainare a acestuia.
Impotriva sentintei civile nr. 92/1.02.2008 pronuntata de Tribunalul Constanta au declarat apel reclamantii C.I.A. si C.E.A., care au criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:
- Instanta de fond a respins in mod nelegal cererea de completare a cadrului procesual, prin chemarea in judecata si a S.C. N.O. S.A., succesoare in drepturi a R.A.A.P.P.S., considerentele hotararii fiind contradictorii si nepertinente. Desi initial prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a R.A.A.P.P.S. Bucuresti, retinand ca este detinatoarea a bunului, ulterior, printr-o noua incheiere a admis aceasta exceptie, retinand ca bunul notificat a fost transmis de la R.A.A.P.P.S. Bucuresti la S.C. N.O. S.A., care este in prezent detinatoarea terenului situat in complexul A.
- In mod gresit prima instanta a retinut ca reclamantii nu sunt persoane indreptatite la masuri reparatorii in temeiul Legii nr. 10/2001 pentru terenul in suprafata de 948 m.p. reprezentand lotul 100 din parcelarea "L", intrucat autorul lor l-a instrainat in anul 1920. In realitate, dupa vanzarea facuta in anul 1920 catre Societatea Anonima Techirghiol, in proprietatea vanzatorilor C.A. P., C.A. L. si I.N. Dona au ramas loturile 1-102; 105-106 si 214-215 din parcelarea facura in 1915 de bunicul reclamantilor, arhitectul R.L., asa cum rezulta din planul anexat la actul de vanzare-cumparare catre Societatea Anonima Techirghiol si din inscrisurile emise de Administratia Financiara a Judetului Constanta din 26.01.1948.
- Tribunalul Constanta a retinut gresit ca terenul in litigiu apartine domeniului public si privat al orasului Eforie, bunul nefiind mentionat in H.G. nr. 904/22.august.2002 publicata in Monitorul Oficial nr. 645 bis/30.08.2002 de atestare a domeniului public al judetului Constanta si respectiv al orasului Eforie.
Analizand legalitatea hotararii apelate in raport cu criticile reclamantilor se constata ca apelul este fondat pentru urmatoarele considerente:
In referire la calitatea reclamantilor de persoane indreptatite la masuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001.
Pornind de la ratiunea adoptarii Legii nr. 10/2001 privind situatia juridica a unor imobile preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimata in caracterul profund reparatoriu, este de precizat ca prin acest act normativ legiuitorul a urmarit sa inlature prejudiciile suferite de fostii proprietari prin abuzurile savarsite de stat.
Conform dispozitiilor art. 3 si 4 din Legea nr. 10/2001, sunt indreptatite la masuri reparatorii constand in restituirea in natura sau, dupa caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor indreptatite.
Reclamantii s-au legitimat ca mostenitori legali ai defunctei C.E., decedata la 02.02.1998, conform certificatului de mostenitor nr. 35/30 iulie 2001, eliberat de BNP D.G. - Bucuresti, care la randul sau a fost unica succesoare a defunctului L.R.M.J., decedat la 03.12.1954, conform certificatului de mostenitor nr. 38/11.03.2003 eliberat de B.N.P. F.N. - Bucuresti.
L.R.M.J. este fiul lui C.A.L., conform extrasului din Registrul actelor de nastere al comunei Rolampont - Franta, inregistrat sub nr. 5226 la Primaria Rolampont, iar reclamantii sunt identificati ca mostenitori prin retransmitere, ai defunctului C.A.L. conform certificatului de calitate de mostenitor nr. 11/24.01.2007 emis de BNP dr. G.C. - Bucuresti, calitate necontestata de intimatii parati.
Autorul comun al reclamantilor C.A.L. a cumparat in anul 1914, in baza actului de vanzare-cumparare, autentificat sub nr. 723/17.01.1914, transcris la Tribunalul Constanta, alaturi de C.A. P. si I.N. D. suprafata de teren de 7,2244 ha din parcelele 34 si 35, divizie I din mosia Techirghiol, conform planului statului intocmit in anul 1884
In anul 1920, prin contractul de vanzare-cumparare nr. 10586/1920, C.A. Popovitz, C.A. L. si I.N. D. au instrainat Societatii Anonime Techirghiol suprafata de teren mentionata in planul parcelelor care face parte integranta din contract, precizandu-se la obiectul contractului  in mod expres loturile instrainate, si anume: "din lotul A, numai parcelele 103 si 104, din lotul B, parcelele 117-129, in afara de parcelele 214 si 215; lotul C in intregime; lotul D in intregime".
Prin compararea actelor de vanzare-cumparare nr. 723 din 17.01.1914 si nr. 10586/1920 si a planurilor anexate, rezulta ca din suprafata de 7, 2244 ha cumparate in anul 1914, cei trei proprietari intre care si autorul reclamantilor C.A.L., nu au vandut din lotul A parcelele 1-102.
Asa cum rezulta din "Registrul proprietatilor cartierului Techirghiol - Plaja", cei trei asociati si-au impartit parcelele din lotul A inca din 19 ianuarie 1915, conform participarii lotul 100 in suprafata de 948 m.p. fiind preluat in proprietate exclusiva de autorul reclamantilor, C.A. L..
Situatia juridica a lotului 100 din Parcela A , in suprafata de 948 m.p., ca proprietate a lui R.L., succesorul lui C.A. L., rezulta si din certificatul Administratiei Financiare a Judetului Constanta, din 26 ianuarie 1948, in care acest teren este mentionat impreuna cu alte 3 loturi la pozitia 409, declaratia pentru recensamantul proprietatilor din 1950 si foaia matricola nr. 409 cu rolul fiscal nr. 99, adresa din 13 ianuarie 1949 inaintata de R.L. Administratiei Financiare a Comunei Carmen Sylva, judetul Constanta.
Din adresa nr. 275/17.09.2003, emisa de Serviciul B.F. C.I.T.C.E.S., rezulta ca, potrivit evidentelor fiscale pe care le detine lotul nr. 100 din parcelarea "L" figureaza inscris astfel: 948 m.p., Tabloul Proprietarilor din anii 1940, Most. L.".
Din matricola nr. 2 (impozit pe cladiri), nr. matricol nr. 409, rezulta ca la rolul fiscal al comunei Eforie figureaza ca proprietar, pana in anul 1950, autorul reclamantilor arhitect R.L., domiciliat in Bucuresti, str. F. nr. 54, la pozitia 6, fiind mentionat in mod expres terenul viran in suprafata de 948 m.p., reprezentand lotul 100 din Parcelarea L.
Sarcina probei proprietatii si a detinerii legale a acesteia la momentul deposedarii abuzive revine persoanei care se pretinde a fi indreptatita in conditiile art. 3 lit. (a) si ale art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Prin notiunea de acte doveditoare, in sensul art. 22 din lege, se intelege orice acte translative de proprietate, acte care atesta calitatea de persoana indreptatita - titular al bunului preluat sau mostenitorul acestuia (acte de stare civila, certificate de mostenitor) si acte juridice sau sustineri care permit incadrarea preluarii ca fiind abuziva.
Art. 3.1. din Normele de aplicare a legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 498/2003 prevede ca in cazul  in care pentru imobilul preluat nu se va face dovada formala a preluarii de catre stat, iar imobilul respectiv se gaseste in patrimoniul statului dupa data invocata ca fiind data preluarii abuzive, solutionarea notificarii se face  in functie si de acest element - faptul ca imobilul se regaseste in patrimoniul statului constituie o prezumtie relativa de preluare abuziva - deci fara titlu.
In cauza se retine, din analiza intregului material probator mai sus mentionat, ca reclamantii au facut dovada calitatii de proprietari ai terenului in suprafata de 948 m.p. ce a facut obiectul notificarii nr. 292/08.08.2001, prima instanta dezlegand in mod gresit problema calitatii reclamantilor de persoane indreptatite la masuri reparatorii in temeiul legii nr. 10/2001.
Terenul in litigiu a figurat in patrimoniul autorilor reclamantilor incepand cu anul 1914 pana in anul 1950. In prezent acest teren se afla in patrimoniul S.C. N.O. S.A., in urma transmiterii acestuia in baza H.G. nr. 1033/18.octombrie.2001 de la R.A.A.P.P.S. si este afectat complexului hotelier A., conform expertizei efectuate in cauza.
Inexistenta unui act formal de preluare a acestui teren si detinerea lui de catre S.C. N.O. S.A., in baza H.G. nr. 1033/2001, precum si afectarea acestuia, anterior anului 1989, unui complex hotelier constituie o prezumtie relativa a preluarii abuzive a terenului, prezumtie ce nu a fost rasturnata de paratii.
Si criticile ce vizeaza gresit dezlegarea exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a R.A.A.P.P.S. si respingerea cererii reclamantilor de introducere in cauza a S.C. N.O. S.A., in calitate de succesor cu titlu particular al R.A.A.P.P.S., se retin a fi fondate pentru urmatoarele considerente:
Legea nr. 10/2001, in capitolul III, reglementeaza pentru exercitarea dreptului de restituirea imobilelor preluate abuziv doua etape, si anume: una necontencioasa si alta contencioasa. Aceasta lege, in art. 21, stabileste si partile intre care se desfasoara aceste proceduri, si anume: "persoana indreptatita la restituire" si "persoana juridica detinatoare a imobilului". In art. 20 al aceleiasi legi sunt prevazute categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietatii, catre persoanele indreptatite, prin dispozitie motivata a organului de conducere. In consecinta, cele doua parti, "persoana indreptatita la restituire", care are calitate procesual activa, si "unitatea detinatoare" care are calitate procesual pasiva, vor figura ca atare, atat in faza necontencioasa, cat si in faza contencioasa.
Conform dispozitiilor art. 27 (fost art. 25), in cazul in care persoana juridica notificata nu detine bunurile solicitate, aceasta va proceda la redirectionarea  notificarii entitatii investite cu solutionarea acesteia, fie unitatea detinatoare a bunurilor imobile, fie entitatea investita de legiuitor cu competenta solutionarii notificarii.
Normele metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001 precizeaza in art. 9.1. ca "sintagma indiferent in posesia cui se afla in prezent are semnificatia, pe de o parte, ca incidenta legii este stabilita erga omnes, indiferent de calitatea detinatorului (_) si pe de alta parte, are semnificatia stabilirii momentului in  functie de care se face calificarea unitatii detinatoare, respectiv cel care stapanea imobilul notificat la data intrarii in vigoare a legii.
Din inscrisurile  existente  la dosar rezulta ca la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, cat si la data notificarii, unitatea "detinatoare" a terenului in suprafata de 948 m.p. revendicata de reclamanti era R.A.P.P.P.S., conform H.G. nr. 639/1995.
Terenul revendicat de reclamanti a fost identificat prin expertiza, necontestata de parti, in cadrul complexului hotelier "A.N.". Prin H.G. nr. 854/28.09.2000 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 492/9.oct.2000, bunurile imobile prevazute in anexa 4 au trecut din domeniul public in domeniul privat al statului si constituie patrimoniu administrat de Regia Autonoma "Administratia Patrimoniului, Protocolului de Stat" (art. 3 alin. (2)).
In anexa 4, la H.G. nr. 854/2000, figureaza mentionat la pozitia nr. 107 "Complex A.N.", compus din Hotel-Restaurant "A" si Hotel "N", cu anexe si teren aferent, inclusiv teren de volei, din Eforie Nord, judetul Constanta.
Situatia juridica a terenului este confirmata si de parata Orasul Eforie prin adresa nr. 1029/09.10.2007, adresa depusa in apel la termenul de judecata din 07.01.2009, in care se mentioneaza in mod expres ca la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv la 14.02.2001, terenul se afla in domeniul privat al statului, in administrarea R.A.A.P.P.S., conform H.G. nr. 854/2000, anexa 4, pct. 107.
In speta se constata ca dispozitia nr. 297/3.03.2004 a fost emisa cu incalcarea dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, Orasul Eforie neavand calitatea de unitate detinatoare.
Orasul Eforie, constatand ca nu este unitate detinatoare, bunul fiind detinut de o alta persoana juridica din cele enumerate de art. 21 din Legea nr. 10/2001, era obligat sa trimita notificarea unitatii detinatoare, conform art. 27 din lege, iar nu sa emita o dispozitie de respingere a notificarii.
Urmare depunerii la dosar a inscrisurilor  mai sus mentionate, de catre emitenta dispozitiei nr. 297/03.03.2004, reclamantii si-au modificat actiunea solicitand anularea in totalitate a acestei dispozitiei, fiind emisa de o unitate necompetenta si introducerea in cauza a R.A.A.P.P.S., in calitate de detinatoare a bunului imobil la data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, careia i-au fost remise si toate inscrisurile depuse de reclamanti in cauza, inclusiv notificarea de restituire a terenului.
Prin incheierea din 25.02.2005, care are caracter interlocutoriu, prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a R.A. P.P.P.S. in prezenta cauza, retinand ca aceasta regie autonoma avea calitatea de unitate detinatoare a bunului notificat la aparitia Legii nr. 10/2001. I-au fost transmise toate inscrisurile doveditoare cu privire la terenul revendicat, inclusiv notificarea reclamantilor, inca din luna noiembrie 2004, iar aceasta nu a raspuns pana in prezent acestei notificari.
Se retine ca in mod corect prima instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesual pasive a R.A.P.P.P.S. in actiunea reclamantilor modificata, intrucat dupa redirectionarea notificarii si a inscrisurilor doveditoare catre R.A. A.P.P.S., aceasta nu s-a pronuntat asupra cererii reclamantilor, printr-o dispozitie, in sensul respingerii sau admiterii notificarii, desi au trecut mai mult de 60 de zile de la data la care primisera notificarea reclamantilor.
Prevederile legale ilustreaza ca, indiferent daca "persoanei indreptatite" i se restituie in natura imobilul ori i se ofera restituirea prin echivalent sau chiar i se refuza un drept ca atare, unitatea detinatoare este obligata ca asupra solicitarii adresate pe calea notificarii, sa se pronunte printr-o decizie sau dispozitie motivata.
Avandu-se in vedere caracterul profund reparatoriu al Legii nr. 10/2001, se retine ca termenul de 60 de zile in care unitatea detinatoare trebuie sa raspunda notificarii este imperativ, iar nu unul de recomandare, iar in lipsa unui raspuns este admisibila actiunea in justitie prin care reclamantul tinde la pronuntarea unei hotararii judecatoresti care sa oblige unitatea detinatoare sa analizeze notificarea primita si sa emita un raspuns.
Prin decizia XX din 19.03.2007 pronuntata intr-un recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 26 al. (3) din Legea nr. 10/2001, instanta de judecata este competenta sa solutioneze pe fond nu numai contestatia formulata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea in natura a imobilelor preluate abuziv, ci si actiunea persoanei indreptatite in cazul refuzului nejustificat al entitati detinatoare de a raspunde la notificarea partii interesate.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut, in argumentarea aceste solutii, ca in raport cu spiritul reglementarilor de ansamblu date prin Legea nr. 10/2001, atributia instantei de judecata este de a solutiona calea de atac exercitata impotriva deciziei/dispozitiei de respingere a cererii de restituire a imobilului in natura nu este restransa doar la o prerogativa formala de a dispune emiterea unei alte decizii/dispozitii in locul celei pe care o anuleaza, ci impune ca in cadrul plenitudinii sale de jurisdictie, nelimitata in aceasta materie prin vreo dispozitie legala, sa dispuna direct restituirea in natura a imobilului ce face obiectul litigiului.
In speta se retine ca fara un temei legal Primarul Orasului Eforie a procedat la solutionarea notificarii formulata de reclamanti, desi nu avea calitate de "unitate detinatoare" situatie in care se impunea sa comunice reclamantilor toate datele privind persoana juridica detinatoare, astfel incat, reclamantii sa fie in masura sa adreseze notificarea conform art. 27 al. (2+5) din Legea nr. 10/2001 adevaratului detinator, in speta R.A. A.P.P.S.
Tergiversand solutionarea notificarilor reclamantilor, aproximativ 3 ani de zile, si emitand ulterior Dispozitia nr. 297/3.03.2004 prin care a respins cererea reclamantilor de restituire in natura a terenului pe care nu il detinea, paratul Primarul Orasului Eforie a incalcat disp. art. 27 din Legea nr. 10/2001, dispozitia contestata fiind lovita de nulitate.
De altfel, in cursul prezentului proces, si numai dupa administrarea probei cu inscrisuri, reclamantii au fost incunostintati cu privire la unitatea detinatoare a terenului notificat si au solicitat chemarea in judecata a unitatii detinatoare, careia i-a fost remisa notificarea cat si actele doveditoare.
Limitarea solutiei instantei de apel numai la anularea dispozitiei nr. 297/3 martie 2004 emisa de o persoana care nu avea calitate de unitate detinatoare, in sensul art. 22 si 25 din Legea nr. 10/2001, cu consecinta obligarii Primarului Orasului Eforie sa redirectioneze notificarea reclamantilor  catre R.A. A.P.P.S., conform art. 27 din lege, ar fi de natura sa afecteze grav dreptul reclamantilor la un proces echitabil, sub aspectul duratei rezonabile de solutionare a cererii sale astfel cum este reglementata aceasta garantie de art. 6 din CEDO. Practic reclamantii s-ar afla in aceeasi situatie cu cea de la data formularii notificarii, in urma cu 7 ani de zile. Scopul solutionarii cauzei intr-un termen rezonabil - garantie a unui proces echitabil - il reprezinta protejarea partilor impotriva duratei excesive a procedurilor, asigurarea eficientei si credibilitatii actului de justitie, evitarea mentinerii partilor intr-o stare de nesiguranta cu privire la drepturile lor fundamentale.
Conform jurisprudentei CEDO, in materie civila, termenul pentru solutionarea unei cauze, in cazul in care sesizarea instantei este impiedicata pana la epuizarea unor proceduri prealabile - in speta procedura administrativa declansata prin notificare in baza Legii nr. 10/2001 - va incepe sa curga de la data declansarii acestor proceduri prealabile sesizarii instantei (CEDO, Vallee, hot. din 26.04.1994, Seria A, nr. 289, p. 17).
Fata de aceste considerente, se retine ca R.A. A.P.P.S., in calitate de persoana detinatoare a imobilului, careia i s-a inmanat notificarea formulata de reclamanti, conform art. 22 al. (4) si art. 27 din Legea nr. 10/2001 in timpul procesului de judecata, are calitate procesuala pasiva, asa cum corect s-a retinut prin incheierea interlocutorie din 25.02.2005, pronuntata de Tribunalul Constanta.
Imprejurarea ca pe parcursul derularii procedurii declansata de reclamanti prin notificarea nr. 292/8.08.2001, unitatea detinatoare R.A. A.P.P.S. a transmis terenul notificat, aferent complexului "A", unei societatii comerciale S.C. N.O. S.A., conform H.G. nr. 1033/2001, nu determina pierderea calitatii procesual pasive in procedura declansata de reclamanti, conform Legii nr. 10/2001, asa cum gresit a retinut instanta de fond prin incheierea de sedinta din 09.11.2007.
In speta a operat o transmisiune cu titlu particular a bunului indisponibilizat prin notificarea formulata de reclamanti. Se impunea in aceasta situatie admiterea cererii reclamantilor de chemare in judecata si a S.C. N.O. S.A. in calitate de succesor cu titlu particular al paratei R.A. A.P.P.S. pentru ca in contradictoriu cu toate partile interesate, care pretind un drept asupra imobilului ce face obiectul masurilor reparatorii reglementate de Legea nr. 10/2001, sa se solutioneze notificarea reclamantilor, ce viza restituirea in natura a terenului in suprafata de 948 m.p. integrat Complexului "A".
Constandu-se ca in mod eronat prima instanta a respins cererea reclamantilor de anulare a dispozitiei nr. 297/3.03.2004 emisa de Orasul Eforie prin primar, care nu avea calitate de "unitate detinatoare", iar incheierile interlocutorii din datele de 25.02.2005 si 09.11.2007 au dat dezlegari de drept contradictorii exceptiei lipsei calitatii procesual pasive a R.A. A.P.P.S., unitatea detinatoare a bunului la data notificarii se impune admiterea ca fondat a apelului reclamantilor.
Conform art. 297 C.pr.civ. constatandu-se ca, in mod gresit, prima instanta a rezolvat procesul fara a intra in cercetarea fondului cererii reclamantilor, in raport cu toate partile interesate, ce invoca un drept cu privire la imobilul notificat, se va desfiinta hotararea apelata, cauza fiind trimisa spre rejudecare primei instante - Tribunalul Constanta. Cheltuielile de judecata efectuate de reclamanti urmeaza a fi avute in vedere cu ocazia solutionarii pe fond a litigiului.