Recurs in interesul legii. Stabilirea categoriilor profesionale beneficiare ale sporului de 30 - 40%, precum si a sporului de vechime.

Reclamantul F.J. a chemat in judecata Curtea de Conturi a Romaniei, solicitand obligarea paratei la plata despagubirilor rezultate din neacordarea drepturilor salariale reprezentand sporurile de 30% si respectiv 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, calculate pentru perioada aprilie 2002 - aprilie 2004 si respectiv mai 2004 - 31 iulie 2005, despagubiri actualizate cu rata inflatiei.
De asemenea, reclamantul a mai solicitat obligarea paratei la plata despagubirilor civile echivalente valoric cu sporul de vechime ce nu i-a fost acordat incepand cu data intrarii in vigoare a O.G. nr. 83/2000 si pana la data de 31 iulie 2005, actualizata cu rata inflatiei.
S-a precizat ca pana la data de 31 iulie 2005, reclamantul a avut calitatea de magistrat, procuror financiar pe langa Curtea de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Tulcea iar prin decret presedintial, a fost numit magistrat procuror in cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea, in baza O.U.G. nr. 53/2005.
Prin art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002 (in vigoare de la 15 aprilie 2002) privind Parchetul National Anticoruptie, s-a prevazut pentru procurorii care efectueaza urmarirea penala a infractiunilor de coruptie si cei care participa la completele specializate de judecarea acestor fapte, un spor de 30% din indemnizatia bruta lunara, spor ce a fost majorat la 40% prin O.U.G. nr. 24/2004 (in vigoare de la 1 mai 2004).
Legiuitorul a justificat acordarea acestor sporuri de necesitatea intensificarii luptei impotriva coruptiei si a instituirii unor masuri imediate pentru intarirea institutiilor specializate in combaterea infractiunilor de coruptie.
Ulterior, aceste sporuri au fost extinse si la magistratii cu functii de conducere in cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Parchetului de pe langa Inalta Curte, precum si la procurorii D.I.I.C.O.T.
Reclamantul considera ca ar fi trebuit sa beneficieze de astfel de sporuri, deoarece in toata aceasta perioada a instrumentat cauze de competenta Curtii de Conturi si a participat in calitate de procuror de sedinta la judecarea cauzelor in cadrul Colegiului jurisdictional si ulterior la Tribunalul Tulcea, Sectia contencios - administrativ si fiscal.
De asemenea, a avut in vedere si faptul ca atat potrivit Legii 92/1992 cat si a Legii 303/2004, procurorii financiari au fost asimilati magistratilor, iar perioada cat o persoana a avut calitatea de procuror financiar este recunoscuta ca vechime in magistratura.
Pentru perioada de dupa 1 august 2005, in calitate de procuror la Parchetul de pe langa Tribunalul Tulcea, i s-a recunoscut dreptul la acest spor, in fapt, aceste sporuri au si fost incasate de reclamant.
Cele doua ordonante de guvern de acordare a sporurilor contravin principiului nediscriminarii consacrat de art. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si combaterea tuturor formelor de discriminare.
Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, prin Hotararea nr. 185 din 22 iulie 2005, a constatat existenta unei discriminari directe si a recomandat Ministerului Justitiei sa initieze un proiect de lege in vederea eliminarii situatiei de inegalitate evidenta dintre diferite categorii de magistrati creata prin aplicarea O.U.G. nr. 43/2002 si O.U.G. nr. 24/2004, masura finalizata prin intrarea in vigoare la data de 1 aprilie 2006 a O.U.G. nr. 27/2006.
Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, reclamantul a aratat ca dupa intrarea in vigoare a O.G. nr. 83/2000, magistratii nu au mai beneficiat de sporul de vechime in munca.
Colegiul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, prin Hotararea nr. FN din 6 iulie 2006, a constatat existenta unei discriminari generate de neacordarea sporului de vechime in munca.
Intrucat prejudiciul suferit prin discriminare a rezultat din neacordarea sporului de vechime in munca, apreciaza ca metoda echitabila de calcul a acesteia este calcularea lui la nivelul sporului care nu i-a fost acordat.
Mai pretinde reclamantul ca dreptul sau la actiune nu s-a prescris, intrucat potrivit art. 21 alin. 2 din O.G. nr. 137/2000, termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani si curge de la data savarsirii faptei sau de la data de la care persoana interesata putea sa ia cunostinta de savarsirea ei.
Intrucat reclamantul a luat cunostinta de existenta discriminarii atunci cand Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a constatat-o printr-o hotarare cererea sa este formulata in termen.
In aparare, Curtea de Conturi a Romaniei a formulat intampinare, prin care a aratat ca intelege sa invoce exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Tulcea, invocand dispozitiile art. 69 din Legea nr. 168/1999 in care se prevede: "Nu sunt considerate conflicte de drepturi, in sensul prezentei legi, conflictele dintre unitatile si persoanele care-si desfasoara activitatea in temeiul altor raporturi de munca decat contractul individual de munca".
Mai mult decat atat, chiar reclamantul recunoaste in cuprinsul cererii de chemare in judecata ca solicita, nu acordarea drepturilor salariale constand in spor de vechime si spor de 30%, respectiv 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara, ci "despagubiri echivalente" cu acestea invocand dispozitiile art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000.
Prin urmare, considera ca este inadmisibila calificarea acestei actiuni ca fiind un conflict de munca, precum si solutionarea sa de catre Tribunalul Tulcea.
S-a invocat si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Curtii de Conturi a Romaniei.
Pe fond, a solicitat respingerea actiunii precizand ca pana la incetarea raporturilor de munca cu parata, reclamantul nu a facut vreo sesizare cu privire la asa numita discriminare constand in neacordarea sporului de vechime in munca si a sporului de 30%, respectiv 40% din indemnizatia de incadrare lunara.
Invedereaza instantei de judecata ca niciun procuror financiar din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei nu a fost beneficiarul acestor drepturi salariale, ceea ce demonstreaza in plus ca reclamantul nu se incadreaza in categoria persoanelor discriminate in raport cu aceeasi categorie de salariati.
Curtea de Conturi a invocat si exceptia prescriptiei dreptului la actiune avand ca obiect obligarea Curtii de Conturi a Romaniei la plata sporului de vechime in munca si a sporurilor de 30% si respectiv 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara aferente perioadei aprilie 2002 - 31 decembrie 2004, avand in vedere dispozitiile art. 1, coroborate cu cele ale art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescriptia extinctiva, care prevad ca dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat in termen de 3 ani.
In ce priveste cererea de acordare a sporului de vechime, parata arata ca prin abrogarea dispozitiilor art. 52 din Legea nr. 50/1996, judecatorii si procurorii financiari nu mai beneficiau de sporurile salariale prevazute pentru magistrati, printre care se regasea si art. 33 din acest act normativ referitor la acest spor.
Prin O.U.G. nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 510 din 18 octombrie 2000, indemnizatia, ca unica forma de remunerare, s-a extins si pentru controlorii financiari.
Aceasta inseamna ca, din anul 2000, din momentul intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 160/2000, in ceea ce priveste judecatorii, procurorii si controlorii financiari, dispozitiile art. 8 din Legea nr. 50/1995 referitoare la sporul de vechime in munca devin inaplicabile.
Totodata, parata a formulat cerere de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice, solicitand ca in cazul in care se admite cererea de chemare in judecata, formulata de reclamant, Ministerul Finantelor Publice sa asigure fondurile necesare privind plata despagubirilor banesti ce fac obiectul actiunii.
Prin sentinta civila nr. 1612 din 21 septembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Tulcea a fost admisa actiunea promovata de reclamantul F.J., in contradictoriu cu paratii Curtea de Conturi a Romaniei, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, precum si cererea de chemare in garantie a Ministerul Economiei si Finantelor, formulata de parata Curtea de Conturi a Romaniei.
A fost obligata parata Curtea de Conturi a Romaniei la plata catre reclamant a despagubirilor constand in drepturi salariale, reprezentand 30% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru perioada aprilie 2002 - aprilie 2004 si a despagubirilor constand in drepturi salariale reprezentand 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru perioada mai 2004 - 31 iulie 2005, despagubiri ce se vor actualiza cu indicele de inflatie la data platii efective.
A fost obligata parata Curtea de Conturi a Romaniei la plata catre reclamant a despagubirilor echivalente valoric cu sporul de vechime in munca cuvenit pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 31 iulie 2005, actualizate cu indicele de inflatie pana la data platii efective.
A fost obligat chematul in garantie Ministerul Finantelor Publice sa vireze fondurile necesare achitarii sumelor la care a fost obligata parata catre reclamant.
A fost respinsa exceptia privind necompetenta materiala a instantei, ca nefondata.
A fost respinsa exceptia privind lipsa calitatii procesuale pasive a paratei Curtea de Conturi a Romaniei ca nefondata.
A fost respinsa exceptia privind prescrierea dreptului la actiune, ca nefondata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele aspecte:
Asa dupa cum rezulta din copia carnetului de munca aflata la dosarul cauzei, reclamantul a indeplinit in perioada 1 aprilie 1994 - 3 august 2005, functia de procuror financiar in cadrul Curtii de Conturi Tulcea.
Incepand cu data de 26 iunie 1996, salarizarea judecatorilor si a procurorilor financiari s-a facut conform Legii nr. 50/1996.
Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1996, asa cum a fost modificata prin O.G. nr.83/2000 si art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 177/2002, magistratii au dreptul pentru activitatea desfasurata la o indemnizatie de incadrare bruta lunara stabilita in raport cu nivelul instantelor si parchetelor la care acestia functioneaza si vechimea in magistratura.
Prin art. 11 din O.U.G. nr. 177/2002, s-a stabilit totusi ca: "pentru judecarea infractiunilor de coruptie" judecatorii din completele specializate primesc un spor de 30% din indemnizatia bruta lunara.
De asemenea si procurorii, "pentru participarea la sedintele de judecata" ale respectivelor complete, au primit acest spor, in temeiul aceluiasi text legal.
Astfel, prin O.U.G. nr. 43/2002, intrata in vigoare la 11 aprilie 2002, privind Parchetul National Anticoruptie si O.U.G. nr. 24/2004, in vigoare de la 30 aprilie 2004, privind cresterea transparentei in exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei (art. 28), s-a instituit o majorare a venitului salarial, prin sporul de 30% care, ulterior, (prin O.U.G. nr. 24/2004) a devenit 40% din indemnizatia de incadrare lunara, pentru judecatorii care compun complete specializate in solutionarea infractiunilor de coruptie.
De asemenea, de aceeasi majorare a venitului salarial, prin acordarea sporului de 30% si, respectiv, de 40% au beneficiat si procurorii din cadrul Parchetului National Anticoruptie.
Legiuitorul a justificat acordarea acestui spor de necesitatea intensificarii neintarziate a legilor impotriva fenomenului coruptiei si a instituirii unor masuri imediate pentru intarirea institutiilor specializate in combaterea infractiunilor de coruptie.
Prin Hotararea nr. 185 din 22 iulie 2005 a Consiliului National pentru Combaterea discriminarii, s-a constatat existenta unei discriminari directe potrivit art. 2 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 137/2000, fiind in deplin acord cu dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 23 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului este garantat dreptul tuturor oamenilor, fara nicio discriminare, la un salariu egal pentru munca egala, pe plan national acest principiu fiind consacrat prin O.G. nr. 137/2000, aprobata prin Legea nr. 48/2002, privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.
Prin decizia nr. 447 din 15 septembrie 2005, Curtea Constitutionala a statuat ca numai legiuitorul poate aprecia si stabili daca si ce anume sporuri sau adaosuri se  acorda anumitor categorii de salariati, cu singura conditie ca de sporurile sau adaosurile prevazute sa beneficieze toti salariatii care se afla in situatii identice sub toate aspectele functiilor in care sunt incadrati, ale naturii si volumului de activitate pe care o desfasoara, ale importantei si riscurilor muncii lor si in privinta oricaror elemente specifice.
Legea organica in materia raporturilor de munca, nr. 53/2003, prin art.5, consacra acelasi principiu constitutional al egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii.
Potrivit art. 3 din acelasi act normativ, constituie discriminare directa, actele si faptele de excludere, deosebire, restrictie sau preferinta intemeiate pe unul sau mai multe criterii prevazute la alin. 2 care au ca scop acordarea, neacordarea, restrangerea sau inlaturarea recunoasterii folosintei sau exercitarii drepturilor prevazute de legislatia muncii.
Prin legea organica, tuturor salariatilor care presteaza o munca le sunt recunoscute drepturile, intre care dreptul la plata egala.
Potrivit art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, aprobata si modificata prin Legea nr.27/2004, in toate cazurile de discriminare prevazute de actul normativ, persoanele indreptatite au dreptul sa pretinda despagubiri proportional cu prejudiciul suferit, precum si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
In speta, prin institutii abilitate s-a statuat asupra discriminarii directe pentru magistratii aflati in situatii identice, sub raportul naturii si volumului de activitate, importantei si riscurilor muncii si a criteriilor incoruptibilitatii, intensificarii luptei impotriva coruptiei, care, in esenta, inseamna acelasi scop cu aplicatii diferite si total discriminatoare.
In consecinta, in temeiul textelor de lege invocate, instanta de fond a obligat parata Curtea de Conturi a Romaniei la plata catre reclamant a despagubirilor constand in drepturi salariale reprezentand 30% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru perioada aprilie 2002 - aprilie 2004 si a despagubirilor constand in drepturi salariale reprezentand 40% din indemnizatia de incadrare bruta lunara pentru perioada mai 2004 - 31 iulie 2005, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
Cu privire la capatul cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea paratei la plata despagubirilor echivalente valoric cu sporul de vechime in munca, cuvenit pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 31 iulie 2005, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective, instanta a retinut urmatoarele:
Pana la aparitia si aplicabilitatea O.G. nr. 83/2000, reclamantul a avut beneficiul integral si procentual al sporului de vechime in munca, aceasta si prin interpretarea corecta a normelor cuprinse in art. 88 din Legea nr. 1/1970, modificata si, in prezent, abrogata prin Legea nr. 53/2003.
Sporul de vechime are un caracter permanent si obligatoriu, singura cerinta obligatorie privind posibilitatea acordarii acestuia fiind indeplinirea conditiilor de vechime in munca cu retinerea perioadelor, conditiilor si procentelor evidentiate expres si diferentiat si in H.G. nr.  281/1993 - art. 7 si urmatoarele.
In cuprinsul O.G. nr. 83/2000 nu exista nicio prevedere care in mod expres sa dispuna inlaturarea existentei dreptului la sporul de vechime in munca pentru magistrati, ci doar una referitoare la inaplicabilitatea acestui spor pentru aceasta categorie profesionala, astfel ca exista in continuare obligatia stabilirii indemnizatiei lunare pentru reclamant cu includerea sporului procentual de vechime in munca, acest drept salarial regasindu-se si in art. 8 din acest act normativ.
In aceeasi ordine de idei, nu se poate considera ca O.G. nr. 83/2000 a abrogat dispozitiile art. 33 din Legea nr. 50/1996 intrucat textul prin care se dispune incetarea aplicabilitatii sporului de vechime pentru magistrati este un text complementar si nu unul contrar legii.
Astfel, prin aplicarea gresita a art. 33 din Legea nr. 50/1996 si a O.G. nr. 83/2000 s-au incalcat principiile nediscriminarii si al egalitatii in fata legii precum si al egalitatii in drepturi, defavorizand magistratii in raport cu bugetarii si in mod deosebit cu personalul auxiliar din justitie, creandu-se o discriminare dupa criteriul categoriei sociale.
Inechitatea este cu atat mai evidenta in cazul magistratilor care au o vechime in magistratura mai mica, insa, au totusi o vechime considerabila in munca prin desfasurarea de diverse activitati in alte domenii, anterior numirii in magistratura.
Prin neacordarea sporului de vechime au fost incalcate dispozitiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 care stipuleaza ca in cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament fata de toti salariatii si angajatorii.
Au fost incalcate prevederile art. 7 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului ce face parte din dreptul intern, potrivit carora: "Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara deosebire la o protectie egala a legii".
Existenta clara a unei discriminari cu privire la problema in discutie a fost recunoscuta chiar si de autoritatea legislativa a Romaniei, prin adoptarea Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea O.U.G. nr. 27/2006, intrata in vigoare la 12 martie 2007, care, prin art. 41 acorda din nou sporul de vechime in munca de 5 - 25% pentru magistrati.
Potrivit art. 27 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, persoana care se considera discriminata, poate formula, in fata instantei de judecata, o cerere pentru acordarea de despagubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminarii sau anularea situatiei create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Cum despagubirea trebuie sa fie efectiva si completa si sa acopere si prejudiciul produs prin beneficiul nerealizat ca urmare a neplatii, ea trebuie sa cuprinda obligatoriu sporul de vechime neacordat si actualizat cu indicele de inflatie la data platii efective.
Pentru toate aceste considerente, instanta de fond a obligat parata Curtea de Conturi a Romaniei la plata catre reclamant a despagubirilor echivalente valoric cu sporul de vechime in munca cuvenit pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 31 iulie 2005, actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.
Cererea de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice a fost admisa, date fiind dispozitiile art. 35 din Legea nr. 500/2004, conform carora acest minister, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu, intocmeste proiectele legilor bugetare si proiectul bugetelor, pe care le depune la guvern pana la data de 30 septembrie a fiecarui an.
De asemenea, s-au avut in vedere prevederile art. 15 din H.G. nr. 83/2000, conform carora toate institutiile publice din sistemul jurisdictional romanesc sunt finantate de la bugetul de stat.
Cu privire la exceptia privind necompetenta materiala a instantei s-a apreciat ca este nefondata deoarece, in speta, sunt incidente dispozitiile art. 1 pct. 2 din Codul muncii, conform carora acest act normativ se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale.
Avand in vedere ca discriminarile constatate au avut loc in cadrul raportului juridic de munca si ca au fost produse de catre angajator, litigiul dedus judecatii are natura unui litigiu de munca.
Intrucat parata Curtea de Conturi a Romaniei are calitatea de ordonator principal de credite, instanta de fond a respins exceptia privind lipsa calitatii sale procesuale pasive, ca nefondata.
Cu privire la exceptia privind prescriptia dreptului la actiune, s-a avut in vedere ca art. 27 alin. 2 din O.G. nr. 137/2000 prevede ca termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani si curge de la data savarsirii faptei sau de la data la care persoana interesata poate sa ia cunostinta de savarsirea ei.
Reclamantul a luat cunostinta de existenta discriminarii, la data pronuntarii Hotararii nr. 185 din 22 iulie 2005 si a Hotararii din data de 6 iulie 2006 ale Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii.
Pe de alta parte, dispozitiile art. 33 din Legea nr. 50/1996, nu au fost in opinia instantei niciodata abrogate ci s-a inlaturat doar aplicabilitatea lor, aspect care nu afecteaza insasi existenta dreptului, ci realizeaza mai degraba o suspendare a exercitarii acestuia, astfel ca exceptia este nefondata.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs Curtea de Conturi a Romaniei si Ministerul Economiei si Finantelor.
In ce priveste recursul declarat de Ministerul Economiei si Finantelor, Curtea a invocat din oficiu exceptia tardivitatii declararii acestuia, exceptie pe care a admis-o avand in vedere depasirea termenului de 10 zile prevazut de art. 80 din Lega nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca.
Astfel, hotararea instantei de fond a fost comunicata recurentului la data de 7 noiembrie 2007 iar  recursul a fost inregistrat la instanta la data de 23 noiembrie 2007 cu toate ca termenul de declarare a acestuia se implinea la 19 noiembrie 2007.
Recurenta Curtea de Conturi a Romaniei, formuleaza urmatoarele critici:
- Instanta a constatat ca reclamantul este persoana discriminata cu toate ca pana la incetarea raporturilor de munca cu aceasta institutie, reclamantul nu a facut vreo sesizare cu privire la asa numita discriminare constand in neacordarea sporului de vechime sau a sporului de 30%, respectiv 40%.
Reclamantul nu se poate prevala in obtinerea sumelor solicitate de dispozitiile unei hotarari a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii care nu are puterea unei legi, in detrimentul unor acte normative care cuprind reglementari imperative cu privire la salarizarea procurorilor financiari.
Procurorii financiari din cadrul Curtii de Conturi nu au atributii in ce priveste cercetarea, urmarirea si judecarea faptelor de coruptie, competentele acestora fiind stabilite prin Legea nr. 94/1992 cu modificarile ulterioare.
Sporul de 40% solicitat pentru perioada mai 2004 - iulie 2005 nu se datoreaza reclamantului deoarece acesta a indeplinit functii de executie de specialitate, specifice Curtii de Conturi, neavand calitatea de magistrat in acea perioada si nici de beneficiar al acestui drept salarial.
- Gresit s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune deoarece dispozitiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 prevede ca dreptul la actiune avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termen de 3 ani.
De asemenea si art. 283 lit. c din Legea nr. 53/2003 arata ca cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor despagubiri catre salariat precum si in cazul raspunderii patrimoniale a salariatilor catre angajator.
In raport de data introducerii actiunii, dreptul la actiune al reclamantului pentru plata sporului de 30% este prescris, iar repunerea in termen este o masura exceptionala recunoscuta doar atunci cand sunt motive obiective temeinic justificate.
- Sporul de vechime in munca nu este datorat reclamantului deoarece, prin abrogarea dispozitiilor art. 52 din Legea nr. 50/1996 judecatorii si procurorii financiari nu mai beneficiau de sporurile salariale prevazute pentru magistrati.
Din momentul intrarii  in vigoare a O.U.G. nr. 160/2000 dispozitiile art. 8 din Legea nr. 50/1995 referitoare la sporul de vechime devin inaplicabile.
Pentru toate aceste motive recurenta solicita admiterea recursului si modificarea sentintei atacata in senul respingerii actiunii ca nefondata.
Intimatul reclamant nu si-a exprimat pozitia procesuala cu privire la recursul de fata.
Analizand sentinta recurata in raport de criticile formulate de si de materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul declarat de Curtea de Conturi a Romaniei este in parte intemeiat.
In raport de dispozitiile art. 137 Cod procedura civila, Curtea va analiza cu prioritate motivul de recurs prin care recurenta critica sentinta instantei de fond prin prisma gresitei solutionari a exceptiei referitoare la prescriptia dreptului la actiune, atat cu privire la plata sporului de 30-40% cat si in ce priveste plata contravalorii sporului de vechime.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si cel care raspunde de ea.
De asemenea, art. 21 alin. 2 din O.G. nr. 137/2000 dispune:
"Termenul pentru introducerea  cererii este de 3 ani si curge de la data savarsirii faptei sau de la data la care partea interesata putea sa ia cunostinta de savarsirea ei".
Dispozitiile legale mai sus citate sunt in concordanta cu reglementarea cuprinsa in art. 283 din Codul muncii care stabileste ca: “cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune in situatia in care obiectul conflictului individual de munca consta in plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despagubiri catre salariat _".
Fiind un drept de natura salariala discriminarea s-a savarsit lunar prin neacordarea acestor sporuri.
Prin urmare, dreptul la actiune cu privire la fiecare din aceste pretentii se stinge printr-o prescriptie deosebita ce se implineste lunar.
Data “luarii la cunostinta" nu este data la care reclamantul a aflat de Hotararile Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii deoarece discriminarea invocata a fost una la vedere ce decurgea din interpretarea si aplicarea actului normativ in discutie, astfel ca reclamantul putea sa-si dea seama mai usor ca trebuie sa intenteze actiunea in justitie ce are ca obiect repararea pagubei.
Din perspectiva calcularii termenului de 3 ani de zile prevazut de art. 21 alin. 2 din O.G. nr. 137/2000, modificat prin Legea 324/2006 - care dispune ca acesta se calculeaza in mod diferit "de la data savarsirii faptei" - cand discriminarea este la vedere sau "de la data cand partea interesata putea sa ia cunostinta de savarsirea ei" - cand actul discriminatoriu nu era usor de depistat - exista o diferentiere de tratament, deoarece este vorba de doua categorii distincte de reclamanti.
In aceste conditii, in raport data introducerii actiunii, prevederile legale invocate si considerentele enuntate mai sus, Curtea urmeaza a admite exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de Curtea de Conturi a Romaniei pentru toate pretentiile anterioare datei de 17 iulie 2004 si va respinge ca prescrise aceste drepturi.
Pe fondul cauzei, pentru perioada neprescrisa, instanta va analiza distinct criticile recurentei, in functie de drepturile pretinse de reclamant.
In ce priveste sporul de 30% respectiv 40% (pe perioada neprescrisa, respectiv dupa data de 17 iulie 2004), Curtea constata ca reclamantul nu este indreptatit la plata acestor drepturi si nu este vorba de o discriminare in sensul O.G. nr. 137/2000, atata vreme cat acesta nu avea calitatea de magistrat.
Hotararea nr. 185/2005 a Colegiului Director din cadrul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii nu ii este opozabila recurentei deoarece aceasta nu a fost supusa investigarii pentru fapte de discriminare savarsite fata de angajatii sai prin neplata unor drepturi de natura salariala.
Nici instanta nu poate constata fapta discriminatorie imputata recurentei atata vreme cat cele 2 acte normative in temeiul carora reclamantul se considera indreptatit sa solicite plata despagubirilor, nu privesc categoria profesionala a procurorilor financiari.
Astfel, atat O.G. nr. 177/2002 cat si O.U.G. nr. 24/2004 atribuiau un spor de 30% si respectiv de 40% procurorilor din cadrul Parchetului National Anticoruptie, judecatorilor care compun completele de judecata specializate in infractiunile anticoruptie, procurorii care participa la judecarea acestor cauze, presedintelui, vicepresedintelui, presedintilor de sectie si judecatorilor Inaltei Curti de Casatie si Justitie, adjunctilor sai si procurorilor din Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Procurorii financiari nu erau inclusi in categoria beneficiarilor acestui spor.
Prin decizia nr. VI/2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie, solutionand recursul in interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca se cuvin tuturor magistratilor drepturile salariale prevazute de art. 11 din O.G. nr. 177/2002 si art. 28 din O.U.G. nr. 43/2004.
Procurorii financiari din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei nu erau magistrati si nici personal asimilat magistratilor, conform Legii 92/1992 sau Legii nr. 50/1996 si, atata vreme cat sporul era atribuit numai magistratilor, reclamantul nu a fost in niciun fel discriminat si nu se poate prevala de Hotararea 185/2005 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii sau de Decizia nr. VI/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
De asemenea, in Legea nr. 303/2004 se prevede:
Articolul 2 - "Judecatorii, procurorii si magistratii-asistenti ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie au calitatea de magistrati si fac parte din corpul magistratilor".
Articolul 31 - “(1) Pot fi numiti in magistratura, pe baza de concurs, personalul de specialitate juridica asimilat magistratilor potrivit prezentei legi, precum si avocatii, notarii, asistentii judiciari, consilierii juridici, persoanele care au indeplinit functii de specialitate juridica in aparatul Parlamentului, Administratiei Prezidentiale, Guvernului, Curtii Constitutionale, Avocatului Poporului, Curtii de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cu o vechime in specialitate de cel putin 5 ani.
(2) In termen de cel mult 3 luni de la data validarii concursului prevazut la alin. (1), Consiliul Superior al Magistraturii propune Presedintelui Romaniei numirea in functia de judecator sau, dupa caz, de procuror a candidatilor admisi.
(3) Dupa numirea in functia de magistrat, persoanele prevazute la alin. (1) sunt obligate sa urmeze, pe o perioada de 6 luni, un curs de formare profesionala in cadrul Institutului National al Magistraturii."
Asadar, procurorii financiari din cadrul Curtii de Conturi puteau opta in baza prevederilor legale mai sus mentionate sa treaca in magistratura si in niciun caz nu aveau aceasta calitate in virtutea legii, cum sugereaza reclamantul.
Articolul 1 din O.U.G. nr. 53/2005 prevede: "procurorii financiari, procurorii financiari inspectori si procurorul general financiar in functie la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante sunt preluati de Ministerul Public _".
De altfel, chiar reclamantul recunoaste ca a intrat in magistratura in 2005, fiind numit, prin decret prezidential, procuror in cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Tulcea.
Prin urmare, neavand calitatea de magistrat, reclamantul nu a fost discriminat si nu putea beneficia de  sporul prevazut de art. 11 din O.G. nr. 177/2002 si art. 28 din O.U.G. nr. 43/2004 intrucat, asa cum am aratat, aceste sporuri erau prevazute pentru o categorie profesionala din care reclamantul nu facea parte pana in 2005.
Cu privire la sporul de vechime pentru perioada ulterioara datei de 17 iulie 2004, instanta de fond a pronuntat o hotarare temeinica si legala, urmand sa fie mentinute aceste dispozitii.
Curtea are in vedere decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 prin care Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca dispozitiile art. 33 din Legea nr. 50/1996 in raport de prevederile art. 1 pct.32 din O.G. nr. 83/2000, art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 si art.6 din O.U.G. nr. 160/2000, se interpreteaza in sensul ca judecatorii, procurorii si ceilalti magistrati precum si persoanele care au indeplinit functia de judecator financiar, procuror financiar sau de controlor financiar in cadrul Curtii de Conturi, beneficiau de sporul de vechime in cuantumul prevazut de lege.
Potrivit art. 329 Cod procedura civila, dezlegarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie problemelor de drept judecate cu ocazia solutionarii recursului in interesul legii, este obligatorie pentru instante.
Asadar, instanta este obligata sa tina seama de decizia mai sus aratata si va constata ca reclamantul este beneficiarul sporului de vechime aferent perioadei ulterioare datei de 17 iulie 2004.
Fata de aspectele retinute, Curtea va admite recursul declarat de parata Curtea de Conturi a Romaniei si va modifica in parte sentinta in sensul aratat.