Exceptie de neconstitutionalitate. Recurs impotriva incheierii prin care s-a admis cererea de sesizare a Curtii Constitutionalitate. Inadmisibilitate.

Prin incheierea pronuntata de Tribunalul Constanta la 29.10.2007, in dosarul civil nr.44/118/2004, a fost admisa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art.39 din Legea nr.18/1991, invocata de intervenienta in interes propriu S.C. I.O. S.R.L. si, in temeiul art.29 alin.5 din Legea nr.47/1992, republicata, a dispus suspendarea judecatii cauzei - apel civil dupa anularea sentintei de fond avand ca obiect constatare nulitate absoluta titlu de proprietate.
Pentru a hotari in acest sens, tribunalul a retinut ca sunt indeplinite conditiile pentru sesizarea Curtii Constitutionale, stabilite de prevederile art.29 din Legea nr.47/1992, pentru ca textul criticat este relevant in solutionarea cauzei de fata, este prevazut de o lege in vigoare si nu a fost constatat neconstitutional printr-o hotarare anterioara a Curtii Constitutionale.
Asupra temeiniciei exceptiei de neconstitutionalitate invocata s-a apreciat ca prevederile art.39 din Legea nr.18/1991 nu incalca principiul egalitatii cetatenilor - pentru ca el se aplica tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie - si nici dreptul de proprietate al intervenientei - pentru ca aceasta are posibilitatea ca, in baza legii si a normelor contractuale, sa isi recupereze investitiile realizate si eventualul beneficiu nerealizat.
Impotriva acestei incheieri a declarat recurs paratul M.A., dar nu a aratat motivele de fapt si de drept pe care se intemeiaza calea de atac.
Intimatele S.C. "L.I." S.A. si Agentia Domeniilor Statului au invocat exceptia inadmisibilitatii recursului, in raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Conform art. 137 alin. 1 Cod procedura civila, instanta a analizat cu prioritate exceptia invocata si a constatat ca este intemeiata pentru urmatoarele considerente:
Este adevarat ca potrivit art. 299 alin. 1 Cod procedura civila, hotararile date in apel sunt supuse recursului, iar in conformitate cu prevederile art. 282 alin. 2 Cod procedura civila, impotriva incheierilor premergatoare nu se poate face apel decat odata cu fondul, in afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii, si ca din aceste texte rezulta ca in ultima ipoteza mentionata incheierile sunt supuse caii de atac corespunzatoare, respectiv recursului.
Dar, norma procedurala amintita anterior are caracter general aplicabil in aceasta materie potrivit Codului de procedura civila, ca lege generala.
De la norma generala pot exista insa si exceptii, respectiv norme derogatorii, inclusiv de ordin procedural, stabilite prin legi speciale, si este de principiu ca ori de cate  ori pentru o anumita materie exista o reglementare speciala aceasta se aplica in locul reglementarii generale, pentru ca tocmai acesta a fost sensul edictarii ei.
O asemenea ipoteza este incidenta si in speta de fata, supusa reglementarilor cuprinse in Legea nr. 47/1992, modificata prin Legea nr. 232/2004, care in art. 23 alin. 6 prevede ca daca exceptia (de neconstitutionalitate) este inadmisibila, instanta respinge printr-o incheiere motivata cererea de sesizare a Curtii Constitutionale, iar aceasta incheiere poate fi atacata cu recurs in termen de 48 de ore de la pronuntare.
Dispozitia legala mentionata constituie o norma speciala, de ordin procedural, potrivit careia in materia reglementata numai incheierea prin care a fost respinsa cererea de sesizare a Curtii Constitutionale este supusa recursului, nu si incheierea prin care a fost admisa sesizarea si, corespunzator, a fost suspendata judecata apelului.
Asa fiind, recursul declarat impotriva unei asemenea hotarari apare ca inadmisibil si cum in speta instanta de apel a dispus sesizarea Curtii Constitutionale, recursul formulat de parat impotriva acestei incheieri va fi respins ca inadmisibil. 
Decizia civila nr. 35/C/06.02.2008