Uzucapiune. Conditii legale pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra unui imobil prin uzucapiunea de 30 de ani. Folosirea bunului pentru altul.

Exercitarea in fapt a unor acte asupra bunului, adica simpla detentiune, poate avea loc in numele autorului insusi sau in numele altuia, in acest caz beneficiile posesiunii juridice apartinand celui a carui pretentiune se manifesta prin intermediul detentorului de fapt.
In conformitate cu art. 1847 cod civil " ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar".

Prin sentinta civila nr. 71/C din 7.03.2007 pronuntata de Judecatoria Harsova in dosarul civil nr. 285/RJ/2006, s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului S.I. si s-a respins actiunea in evacuare formulata de acesta in contradictoriu cu paratul I.E.D.
Totodata, s-a luat act de renuntarea la judecata de catre intervenientul Orasul Harsova prin Primar si s-a respins, ca neintemeiata cererea de interventie formulata de intervenienta I.I.
De asemenea, s-a admis cererea reconventionala formulata de paratul reconvenient I.E.D., in contradictoriu cu reclamantul S.I. si s-a constatat ca paratul reconvenient a dobandit un drept de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului situat in Harsova, str. T. nr.15, compus din garaj si teren aferent, in suprafata de 121,44 mp.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond, in baza materialului probator administrat, in cauza a retinut urmatoarele:
Autorul paratului reconvenient, numitul I.E., a avut in posesie, din anul 1969 si pana la decesul acestuia, intervenit in anul 2003, un garaj, situat in Harsova, str. T. nr.15, utilizat pentru parcarea autoturismului si pentru depozitarea unor obiecte, garaj la care a realizat reparatii si imbunatatiri, fiind cunoscut drept proprietarul acestuia.
Dupa deces, posesia a fost continuata de catre paratul reconvenient, garajul fiind ocupat de obiecte apartinand acestuia.
Prin HCL nr.33/2001 a Consiliului Local Harsova, garajul a fost trecut in proprietatea privata a orasului, urmand sa aiba destinatia de garaj pentru autovehiculul institutiei, hotarare care nu a fost executata, astfel incat posesia paratului reconvenient si a autorului acestuia nu a fost intrerupta.
Prin Dispozitia Primarului Orasului Harsova nr.639/21.12.2001 s-a dispus, in temeiul Legii nr.10/2001, restituirea catre numita A.T.O. a unei suprafete de 900 mp teren si a cladirii amplasate pe acesta, si  care au fost vandute reclamantului, prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.261/2004.
Se retine ca, prin acest contract nu a fost instrainat garajul aflat in litigiu, intrucat nu este mentionat in act, acesta aflandu-se pe o suprafata de teren ce excede titlului initial de proprietate al vanzatorului precum si al cumparatorului, respectiv de 121,44 mp, si care ar constitui terenul aferent garajului.
In raport de aceasta situatie de fapt, s-a concluzionat ca, autorul paratului reconvenient a exercitat, asupra garajului o posesie neintrerupta, publica, continua si sub nume de proprietar, posesie ce a fost continuata, in aceleasi conditii si de catre paratul reconvenient.
A fost inlaturata apararea reclamantului S.I., potrivit cu care posesia paratului reconvenient asupra garajului s-ar fi intrerupt in anul 2004, cand acesta nu i-a mai permis accesul la constructie, prin aceea ca, si in prezent garajul este ocupat de lucrurile personale ale paratului reconvenient, astfel incat acesta are atat elementul material al posesiei cat si elementul intentional, acela de a stapani bunul sub nume de proprietar.
S-a concluzionat ca, intrucat posesia a fost exercitata intr-un interval de timp mai mare de 30 de ani, sunt incidente dispozitiile art.1890 cod civil, paratul reconvenient dobandind prin uzucapiune un drept de proprietate asupra garajului.
S-a apreciat ca, aceleasi conditii nu sunt indeplinite si in persoana intervenientei I.I., fapt pentru care s-a respins, ca neintemeiata cererea de interventie formulata de aceasta.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantului in actiunea avand ca obiect evacuare, s-a reliefat ca, reclamantul nu a probat dreptul de proprietate asupra garajului si asupra terenului aferent acestuia, astfel incat nu are legitimitate procesual activa de a solicita evacuarea paratului. 
Impotriva sentintei mai sus mentionate a formulat apel reclamantul S.I:, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invederand ca, in mod gresit instanta de fond a admis exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantului S.I. si a respins actiunea in evacuare formulata de acesta in contradictoriu cu paratul I.E.D., dupa cum, in mod gresit a admis cererea reconventionala formulata de paratul reconvenient I.E.D. si a constatat ca acesta a dobandit un drept de proprietate, prin uzucapiune, asupra imobilului situat in Harsova, str. T. nr.15, compus din garaj si teren aferent, in suprafata de 121,44 mp, hotararea instantei de fond fiind rezultatul aprecierii eronata a probelor administrate in cauza.
Astfel, s-a sustinut ca, desi suprafata de teren ce i-a fost vanduta si cu privire la care vanzatorul detinea titlu de proprietate este de 900 mp, suprafata ce a rezultat din masuratori este mai mare, fiind inclusa si cea despre care s-a apreciat ca reprezinta terenul aferent garajului iar in ceea ce priveste constructia cu destinatie de garaj, aceasta nu a fost inclusa in contract intrucat se afla in proprietatea Primariei.
Pe fondul cererii reconventionale s-a aratat ca, paratul reconvenient nu a probat ca a avut o posesie sub nume de proprietar, intrucat nu este inregistrat in evidentele fiscale, nu a achitat taxe si impozite sub acest titlu.
De asemenea, s-a evidentiat precaritatea titlului autorului sau, acesta avand doar folosinta garajului, in baza unui contract de inchiriere, aspect probat atat cu inscrisuri cat si cu martori precum si cu interogatoriul partilor.
S-a mai aratat ca posesia exercitata are un caracter discontinuu, atata vreme cat se recunoaste ca din anul 2004 i s-a interzis paratului reconvenient accesul la garaj, aspect sustinut si de catre martorii audiati in cauza.
Solutionand apelul, Tribunalul Constanta a pronuntat decizia civila nr. 319 din 18.06.2007, prin care a admis apelul declarat de reclamantul S.I. impotriva sentintei civile nr. 71/C din 7.03.2007 pronuntata de Judecatoria Harsova.
A fost schimbata in parte sentinta in sensul ca a fost respinsa ca nefondata, cererea reconventionala formulata de paratul reconvenient I.E.D. in contradictoriu cu reclamantul parat S.I.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei civile apelate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de apel a retinut ca paratul reconvenient nu a probat ca ar fi dobandit, prin uzucapiune, un drept de proprietate asupra terenului, in acelasi timp nu se poate retine ca ar fi dobandit un drept de proprietate asupra garajului, in considerarea calitatii sale de proprietar asupra terenului, fapt pentru care s-a respins cererea reconventionala.
In termen legal, impotriva deciziei civile nr. 319/18.06.2007 a declarat recurs paratul I.E.D., ca fiind nelegala si netemeinica.
Motiveaza recursul aratand ca instanta de apel a interpretat in mod gresit actul juridic dedus judecatii si a pronuntat o hotarare lipsita de temei legal admitand apelul reclamantului S.I.
Relateaza in continuare aratand ca in baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 261 din 24.03.2004 la B.N.P. P.E.R., reclamantul a cumparat de la A.T.O. un imobil compus din construtie si teren in suprafata de 900 m.p. (din acte, iar din masuratori 1026,15 m.p.).
Pentru suprafata de 900 m.p. vanzatoarea a fost pusa in posesie conform procesului-verbal nr. 6028 din 15.05.2002.
Cu prilejul intocmirii schitei cadastrale in suprafata de 900 m.p. a fost inclusa si suprafata de 31,58 m.p. pe care se afla edificat garajul, cumparat in prezent de recurent.
Aceasta suprafata de teren fiind inclusa in suprafata de teren cumparata de catre intimatul reclamant l-a determinat pe acesta sa-l actioneze in judecata pe parat si sa solicite evacuarea care a fost respinsa de catre instanta de fond si admisa cererea reconventionala formulata de parat, constatand ca este proprietarul terenului pe care s-a edificat garajul, ca efect al uzucapiunii asupra constructiei.
Instanta de apel in mod gresit a respins cererea reconventionala cu motivarea ca autorul paratului nu a exercitat o posesie asupra terenului  si privitor la constructie se prezuma ca este facuta de proprietarul terenului pe cheltuiala sa pana la proba contrara.
Martorii audiati in cauza la cererea recurentului au facut dovada ca autorul acestuia a exercitat asupra imobilului in litigiu o posesie continua, publica si sunt nume de proprietar, care a fost continuata de catre acesta.
Facand dovada ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1890 Cod civil a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate in sensul respingerii apelului si mentinerii hotararii pronuntate de instanta de fond.
Analizand decizia recurata in baza motivelor de recurs invocate, curtea constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele:
In sistemul Codului nostru civil, uzucapiunea este un mod originar de dobandire a proprietatii unui bun imobil, ca efect al exercitarii posesiunii utile asupra acestui bun un interval de timp determinat de lege.
Pentru dobandirea dreptului de proprietate imobiliara prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementata de art. 1890 Cod civil, este necesar sa fie indeplinite, cumulativ, doua conditii: posesia propriu-zisa sa fie utila, adica neviciata si sa fie exercitata neintrerupt timp de 30 de ani, indiferent daca posesorul este de buna credinta sau de rea credinta.
In acest sens, prin art. 1864 din Codul civil se prevede ca "orice prescriptie este fondata pe faptul posesiunii", posesiunea fiind "detinerea unul lucru sau folosirea de un drept exercitata _ de noi insine sau de altul in numele nostru".
Prin urmare, posesiunea juridica, adica aceea aparata de lege ca manifestare exterioara a unu drept consta atat in exercitarea in fapt asupra unor acte asupra bunului, cat si in posibilitatea de a exercita acele acte ca manifestare a pretentiunii existentei unui drept asupra bunului respectiv, fie sub forma dreptului de proprietate in intregul sau, fie sub forma unui atribut al acestuia.
Exercitarea in fapt a unor acte asupra bunului, adica simpla detentiune, poate avea loc in numele autorului insusi sau in numele altuia, in acest caz beneficiile posesiunii juridice apartinand celui a carui pretentiune se manifesta prin intermediul detentorului de fapt.
In conformitate cu art. 1847 cod civil "ca sa se poata prescrie, se cere o posesiune continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar".
In cauza dedusa judecatii, recurentul parat a solicitat in contradictoriu cu reclamantul si intervenientul sa se constate ca a dobandit un drept de proprietate, ca efect al uzucapiunii, asupra imobilului situat in Harsova, str. T., nr. 15, judetul Constanta, compus din garaj si teren aferent in suprafata de 121,44 m.p.
Din probele administrate in cauza existente la dosar rezulta ca autorul recurentului si dupa aceea el, nu au exercitat o posesie continua, publica si sub nume de proprietar asupra imobilului in litigiu.
Autorul sau si dupa aceea recurentul, au folosit garajul in baza contractului de inchiriere nr. 24/1973 incheiat cu Primaria Harsova, contract care este in vigoare si astazi, fapt ce rezulta din petitia inregistrata sub nr. 1222/2001 la Prefectura Judetului Constanta, inaintata de catre recurent.
Chiar in cuprinsul petitiei inaintate catre Prefectura Judetului Constanta, recurentul recunoaste existenta acestui contract de inchiriere, care este in derulare si in prezent.
Prin H.C.L. Harsova nr. 33/2001 imobilul in litigiu a fost trecut in proprietatea privata a orasului Harsova, motivat de faptul ca acesta este detinut de catre petitionar in baza unui contract de inchiriere.
In concluzie, recurentul exercitand posesia in numele altuia, respectiv al proprietarului (orasul Harsova) in calitate de detentor precar, nu poate beneficia de prevederile Codului civil privind uzucapiunea, oricat ar dura posesia sa.
In aceasta situatie, decizia recurata este legala si temeinica, motiv pentru care urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat de catre recurentul I.E.D.
Decizia civila nr. 36/C/11.02.2008