Legea nr. 10/2001. Imobil preluat in baza Decretului nr. 223/1974. Caracterul de bun comun al locuintei. Inaplicabilitatea regulii unanimitatii in situatia proprietatii codevalmase.

In cazul preluarii unui imobil conform Decretului nr. 223/1974, motivat de faptul ca sotii nu s-au mai intors in tara la expirarea vizei de sedere in strainatate, oricare dintre soti poate solicita restituirea bunului conform Legii nr. 10/2001, regula unanimitatii nefiind aplicabila in cauza.
Demersurile intreprinse de unul dintre soti conform Legii nr. 10/2001 au caracterul unui act de conservare a dreptului celuilalt sot.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta - sectia contencios administrativ - sub nr.1201/CA/2006 reclamanta T.C. a formulat contestatie impotriva dispozitiei nr.2097/07.07.2006 emisa de Primarul Municipiului Constanta.
In motivarea contestatiei reclamanta a aratat ca imobilul la care se refera dispozitia contestata a fost dobandit in timpul casatoriei sale cu T.G., astfel ca si ea este persoana indreptatita la restituire. Cu toate acestea, in dispozitia contestata nu i se analizeaza aceasta calitate, facandu-se referire in mod exclusiv numai la dreptul fostului sot si al fiicei sale.
Prin incheierea din data de 20.09.2006 instanta investita cu cererea reclamantei a constatat natura civila a cauzei si a dispus trimiterea acesteia sectiei civile a Tribunalului Constanta, spre competenta solutionare.
La sectia civila a acestei instante cauza a fost inregistrata sub nr.1913/118/2006 (nr.in format vechi 3530/2006), iar la termenul de judecata din 25.01.2007 reclamanta si-a precizat in scris actiunea, aratand ca solicita anularea dispozitiei nr.2097/07.07.2006 emisa de Primarul Municipiului Constanta, sa se constate ca are calitatea de persoana indreptatita si sa-i fie restituit in natura imobilul situat in Constanta, str. S. nr.44, cu motivarea ca acest imobil este bun comun prin efectul art.30 Codul familiei si nu are relevanta ca in actul de preluare a figurat numai sotul sau.
La solicitarea instantei, Primaria Municipiului Constanta a inaintat documentatia ce a stat la baza emiterii dispozitiei contestate, situatia juridica a imobilului in litigiu si relatii privind notificarile formulate de T.G. pentru acest imobil.
De asemenea, R.A.E.D.P.P. Constanta a comunicat contractul de inchiriere nr.185/08.09.2005 incheiat pentru imobilul in litigiu cu numitul I.G.
La termenul de judecata din 22.03.2007 instanta a dispus efectuarea unei expertize tehnice imobiliare avand ca obiectiv identificarea imobilului litigios.
Solutionand pe fond cauza, Tribunalul Constanta a pronuntat sentinta civila nr. 1189 din 21.06.2007 prin care a admis actiunea formulata de reclamanta T.C. in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Constanta.
A fost anulata dispozitia nr. 2097 din 7.07.2006 emisa de Primarul Municipiului Constanta.
A fost obligat paratul sa restituie reclamantei, in natura, imobilul situat in Con stanta, str. S. nr. 44, compus din teren in suprafata de 300 m.p. in acte (288,00 m.p. din masuratori) si constructie cu destinatie de locuinta, formata dintr-o camera si un antreu cu suprafata construita de 24,80 m.p., astfel cum a fost identificat in planul de amplasament anexa la raportul de expertiza tehnica imobiliara intocmit in cauza de ing. Bruma Eugen.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamanta are calitate de persoana indreptatita la restituirea imobilului in litigiu, care a fost preluat abuziv, neavand relevanta ca procedura in baza Legii 10/2001 a fost declansata de catre unul dintre soti intrucat nu opereaza regula unanimitatii la proprietatea comuna a cotelor, codevalmasul putand introduce singur actiune in revendicare impotriva tertului care are ca drept scop marirea patrimoniului comun, profitand implicit si celuilalt sot.
In termen legal, impotriva sentintei civile nr. 1189 din 21.06.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta a declarat apel Primarul Municipiului Constanta, apel care nu a fost motivat.
Examinand legalitatea sentintei apelate, in limita investirii, instanta constata urmatoarele:
Cu actul de vanzare-cumparare incheiat la data de 18.09.1969, reclamanta a facut dovada ca in timpul casatoriei, impreuna cu sotul sau T.G. au dobandit in proprietate un imobil compus din constructie si teren in suprafata de 300 m.p., situat in Constanta, str. S. nr. 44, judetul Constanta.
In baza deciziei nr. 433 din 1.09. 1977 emisa de fostul Consiliu Popular al judetului Constanta, conform Decretului 223/1974, s-a preluat fara plata si trecut in proprietatea statului imobilul in litigiu, proprietatea lui T.G., intrucat acesta fiind trimis in interes de serviciu pentru a naviga in apele internationale a refuzat sa se intoarca in tara.
In baza dispozitiilor art. 21 din Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reclamanta a notificat prin B.E.J. A.R. (notificarea cu nr. 7 din 14.05.2001) Consiliul Local al Municipiului Constanta, solicitand restituirea in natura a imobilului situat in Constanta, str. S. nr. 44, judetul Constanta.
Conform art. 23 din Legea 10/2001, primarul Municipiului Constanta a emis dispozitia nr. 2097 din 07.07.2006, prin care a respins cererea de restituire cu motivarea ca nu are calitatea de persoana indreptatita, intrucat imobilul a fost preluat de la T.G. si nu figureaza in actul de proprietate.
Aceasta decizie a fost contestata la Tribunalul Constanta, conform dispozitiilor art. 24 (31)1 din Legea 10/2001, dispozitie ce a fost anulata in baza sentintei civile nr. 1189 din 21.06.2007.
Acest imobil, cu contract autentificat a fost donat de catre T.G. fiicei sale T.C., contract care ulterior a fost desfiintat prin hotarare judecatoreasca, intrucat nu era proprietarul imobilului donat, acesta aflandu-se in proprietatea statului, conform Decretului 223/1974.
Potrivit dispozitiilor art. 3 (1) din Legea 10/2001 "sunt indreptatite, in intelesul prezentei legi, la masuri reparatorii constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent:
a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv a acestora".
Avand in vedere aceste dispozitii legale, se constata ca legiuitorul a urmarit sa inlature prejudiciile suferite de proprietar prin abuzurile savarsite de catre stat.
Reclamanta T.C. s-a legitimat procesual, ca fiind persoana indreptatita intrucat, impreuna cu sotul sau in timpul casatoriei, au dobandit imobilul in litigiu.
Nu are relevanta ca procedura de restituire a fost declansata de catre ea in numele sau, intrucat asa cum a retinut si instanta de fond, nu opereaza regula unanimitatii in cazul indiviziunii, indiferent de izvorul acestea si aceasta regula nu este aplicabila la proprietatea comuna a sotilor, codevalmasul putand introduce singur actiune in revendicare impotriva tertului, intrucat are ca scop marirea patrimoniului comun, profitand implicit si celuilalt sot.
Demersurile intreprinse de catre reclamanta pentru restituirea imobilului preluat abuziv de catre stat au caracterul unui act de conservare a dreptului celuilalt sot (care a decazut din drepturile sale intrucat nu a formulat notificare) urmand ca ulterior fostii soti (in prezent divortati) sa se desocoteasca intre ei pe calea dreptului comun, in cadrul unei actiuni de partaj.
Imobilul in litigiu, a carui restituire se solicita, a fost preluat abuziv de catre stat conform dispozitiilor art. 2 din Legea 10/2001.
Legea speciala nu defineste notiunea de "preluare abuziva", dar in art. 2 al.(1) se enumera situatiile juridice care constituie preluari cu acest caracter, astfel ca autoritatea competenta sa solutioneze notificarea reclamantei trebuie sa aprecieze daca situatia acesteia se incadreaza intr-unul dintre cazurile prevazute de text ; imobilul in litigiu, asa cum a retinut si instanta de fond, se incadreaza in art. 2 lit."f" din Legea 10/2001, fiind preluat de catre stat fara titlu valabil.
De altfel, textul art. 2 al.(1) lit."f" din lege conditioneaza caracterul abuziv al preluarii de imprejurarea ca statul nu a platit nicio suma de bani in schimbul imobilului.
Dispozitiile art. 2 al.2 din Decretul 223/1974, prevad trecerea in proprietatea statului fara plata a constructiilor care au apartinut persoanelor care au plecat in strainatate fraudulos sau fiind plecate in strainatate nu s-au inapoiat contravin dispozitiilor art. 36 si 12 din Constitutia Romaniei din anul 1965 si art. 17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, ratificata de Romania in decembrie 1955.
In speta de fata, aflandu-ne in prezenta unei preluari abuzive in mod corect instanta de fond a stabilit calitatea de persoana indreptatita a reclamantei la restituirea imobilului in litigiu.
In consecinta, hotararea instantei de fond prin care s-a admis actiunea si s-a anulat dispozitia Primarului Municipiului Constanta, cu obligarea acestuia sa restituire reclamantei imobilul in natura este corecta, urmand a fi mentinuta prin respingerea apelului ca nefondat.
Decizia civila nr. 35/C/11.02.2008