Legea nr. 10/2001. Imobil confiscat prin hotarare penala pronuntata in baza Legii nr. 284/1947. Caracterul abuziv al masurii. Consecinte.

2. Legea nr. 10/2001. Imobil confiscat prin hotarare penala pronuntata in baza Legii nr. 284/1947. Caracterul abuziv al masurii. Consecinte.

Avand in vedere contextul socio-economic in care a fost luata masura condamnarii autorului reclamantului si confiscarea averii acestuia (cota de ½ din imobilul in litigiu), dominat de politica de limitare a proprietatii private si restrangere a drepturilor si a libertatilor persoanelor prin masuri abuzive, inclusiv pe linia dreptului de proprietate, se retine ca masura a fost abuziva.
In consecinta, in conditiile abrogarii recursului in anulare, reglementat de Codul de procedura penala si a calificarii Legii nr.284/1947, ca fiind un act abuziv, ce nu poate constitui un titlu valabil al statului pentru detinerea bunurilor confiscate in temeiul lui, se retine ca Legea nr. 10/2001 este actul normativ care reglementeaza repararea prejudiciilor cauzate fostilor proprietari prin confiscarea  imobilelor proprietatea lor prin hotarari penale pronuntate in temeiul Legii nr.284/1947.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, sectia contencios administrativ, sub nr. 373/2005, instanta de fond a retinut ca la data de 28 octombrie 2005, C.I., a chemat in judecata Primarul Municipiului Constanta, solicitand anularea dispozitiei nr. 2044 din 8 iunie 2005, prin care a fost respinsa cererea de restituire a imobilului situat in Constanta, strada G.M. nr.33 si restituirea platii facuta catre stat pentru cumpararea a jumatate din propria locuinta.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca numitii D.D. si M. au dobandit cu contractul de vanzare-cumparare nr. 2695 din 22 noiembrie 1946 un teren in suprafata de 397,22 m.p., situat pe strada G.M. nr.33. Pe acest teren au construit un imobil cu parter si etaj conform autorizatiei nr. 6994/1947.
In anul 1960 a fost confiscata jumatate din avere printr-o hotarare penala, respectiv 198 m.p. teren si jumatate din constructie. In anul 1963 se construieste pe o parte din terenul confiscat (98 m.p.) un bloc de locuinte.
In anul 1975, proprietarii cumpara de la stat jumatatea de constructie confiscata (suprafata 59 m.p.).
Reclamantul mai arata ca este mostenitorul sotilor D. impreuna cu sotia sa, iar motivarea dispozitiei de respingere  nu poate fi primita (imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001), intrucat confiscarea a fost urmarea condamnarii lui D.D. pentru detinerea a 40 de monede din aur, in cauza fiind aplicabile prevederile art. 2 lit."b" din Legea nr. 10/2001.
In aparare, reclamantul mai invoca nerespectarea termenului de 60 de zile prevazut de lege pentru solutionarea notificarii si faptul ca unul din membrii comisiei ce au analizat cererea nu semneaza referatul, nefiind astfel de acord cu ce au semnat ceilalti membrii ai comisiei.
In sustinerea celor afirmate s-au depus inscrisuri.
La actiune reclamantul formuleaza completare, in sensul ca solicita daune morale pentru solutionarea cu intarziere a notificarii.
In aparare, parata Primaria Municipiului Constanta a depus intampinare prin care a invocat exceptia lipsei capacitatii sale de folosinta si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive. Totodata, parata a apreciat ca solutionarea cauzei revine sectiei civile a Tribunalului.
La actiune s-au depus noi precizari, reclamantul aratand ca intelege sa se judece cu Primarul Municipiului Constanta si nu cu Primaria Municipiului Constanta, iar actiunea a fost indreptata catre sectia civila a Tribunalului.
Prin incheierea din 3 noiembrie 2005 s-a constatat natura civila a cauzei, actiunea fiind inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, Sectia Civila, sub nr. 3399/2005.
Actiunea este inca o data precizata, reclamantul aratand ca solicita despagubiri de 100.000 lei pentru terenul de 98 m.p. ce nu poate fi restituit in natura, 50.000 lei pentru imobilul cumparat a doua oara, 10.000 lei - contravaloarea chiriei platita pentru propriul imobil intre anii 1960-1974.
In drept, actiunea este intemeiata pe prevederile art. 2 lit."b" din Legea nr. 10/2001 si pe art. 998 Cod civil.
Reclamantul a aratat inca o data ca intelege sa se judece in contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanta, precizarile au fost extinse prin inscrisul aflat la fila 7.
Fata de precizarea cadrului procesual pasiv, instanta a constatat ca au ramas fara obiect exceptiile invocate de catre Primaria Municipiului Constanta.
Pronuntand sentinta civila nr. 215 din 31 ianuarie 2006, instanta a disjuns capetele de cerere avand ca obiect pretentii si a declinat solutionarea acestora Judecatoriei Constanta, ramanand sesizata cu cererea de anulare a dispozitiei nr. 2044 din 08 iunie 2005 si plata de daune morale pentru solutionarea cu intarziere a notificarii. Recursul declarat impotriva hotararii de declinare a fost respins ca nefondat.
Prin sentinta civila nr.2026/24.10.2006 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata actiunea reclamantului, motivat de faptul ca imobilul nu se incadra in categoria bunurilor preluate abuziv, pentru care se acorda reparatii conform Legii nr.10/2001.
Prin decizia civila nr.94/C/14.03.2007, Curtea de Apel Constanta a admis apelul formulat de reclamantul C.I. si a desfiintat sentinta civila nr.2026/24.10.2006 pronuntata de Tribunalul Constanta, trimitand cauza spre rejudecare aceleasi instante.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut in esenta ca reclamantul are calitate de persoana indreptatita, conform art.3 din Legea nr.10/2001, pentru a solicita despagubiri pentru imobilul preluat abuziv de catre stat, acesta incadrandu-se in categoria imobilelor vizate de art.2 lit."h" din Legea nr.10/2001.
S-a mai retinut ca prima instanta, apreciind gresit ca reclamantul nu are calitate de persoana indreptatita la acordarea de masuri reparatorii conform Legii nr.10/2001, nu a  intrat in cercetarea fondului cererii, impunandu-se trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art.297 Cod pr.civila.
Recursul declarat de paratul Primarul Municipiului Constanta a fost admis de Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar prin decizia civila nr.5910/20.09.2007, s-a casat hotararea recurata si s-a trimis cauza aceleasi curti de apel pentru rejudecarea apelului.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie, a retinut ca instanta de apel a facut o gresita aplicare in cauza a dispozitiilor art.297 cod pr.civila, in sensul ca a desfiintat hotararea apelata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanta, desi aceasta instanta nu solutionase cauza pe exceptia lipsei calitatii reclamantului de persoana indreptatita la acordarea masurilor reparatorii conform  Legii nr.10/2001, ci pe fond, respingand contestatia formulata impotriva Dispozitiei nr.2044/8.06.2005 emisa de Primarul Municipiului Constanta, ca nefondata.
Dupa casarea cu trimitere, cauza a fost reinregistrata pe rolul Curtii de Apel Constanta sub nr.2927/36/2007.
Analizand legalitatea hotararii apelate, in raport cu criticile reclamantului, se constata apelul este fondat si urmeaza a fi admis pentru urmatoarele m considerente:
1. Critica ce vizeaza calitatea reclamantului de persoana indreptatita la acordarea de masuri reparatorii conform Legii nr.10/2001 si incadrarea imobilului confiscat in categoria imobilelor reglementate de art.2 din Legea nr. 10/2001, este fondata.
Spre deosebire de Legea nr.112/1995, care ni se infatiseaza doar partial ca o lege de reparatie, intrucat viza numai restituirea imobilelor cu destinatia de locuinta trecute in proprietatea statului sau a altor persoane juridice, cu titlu, Legea nr.10/2001 se inscrie in incercarea legiuitorului roman de a reglementa masuri reparatorii cat mai complete si mai adecvate proprietarilor, fostilor proprietari sau, dupa caz, mostenitorilor acestora, deposedati abuziv de statul roman in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Legiuitorul a fost preocupat sa acopere, pe cat posibil, toate situatiile de preluare a imobilelor de catre stat in perioada 1945 - 1989 si, astfel, sa repare prejudiciile cauzate proprietarilor privati, prin restituirea tuturor categoriilor de imobile preluate abuziv, dand astfel curs Rezolutiei nr. 1123/1997 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei.
Prin Rezolutia nr. 1123/1997 Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a recomandat Romaniei sa isi modifice legislatia in materie de bunuri confiscate si expropriere si, in special, Legile nr. 18/1991 si nr. 112/1995, in sensul de a prevedea posibilitatea restituirii acestor bunuri in integrum, in masura in care este cu putinta, iar in caz contrar, prin acordarea unor despagubiri echitabile.
In acest sens, art. 9 din Legea nr. 10/2001 consacra cu titlu de regula guvernatoare faptul ca "imobilele preluate in mod abuziv, indiferent in posesia cui se afla in prezent, se restituie in natura in starea in care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini", iar in masura in care restituirea in natura nu este posibila, se vor acorda despagubiri in conditiile reglementate de acelasi act normativ.
In cauza, se retine ca imobilul ce a facut obiectul notificarii reclamantului a fost proprietatea lui D.D. si M. conform actului autentic mr. 2695/1946 si a autorizatiei de constructie nr. 6994/1947, teren in suprafata de 397,22 m.p. si constructie, situate in Constanta, strada G.M. nr.33.
In urma condamnarii autorului reclamantului, prin sentinta penala nr. 386/1960 a Tribunalului Constanta pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 2-5 si 14 din Legea nr. 284/1947 pentru detinere si operatiuni cu aur, s-a dispus si confiscarea a jumatate din imobilul situat in Constanta, strada G.M. nr.33, ca masura complementara.
Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004, pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase in Romania, a consacrat in art. 26 alin.(1)2 caracterul abuziv al preluarilor de metale pretioase realizate in baza Legii nr. 284/1947, restituirea bunurilor confiscate prin hotarari penale urmand a fi realizata in temeiul legii, fara a mai fi necesara anularea hotararilor penale intr-o procedura penala.
Prin sentinta civila nr. 10476, pronuntata de Judecatoria Constanta la data de 18 octombrie 2004, in dosarul nr.12718/2003, ramasa definitiva si irevocabila, a fost admisa in parte cererea formulata de reclamantul C.I., in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin B.N.R. Bucuresti si B.N.R. Bucuresti si a fost obligat paratul Statul Roman prin B.N.R. Bucuresti la plata catre reclamant a contravalorii a 265,65 grame aur fin continut in 40 de monede din aur, calculata la pretul practicat de B.N.R. la data platii.
Desi legea speciala - Legea nr.10/2001 - nu defineste notiunea de preluare abuziva, in art.2 alin.(1) enumera situatiile juridice care constituie preluari cu acest caracter, astfel ca instanta investita cu solutionarea contestatiei prin care se invoca tocmai inexistenta unui titlu valabil de preluare a cotei de ½ din imobilul situat in Constanta, str. G.M. nr.33, trebuie sa aprecieze daca situatia reclamata se incadra intr-unul din cazurile prevazute de lege.
Prin urmare, se impune a se analiza conformitatea masurii confiscarii cotei de ½ din averea autorului reclamantului condamnat in temeiul Legii nr. 284/1947 pentru detinerea de metale pretioase si neinstrainarea lor catre stat in termenul prescris de lege, cu regimul constitutional de la acea vreme si cu tratatele internationale la care Romania era parte.
In cauza, confiscarea monezilor de aur si a imobilului proprietatea autorilor reclamantului de catre stat a fost justificata de incalcarea de catre acestia a disp.art.1 din Legea nr.284/1947, ce prevedea obligativitatea predarii catre stat, intr-un anumit termen, contra unui pret stabilit de lege si inferior valorii reale a bunurilor, a obiectelor din metale pretioase, fapta ce constituia infractiune conform art.38 din aceeasi lege.
Or, in conditiile in care textul Legii nr.284/1947, prevedea in mod imperativ obligatia de instrainare catre stat, intr-un anumit termen si la un pret predeterminat, fara a exista posibilitatea legala de instrainare catre un tert in urma negocierii pretului, nu se poate sustine ca stabilirea conduitei persoanei era atributul exclusiv al acesteia, iar preluarea nu a fost abuziva.
Referitor la preluarea imobilului prin aplicarea masurii complementare a confiscarii averii inculpatului D.D., se retine ca aceasta confiscare dispusa cu respectarea normelor de procedura penala in vigoare la acea data, capata o aparenta de legalitate, fara insa a se inlatura caracterul abuziv al masurii. Aceasta masura nu este conforma cu dispozitiile constitutionale de la acea vreme si nici cu dispozitiile Codului civil, care prevedeau ca proprietatea personala este ocrotita de lege si nimeni nu poate fi obligat sa cedeze proprietatea sa, afara numai pentru o cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire.
Avand in vedere contextul socio-economic in care a fost luata masura condamnarii autorului reclamantului si confiscarea averii acestuia (cota de ½ din imobilul in litigiu), dominat de politica de limitare a proprietatii private si restrangere a drepturilor si a libertatilor persoanelor prin masuri abuzive, inclusiv pe linia dreptului de proprietate, se retine ca masura a fost abuziva.
De altfel, prin Legea nr.501/2004, s-a statuat in mod expres ca Legea nr.248/1947 a fost un act abuziv, preluarea bunurilor in baza acestei legi avand un caracter abuziv.
In consecinta, in conditiile abrogarii recursului in anulare, reglementat de Codul de procedura penala si a calificarii Legii nr.284/1947, ca fiind un act abuziv, ce nu poate constitui un titlu valabil al statului pentru detinerea bunurilor confiscate in temeiul lui, se retine ca Legea nr. 10/2001 este actul normativ care reglementeaza repararea prejudiciilor cauzate fostilor proprietari prin confiscarea  imobilelor proprietatea lor prin hotarari penale pronuntate in temeiul Legii nr.284/1947.
Conform disp.art.2 lit."h" din Legea nr.10/2001, republicata, prin imobile preluate in mod abuziv, in sensul acestei legi se inteleg "orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art.6 alin.(1) din Legea nr.213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare".
Imobilul in litigiu se incadreaza in categoria imobilelor reglementate de art.2 lit."h" din Legea nr.10/2001,fiind preluat cu titlu - hotarare judecatoreasca, prin aplicarea masurii confiscarii averii - ca pedeapsa complementara autorului reclamantului intr-o procedura judiciara penala, dar aceasta masura are un caracter abuziv, fiind reglementata printr-o lege abuziva ce urmarea restrangerea si eliminarea dreptului de proprietate al persoanelor fizice asupra obiectelor din metale pretioase.
2. Conform disp.art.1 alin.(1), art.7 si art.9 din Legea nr.10/2001, solutionarea notificarilor depuse de persoanele indreptatite este guvernata de principiul prevalentei restituirii in natura a imobilelor preluate abuziv de catre stat.
Numai in ipoteza in care restituirea in natura nu mai este posibila, intrucat bunul nu mai exista sau a fost legal instrainat, entitatea investita cu solutionarea notificarii este obligata, conform art.10 si 26 alin.(1) din Legea nr.10/2001 sa acorde persoanei indreptatite in compensare, alte bunuri sau servicii, ori sa propuna acordarea de despagubiri, in conditiile legii speciale, privind regimul de stabilire si plata a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, in situatiile in care masura compensarii nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana indreptatita.
In cauza se retine din raportul de expertiza realizat la fond, ca dupa confiscarea cotei de ½ din averea autorului reclamantului, terenul in suprafata de 101,64 m.p. a fost afectat de constructia unui bloc de locuinte si de cale de acces la acest bloc, nefiind posibila restituirea lui in natura.
In conditiile in care nu este posibila restituirea in natura a terenului, iar Primarul Municipiului Constanta nu a facut reclamantului o oferta de compensare cu un alt teren, care sa fie acceptata de notificator, se constata ca sunt incidente in cauza disp.art.26 din Legea nr.10/2001, reclamantul fiind indreptatit pentru terenul in suprafata de 101,64 m.p. preluat abuziv la despagubiri, in conditiile Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Referitor la cota de ½ din constructia situata in Constanta, str.G.M. nr.33, ce a facut obiectul confiscarii, se retine ca prin contractul de vanzare-cumparare nr.695/06.03.1975 a fost instrainata de stat, prin Oficiul judetean pentru constructii si vanzare locuinte Constanta, autorului reclamantului D.D., cu suma de 39.460 lei.
Intrucat, constructia situata in Constanta, str. G.M. nr.33 constituia o singura unitate locativa, sotia autorului reclamantului detinand o cota de ½ din imobil, in coproprietate cu statul, D.D. a rascumparat de la stat cota de ½ ce ii fusese abuziv confiscata, achitand conform procesului verbal nr.20/19.09.1974, precum de 39460 lei.
Se retine in acest context, ca pentru repararea prejudiciului cauzat autorului reclamantului D.D. - prin confiscarea abuziva a cotei de ½ din constructie, conform art.26 din Legea nr.10/2001 reclamantul este indreptatit la despagubiri conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, despagubirea constand in valoarea actualizata cu indicele de inflatie a sumei 39.460 lei vechi platita de fostul proprietar, statului, in baza contractului de vanzare-cumparare nr.695/1975.
Pentru considerentele mai sus expuse, in baza art.296 cod pr.civila, se va admite apelul reclamantului si se va schimba in tot hotararea apelata, in sensul admiterii contestatiei si anularii Dispozitiei nr.2044/8.06.2005 emisa de Primarul Municipiului Constanta.
In baza art.26 din Legea nr.10/2001 constata ca reclamantul este indreptatit la masuri reparatorii pentru cota de ½ din imobilul situat in Constanta, str.G.M. nr.33, conform Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Obliga paratul sa emita dispozitie motivata cu propunere de despagubiri, in favoarea reclamantului C.I., conform celor mai sus mentionate.
Decizia civila nr. 28/C/01.02.2008