Contract de transport international de marfuri pe sosele. Prescriptie.

Contract de transport international de marfuri pe sosele. Prescriptie.

Pretentia reclamantului constand in plata contravalorii transportului efectuat si neplatit se incadreaza in disp.art.32 pct.1 lit.c din Conventia C.M.R., astfel ca termenul de prescriptie de un an incepe sa curga de la expirarea unui  termen de 3 luni de la data incheierii contractului de transport.

Reclamanta S.C. " H.B.S.T. " S.R.L. a chemat in judecata pe parata S.C. " P.M.G.S. " S.R.L., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta aceasta sa fie obligata la plata sumei de 5520 Euro la cursul in lei la data platii, reprezentand contravaloarea unui transport special sub acoperire, efectuat in favoarea paratei pe ruta Breda-Glasgow, in urma unei comenzi transmise la data de 8.11.2001 si 377,50 Euro reprezentand dobanda legala pentru neplata la timp a contravalorii transportului (417 zile intarziere la plata la data formularii actiunii), cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca a efectuat urmare comenzii acesteia, un transport pentru parata, a carei contravaloare nu a fost achitata, cu toate interventiile.
La termenul din 16.10.2003 parata a invocat prescriptia dreptului la actiune, solicitand respingerea actiunii reclamantei ca fiind prescrisa, avand in vedere ca termenul de un an prevazut de Conventia privind contractul de transport international de marfuri, conform art.32 a inceput sa curga de la data de 27.11.2001 si 28.11.2001 si se implineste la 28 si 29.11.2002, actiunea fiind formulata de reclamanta la 6.02.2003, deci cu depasirea termenului legal.
Prin sentinta civila nr.8493/COM/20.11.2003 Tribunalul Constanta a admis exceptia dreptului la actiune si a respins actiunea reclamantei, intrucat este prescrisa.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei este intemeiata, intrucat, data fiind situatia de fapt, din care rezulta ca intre reclamanta, in calitate de transportator si parata, in calitate de expeditor, s-a incheiat contractul de transport de marfuri pe sosele, astfel ca pretentiile reclamantei izvorasc din acel contract, in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.32 pct.1 din C.M.R., mai precis, art.32 pct.1 lit."a" conform carora, actiunile derivand din transporturile supuse acestei conventii se prescriu in termen de un an, care curge " in caz de intarziere, din ziua in care marfa a fost eliberata", raportate la imprejurarea ca marfa trebuia predata destinatarului la 26.11.2001, marfa fiind predata la 27 si 28.11.2001.
In consecinta, cum termenul a inceput sa curga la 28.11.2001 pentru primul transport si 29.11.2001 pentru cel de-al doilea transport, implinindu-se la 28 si respectiv 29.11.2002, dreptul la actiunea introdusa la 6.02.2003 este prescris.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta S.C. "H.B.S.T." S.R.L., criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica.
In motivarea apelului se arata ca in mod gresit prima instanta a considerat ca in cauza sunt incidente dispozitiile art.32 pct.1 lit."a" din Conventia C.M.R.                                   
(situatii de avariere, pierdere partiala, intarziere), titular al dreptului de a avea pretentii, deci calitatea de reclamanta ar fi avut-o beneficiarul transportului.
In cauza, in situatia in care s-a solicitat obligarea paratei intimate la plata contravalorii neachitate a transportului efectuat, sunt aplicabile dispozitiile art.32 pct.1 lit."c" din Conventia C.M.R., termenul de prescriptie incepand sa curga dupa 3 luni de la data incheierii contractului de transport.
Cum contractul de transport s-a incheiat la 8.11.2001, prin trimiterea comenzii, data de la care a inceput sa curga termenul de prescriptie de un an, este dupa trecerea celor 3 luni, respectiv data de 9.02.2002 si s-ar fi implinit pe data de 9.02.2003.
Cum actiunea a fost introdusa la data de 6.02.2003, aceasta a fost introdusa in termen.
In ce priveste efectuarea transportului cu intarziere, cele cateva zile sunt imputabile paratei intimate, astfel cum rezulta din faxul trimis la 14.11.2001 ora 1713, prin care au fost informati ca transporturile au fost retinute la granita dintre Ungaria si Austria, deci intregul program de transport a fost decalat.
Mai mult, se mai arata ca in cauza a intervenit si o recunoastere a obligatiei de plata a transportului, care are ca efect intreruperea cursului prescriptiei in temeiul art.32 pct.3 din Conventia C.M.R., raportat la art.16 lit."a" din Decretul nr.167/1958 privind prescriptia extinctiva, intrucat la 19.12.2001 intr-un telex intimata parata afirma ca " este de acord sa achite contravaloarea transporturilor chiar mai devreme decat cele 30 de zile specificate in comenzile noastre confirmate de dvs... ".
Apelul este fondat.
In cauza se constata ca intre parti raportul juridic obligational a luat nastere prin comanda intimatei parate urmata de efectuarea de catre apelanta reclamanta a transportului unor produse: prese mobile-semiremorca - pe ruta Breda-Glasgow, contractul de transport astfel incheiat fiind supus reglementarilor aduse prin Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sisele (C.M.R.) la care Romania a aderat prin Decretul nr.451/1972, situatie corect retinuta si de prima instanta.
In ce priveste termenul aplicabil pretentiilor apelantei intimate, se constata ca, gresit prima instanta a retinut incidenta dispozitiilor art.32 pct.1 lit."a" din Conventie si nu cele ale art.32 pct.1 lit."c", considerand dreptul la actiune ca fiind prescris.
Aceasta, deoarece din interpretarea teleologica si sistematica a art.32 din Conventie, care se refera la actiunile derivand din transporturile supuse acesteia rezulta ca, desi in toate cazurile avute in vedere de legiuitor, termenul de prescriptie este de un an, (singura exceptie dolul cand termenul de prescriptie este de 3 ani), ceea ce difera este termenul de cand prescriptia curge si care se considera ca incepand, la date diferite, in functie de reglementarile stricte de lege, functie de situatiile desemnate.
Astfel, actiunile carora li se aplica dispozitiile art.32 pct.1 lit."a" trebuie sa priveasca strict acele situatii prevazute, pretentiile ce urmeaza a fi valorificate decurgand din: "pierderea partiala, avarie sau intarziere", indiferent de catre cine sunt formulate cererile, termenul de un an curgand din ziua in care marfa a fost eliberata.
In caz de pierdere totala, termenul de un an nu se mai calculeaza din ziua cand marfa a fost eliberata, ci incepand cu a treizecea zi, dupa expirarea termenului convenit sau incepand de la a saizecea zi de la primirea marfii de catre transportator.
Asadar, actiunile formulate in temeiul art.32 pct.1 lit."a" si "b" trebuie in considerente sa se refere expres la aceste situatii, esential fiind obiectul cererii de chemare in judecata - pretentii din cazurile enumerate si desemnate de textul de lege, expuse, dupa cum s-a aratat, in considerente, de esenta fiind obiectul si nu titularul actiunii.
Actiunea reclamantului, pretentia sa (plata contravalorii transportului efectuat si neplatit) nu se incadreaza in situatiile sus descrise, ci in dispozitiile art.32 pct.1 lit."c" din Conventia C.M.R., "in toate celelalte cazuri", cand termenul de un an incepe sa curga, "incepand de la expirarea unui termen de 3 luni de la data incheierii contractului de transport".
In cauza, potrivit art.32 alin.1 lit."c" din Conventia C.M.R. termenul de prescriptie a inceput sa curga dupa 3 luni, respectiv de la data de 27.02.2002 si 28.02.2002, s-a implinit dupa un an de la acestea, respectiv 27.02.2003 si 28.02.2003, actiunea formulata si introdusa la 6.02.2003 fiind in termen.
In referire la solutiile depuse ca practica de intimata parata, se constata ca nu aduc argumente in favoarea sustinerilor acesteia, deoarece in cuprinsul lor se concluzioneaza ca termenul de prescriptie este de un an (si nu de 3 ani), sau ca nu se pot aplica regimuri diferite expeditorului sau transportatorului.
Asadar, termenul de prescriptie va fi de un an, diferita fiind insa data de la care el incepe sa curga, solutiile fiind expres desemnate de lege, retine Curtea.
Pentru aceste considerente, se constata ca gresit prima instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei, respingand astfel actiunea si in baza art.297 alin.ultim teza finala Cod procedura civila, apelul va fi admis, anulata sentinta si pe fond admisa actiunea reclamantei, cu aplicarea si a art.274 Cod procedura civila.

Decizia civila  nr.143/COM/22 aprilie 2004