Deschidere a procedurii insolventei. Plata de catre debitor a creantei creditorului care a solicitat deschiderea. Cerere pentru inchiderea procedurii ca ramasa fara obiect. Respingere

Curtea de Apel Cluj, Sectia comerciala si de contencios administrativ, decizia nr. 81 din 18 ianuarie 2010
 
Prin sentinta comerciala nr. 4462 din 29 octombrie 2009 a Tribunalului Comercial Cluj s-a admis cererea formulata de creditoarea SC S.S. SRL impotriva debitoarei SC T. SRL; s-a dispus deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei SC T. SRL, a fost numit administrator judiciar, s-a stabilit in sarcina debitoarei obligatia de a depune la dosarul cauzei actele si informatiile prevazute de art. 28 alin.1 din Legea nr. 85/2006, in termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca intre creditoare si debitoare au existat raporturi comerciale, care au fost dovedite prin incheierea unui contract in forma simplificata, constand in factura seria BYEO nr.7021978, ce atesta executarea de catre creditoare in favoarea debitoarei a unor manopere si vanzarea unor materiale a caror contravaloare totala a fost in cuantum de 56.466,95 lei.
Factura depusa la dosar de creditoare in sustinerea cererii de deschidere a procedurii este acceptata la plata, purtand semnatura si stampila debitoarei.
Aceasta factura dovedeste detinerea de catre creditoare a unei creante certe, lichide si exigibile, atata timp cat s-a acceptat de catre debitoare plata integrala a contravalorii acesteia, acceptare dovedita prin semnarea si stampilarea facturii si, in plus, exigibile, intrucat nu s-a stabilit intre parti un termen in cadrul caruia urmeaza sa fie facuta plata contravalorii facturii, rezultand per a contrario ca scadenta la plata este identica cu data emiterii facturii.
De altfel, existenta unei declaratii de creanta este dovedita si prin angajamentul de plata si graficul de esalonare a platii ce provin de la debitoare, inscrisuri conform carora debitoarea s-a obligat ca pana in luna decembrie 2009 sa achite integral o anumita creanta pe care o avea fata de creditoare.
Din cuprinsul graficului de esalonare instanta a retinut faptul ca debitoarea s-a obligat ca incepand cu luna iunie sa achite lunar cate 7.400 RON pana la sfarsitul lunii decembrie 2009, pentru stingerea unei creante in cuantum de 51.800 lei.
Graficul de plata nu face referire la factura a carei contravaloare s-ar impune a fi achitata, neindividualizand debitul, instanta considerand ca pentru dovedirea caracterului cert, lichid si exigibil al creantei invocate de creditoare se impune a fi luata in considerare factura depusa la dosar.
Chiar si in conditiile in care instanta ar avea in vedere graficul de esalonare a platii si angajamentul de plata asumat de debitoare, instanta ar aprecia ca aceasta nu face decat dovada recunoasterii de catre debitoare a cuantumului unui debit de 51.800 lei, atata timp cat nu exista la dosar o acceptare din partea creditoarei cu privire la termenele de plata si un acord al acesteia, care sa fi fost in sensul prelungirii scadentei in conformitate cu solicitarile debitoarei.
Creditoarea a sustinut ca angajamentul de plata nu a fost integral asumat de debitoare si ca aceasta ii datoreaza suma de 48.466,95 lei, suma ramasa neachitata din contravaloarea facturii nr.7021978/27.11.2008.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs debitoarea SC T. SRL solicitand admiterea acestuia, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei catre instanta de fond, iar in subsidiar solicita modificarea hotararii atacate in sensul respingerii cererii creditoarei ca fiind nelegala si ramasa fara obiect.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea prevederilor art. 921 Cod procedura civila, coroborate cu prevederile art. 89 alin 1, art 87 pct 2, art 91, art. 100 alin 2 Cod procedura civila, care reglementeaza procedura de citare a persoanelor juridice de drept privat.
Mai arata ca nu a primit nici o citatie in legatura cu cererea creditoarei, afland despre deschiderea procedurii in urma comunicarii notificarii expediate de administratorul judiciar numit in cauza, la data de 6 noiembrie 2009.
Dovada de indeplinire a procedurii de citare eventual existenta la dosarul cauzei este in mod vadit viciata, in sensul ca procedura nu a fost indeplinita.
In conditiile in care comunicarea actelor de procedura fata de o persoana juridica se realizeaza prin persoana desemnata cu primirea corespondentei, iar programul recurentei de functionare face posibila comunicarea sub semnatura si stampila la orice ora din zi sau noapte si in orice zi a saptamanii, singurul scenariu posibil pentru realizarea prin afisare a procedurii ar fi refuzul de primire al actelor de catre angajatul societatii recurente.
Ori, acest lucru ar trebui mentionat expres in cadrul dovezii de comunicare, la fel ca si cazul in care nu ar fi fost gasit nimeni la sediul societatii recurentei la data si ora prezentarii agentului procedural.
In raport de nerespectarea prevederilor legale in materia comunicarii citatiei si a actelor anexa acesteia, considera ca se impune potrivit prevederilor art. 304 pct 5, coroborat cu art. 312 alin 3, teza II, Cod procedura civila , cu atat mai mult cu cat nelegalitatea actelor de procedura a dus la lipsirea acesteia de posibilitatea pregatirii apararii fata de cererea creditoarei, cu atat mai mult de formularea contestatiei prevazute la art. 33, alin 2 Cod procedura civila.
Cat priveste fondul cauzei, se sustine, in esenta, ca cererea de deschidere a procedurii insolventei este neintemeiata intrucat societatea nu se afla in dificultate economica de natura a genera starea de insolventa, avand suficiente disponibilitati pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile, dovada fiind extrasele de cont aferente lunii octombrie-noiembrie 2009, balantele lunilor august si septembrie 2009, bilantul contabil; se sustine, de altfel, ca creanta creditoarei nu mai exista fiind achitata.
Se sustine, de asemenea, ca in urma analizei financiar-contabile a activitatii recurentei, realizata in termenii exigentei bancare in perioada actuala, a reusit in luna noiembrie sa reinnoiasca contractul de credit bancar pe care il are contractat cu BRD-GSG,SUCURSALA CLUJ.
Ori, decizia bancii de a ii reinnoi contractele de credit nu ar fi fost favorabila, daca rezultatele financiare ale societatii nu ar fi demonstrat, ca sunt o firma solvabila, capabila sa desfasoare activitati aducatoare de profit, astfel incat sa isi asume un asemenea contract.
Analizand recursul declarat de catre debitoarea SC T. SRL prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor art.304 si 3041C.pr.civ. prin raportate la art.8 din Legea nr.85/2006, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru urmatoarele considerente:
Demersul judiciar al creditoarei SC S.S. SRL vizeaza deschiderea procedurii insolventei debitoarei SC T. SRL pentru recuperarea unei creante in cuantum de 48.466,95 lei.
In scopul solutionarii cererii formulate de catre creditoare, instanta de judecata prin judecatorul-sindic a dispus citarea partilor potrivit art.87 si urm. C.pr.civ., art. 7 lit. b si art. 36 alin (1) din Legea nr. 31/1990, art. 22 si 23 alin (2) din Legea nr. 85/2006.
Inscrisurile existente la dosar releva imprejurarea ca debitoarei i-a fost comunicata citatia la data de 11 septembrie 2009, agentul procedural care a procedat la indeplinirea actului de procedura mentionand ca a procedat la afisarea actului pe usa principala a cladirii intrucat in lipsa destinatarului, a persoanelor insarcinate cu primirea corespondentei, etc. nu s-a putut afla cand cel citat poate fi gasit.
1. Potrivit art.921C.pr.civ., comunicarea citatiei si a altor acte de procedura nu se poate realiza prin afisare in cazul persoanelor juridice, precum si al asociatiilor sau societatilor care, potrivit legii, pot sta in judecata, cu exceptia cazurilor in care se refuza primirea sau daca se constata lipsa oricarei persoane la sediul acestora.
In speta, agentul procedural a procedat la afisarea citatiei expediate debitoarei mentionand ca nu a putut fi identificata nici o persoana care este abilitata de lege sa primeasca acest inscris.
Probele existente la dosar releva imprejurarea ca acest imobil nu este unul colectiv, cu mai multe apartamente astfel ca se poate sustine cu temei ca la data comunicarii actului de procedura cu debitoarea s-a constatat lipsa oricarei persoane la sediul acestora. Se poate observa, de asemenea, ca nu exista la dosar nici o proba care sa infirme consemnarile agentului procedural cu privire la motivul afisarii citatiei, cunoscut fiind ca acest act de procedura reprezinta un inscris oficial iar mentiunile efectuate in cuprinsul acestuia fac dovada deplina pana la declararea acestuia ca fiind fals.
Inscrisul depus in probatiune de catre debitoare in sustinerea afirmatiei potrivit careia la sediul acesteia functioneaza un hotel si astfel exista in permanenta o persoana la receptia acestuia nu poate conduce la concluzia ca procedura de citare nu este legal indeplinita cata vreme legalitatea mentiunilor efectuate de catre agentul procedural nu au fost anulate, sustinerile contrare ale debitoarei fiind nefondate.
Se poate conchide, asadar, analizand derularea procedurii insolventei, ca debitoarei i-au fost respectate toate drepturile si garantiile oferite de legiuitor si care reglementeaza dreptul la aparare, aceasta beneficiind de un termen apreciat ca fiind rezonabil pentru formularea apararilor sale.
Probele administrate in cauza releva imprejurarea ca judecatorul sindic, la termenul fixat pentru analizarea cererii creditoarei a apreciat ca in speta sunt indeplinite cerintele de admisibilitate a unei astfel de cereri cu consecinta deschiderii procedurii insolventei debitoarei.
2. Pentru solutionarea fondului litigiului se impun a fi lamurite urmatoarele probleme: daca exista o creanta a creditoarei care a solicitat deschiderea procedurii insolventei, daca exista o procedura colectiva impotriva debitoarei si daca debitoarea este in insolventa.
a. Dupa cum rezulta din probele existente la dosar, creditoarea, in temeiul raporturilor contractuale existente intre parti, a prestat unele servicii debitoarei SC T. SRL si a livrat, totodata o serie de bunuri in valoare totala de 56.466,95 lei iar pentru plata acestora a fost intocmita factura fiscala seria BYEO nr.7021978 din data de 27 noiembrie 2008; factura intocmita nu cuprinde un termen de plata astfel ca se poate sustine cu temei ca data emiterii este si termenul de plata a sumelor acolo inscrise.
Corespondenta comerciala derulata ulterior de parti evidentiaza imprejurarea ca acestea au stabilit o reesalonare a datoriei debitoarei potrivit graficului intocmit la data de 29 mai 2009, debitoarea obligandu-se sa respecte aceste noi termene.
Probele administrate in cauza releva imprejurarea ca debitoarea a achitat doar in parte suma datorata creditoarei astfel ca la data de 18 august 2009, creanta certa, lichida si exigibila a creditoarei era de 48.466,95 lei.
Datoria debitoarei fata de creditoarea SC S.S. SRL a fost achitata la data de 06 noiembrie 2009, ulterior datei deschiderii procedurii insolventei, iar plata a fost efectuata de catre societatea bancara ulterior momentului la care aceasta a fost notificata cu privire la situatia juridica a debitoarei (analizarea legalitatii platii efectuate excede prezentului cadru procesual, instanta de recurs nefiind investita in acest sens).
Manifestarea de vointa a creditoarei SC S.S. SRL ulterior achitarii datoriei de catre debitoare nu permite instantei sa retina exprimarea neechivoca a acesteia cu privire la renuntarea la judecata cererii de deschidere a procedurii insolventei debitoarei si, ca atare, in mod corect a statuat judecatorul sindic ca SC S.S. SRL este creditoarea debitoarei iar creanta acesteia intruneste cerintele art.3 pct.12 din Legea nr.85/2006.
b. Inscrisurile depuse in probatiune de catre administratorul judiciar al debitoarei releva fara echivoc imprejurarea ca procedura deschisa impotriva acesteia a devenit colectiva, ca exista cel putin 9 creditori iar pasivul este de 16.010.439,21 lei.
Probele administrate in cauza evidentiaza ca unii dintre creditori au renuntat la declaratiile de creante, insa, aceste declaratii (care nu poarta nici viza de inregistrare din dosarul de insolventa) nu sunt suficiente pentru a statua ca procedura debitoarei nu este colectiva, tabelul preliminar al creantelor debitoarei confirmand aceasta.
c. Raportul de activitate intocmit de catre administratorul judiciar al debitoarei arata faptul ca la data formularii cererii de deschidere a procedurii insolventei debitoarei, disponibilul acesteia, in numerar era de aproximativ 2000 lei, ca in lunile august-septembrie 2009 cuantumul creditarii societatii debitoarei de catre asociati este de 244.781,84 lei, ca aceasta operatiune de creditare a continuat si ulterior ( 400.000 lei in lunile noiembrie-decembrie), iar rezultatul net al exercitiului financiar aferent anului 2009 este pierdere ( de exemplu, -91.683 lei aferent lunilor august-septembrie 2009).
Coroborand toate aceste date economico-financiare ale debitoarei se poate conchide fara echivoc ca debitoarea se afla in insolventa astfel cum ea rezulta si din prevederile art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de catre debitoarea SC T. SRL ca fiind nefondat iar in temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 Legea nr.85/2006 il va respinge si va mentine in intregime hotararea recurata.
La adoptarea acestei solutii, Curtea a dat eficienta practicii Curtii Europene a Drepturilor Omului care statueaza ca autoritatile trebuie sa asigure aplicarea normelor cu claritate si o coerenta rezonabila pentru a evita posibila insecuritate juridica si incertitudinea pentru subiectele de drept vizate de masurile care insotesc aplicarea acestei solutii.
 De altfel, Curtea a statuat constant ca revine in primul rand instantelor nationale competenta de a interpreta legislatia interna, fiind vorba in special de reguli de natura procedurala, rolul sau limitandu-se la a verifica compatibilitatea cu Conventia a efectelor unei asemenea interpretari (Cauza Tejedor Garcia impotriva Spaniei, Hotararea din 16 decembrie 1997, Culegere de hotarari si decizii 1997-VIII, paragraful 31, p. 2.796). Cum Conventia nu isi propune sa garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective (Cauza Artico impotriva Italiei, Hotararea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decat daca cererile si observatiile partilor sunt intr-adevar "auzite", adica examinate conform normelor de procedura de catre tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligatia de a proceda la o examinare efectiva a motivelor, argumentelor si a cererilor de probatoriu ale partilor, cu exceptia aprecierii pertinentei (Cauza Van de Hurk impotriva Olandei, Hotararea din 19 aprilie 1994, seria A nr. 288, p. 19, paragraful 59, si Cauza Dulaurans impotriva Frantei, Hotararea din 21 martie 2000, Cererea nr. 34.553/1997, paragraful 33).