Iesire din indiviziune asupra pasivului comunitatii de bunuri. Contract bancar

      Prin cererea formulata de reclamantul C.C. acesta a chemat in judecata pe parata C.E. solicitand sa se dispuna obligarea paratei la plata solidara a ratei lunare a creditului in valoare de 10.000 lei contractat in cursul lunii iulie 2008.
Precizeaza reclamantul ca in cursul lunii iulie 2008 a contractat un credit de nevoi personale in valoare de 10.000 lei, bani pe care i-a investit in locuinta socrilor sai, pentru renovarea acesteia, motive pentru care apreciaza ca se afla in situatia de a suporta in solidar cu parata ratele aferente creditului, respectiv 1/2 din obligatiile de plata a creditului pentru fiecare dintre soti.
Se mai sustine de reclamant ca nu detine bunuri imobile comune.
De asemenea, precizeaza reclamantul ca in prezent nu mai este angajat cu contract de munca si singura care are un raport de munca stabil este sotia sa.
Cererea a fost intemeiata in drept pe disp.art.607 si urmatoarele C.pr.civ.
Parata C.E. a formulat intampinare, prin care a aratat ca nu este de acord  cu partajarea pasivului comunitatii de bunuri, mentionand ca suma de 10.000 lei contractata de reclamant nu a fost investita in renovarea locuintei parintilor paratei, astfel cum pretinde acesta, singura lucrare efectuata cu privire la aceasta locuinta constand in zugravirea camerei pe care cei doi soti au ocupat-o in timpul casatoriei, lucrare care a fost executata de un prieten al fratelui paratei in considerarea relatiilor de prietenie dintre acestia.
Se mai sustine ca banii obtinuti prin creditul de nevoi personale au fost cheltuiti de cei doi soti, avand in vedere ca o jumatate de an nu au avut serviciu, iar restul  a fost cheltuit cu ingrijirea, tratamentul si spitalizarea parintilor  paratului.
Parata C.E. a formulat si cerere reconventionala cu privire la partajul bunurilor comune aratand ca anterior casatoriei, in timpul relatiilor de concubinaj avute cu paratul au dobandit un autoturism marca Dacia 1310, care se afla in posesia paratului si al carui pret a fost achitat jumatate din veniturile celor doi concubini, iar cealalta jumatate din darul obtinut la nunta, mentionandu-se ca acestui autoturism i s-au adus mai multe imbunatatiri cu piese noi.
In consecinta reclamanta reconventionala solicita aducerea la masa bunurilor de impartit in cota de cate 1/2 fiecare, a autoturismului sus indicat si a urmatoarelor unelte: flex, bormasina, ferastrau mecanic, trusa de chei si prelungitor de 50 ml., toate aflate in posesia paratului.
Reclamantul C.C. a formulat intampinare la cererea reconventionala, prin care apreciaza ca nu se impune decat partajarea pasivului comunitatii de bunuri si nu a altor bunuri aratate de reclamanta, referindu-se la autoturismul Dacia 1310 care se afla in proprietatea unei cunostinte, care i-a permis reclamantului sa-l foloseasca, fara a dobandi vreodata proprietatea asupra acestui autoturism.
Relativ la celelalte unelte solicitate a fi partajate reclamantul mentioneaza ca acestea au o valoare mult mai mica decat toate celelalte bunuri electrocasnice achizitionate de reclamant si care au ramas in locuinta paratei.
Cu privire la impartirea pasivului comunitatii de bunuri reclamantul sustine ca toata suma de bani obtinuta prin creditul de nevoi personale a fost folosita pentru renovarea locuintei paratei, achizitionarea de mobilier pentru aceeasi locuinta, cat si a lemnelor de foc in valoare de 1000 lei, lucrari care au sporit valoarea bunului imobil si care nu au reprezentat o simpla zugraveala, dupa cum afirma parata.
Reclamantul considera ca si sustinerea paratei referitoare la folosirea banilor obtinuti prin credit pentru plata spitalizarii si tratamentului parintilor reclamantului este total falsa, lucru ce poate fi dovedit cu documentatia de la spitalul respectiv, cat si prin chitanta ce dovedeste ca mama reclamantului le-a trimis celor doi soti o suma de bani prin mandat postal in aceeasi perioada invocata de parata ca fiind perioada in care parintii reclamantului au fost spitalizati.
Ca urmare reclamantul solicita respingerea cererii paratei de a se aduce la masa bunurilor de partajat autoturismul indicat de parata, iar referitor la cererea de partajare a uneltelor respective a solicitat achitarea taxei judiciare de timbru legale.
Analizand actele si lucrarile dosarului  sub aspectul cererii de partajare a bunurilor comune formulate de reclamantul C.C. impotriva fostei sale sotii C.E., cat si cererea reconventionala formulata de aceasta din urma, sub aspectul probelor administrate si al dispozitiilor legale incidente in cauza, instanta a retinut:
Reclamantul C.C. s-a casatorit cu parata C.E., casatorie desfacuta prin hotarare judecatoreasca in cursul anului 2009.
       Prin contract de credit bancar reclamantul C.C. a contractat cu titlu de imprumut suma de 10.000 lei pentru "nevoi personale nenominalizate", pentru o perioada de 48 de luni, incepand cu data de 09.07.2008 pana la data de 09.07.2012, dupa cum rezulta din clauzele contractuale .
       Suma imprumutata este restituita prin plata unei rate lunare in cuantum de 256,03 lei, potrivit desfasuratorului ratelor lunare aferent contractului de credit .
       Dupa cum afirma chiar reclamantul in cuprinsul cererii de chemare in judecata suma de 10.000 lei obtinuta prin respectivul contract de credit a fost cheltuita de cei doi soti pentru amenajarea locuintei parintilor paratei, unde acestia au locuit pe parcursul desfasurarii relatiilor de casatorie, camera pe care au compartimentat-o in doua incaperi prin edificarea unui zid despartitor din rigips, au montat o usa, au zugravit-o, au achizitionat obiecte de mobilier si electronice, astfel cum dovedesc facturile depuse in fotocopii la dosar, cat si declaratia unei martore .
       Intr-adevar, acest credit contractat de reclamant in timpul casatoriei reprezinta o datorie comuna a celor doi soti, potrivit art. 32 lit. c Cod familiei, constituind obligatii contractate de un sot pentru indeplinirea nevoilor obisnuite ale casatoriei.
       Insa sumele de bani astfel obtinute au trecut, ca efect al subrogatiei reale u titlu particular, in bunurile achizitionate, cat si in lucrarile de imbunatatiri efectuate de cei doi soti la imobilul proprietatea unor terti, regasindu-se astfel in respectivele obiecte de mobilier si electronice, bunuri care pot fi solicitate de reclamant a fi partajate, intrucat fac parte din comunitatea de bunuri dobandite in timpul casatoriei.
       Cu privire la contravaloarea lucrarilor de imbunatatiri efectuate de cei doi soti la imobilul parintilor paratei, sotii au dobandit un drept de creanta, in baza accesiunii imobiliare artificiale, fiind indreptatiti sa solicite contravaloarea materialelor si muncii inglobate in aceste lucrari, potrivit art. 494 alin.3 Cod civil.
       Desi parata a sustinut initial prin intampinarea depusa ca sumele de bani respective nu au fost investite in renovarea locuintei ce a constituit domiciliul comun al sotilor, ci au fost cheltuite in intregime o parte de cei doi soti, care nu au avut loc de munca o perioada de timp, iar o parte cu ingrijirea si tratamentul parintilor reclamantului, aceasta afirmatie a paratei este contrazisa chiar prin raspunsurile date la interogatoriu de aceasta, prin care parata sustine o varianta noua a modalitatii de cheltuire a banilor respectivi, aratand ca intreaga suma de bani a fost cheltuita doar de reclamant in interes personal.
       De altfel, aceasta incongruenta a pozitiei procesuale a paratei a fost combatuta prin chitanta din care rezulta ca la data mentionata mama reclamantului i-a trimis personal  paratei suma de 1000 lei prin mandat postal, ceea ce nu sustine apararea paratei in sensul ca a sprijinit material familia parintilor reclamantului. Insa, la randul ei, si aceasta expediere a respectivei sume de bani nu este recunoscuta de parata, fara ca aceasta sa prezinte vreo justificare a atitudinii sale.
       In ceea ce priveste obiectul cererii principale, prin care reclamantul solicita a fi suportate in mod solidar ratele creditului contractat in cursul casatoriei, instanta apreciaza ca aceasta solicitare nu este intemeiata, in conditiile in care reclamantul se poate indrepta cu cerere de partajare a bunurilor in care se regasesc respectiva suma de bani, dupa cum s-a mentionat anterior, iar, pe de alta parte, solidaritatea pasiva nu se prezuma, ea constituind o exceptie de la regula de drept comun a divizibilitatii datoriei, ea trebuie sa fie stipulata expres, potrivit art. 1041 Cod civil.
       Pe de alta parte, in aceasta modalitate reclamantul incearca o modificare a clauzelor contractului de credit bancar, prin introducerea unui nou debitor si a acestei solidaritati pasive, care, de altfel, functioneaza ca o garantie a executarii creantei creditorului bancar, care, in situatia in care unul dintre cei doi debitori obligati solidari este in imposibilitatea executarii obligatiei de plata s-ar putea indrepta impotriva celuilalt debitor solidar pentru intreaga datorie.
       Pentru cele ce preced, va fi respinsa in principiu cererea principala a reclamantului privind obligarea in solidar a paratei de a plati ratele lunare ale creditului bancar contractat in timpul casatoriei celor doi.
       Relativ la cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala C.E., prin care aceasta a solicitat aducerea la masa bunurilor de impartit in cota de cate 1/2 fiecare, a autoturismului marca Dacia 1310, care se afla in posesia paratului si al carui pret a fost achitat jumatate din veniturile celor doi concubini, iar cealalta jumatate din darul obtinut la nunta si a urmatoarelor unelte: flex, bormasina, ferastrau mecanic, trusa de chei si prelungitor de 50 ml., toate aflate in posesia paratului, instanta retine:
       La data de 31 martie 2008 autoturismul marca Dacia 1310 a fost instrainat de un tert fratelui paratului, dupa cum rezulta din inscrisul sub semnatura privata intitulat "proces-verbal de vanzare-cumparare" .
       Ca urmare, reclamanta reconventionala nu a dovedit achizitionarea acestui autoturism de catre ea si sotul ei, chiar daca autoturismul se afla in folosinta efectiva a paratului reconventional.
       Referitor la celelalte scule ce fac obiectul cererii reconventionale, achizitionarea acestora a fost facuta la data de 06 iulie 2007 , fiind dovedita prin factura emisa de SC Praktiker Romania SRL  si de chitanta aferenta, din care rezulta ca la data sus-mentionata paratul reconventional a cumparat 3 scule "Ski" in valoare de 349,90 lei, un prelungitor in valoare de 169,90 lei, iar prin raspunsurile la interogatoriu date de paratul reconventional acesta a recunoscut existenta in posesia sa a celor trei scule, care reprezinta un flex, bormasina si ferastrau mecanic , mai putin a trusei de chei.
       Cum existenta acestei truse de chei nu a fost dovedita prin alte mijloace de proba, instanta va retine in masa bunurilor comune cele trei scule anterior aratate si prelungitorul de 50 ml, aflate in posesia paratului reconventional, cu cotele de 50% pentru fiecare sot.
       Pentru cele ca preced, va fi respinsa in principiu cererea principala formulata de reclamantul C.C. si va fi admisa in principiu in parte cererea reconventionala formulata de reclamanta reconventionala C.E., urmand a se retine la masa bunurilor comune de partajat cele trei scule marca "Ski", respectiv un flex, bormasina si ferastrau mecanic, cat si prelungitorul de 50 ml, cu cota de 50 % pentru fiecare parte.
       Cu privire la partajarea acestor bunuri comune instanta va face aplicarea dispozitiilor art. 6739 Cod proc. civila, in sensul ca ea se va dispune in functie de evaluarea bunurilor, cat si de optiunile partilor.