Cerere de liberare provizorie sub control judiciar - aspecte formale si verificarea subzistentei temeiurilor arestarii preventive

     Cerere de liberare provizorie sub control judiciar - aspecte formale si verificarea subzistentei temeiurilor arestarii preventive

      Prin Sentinta nr.19/03.08.2011 Judecatoria C-lung Mold. a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de CCN ca nefondata, constatand urmatoarele: Prin incheierea nr. 18 din data de 26 iulie 2011, Judecatoria Campulung Moldovenesc a admis propunerea formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Campulung Moldovenesc si in consecinta a prelungit durata masurii arestarii preventive a inculpatilor: CI si CCN, pe o perioada de 30 de zile, incepand cu data de 18 august 2011 si pana la data de 16 septembrie 2011, inclusiv si SV, pe o perioada de 30 de zile incepand cu data de 2 august 2011 si pana la data de 31 august 2011, inclusiv.
      Cu privire la cererea de liberare provizorie formulata de petentul CI, arestat preventiv, instanta constata ca, desi formal aceasta intruneste conditiile prevazute de lege pentru admiterea ei (prevazute de art. 1606 si de art. 1602 din Codul de procedura penala), fata de ansamblul actelor din dosarul de urmarire penala si al probelor administrate pana in prezent aceasta nu este intemeiata.
      Astfel, la analiza cererii de liberare provizorie, instanta trebuie sa aiba in vedere si natura si gravitatea faptelor savarsite, aspectul daca temeiurile arestarii subzista, simpla indeplinire formala a conditiilor prevazute de lege neputand duce automat la admiterea acesteia.
      Ratiunea liberarii provizorii consta in garantarea libertatii individuale in procesul penal si presupune adoptarea unei masuri care, fara a fi privativa de libertate, poate asigura desfasurarea normala a procesului penal, in conditiile in care se apreciaza ca, desi temeiurile pentru luarea masurii arestarii preventive subzista, totusi, datorita unor temeiuri legate de persoana inculpatului si de circumstantele cauzei, nu mai este necesara privarea de libertate, preventia putand fi realizata prin restrangerea unor drepturi. Institutia de drept procesual penal a liberarii provizorii isi pastreaza caracterul provizoriu si facultativ, ea nereprezentand un drept al invinuitului sau inculpatului, ci o vocatie a acestuia, in cazul in care instanta, in urma evaluarii faptei pretins a fi savarsita si a datelor ce caracterizeaza persoana inculpatului, ar concluziona cu privire la temeinicia cererii.
      Or, in cauza instanta constata ca temeiul luarii si mentinerii arestarii preventive fata de inculpat a fost cel prevazut de art. 148 lit. a si f din Codul de procedura penala,  in sensul ca  pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita de inculpat este mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea acestuia in libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publica.
      Ceea ce are de verificat judecatorul investit cu solutionarea cererii de liberare provizorie vizeaza analiza modului in care scopul masurii preventive poate fi atins si prin liberarea provizorie. De aceea, institutia liberarii este subsumata mai mult interesului bunei desfasurari a procesului penal decat interesului societatii de a se apara de prezenta inculpatului liber.
      In lipsa unei definitii legale a notiunii de "pericol concret pentru ordinea publica", instanta interpreteaza sensul acestei notiuni prin referire la dispozitiile reglementarilor internationale care garanteaza drepturile persoanei. Pornind de la reglementarile internationale si constitutionale care reglementeaza libertatea persoanei, instanta apreciaza ca lasarea in libertate a inculpatului afecteaza in mod real ordinea publica, intr-o masura suficienta pentru a justifica privarea de libertate a acestuia si implicit respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
      Astfel, circumstantele reale ale savarsirii faptelor, precum si circumstantele personale ale inculpatului, conduc la concluzia ca temeiurile care au stat la baza luarii masurii arestarii preventive subzista si in prezent.
      Instanta retine ca inculpatul nu a recunoscut savarsirea faptelor ce i se pun in sarcina, aratand ca, in perioada respectiva a fost plecat in strainatate.
      Din analiza probatoriului administrat in faza de urmarire penala, instanta retine ca, exista indicii temeinice ca inculpatul a savarsit faptele pentru care este cercetat, respectiv distrugere, furt calificat si asociere in vederea savarsirii de infractiuni. Fata de inculpati s-a inceput urmarirea penala pentru: asocire pentru savarsirea de infractiuni prevazut de art.323 din codul penal; furt calificat prevazut de art.208, 209 lit.g,i cod penal cu aplic.art.41 alin.2 cod penal si distrugere prevazuta de art.217 alin.1 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal si 37 lit.b cod penal ( in total un numar de 25 de fapte ).
     Si la acest termen de judecata, ca si anterior, inculpatul CI a negat savarsirea faptelor ce li se pun in sarcina, cu exceptia celei in care a fost surprins in flagrant de catre organele de politie.
Cu referire la datele personale ale inculpatului,  instanta retine ca, din fisa de cazier judiciar a inculpatului rezulta faptul ca acesta a fost condamnat de 14 ori pentru savarsirea aceluiasi tip de infractiuni, respectiv furt calificat, precum si a altor infractiuni grave (conducere fara permis, violare de domiciliu), iar raportat la faptele pentru care s-a pus in miscare actiunea penala, inculpatul se afla atat in stare de recidiva postcondamnatorie cat si in stare de recidiva in stare de recidiva postexecutorie, nefiind la primul impact cu legea penala. Din imprejurarea ca inculpatul incearca sa-si castige existenta prin furt, din imprejurarea ca acesta nu are un loc de munca din care sa isi asigure mijloacele de subzistenta, nu urmeaza cursurile vreunei scoli si nici nu rezulta in vreun fel ca ar putea fi sprijinit de familie, instanta considera ca aplicarea unui control judiciar prin masura liberarii conditionate, nu poate avea vreo eficienta, din contra, o eventuala admitere a cererii putand pune in pericol desfasurarea in continuare a cercetarilor penale.
Deosebit de cele mai sus mentionate, instanta apreciaza ca modul de operare folosit de inculpat, faptul ca acesta s-a asociat cu alte persoane in vederea savarsirii de infractiuni,  denota o periculozitate sporita, iar lasarea sa in libertate nu garanteaza ca nu va actiona intr-o maniera identica pentru a-si atinge scopul si ar constitui un pericol concret pentru ordinea publica si pentru finalizarea in bune conditii a urmaririi penale. Prin urmare, in speta nu exista nici temeiuri legate de persoana inculpatului si de circumstantele cauzei, care sa justifice ca nu mai este necesara privarea de libertate a acestuia.
      Instanta isi formeaza astfel convingerea ca lasarea inculpatului in libertate ar crea pericolul ca acesta sa mai savarseasca infractiuni de acelasi gen intrucat nu a manifestat nici o retinere in a-si procura mijloacele de subzistenta din savarsirea de fapte penale, desi fusese anterior condamnat pentru fapte similare.
      In aceste conditii instanta apreciaza ca admiterea cererii de liberare provizorie formulata de petent ar duce la deturnarea scopului in care s-a dispus initial masura arestarii preventive fata de inculpat, cu ingreunarea desfasurarii judecarii cauzei, care are ca finalitate tragerea la raspundere penala a petentului pentru fapta pentru care a fost trimis in judecata in masura in care se va stabili vinovatia acestuia.
      Fata de cele expuse, in  baza art. 1608a alin.6 raportat la art.1602 din Codul de procedura penala, instanta a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ca nefondata.