plangere contraventionala - regimul circulatiei pe drumurile publice

      Prin cererea inregistrata pe rolul instantei la data de 13.10.2008 sub nr. 4323/204/2008, urmare a declinarii de la Judecatoria Ploiesti, petentul  VI a formulat plangere impotriva procesului verbal de contraventie seria xxxxxx.
       In motivarea plangerii, petentul a sustinut ca procesul verbal este nelegal si netemeinic.
       In drept, a invocat OG2/2001
       Prin intampinare formulata, intimatul a solicitata respingerea plangerii, fapta fiind inregistrata cu aparatul radar, iar procesul verbal indeplineste toate conditiile de legalitate, de fond si forma.
       In dovedirea sustinerilor, instanta a incuviintat partilor proba cu inscrisuri si martori, fiind depuse la dosar procesul verbal de contraventie, plansa foto, buletinul de verificare metrologica, adresa BRML, atestatul operatorului radar, cazierul auto al petentului. Instanta a incuviintat proba testimoniala petentulu, dar, in conditiile in care acesta nu a indicat numele si domiciliul martorului si nici nu a asigurat prezenta acestuia in sedinta, in temeiul art. 186 C.pr.cv, instanta l-a decazut din dreptul la proba.
      Analizand cauza, prin prisma probelor administrate, instanta retine urmatoarele:
      Prin procesul verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria xxxxx, petentul  VI a fost sanctionat contraventional potrivit prevederilor art. 102 alin.3 din OUG nr. 195/2002, retinandu-se ca, in data de 19.08.2008, a condus auto pe DN 1 si a fost inregistrat cu aparatul radar circuland cu o viteza de 163 km/h in localitate (+63 km).
      Prin plangerea formulata petentul a sustinut ca procesul verbal este nelegal si netemeinic fara a indica si care sunt normele legale incalcate la incheierea procesului verbal si fara a face in vreun fel dovada ca aspectele retinute de agentii de politie sunt vadit neintemeiate.
1. Verificand in conformitate cu dispozitiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiei contestat, instanta retine ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor legale incidente, neexistand cazuri de nulitate ce ar putea fi invocate din oficiu si neputand fi retinut nici unul din motivele de nelegalitate invocate de petent.
      2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanta urmeaza a efectua analiza procesului - verbal contestat atat prin prisma normelor interne, cat si a normelor internationale. Astfel, avand in vedere jurisprudenta CEDO aplicabila in baza art. 6 din Conventie, desi si contravenientul se bucura de prezumtia de nevinovatie, petentul trebuie sa faca dovada contrarie celor consemnate in procesul-verbal in situatia in care probele administrate de organul constatator pot convinge instanta in privinta vinovatiei "acuzatului" dincolo de orice indoiala rezonabila asa cum a stabilit Curtea Europeana in mod constant in jurisprudenta sa.  Astfel si in cauza Neata c. Romaniei din noiembrie 2008, Curtea Europeana a respins cererea de condamnare a Romaniei ca inadmisibila, retinand ca instantele interne nu au asteptat din partea reclamantului sa rastoarne prezumtia de legalitate si de temeinicie a procesului-verbal litigios prin raportarea probei contrare la expunerea faptelor stabilite prin procesul-verbal (a contrario, Anghel c. Romaniei, par. 58 si 59). Dimpotriva, printr-o procedura care respecta principiul contradictorialitatii, instantele nationale au confirmat procesul-verbal de contraventie, pe baza de probe considerate de ele ca pertinente si suficiente si prin hotarari amplu motivate in fapt si in drept. Astfel, Curtea insasi nu a distins niciun element arbitrariu in dosar. Curtea Europeana a apreciat ca "nimic nu dovedeste, astfel cum sustinuse reclamantul, ca jurisdictiile sesizate cu judecarea plangerii ar fi avut idei preconcepute cu privire la vinovatia acestuia: instantele nu par in niciun caz a fi decis dinaintea verdictului ori fara a-si fi confirmat de-a lungul judecatii temeinicia procesului-verbal intocmit de politist. In cadrul procedurii in cauza, jurisdictiile investite cu examinarea plangerii reclamantului au admis toate cererile prin care acesta intelegea sa-si dovedeasca nevinovatia si, in special, au admis toate cererile de audiere a martorilor in aparare, ale caror declaratii au fost consemnate si depuse la dosar". Simplul fapt ca instantele au identificat incoerente si contradictii in declaratiile acestor martori si ca au decis, motivat (a contrario, Anghel anterior citata, par. 62), sa nu le confere credibilitate si sa se sprijine mai degraba pe declaratiile martorilor care semnasera procesul-verbal de contraventie, nu este de natura a vicia procedura prin inechitate sau arbitrariu. Pentru aceste motive, Curtea Europeana a respins cererea de condamnarea a Romaniei ca inadmisibila.
      In prezenta cauza, instanta constata ca intimata a facut dovada temeiniciei procesului-verbal nu prin simple declaratii ale unor persoane, ci chiar prin mijloacele tehnice omologate si verificate metrologic.
       instanta constata ca si prin aplicarea marjei de eroare prevazuta de Normele de metrologie legal emise de BRML., fapta intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 102/3/e din OUG 195/2002, limita legala de viteza fiind depasita cu mai mult de 50 km/h (163*4:100= 6,52; 163 - 6,52-100 = 56,48 km/h).
      instanta retine ca nu sunt incidente nici dispozitiile art. 4 din NML conform carora masuratorile efectuate cu ajutorul cinemometrelor nu pot fi utilizate ca probe numai daca:
      1.  nu au fost respectate dispozitiile 4.1.....4.3, privind intretinerea, transportul, calitatea operatorului radar, verificarea metrologica, marcarea, sigilarea, manipularea aparatelor, situatie care nu poate fi retinuta in prezenta cauza, intimata facand dovada clara a acestor elemente cu atestatul operatorului radar, buletinul de verificare metrologica.
   2. daca cinemometru este destinat numai utilizarii in regim stationar, iar masuratorile au fost efectuate cu cinemometrul in miscare, ceea ce nu este cazul, aparatul Python II cu care s-au facut inregistrarile in cauza fiind destinat utilizarii atat in regim stationar cat si regim miscare conform certificatul de aprobare de model
   3.  numai daca, in momentul masurarii, in raza de masurare a aparatului se deplaseaza simultan mai multe masini, iar autovehiculul vizat nu poate fi pus clar in evidenta, ceea ce, de asemenea, nu este cazul, din printul radar observandu-se foarte clar auto cu numarul de inmatriculare  xxxxx
       3. Intrucat pe parcursul judecatii contravenientul nu a facut in niciun fel dovada existentei unei alte situatii de fapt decat cea mentionata in procesul verbal de contraventie si intrucat in cauza nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate a procesului verbal contestat, instanta constata ca intimata a facut dovada vinovatiei contravenientului, justificandu-se si sanctiunea aplicata.
       Nu s-ar putea sustine ca fapta retinuta in sarcina petentului are un grad de pericol social redus, fiind vorba de conducerea cu o viteza de 163 de km/h,  agentul constatator aplicandu-i petentului o amenda orientata spre minimul prevazut de lege pentru fapta savarsita.
       De asemenea, instanta apreciaza ca si aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune in cauza.
       Astfel, desi OUG 195/2001 prevede obligativitatea aplicarii automate a pedepsei complementare a suspendarii dreptului de a conduce, instanta constata ca si aceasta sanctiune trebuie sa fie supusa unei operatiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 care prevede ca "sanctiunea stabilita trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite", text in care nu se face nici o distinctie dupa cum ar fi vorba de sanctiuni principale sau sanctiuni complementare.
       De asemenea, si sanctiunile complementare trebuie supuse controlului judecatoresc conform art. 34 din OG 2/2001 si conform art. 6 si art 7 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in conditiile in care Curtea Europeana a considerat ca pana si sanctiunea complementara a punctelor de penalizare care poate fi aplicate in materie contraventionala are caracter "penal" in sensul art. 6 si art. 7 din Conventie (cauza Malige c.Frantei 68/1997/852/1059, Hotararea din 23.09.1989). Astfel Curtea a apreciat ca sanctiunea punctelor de penalizare, desi in dreptul francez are caracter administrativ, in plan conventional are caracter penal atata timp cat poate sa duca, la acumularea unui anumit numar de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce. Or dreptul de a conduce este foarte util in viata de zi cu zi si in viata profesionala, astfel ca, desi aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sanctiuni penale.
       In aceste conditii, aplicand aceleasi principii la dreptul intern, cu atat mai mult sanctiunea complementara a suspendarii dreptului de a conduce, are un caracter "penal" in sensul Conventiei, astfel ca aplicarea acestor sanctiuni nu se poate dispune automat fara a putea fi supuse controlului instantelor (Malige c. Frantei), iar instanta are dreptul, si in conditiile art. 31 din OG 2/2001, sa verifice si modul de individualizare a acestei sanctiuni.
       In prezenta cauza, astfel cum aratam si mai sus, aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii dreptului de a conduce se impune avand in vedere limita cu care petentul a depasit viteza legala (163 de km/h - care reprezinta de fapt, viteza legala pe acel sector de drum + mai mult de jumatate din aceasta viteza legala, mai mult si decat viteza pe autostrada), dar, mai ales, avand in vedere atitudinea petentului care in nici un moment nu a invederat ca i-ar fi parut rau pentru nerespectarea regulilor de circulatie, pentru depasirea vitezei legale si pentru crearea unei stari de pericol pentru ceilalti participanti la trafic formuland plangerea pur si simplu pentru a-si recupera permisul de conducere.
       Pentru a permite petentului sa inteleaga regulile de circulatie pe drumurile publice, necesitatea nu numai legala, dar si morala si de bun simt, de civilizatie de a respecta aceste reguli si de a nu fi un pericol cel putin pentru ceilalti participanti la trafic daca nu se gandeste la consecintele grave si deosebit de grave pe care conducerea cu o viteza de 163 km/h pe un sector de drum pentru care limita era de 100 km/h le poate produce fata de propria persoana, pentru a intelege ca drumurile publice nu sunt piste pentru raliu, instanta va mentine procesul verbal asa cum a fost intocmit de organul constatator, retinand legalitatea si temeinicia sa.
Avand in vedere cele retinute mai sus, instanta urmeaza ca in baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, sa respinga plangerea introdusa de petent ca neintemeiata