Iesire din indiviziune in conditiile existentei unui partaj voluntar

       Prin Sentinta civila nr.4221/22 decembrie 2008, Judecatoria Campina a respins ca inadmisibila actiunea formulata de reclamantii CIA, CV, CJ, CE, IA si ca neintemeiata cererea reconventionala formulata de parata reclamanta CE.
Pentru a pronuntat aceasta hotarare, instanta a avut in vedere urmatoarele:
       Reclamantii au solicitat iesirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale ramase de pe urma defunctei CA decedata la 24.02.1962. Au aratat reclamantii ca masa succesorala ramasa de pe urma defunctei se compune din teren in suprafata de circa 6200 mp asupra caruia partile au incheiat un partaj voluntar.
       Parata reclamanta CE a solicitat constatarea dreptului ei de proprietate, dobandit prin uzucapiunea de lunga durata, asupra terenului in suprafata de circa 2000 mp.
       in urma probatoriilor administrate s-a retinut ca de pe urma defunctei CA a ramas un teren in suprafata de 6200 mp, iar in anul 1975 mostenitorii acesteia au partajat bunurile ramase de pe urma ei prin actul de partaj autentic 1372/1975.
       S-a retinut ca partile au partajat intreaga avere ramasa de pe urma autoarei lor prin actul de partaj voluntar iar parata reclamanta CE nu a folosit in mod exclusiv si nici continuu terenul solicitat.
       Potrivit art.729 cod civil, iesirea din indiviziune se poate cere daca nu a fost un act de imparteala, adica daca nu a avut loc un act de partaj voluntar in conditiile art.730 cod civil, care produce efectele prev.de art.786 cod civil in temeiul caruia, fiecare copartas este considerat ca detine bunul direct de la defunct.
       Prin act de imparteala se intelege operatiunea juridica de consimtamant la imparteala exprimat scris sau verbal si nu de instrument probator, fiind valabil chiar daca nu a existat forma scrisa.
       Or, in cauza dedusa judecatii, partile au facut un partaj voluntar in forma autentica si din momentul intocmirii acestuia, fostii copartasi stapanesc portiunea atribuita in mod exclusiv si sub nume de proprietar, fiind considerati ca detin bunul direct de la defunct.
       in raport de aceasta situatie, o noua operatiune juridica de imparteala este inadmisibila, aspect fata de care actiunea a fost respinsa ca atare.
       in ceea ce priveste cererea paratei reclamante, s-a constatat ca terenul solicitat nu a fost stapanit de aceasta in mod exclusiv, continuu, netulburat si sub nume de proprietar, timp de 30 de ani, astfel incat nu sunt intrunite conditiile prev.de art.1846 si urm.cod civil.