Imobil expropriat. Actiune in pretentii formulata de fostul proprietar pentru plata lipsei de folosinta.

 S.C. 885/12.10.2009. Imobil expropriat. Actiune in pretentii formulata de fostul proprietar pentru plata lipsei de folosinta.

Analizind actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Autorul reclamantului, CP, a cumparat de la Casa Padurilor Statului, prin contractul de vinzare-cumparare din 1946 (f.20), un teren in suprafata de 1013 m.p., situat in C., jud. Valcea.
Ulterior, prin Decretul  nr.132/1979 (f.72-76), terenul a fost expropriat, in scopul efectuarii lucrarilor de amenajare hidroenergetica a raului Olt, pe sectorul Gura-Lotrului - Calimanesti, intrind astfel in proprietatea publica a statului.
Prin acelasi decret de expropriere s-a prevazut trecerea terenurilor expropriate in administrarea fostei Intreprinderi electrocentrale Rm. Valcea, in prezent S.C. Hidroelectrica SA.
Potrivit concluziilor exprimate in cadrul raportului de expertiza, terenul ce a facut obiectul contractului de vinzare-cumparare din 1946, in suprafata de 1013 m.p. a facut obiectul Decretului de expropriere nr.132/1979, precum si a deciziei nr.20/1979 a Consiliului Popular al Judetului Valcea, fiind inclus, in prezent, in inventarul bunurilor ce alcatuiesc domeniul public al statului.
In prezent, conform aceluiasi raport de expertiza, terenul in litigiu se afla in administrarea piritei S.C. H SA (suprafata de 674,42 m.p.) si a piritului Consiliul Local C (suprafata de 337,91 m.p.).
In aceste conditii, intrucit pirita Administratia Nationala Apele Romane - Directia Apelor Olt nu a folosit, ocupat sau administrat terenul in litigiu, nici in trecut si nici in prezent, calitatea sa procesuala pasiva nu poate fi justificata, motiv pentru care va fi admisa exceptia invocata de aceasta pirita, cu privire la lipsa calitatii sale procesuale pasive.
Nu pot fi primite sustinerile piritilor in sensul ca actiunea de fata ar fi inadmisibila, in raport de dispozitiile speciale ale Legii 10/2001, intrucit reclamantul nu urmareste nici restituirea terenului si nici despagubiri pentru preluarea sa de catre stat.
Ceea ce urmareste reclamantul este obligarea piritilor la plata lipsei de folosinta a terenului, in baza raspunderii civile delictuale, actiune ce nu se suprapune pe domeniul reglementat de legea speciala, si, astfel admisibila in conditiile dreptului comun, respectiv a art.998-999 cod civil.
Revenind la fondul cauzei, reclamantul a promovat o actiune in revendicare a terenului de 1013 m.p., actiune ce a facut obiectul dosarului nr..,.. al Judecatoriei Brezoi. Prin sentinta civila nr.557/15.06.2007 pronuntata in dosarul amintit, actiunea reclamantului formulata in contradictoriu cu Statul Roman prin Ministerul Finantelor a fost respinsa.
In considerentele sentintei s-a retinut ca Statul Roman nu ocupa terenul revendicat, iar cum actiunea in revendicare este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar, s-a considerat ca fiind neintemeiata cererea reclamantului in revendicare.
Instanta nu va putea primi sustinerile reclamantului, in sensul ca sentinta mai sus amintita i-ar fi confirmat si recunoscut dreptul sau de proprietate, respingind actiunea doar pe considerentul ca ar fi fost formulata impotriva unei persoane fara calitate.
Astfel, din lecturarea sentintei nr.557/15.06.2007 (f.5-6), se constata ca solutionare actiunii in revendicare a reclamantului s-a facut fara a se intra in cercetarea fondului dreptului pretins, si fara a se statua in vreun fel asupra existentei sau inexistentei dreptului de proprietate afirmat de reclamant.
Asadar, singurul titlu de proprietate al reclamantului il constituie contractul de vinzare-cumparare din 1946, titlu anterior decretului de expropriere nr.132/1979.
Prin urmare, reclamantul nu detine titlu valabil care sa-i ateste dreptul de proprietate asupra terenului in discutie, drept subiectiv civil pretins a fi incalcat de catre piriti.
Pentru angajarea raspunderii civile delictuale este necesar ca reclamantul sa probeze, in mod cumulativ, existenta unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, si a legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Fapta ilicita presupune orice conduita a piritului care incalca, cu intentie sau din culpa, un drept subiectiv civil al reclamantului, producindu-i astfel un prejudiciu.
In speta insa, ca efect al exproprierii, reclamantul nu mai este titularul dreptului subiectiv civil pretins a fi incalcat - dreptul real de proprietate -, astfel ca, in raport de inexistenta dreptului nu poate exista nici fapta ilicita, si, deci, nici raspundere civila delictuala.
Pentru motivele aratate, instanta va constata ca nefondate pretentiile reclamantului, urmind sa respinga actiunea ca neintemeiata.