Gresita achitare a inculpatului. Inaplicabilitatea in cauza a art. 72 alin. 4 din OUG 195/2002 rep.

In fapt, la data de 06.04.2009 in jurul orei 09:00, inculpatul LAM conducea autoturismul taxi marca Dacia Logan cu nr. de inmatriculare BH-01-EWW pe str. Nufarului din Oradea, din directia Cantemir - Nufarul, cu o viteza de circa 73 km/h, pe un sector de drum pe care limita maxima de viteza era 50 km/h.
La un moment dat, inculpatul a observat ca din partea dreapta s-au angajat in traversarea strazii prin loc nepermis doua persoane, intre care si victima BC, care, dupa ce a reusit sa parcurga prima banda, s-a oprit initial intre cele doua benzi ale sensului sau de mers, dar imediat si-a continuat traversarea.
Cand victima a ajuns pe banda II, inculpatul a incercat sa o evite printr-o manevra de viraj prin partea stanga, insa datorita faptului ca pe sensul opus (din directia Nufarul - Cantemir) circulau alte autovehicule, nu a reusit, victima fiind accidentata mortal de catre inculpat.
In urma leziunilor suferite, victima BC a decedat (conform raportului de constatare medico-legal nr. 10078/3/152 din 17.04.2009 emis de SML Bihor, moartea victimei fiind violenta, leziunile producandu-se prin lovirea de catre un vehicul aflat in miscare, aflata de proiectare si cadere pe carosabil).
Aceasta situatie de fapt rezulta din cuprinsul tuturor probelor administrate in cauza, fiind confirmata de inculpat in declaratiile sale constante de recunoastere a faptei, declaratii in care a aratat ca, circuland pe banda II de circulatie, pe directia  Cantemir - Nufarul, la un moment dat a observat-o pe victima care s-a angajat in traversarea strazii, aflandu-se deja pe banda I de mers si ca intrucat a vazut-o pe aceasta ca isi continua deplasarea, a incercat sa evite accidentul, virand spre stanga, spre celalalt sens de mers, dar pentru ca pe acest sens de mers venea un alt autoturism, a acrosat victima cu partea dreapta fata a autoturismului.
A mai aratat inculpatul ca la momentul producerii accidentului circula cu o viteza putin peste limita legala dar ca nu poate preciza valoarea acesteia.
Sustinerile inculpatului, inclusiv cele cu privire la faptul ca inculpatul a incercat sa evite victima prin partea stanga, sunt confirmate si de martorul ocular TGM.
In raport de aceasta situatie de fapt, instanta de fond a retinut culpa exclusiva a victimei, apreciind ca aceasta nu a traversat prin loc amenajat si semnalizat corespunzator, incalcand prev art 72 alin 3 din OUG 195/2002 rep., retinand aplicabilitatea prev art. 72 alin. 4 din OUG 195/2002 republicata.
Totodata, instanta de fond a mai retinut ca depasirea limitei maxime de viteza de catre inculpat, nu a influentat in niciun fel posibilitatea de evitare a accidentului, in conditiile in care prin raportul de expertiza tehnica s-a stabilit ca nici macar la viteza legala de circulatie pe acel sector de drum inculpatul nu ar fi reusit sa evite accidentul.
Tribunalul apreciaza ca Judecatoria Oradea a considerat gresit ca este incident art. 72 alin. 4 din OUG 195/2002 rep.
Potrivit art 72 alin. 4 din OUG nr 195/2002 rep., "pietonii surprinsi si accidentati ca urmare a traversarii prin locuri nepermise, la culoarea rosie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectarii altor obligatii stabilite de normele rutiere poarta intreaga raspundere a accidentarii lor, in conditiile in care conducatorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulatia prin acel sector".
Analizand cuprinsul acestui text de lege, Tribunalul apreciaza ca retinerea raspunderii exclusive a pietonului, victima a unui accident rutier, presupune indeplinirea cumulativa a doua conditii: prima, privitoare la activitatea culpabila a pietonului, in sensul aratat  (dovedita, neechivoc de toate probele administrate in cauza) si cea de-a doua, privitoare la conducatorul vehiculului care trebuie sa fi respectat toate prevederile legale privind circulatia pe drumurile publice pe sectorul de drum respectiv.
Cu privire la aceasta din urma conditie, probatoriul administrat in cauza (inclusiv declaratia inculpatului - f. 107 dosar fond, dar si ambele expertize efectuate in cauza, atat cea tehnica - f. 36 dosar urmarire penala cat si cea criminalistica - f. 59 dosar apel), demonstreaza, dincolo de orice dubii, ca inculpatul, in calitate de conducator auto, nu a respectat limita legala de viteza pe sectorul de drum pe care s-a produs accidentul rutier (conform art 49 alin 1 din ordonanta, de 50 km/h), circuland anterior impactului cu o viteza de cca. 70 km/h (conform expertizei tehnice), respectiv de cca. 73 km/h (conform expertizei tehnice), cu mult peste limita legala admisa pe acel sector de drum.
In mod evident, inculpatul a incalcat prev art 48 din OUG nr 195/2002 rep., conform carora "Conducatorul de vehicul trebuie sa respecte regimul legal de viteza si sa o adapteze in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta."
Tribunalul retine ca inculpatul, tocmai datorita vitezei de rulare (cel putin 70 km/h) a ajuns in imposibilitate de a evita accidentul rutier.
Cu toate ca anterior impactului (conform expertizei criminalistice), autovehiculul inculpatului rula cu o viteza de cca. 73 km/h, inculpatul nu a franat (conform aceleiasi expertize) inca din momentul in care a vazut victima (prima optiune fireasca a oricarui conducator auto), manevra de franare care ar fi putut duce la evitarea accidentului, optind pentru virajul la stanga care s-a dovedit ineficient.
De asemenea, s-a aratat in aparare ca, desi conform expertizei tehnice, anterior impactului, autovehiculul inculpatului rula cu o viteza de cca. 70 km/h, accidentul putea fi evitat de inculpat daca ar fi circulat cu o viteza de rulare de cel mult 41 km/h, aratandu-se ca atata timp cat pe acel tronson de drum nu exista in apropiere o trecere de pietoni care sa-l oblige pe inculpat sa reduca viteza, sau nu exista o restrictie de viteza, inculpatul nu avea niciun motiv, nu era obligat sa reduca viteza sub maxima legala.
Tribunalul nu impartaseste acest punct de vedere.
Art 48 din OUG nr 195/2002 rep. impune de fapt doua obligatii distincte: prima, aceea de a respecta regimul legal de viteza si a doua, aceea de a adapta acea viteza in functie de conditiile de drum, astfel incat sa poata efectua orice manevra in conditii de siguranta.
Art. 48 din OUG nr 195/2002 rep., impune deci conducatorului auto si o indatorire distincta de cea a respectarii limitei legale de viteza pe segmentul respectiv de drum (limita maxima care nu poate fi depasita indiferent de conditiile de trafic), limita maxima cu care se poate circula numai in cazurile in care conditiile de trafic permit acest lucru.
A interpreta altfel art 48 din OUG nr 195/2002 rep., ori a interpreta art 49 din OUG nr 195/2002 rep. (cum ar rezulta din concluziile in aparare) in sensul ca in lipsa unui indicator de restrictie a circulatiei (si nu de restrictie a vitezei, astfel cum s-a aratat, caci aceasta ar avea prioritate de aplicare in raport de art 49), un conducator auto nu are nicio obligatie de reducere a vitezei maxime sub limita legala, ar duce la concluzia ca o persoana ar fi absolvita de orice culpa, daca ar conduce, in orice circumstante, cu viteza maxima admisa, ceea ce este inadmisibil (concluzie inaplicabila inculpatului, care a condus, potrivit ambelor expertize, cu cel putin 70 km/h).
De altfel, chiar daca s-ar admite (astfel cum s-a retinut in expertiza tehnica si s-a invocat in aparare) faptul ca acest accident putea fi evitat (concluzie teoretica si ipotetica) daca inculpatul circula cu o viteza de rulare de cel mult 41 km/h,  deci sub limita legala, o astfel de adaptare a vitezei nu ar fi reprezentat pentru inculpat o obligatie exorbitanta, luand in considerare conditiile de trafic si viteza maxima admisa pe respectivul sector de drum.
Prin raportare la viteza de rulare cu care circula autoturismul condus de inculpat, trebuie analizate si distinctiile dintre spatiul de franare si spatiul de observare, deoarece cu cat viteza de rulare este mai mare cu atat spatiul de franare este mai mare, ajungandu-se ca spatiul de observare sa fie mai redus, ceea ce echivaleaza cu o concluzie (in expertize) de imposibilitate a conducatorului auto de a evita accidentul rutier prin franare, concluzie care nu se confunda cu lipsa culpei conducatorului auto.
Prin raportare la aceasta viteza de rulare (de cca 73 km/h) si la faptul ca inculpatul nu a actionat sistemul de franare inca din momentul in care a aparut starea de pericol (inculpatul insusi a aratat ca a vazut victima inca din momentul in care aceasta traversa prima banda), incercand sa evite victima prin ocolire prin stanga, culpa concurenta a inculpatului in producerea evenimentului rutier si a consecintei acestuia, alaturi de culpa victimei, este evidenta, ceea ce determina realizarea, in ceea ce priveste fapta inculpatului, a elementelor constitutive ale infractiunii de ucidere din culpa, prev si ped de art 178 alin 2 C.pen.
Nu se poate retine lipsa legaturii de cauzalitate intre rezultatul produs (decesul victimei) si viteza cu care inculpatul a circulat, deoarece sub aspectul laturii obiective, exista raportul de cauzalitate nu doar atunci cand activitatea culpabila a inculpatul este cauza exclusiva a decesului victimei, ci si atunci cand activitatea culpabila a acestuia se suprapune pe activitatea culpabila a victimei, fiind suficient ca activitatea inculpatului sa se inscrie printre cauzele care au determinat rezultatul, raportul de cauzalitate lipsind numai in situatia in care culpa victimei a avut un caracter exclusiv la producerea mortii acesteia, ipoteza care, in speta de fata, pentru considerentele expuse, nu este aplicabila.