Vatamare corporala. Gresita apreciere a probelor. Condamnare dupa achitare.

Vatamare corporala.Gresita apreciere a probelor. Condamnare dupa achitare.

(D.p.56/A/14 februarie 2007 a Tribunalului Bihor). Prin sentinta penala nr. 2319 din 16.12.2005 pronuntata de Judecatoria Oradea, in baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod procedura penala, a achitat pe inculpatul B.F..N. sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala, prevazuta si pedepsita de art. 181 cod penal.
In baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod procedura penala a achitat pe inculpat sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala prevazuta si pedepsita de art. 181 cod penal.
In baza art. 14, 346 cod procedura penala, a respins daunele morale si despagubirile materiale solicitate de partea civila C. A.
In baza art. 14, 346 cod procedura penala cu referire la art. 106 din OUG nr. 150/2002 a respins pretentiile civile formulate de partea civila Casa de Asigurari de Sanatate Bihor.
In baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a cod procedura penala a obligat partea vatamata C.A. la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in favoarea statului.
In baza art. 193 cod procedura penala a obligat partea vatamata la plata sumei de 1.200 lei in favoarea inculpatilor cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentand onorariu avocat.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut  ca partea vatamata C.A.  a formulat plangere penala depusa la Parchetul de  pe langa Judecatoria Oradea, prin care a solicitat tragerea la raspundere penala a celor doi inculpati pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala, prevazuta si pedepsita de art. 181 cod penal, comisa potrivit sustinerilor partii vatamate, prin aceea ca inculpatul B.F.N. a lovit-o cu capul in fata, iar inculpatul B.F.  a lovit-o cu palma peste fata.
Partea vatamata a depus in dovedirea sustinerilor sale certificatul medico-legal nr. 842/Ia/269 din 27.03.2004, emis de SML Bihor, potrivit caruia, aceasta prezenta leziuni posttraumatice : piramida nazala intens tumefiata, obrazul drept tumefiat, acuzand totodata cefalee, ameteli si dureri la nivelul coloanei cervico-dorsale, pentru care s-a apreciat ca sunt necesare un numar de 25 de zile de ingrijiri medicale.
In sustinerea apararilor inculpatului B.F.N. sau fost si inscrisurile aflate la dosarul de urmarire penala, respectiv adresa nr. 215/12128 din 10.06.2004 emisa de Romtelecom SA, alaturat careia se gaseste foaia de prezenta pe luna martie 2004, precum si copia registrului de deranjamente al masei de verificare interurbane din care rezulta ca la ora 15,30 in data de 26.03.20+04 a fost reclamat deranjamentul, interventia durand pana la ora 22,00, precum si faptul ca in data de 27.03.2004, respectiv 28.03.2004, asa cum au declarat si martorii audiati in cauza, interventia pentru remedierea defectiunii a continuat si foaia de parcurs seria H nr. 010975(fila 71), din care rezulta ca martorul C.M.   s-a deplasat de la Alcatel pe str. Berzei si inapoi, revenirea facandu-se la ora 22,20, prin adresa nr. 215/11526 a SC Romtelecom SA s-a confirmat ca in data de 26.03.2004 , inculpatul impreuna cu mai multi colegi au desfasurat ore suplimentare in vederea remedierii unui deranjament la Politia de Frontiera Episcopia Bihor pe doua circuite speciale, de la 16,00 pana la 22.00.
Din probele administrate in cauza, prima instanta a retinut ca este pe deplin dovedit faptul ca inculpatul B.F.N., in data de 26.03.2004, nu s-a gasit in localitatea Nojorid si cu atat mai mult, nu s-a intalnit cu partea vatamata, fiind dovedita cu inscrisurile de la dosar si cu declaratiile martorilor prezenta acestuia la o interventie a SC Romtelecom pana la ora 22,00, motiv pentru care, prima instanta l-a achitat pe acest inculpat in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod procedura penala, sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala prevazuta si pedepsita de art. 181 cod penal.
Avand in vedere ca in cauza a fost dovedit fara nici un dubiu ca inculpatul B.F.N.  nu a fost prezent la data si ora indicata de partea vatamata in plangere la locul incidentului, prima instanta inlaturand declaratiile martorilor B.G. si C.G., a retinut ca nici inculpatul B.F.  nu a avut in data de 26.03.2004 vreun incident cu partea vatamata.  Declaratiile celor doi martori nu au putut fi retinute, deoarece s-a dovedit, asa cum s-a aratat anterior ca inculpatul B.F.N. nu se gasea la locul incidentului, iar martorii au sustinut contrariul, iar intre declaratiile celor doi martori au existat grave contradictii referitoare chir la presupusa actiune a inculpatului astfel, martorul C.G. a aratat ca nu l-a vazut pe inculpatul B.F. sa o fi lovit pe partea vatamata, dar martorul B.G. a aratat ca l-a vazut pe inculpat zgariind-o pe fata de partea vatamata, depozitii care au demonstrat tocmai nesinceritatea martorilor, in conditiile in care, asa cum au sustinut acestia, presupusul incident s-a petrecut in prezenta lor, dar ei nu au intervenit nici pentru aplanarea conflictului, ci dimpotriva, martorul C.G. a sustinut ca a plecat impreuna cu inculpatii, pe jos, spre sat.
Fata de acestea, prima instanta l-a achitat si pe inculpatul B.F.  in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c cod procedura penala sub aspectul savarsirii infractiunii de vatamare corporala prevazuta si pedepsita de art. 181 cod penal.
Sub aspectul laturii civile, avand in vedere ca inculpatii nu au fost gasiti vinovati de  infractiunea de vatamare corporala prevazuta si pedepsita de art. 181 cod penal,  prima instanta a respins pretentiile civile ale partii civile C.A. conform art. 346 alin. 3 cod procedura penala.
Impotriva acestei hotarari, in termen legal a formulat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Oradea, respectiv partea vatamata C.A., solicitand admitea acestuia, casarea sentintei, iar cu ocazia rejudecarii a se dispune condamnarea inculpatilor B.F.N. si B.F., sub aspectul comiterii infractiunii de vatamare corporala prevazuta si pedepsita de art. 181 cod penal, cu obligarea acestora la plata de despagubiri in favoarea partii vatamate.
Apelurile sunt intemeiate .
Tribunalul a retinut ca solutia de achitare a celor 2 inculpati s-a intemeiat pe urmatoarele mijloace de proba :
     I. Declaratiile celor doi inculpati care nu au recunoscut ca au lovit-o pe partea vatamata si mai mult, ca nici macar nu s-ar fi intalnit cu ea in ziua incidentului, data de la care dateaza si vatamarea corporala a acesteia. De regula, aceste mijloace de proba prezinta, alaturi de cele ale partilor interesul manifestat in cauza. In doctrina s-a aratat ca nu trebuie sa se acorde prea mult credit acestor mijloace de proba, fiindca voluntar sau involuntar acestia denatureaza adevarul.., ci doar in masura in care, potrivit art. 69 cod procedura penala sunt coroborate si imprejurarile ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. In acest context, amintim aici si concluziile raportului de constatare tehnico-stiintifica asupra comportamentului simulat(fila 4 urmarire penala), intocmit de dr. V.H., asupra inculpatului B.F.N., in care se arata ca subiectul, dupa ce a refuzat initial sa se supuna testului, a prezentat "o redusa reactivitate cu tendinta aplatizarii traseului diagramelor" - caracteristica ingerarii anumitor substante si ...ridica suspiciunea unor tentative de eludare a testului".
     II. Inscrisurilor prezentate in aparare de catre inculpatul B.F.N.,  provenind de la angajatorul sau, Romtelecom si prin care se atesta ca in data de 26.03.2004 a fost prezent la remedierea unor defectiuni in Episcopia Bihor impreuna cu mai multi colegi de munca :
- copia foii colective de prezenta(fila 66b urmarire penala), din care reiese ca inculpatul B.F.N.  a lucrat in data de 26.03.2004 acelasi numar de ore ca si ceilalti colegi  cu care a participat la remedierea defectiunii invocate,
- copia registrului de deranjamente(fila 8 urmarire penala) din data de 26.03.2004, ora 22, 00, in care s-a consemnat ca s-a "lucrat pana la ora 21,45 jonctorii + Damse, dar nu s-au gasit deranjamente, urmand sa revina sambata pentru depistare". Nu se precizeaza care lucratori au fost prezenti, cu exceptia martorului Damse.
- copii ale foilor de parcurs, irelevante cauzei cat timp nu sunt indicati decat soferii mijloacelor de transport(filele 70,71 urmarire penala).
- adresa nr. 215/11526/28.05.2004 a Romtelecom SA - Directia de Telecomunicatii Bihor(fila 75 urmarire penala), in care se arata ca "in 26.03.2004...de la orele 16,00-22,00, conform evidentelor operative, B.F., C.M., M.C., I.M. si D.L.  au fost la ridicarea deranjamentului de la Politia de Frontiera Episcopia Bihor...d-l B.T. a lucrat la aceste deranjamente intre orele 16.00-19.00". Afirmatiile din adresa sunt vadit tendentioase in conditiile in care  nu se bazeaza pe nici un inscris, proces verbal, alte evidente. Acest fapt s-a valorificat si de catre instanta de apel care a solicitat Romtelecom SA evidentele operative despre care face vorbire, sens in care a fost remisa instantei, aceeasi copie a registrului de deranjamente(fila 39 apel) din data de 26.03.2004, ora 22 in care s-a consemnat ca s-a "lucrat pana la ora 21,45 jonctorii + D.L."... fara a se preciza numele lucratorilor prezenti, cu exceptia martorului D.L.
     Se poate observa ca, potrivit acestei copii a registrului de deranjamente, toti jonctorii ar fi lucrat in 26.03.2004 acelasi numar de ore, desi din declaratiile unora dintre ei, rezulta ca B.T.  a lucrat doar 3 ore suplimentare(de la 16,00 la 18,45), iar H.P. doar s-a deplasat pana la locul defectiunii reclamate, fara a ramane.  Concluzionam ca acest inscris nu evidentiaza nici numele lucratorilor  prezenti si nici faptul ca in realitate 2 dintre acestia nu au ramas la locul defectiunii pana la orele 22,00, context in care nu are valoare probatorie in ce priveste prezenta la remedierea deranjamentului a inculpatului B.F., pana la orele 22,00. Dimpotriva, consideram ca aceasta adresa Romtelecom SA Oradea(fila 75 urmarire penala)a fost intocmita(evident ulterior 28.05.2004) pentru a fi in concordanta cu declaratia martorului B.T., care in data de 31.03.2004(prima declaratie) a aratat, in contradictie cu seful sau D.L. si cu ceilalti colegi, ca a plecat in jurul orei 18,45 acasa, fiind navetist si avand tren la ora 19,00. Abia in declaratiile ulterioare, si ceilalti colegi, inclusiv seful de echipa D.L., isi modifica depozitiile initiale, aducandu-si  aminte ca B.T. a plecat mai repede, dar au persistat in a insista ca B.F.  a ramas pana la ora 22,00, despre cel de-al doilea jonctor, H.P., martorii aratand, dupa caz, fie ca acesta nu s-a deplasat la locul defectiunii, fie a plecat imediat fara a participa alaturi de ceilalti la incercarea de remediere.
S-a insistat  asupra acestor inscrisuri, deoarece, desi prima instanta le-a apreciat ca avand o mare valoare probatorie, in realitate coroborarea inscrisurilor intocmite la data evenimentului(foaie de prezenta, registru de deranjamente, iar nu adresa intocmita ulterior), cu declaratiile martorilor angajati ai Romtelecom atat in cursul urmaririi penale cat si a judecatii, s-a constatat ca aceste inscrisuri cuprind imprejurari neadevarate, nu  sunt demne de incredere si, ar fi trebuit inlaturate dintre mijloacele de proba avute in vedere de catre instante la stabilirea starii de fapt, inclusiv adresa nr. 215/11526 din 28.05.2004 a Romtelecom.
III. Declaratiile martorilor D.L. si C.M., audiati in cursul judecatii, care au confirmat sustinerile inculpatului B.F., 16-22, dupa care toti, inclusiv inculpatul, s-au intors la sediul Alcatel. Prima instanta  nu a avut in vedere la aprecierea subiectivitatii acestora, relatiile apropiate dintre inculpat si martori-colegi de munca, nici refuzul acestora de a se supune testului privind detectarea comportamentului simulat(fila 38 fond). Cei doi martori audiati in fata instantei au aratat ca martorul B.T.  a trebuit sa plece mai repede pentru ca era navetist, dar si inculpatul avea aceasta calitate, astfel ca nu s-a gasit o explicatie verosimila a "tratamentului discriminatoriu" aplicat de seful de echipa D.L.  in cazul sau.
Mai mult, instanta de fond nu a avut in vedere contradictiile dintre declaratiile acestor martori din faza de urmarire cand au prezentat o situatie diferita.
Astfel, martorul C.M. (fila 47 urmarire penala) a aratat, in contradictie cu declaratia din faza de judecata, ca "toti cei sapte muncitori, adica eu, B.F., B.T., B.C., I.M., M.C. si H.P., sub supravegherea ing. D.L. au lucrat la remedierea defectiunii pana  la ora 22,00, timp in care, nici unul din muncitori nu a parasit nici un moment locul de munca.
Aceeasi pozitie a avut-o si martorul D.L.  in prima declaratie data in cursul urmaririi penale in 31.03.2004(fila 48) : "am luat pe cei cinci muncitori, printre care se afla si B.F....sub supravegherea mea  cei cinci muncitori jonctori au lucrat pe strada Berzei din Oradea pana in jurul orei 22,00, dupa care au strans sculele si echipamentele din dotare si ne-am intors in aceeasi formatie la sediul unitatii". Apoi, mult mai tarziu, in declaratia din data de 16.07.2004, deranjamentul s-a mutat la sediul Politiei de Frontiera din Episcopia Bihor si isi aduce aminte(efectul timpului) de plecarea lui B.T. in jurul orei 19,00. precizeaza ca, in cazul orelor suplimentare se face un pontaj suplimentar unde se trec orele lucrate in plus.
Martorul M.C. (fila 49) aminteste de sase muncitori care au participat la remedierea defectiunii de pe strada Berzei din Oradea, precizand ca H.P.  nu s-a mai deplasat la locul remedierii defectiunii.
Martorul I.M. (fila 50) pretinde ca H.P.  s-ar fi deplasat pana pe strada Berzei din Oradea, dupa care a plecat.
In opinia Tribunalului ,date fiind numeroasele contradictii intre declaratiile fiecaruia dintre martori, relatiile dintre ei si inculpatul B.F.N., atitudinea lor refractara testarii comportamentului simulat, dorinta lor initiala de a ascunde plecarea colegului B.T. sau si a colegilor, astfel incat, conform  inscrisurilor depuse, acesta a fost pontat ca si ceilalti muncitori desi a plecat cu 3 ore mai repede, situatie ce ar implica raspunderea unora dintre ei fata de angajator, etc., declaratiile acestor martori ar fi trebuit privite cu maxima retinere si doar in masura in care s-ar fi coroborat si cu alte mijloace de proba ar fi trebuit sa serveasca stabilirii starii de fapt.
A mai fost amintita declaratia martorului F.T.  (ruda de-a inculpatilor - fila 45 urmarire penala), care a aratat ca in seara zilei de 26.03.2004 s-a intalnit cu inculpatul B.F. pe care l-a dus spre casa cu caruta fara a vedea pe drum alte persoane si fara ca inculpatul sa-i povesteasca ceva despre vreun incident cu partea vatamata. S-a apreciat ca, aceasta declaratie nu este in masura sa lamureasca aceasta cauza sub nici un aspect decat cel al prezentei inculpatului B.F.  in apropierea fermei sale in seara incidentului. Incidentul s-a petrecut in afara satului, chiar martorul aratand ca a oprit caruta la semnele inculpatului B.F.  ce era in drum spre sat la o distanta de cateva sute de metri(fila 21 urmarire penala). Faptul ca era singur nu exclude posibilitatea ca anterior, in momentul incidentului, sa se fi aflat in zona si cel de-al doilea inculpat,  B.F.N., cat despre faptul ca B.F.  nu i-a spus nimic martorului despre incident, gasim ca este si normal : nu sunt barbati care ar fi facut un titlu de glorie din bataia administrata unei femei.
Fata de aceste aspecte, fata de lipsa de veridicitate a celor consemnate in inscrisurile provenind de la angajatorul inculpatului B.F.N., fata de gradul de subiectivitate(intre exprimare eufemistica) al declaratiilor martorilor colegi ai inculpatului, concluziile instantei, in sensul ca este pe deplin dovedit faptul ca inculpatul B.F.N.  in data de 26.03.2004 nu s-a gasit in localitatea Nojorid", sunt  complet neintemeiate.
Tot pentru a pronunta solutia de achitare, instanta a inlaturat ca nesincere celelalte mijloace de proba prin care s-ar fi constatat elemente de fapt contrare starii de fapt retinute in considerente.
Tribunalul insa a luat in considerare declaratia martorului C.G., care si in cursul urmaririi penale si in fata instantei, a declarat ca in prezenta sa, in data de 26.03.2004, in jurul orei 19,00, inculpatul B.F.N.  a lovit-o pe partea vatamata cu capul in fata, dar a aratat ca nu a "vazut ca B.F. - tatal sa fi lovit pe cineva" - fila 20 urmarire penala. Aceeasi declaratie este reluata si dupa trei zile - fila 44 urmarire penala si in fata instantei - fila 37.
Trebuie subliniat ca acest martor este asistent veterinar in localitatea de domiciliu a partilor, neavand nici o legatura cu vreuna dintre acestea, nefiind in dusmanie sau prietenie cu ele, prezenta sa la locul faptei fiind determinata de obligatiile sale de serviciu. Acest martor(spre deosebire de colegii inculpatului B.F.N.) a fost de acord sa se supuna testului de detectie a comportamentului simulat, concluziile din raportul de constatare fiind in sensul "absentei detectiei comportamentului simulat", "neevidentiindu-se modificari psihofiziologice caracteristice  reactivitatii emotionale" - fila 78 urmarire penala.
Prima instanta in mod gresit a inlaturat  si declaratia acestui  martor pe considerentul ca declaratia sa este in contradictie cu declaratia partii vatamate sub aspectul loviturii aplicate de B.F. Faptul ca acest martor nu a reusit sa vada toate amanuntele altercatiei(nu a spus "B.F.  nu a lovit" ci "nu am vazut sa fi lovit"), nu este in masura sa  indice lipsa sa de sinceritate, iar acest aspect ar fi putut fi clarificat  ajutorul altor mijloace de proba. S-a apreciat ca  nu este nici un indiciu de nesinceritate faptul ca nu toti cei prezenti au redat perfect identic o agresiune desfasurata pe durata catorva secunde, intre mai multe persoane, fiind  normal fata de pozitiile lor diferite in spatiu sa fi vazut usor diferit numarul loviturilor, locul aplicarii, intensitatea lor, etc.
In acest context, mult mai multe suspiciuni ar fi trebuit sa ridice declaratiile martorilor colegi ai inculpatului B.F.N., care pe parcursul celor 6 ore din dupa masa zilei de 26.03.2004, nu au fost in stare sa-si dea seama cati au fost si care dintre ei a ramas pana la ora 22,00.
Pe de alta parte,  comportamentul martorului C.G. care nu a fost implicat in nici un fel in incident, care dupa cativa pasi facuti cu inculpatul a plecat singur spre casa dovedind prin aceasta ca nu este apropiat de nici una dintre parti, ar fi trebuit sa conduca la concluzia ca declaratia sa este cea mai dezinteresata in cauza si, ca atare, ar fi trebuit sa i se acorde cel mai mult credit.
S-a concluzionat fata de cele ce preced ca starea de fapt retinuta de catre prima instanta este gresita, fiind rezultatul unei grave erori de fapt, iar corecta reapreciere a probelor mai sus prezentate conduce fara nici un dubiu la retinerea vinovatiei inculpatilor sub aspectul comiterii a cate unei infractiuni de vatamare corporala prevazuta de art. 181 cod penal.