Anulare act - CONSTATAREA NULITATII CONTRACTULUI

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-reclamanta M.S., impotriva sentintei civile nr. 1205 din data de 09 decembrie 2009, pronuntata de Judecatoria Tarnaveni in dosarul nr. 491/323/2009.
La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei, dupa care:
Mersul dezbaterilor si concluziile in fond ale partilor au fost consemnate in incheierea de sedinta din data de 22 aprilie 2010, incheiere care face parte integranta din prezenta si cand instanta a dispus amanarea pronuntarii asupra deciziei pentru data de 29 aprilie 2010, apoi pentru data de 06 mai 2010, iar apoi pentru data de azi, 13 mai 2010.

I N S T A N T A

Prin  sentinta civila nr. 1205/ 9 decembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Tarnaveni  in dosarul nr. 491/323/2009 a fost respinsa  cererea  formulata de reclamanta  M.S. impotriva paratei F.E.   , cu obligarea reclamantei  la plata cheltuielilor de judecata catre parata in suma de 1500 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare , prima instanta  retinut ca prin     cererea de chemare in judecata   reclamanta M.S. a solicitat  sa    se dispuna  nulitatea absoluta a contractului de donatie autentificat sub nr. 1144 /21.08.2006 , pentru  eroare asupra substantei obiectului, respectiv lipsa discernamantului. , iar in subsidiar   sa se constate ca actul de donatie amintit  este un contract de intretinere iar ca o consecinta a neindeplinirii de catre debitoare a obligatiei de intretinere sa dispuna rezolutiunea contractului de intretinere .
Instanta a retinut ca la data de  21.08.2006 intre reclamanta M.S. si parata F.E. a fost incheiat  un contract de  donatie  avand ca obiect imobilul intabulat in C.F. 97/N Adamus .
Conform art 954 C.civ. eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei.
Atat doctrina cat si practica judiciara sunt unitare si consecvente in interpretarea regimului juridic al sanctiunii nulitatii, aplicabil in cazul identificarii viciului de consimtamant al erorii asupra substantei obiectului, in cauza intervenind sanctiunea nulitatii relative ; insa aceasta categorisire nu-si gaseste aplicabilitate doar la nivel doctrinar ci are si un scop practic bine determinat, in sensul ca, prin interventia nulitatii relative a unui act juridic se sanctioneaza nerespectarea unor interese particulare , individuale, intr-un termen de prescriptie determinat, nelasand la aprecierea partilor sa actioneze oricand si oricum  asupra desfiintarii unui act juridic , contribuind in acest fel la securitatea circuitului civil.
Pe de alta parte regimul juridic al sanctiunii nulitatii absolute, este diametral opus regimului juridic al nulitatii relative,  acesta intervenind numai la incalcarea unei norme care ocroteste un interes general , cum ar fi de exemplu nerespectarea de catre parti a formei autentice a unui contract ( acolo unde este obligatoriu respectarea acestei forme), sau cand partile au incheiat un contract determinati de o cauza ce contravine dispozitiilor legii sau este imorala.
Or, raportat la cazul in speta, instanta a constatat ca reclamanta a solicitat  constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie, avand drept cauza eroarea asupra substantei obiectului, insa, sanctiunea ce intervine in cazul existentei unor asemenea vicii este nulitatea relativa .
Raportat la principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, instanta a apreciat  ca cererea  formulata nu este intemeiata . 
De asemenea , analizand acelasi capat de cerere, instanta a  constatat ca reclamanta, pe langa eroare - viciu de consimtamant, a  invocat drept cauza si lipsa discernamantului  . 
Fata de aceasta cerere , instanta a aratat ca  o asemenea cauza care altereaza consimtamantul partii, exprimat cu ocazia incheierii actelor juridice, intra in contradictie cu viciul de consimtamant, invocat anterior, in sensul ca, lipsa discernamantului presupune ca partea nu are puterea de a aprecia, de  a-si da seama asupra consecintelor pe care le poate avea incheierea actului juridic, pe cand eroarea viciu de consimtamant in cauza, presupune ca partea are capacitatile mentale de a intelege efectele ce se vor naste in urma incheierii actului , insa este indusa in eroare in ceea ce priveste obiectul obligatiei.
Totodata , instanta a aratat ca   si in cazul lipsei discernamantului, sanctiunea ce intervine, este nulitatea relativa si nu cea absoluta asa cum a invocat reclamanta, astfel ca, pentru aceleasi considerente  ,a   procedat la respingerea cererii . 
In ceea ce priveste, cererea formulata in subsidiar, si anume interpretarea contractului de donatie ca un contract de intretinere prin simulare, instanta a aratat ca  pentru existenta unui act simulat este necesar ca actul secret ( contrainscrisul ) sa fie incheiat concomitent sau eventual inainte de incheierea contractului aparent .
Or, in cazul in speta contractul de intretinere ( contractul secret )a fost  incheiat la data de 05.09.2006 iar  contractul de donatie ( contract public ) a fost  incheiat la data de 21.08.2006, deci ulterior contractului public , prin urmare instanta a dispus   respingerea acestei cereri .
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta M.S., solicitand admiterea recursului  , modificarea in tot a hotararii atacate in sensul  admiterii cererii introductive  , respectiv : constatarea nulitatii absolute a actului intitulat " contract de donatie"  autentificat sub nr. 1142/21. 08.2006 de catre BNP Rusu  Manuela  pentru eroare asupra substantei  obiectului conventiei , respectiv pentru lipsa discernamantului  ; constatarea ca acest act intitulat "contract de donatie" este un contract de intretinere  si ca o consecinta a neindeplinirii de catre debitoare a obligatiei de intretinere  rezolutiunea acestuia ; restituirea bunului  imobil ce a facut obiectul contractului prin radierea dreptului de nuda proprietate al paratei din CF si reinscrierea reclamantei , cu  cheltuieli de judecata .
Intrucat eroarea asupra substantei  obiectului conventiei in actele juridice este  gresita reprezentare a realitatii - un anumit element sau aspect al actului juridic , doctrina facand distinctie   intre eroare a de fapt si eroarea de drept .                      
In cauza , este vorba de eroarea asupra substantei obiectului  , iar potrivit art. 954 alin.1 Cod civil , "eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei "  - in practica intelegandu-se  substanta prestatiunii la care s-au obligat partile , iar nu materialitatea lucrului care a format  obiectul direct al conventiei . Se maia rata ca prin regimul juridic al nulitatii se inteleg regulile carora le este supusa  nulitatea absoluta sau relativa  , sub aspectul persoanelor care pot invoca nulitate , a termenului in care poate fi invocata  si a faptului daca nulitatea poate fi acoperita prin confirmare . Prin prisma  acestor trei criterii   , se sustine ca eroarea asupra substantei lucrului  este un caz de nulitate absoluta  , chiar daca ar fi sanctionata cu nulitatea relativa . Referitor la efectul nulitatii , se arata ca  acesta consta in desfiintarea raportului juridic  generat de actul juridic  , fapt care trebuie sa se intample  si in speta in cauza .
Se mai arata ca in fapt , parata a promis ca vor incheia un contract de intretinere  , insa profitand de varsta inaintata a reclamantei recurente , de problemele medicale ale acesteia  , s-a incheiat un act de donatie , reclamanta sustinand ca nu avea motive pentru care sa transmita nuda proprietate asupra singurului  ei bun doar pentru "recunostinta"  unei persoane straine .
Raportat la valabilitatea contractului de donatie  , prin prisma dispozitiilor art. 948 Cod civil , se arata ca in urma examenului   psihologic facut de catre psihologul Groza Maria  , reclamanta a fost diagnosticata  cu "scadere semnificativa a functiilor psihice bazale  _instabilitate emotionala  si infantilism  volitional si decizional _" iar conform raportului de expertiza efectuat in cauza  au fost confirmate afectiunile medicale  - ATC , dementa senila , episod depresiv major  pe fond organic si senil - insa nu in masura de a o lipsi de discernamant .               
Referitor la petitul privind constatarea faptului ca in fapt este vorba de un contract de intretinere  si se impune rezolutionarea acestuia pentru neindeplinirea  de catre debitor a obligatiei de intretinere  , se arata ca sunt semnificative raspunsurile date de parata la interogatori  , recunoscand ca a promis intretinere reclamantei recurente.
In consecinta , problema legata de anterioritatea sau concomitenta inscrisului secret , poate fi analizata prin prisma raspunsurilor date de parata  , avandu-se in vedere si faptul ca la data incheierii contractului  parata se afla  in proces de divort  si pentru a evita regimul comunitatii de bunuri  s-a ales varianta incheierii contractului de donatie ca forma publica si a celui de intretinere ca forma secreta .
In drept au fost invocate  prevederile art. 304 indice 1 si art. 312 Cod de procedura civila .
Prin intampinare , intimata F.E.  a solicitat respingerea recursului , cu obligarea  recurentei  la plata cheltuielilor de judecata . In acest sens e arata ca reclamanta recurenta nu a facut dovada faptului ca a fost in eroare asupra  substantei obiectului contractului de donatie , acest contract inainte de a fi semnat a fost citit partilor de notarul public  , constatand ca el corespunde vointei si conditiilor stabilite de parti  de comun acord , iar cu privire la aceste mentiuni din contract parate nu s-a inscris in fals .
Referitor la incheierea celor doua contracte , se arata ca  parata intimata nu putea profita de actul sub semnatura privata pentru a o determina sa creada ca incheie un act de intretinere , deoarece contractul de intretinere sub semnatura privata a fost incheiat la data de 05.09.2006 iar contractul de donatie autentifica la data de 21.08.2006 . In consecinta , incheierea  celui de-al doilea contract infirma sustinerile recurentei privitoare la obiectul primului contract .
Se mai arata ca nu au fost dovedite nici sustinerile privitoare la faptul ca reclamanta nu a  avut discernamant  la data semnarii contractului  , in raportul de expertiza medico - legala  retinandu-se ca acest discernamant a fost diminuat - fara a fi complet abolit , in consecinta  diagnosticul stabilit de medicul  psiholog Groza Maria .
De altfel sustinerile reclamantei sunt contradictorii , intrucat daca aceasta  nu avea discernamant , nu  putea stii daca a fost in eroare cu privire la substanta obiectului  acelui contract .   
Chiar daca  parate a promis  reclamantei recurente ca o va ajuta si ingriji  , contractul de donatie nu a fost  conditionat de aceasta intretinere  , iar raspunsurile date de parata intimata la interogatoriu nu fac dovada simulatiei .
Instanta , examinand hotararea atacata prin prisma motivelor de recurs si vazand  dispozitiile art. 304 1 Cod de procedura civila constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente :    
Petitul principal cu care reclamanta recurenta a sesizat instanta a vizat constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie    autentifica sub nr. 1144/21.08.2006 de BNP Rusu Manuela  , sustinand ca a fost indusa in eroare cu privire la natura contractului de a fost incheiat , in fapt reclamanta avand reprezentarea faptului ca incheie un contract de intretinere - respectiv eroare asupra substantei obiectului conventiei . 
Dupa cum a aratat si prima instanta , potrivit prevederilor art. 954 Cod civil " eroarea  nu produce  nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventie" si intr-adevar , dupa cum se arata in declaratia de recurs , aceasta eroare nu se refera doar la lucrul considerat in materialitatea lui  ci si la continutul prestatiei  ca constituie obiectul actului juridic .
Sub acest aspect , tribunalul retine ca in mod corect a aratat prima instanta ca  fiind invocata o eroare  - viciu de consimtamant , sanctiunea atrasa este nulitatea relativa  , iar chiar daca efectele  produse  de constatarea nulitatii absolute sau  a nulitatii relative  sunt identice - respectiv lipsirea de efecte a actului juridic - nu pot fi primite criticile recurentei privitoare la faptul ca  prima instanta nu a apreciat  corect regimul  juridic al nulitatii invocate .
Tribunalul constata ca in mod corect prima instanta a  expus distinctia dintre  nulitatea absoluta si cea relativa ; prima instanta nu a contestat calitatea reclamantei recurente de a invoca nulitatea , ci potrivit principiului disponibilitatii partilor - principiu care guverneaza procesul civil , a constatat ca   se solicita constatarea nulitatii absolute invocandu-se motive ce pot eventual atrage nulitatea relativa a actului juridic incheiat intre parti .
De altfel se poate observa ca desi prin expunerea de motive din cererea introductiva se arata ca  reclamanta  s-a aflat in eroare cu privire la  natura actului juridic incheiat (error in negotium )  , aceasta nu a inteles sa invoce aceasta eroare ( eroare obstacol )  , care ar fi putut sa atraga nulitatea absoluta a actului juridic .
Referitor la lipsa discernamantului  , asa cum s-a invocat de catre reclamanta recurenta , dupa cum a remarcat si prima instanta  , se constata existenta unei contradictii  cu viciul de consimtamant invocat ( reprezentat de eroarea  cu privire la substanta obiectului  )  , intrucat in lipsa discernamantului  nu se poate aprecia ca partea cocontractanta are posibilitatea de a intelege efectele ce se vor naste in urma incheierii actului dar este indusa in eroare cu privire la obiectul obligatiei .
In acest sens , prima instanta a retinut in mod corect ca  intrucat eventuala lipsa a discernamantului atrage nulitatea relativa a unui act juridic ,  sunt valabile considerentele privitoare la  faptul ca  potrivit principiului disponibilitatii partilor  a fost investita cu o cerere de constatare  a  nulitatii absolute , insa au fost invocate motive ce atrag nulitatea relativa. 
Referitor la criticile aduse pin declaratia de recurs referitoare la probele din care reiese - in opinia reclamantei recurente faptul ca a fost indusa in eroare si de asemeni ca ar fi fost lipsita de discernamant -  , tribunalul constata ca aceste critici nu privesc   solutia instantei de fond - care  pentru motivele retinute nu a mai analizat existenta erorii si a lipsei discernamantului ; totodata tribunalul constata ca aceste motive infirma in fapt sustinerile recurentei expuse  prin declaratia de recurs  - afirmatia recurentei privitoare la faptul ca s-a recurs la incheierea unui contract de donatie intrucat  parata intimata era in divort de sotul ei   releva faptul ca aceasta a cunoscut natura actului juridic incheiat si de asemenea ca avea discernamant la momentul incheierii actului .
In ceea ce priveste simulatia invocata in subsidiar ,  tribunalul are in vedere ca , in interpretarea prevederilor art. 1175  Cod civil , practica judiciara a stabilit  ca si conditii ale simulatiei urmatoarele: contrainscrisul sa fie un act secret ( existenta si continutul sau sa fie  necunoscute  tertilor )  , contrainscrisul sa fie un act contemporan  cu actul aparent  ( sau anterior )  iar intentia  comuna a partilor sa fie aceea de a simula .
Prima instanta a retinut in mod  corect ca  nu este indeplinita una dintre aceste conditii , respectiv faptul ca  actul public a fost incheiat  anterior ( 21.08.2006 ) actului secret (  05.09.2006 ) , dar tribunalul constata  si faptul ca  nu este indeplinit nici conditia ca   actul secret - in cauza contratul de intretinere  - sa fie necunoscut tertilor ( cata vreme acest inscris a fost semnat de o martora)   , iar raspunsurile paratei la interogatoriu  nu pot fi considerate  ca relevante  privitoare la  intentia comuna a partilor de a simula .
In consecinta , pentru motivele mai sus expuse  , tribunalul considera ca   solutia primei instante este legala si temeinica si prin urmare ,  in baza art. 312 Cod de procedura civila , se va respinge ca nefondat recursul promovat de recurenta   M.S. .
Recurenta fiind in culpa procesuala  , in temeiul prevederilor art. 274 Cod de procedura civila , urmeaza a fi obligata la plata sumei de 1000 lei in favoarea intimatei F.E. , cu titlu de cheltuieli de judecata , constand in onorariu avocatial .
   
PENTRU ACESTE MOTIVE,  IN NUMELE LEGII  HOTARASTE:

Respinge ca nefondat  recursul declarat de recurenta M.S., domiciliata in  Adamus, sat Cornesti, str.Liliacului, nr.2, jud.Mures,  impotriva sentintei civile nr. 1205 din data de 09 decembrie 2009, pronuntata de Judecatoria Tarnaveni in dosarul nr. 491/323/2009.
Obliga recurenta la plata catre intimata F.E. domiciliata in  Adamus, sat Cornesti, nr.12, jud.Mures, a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi, 13 mai 2010.