Masuri preventive alternative. Caracter insuficient..

Prin incheierea  penala nr. 20 din 9 iulie 2009, pronuntata de Judecatoria Reghin, in dosarul nr.2167/289/2009 s-a dispus respingerea propunerii Parchetului de pe langa judecatoria reghin privind arestarea preventiva a inculpatului Xx si s-a luat in schimb fata de inculpat masura obligarii de a nu parasi localitatea de domiciuliu.
In motivare se arata ca inculpatul este cercetat pentru comiterea infractiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice si violare de domiciliu prev. de art. 321 alin. 1 si art. 192 alin. 2 Cod penal constand in aceea ca  in noaptea de 7/8.09.2009 a patruns fara drept in curtile locuintelor partilor vatamate Xx, Xxsi Xx din comuna Hodac si le-a distrus cu o ranga metalica geamurile de la locuinta si alte bunuri. Se arata ca exista in cauza indicii temeinice ca inculpatul este autorul acestor fapte. Totusi, nu exista probe ca lasarea lui in libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
Impotriva acestei incheieri a formulat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin, aratand ca sentimentul de insecuritate creat comunitatii locale rezulta dintr-o Adresa a Primariei Hodac, care se refera la comportamentul notoriu violent al inculpatului, si din circumstantele personale ale acestuia, el fiind actualmente judecat pentru tentativa de omor in alt dosar.
Analizand recursul declarat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului,  instanta il considera fondat.
Considerentele pe care instanta de recurs le are in vedere sunt urmatoarele:
In ce priveste termenul de declarare a recursului, considerat de aparatorul inculpatului ca fiind depasit in speta, instanta de recurs constata ca pe Adresa de inaintare a caii de atac este trecuta ora, si aceasta se incadreaza in cele 24 de ore de la data pronuntarii incheierii atacate.
In ce priveste indiciile temeinice ca inculpatula comis faptele, acestea rezulta din declaratiile partilor vatamate, ale martorilor audiati si ale inculpatului insusi, care recunoaste comiterea faptelor in materialitatea lor. Relativ la sustinerea ca faptele nu ar intruni elemente constitutive ale infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, instanta are in vedere prevederile incidente, a caror formulare este suicient de larga pentru a permite incadrarea faptelor inculpatului, si anume:
Art. 321 alin. 1 Cod penal: Fapta persoanei care, in public, savarseste acte sau gesturi, profereaza cuvinte ori expresii, sau se deda la orice alte manifestari prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbura, in alt mod, linistea si ordinea publica, se pedepseste cu inchisoare de la unu la 5 ani.
Art. 152 Cod penal: Fapta se considera savarsita "in public" atunci cand a fost comisa:
    a) intr-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana;
    b) in orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane;
    c) in loc neaccesibil publicului, cu intentia insa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane;
    d) intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante;
    e) prin orice mijloace cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.
Fapta inculpatului de a intra in locuintele mai multor consateni in timpul noptii, de a face galagie, a sparge geamurile etc, urmarea ca locatarii au trebuit sa se refugieze in curtile vecinilor poate fi considerata ca o manifestare prin care s-a tulburat linistea si ordinea publica, notiuni intelese ca implicand desfasurarea in mod normal, pasnic, in conditii de securitate si respect reciproc, a vietii comunitatii.
Fata de scandalul produs, se poate considera ca inculpatul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului.
Urmeaza ca incadrarea faptelor sa fie facuta in mod definitiv cu ocazia solutionarii pe fond a cauzei. La acest moment instanta retine ca exista indicii suficiente ca inculpatul ar fi vinovat de comiterea infractiunilor de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice si violare de domiciliu.
Referitor la 148 lit. d si f Cod pr. penala, instanta de recurs retine, pe de o parte, ca inculpatul este acuzat ca a comis faptele in timp ce este judecat in dosarul nr. 1312/102/2008 al Tribunalului Mures pentru tentativa de omor.
Pe de alta parte, inculpatul este perceput de comunitate ca o persoana violenta, ceea ce rezulta din Adresele in acest sens intocmite de Primarie si de Postul de politie. Faptele pentru care este cercetat sunt deosebit de violente, iar reactia victimelor (familiile fugind din propriile case cu tot cu copiii la aparitia inculpatului) arata ca prezenta lui in comunitate ar provoca frica. Acestea sunt probe ca lasarea lui in libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
Asadar, sunt indeplinite conditiile prev. de art. 148 lit. d si f Cod pr. pen.
In conditiile in care inculpatul, aflat in cercetari, continua sa comita fapte de violenta, iar lasarea lui in libertate ar provoca o reactie publica de temere, mai reiese si ca arestarea lui este necesara pentu buna desfasurare a procesului, si ca punerea lui in libertate, chiar in conditiile obligarii de a nu parasi localitate, nu satisface aceasta necesitate.
Ca urmare, instanta va respinge exceptia referitoare la tardivitatea introducerii caii de atac si in temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod pr.penala va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Reghin, va casa partial incheierea penala recurata si rejudecand cauza, in temeiul art.149 ind.1 alin.9 Cod pr.penala, va admite propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Reghin si in consecinta in baza art.149 ind.1 alin.10 Cod pr.penala, coroborat cu art.143, art.148 lit.d si f si art.136 Cod pr.penala, va dispune arestarea preventiva a inculpatului pe o perioada de 29 de zile, incepand cu data prinderii.
Va mentine dispozitiile din incheierea penala recurata referitoare la cheltuielile judiciare.
Cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs, sunt aplicabile prev. art. 192 alin. 2 Cod pr. penala.