Gradul de pericol social al unei infractiuni. Apreciere.

Prin sentinta penala nr. 323 din 10.03.2009 a Judecatoriei Tg. Mures, pronuntata in dosar nr. 11121/320/2008 instanta a admis plangerea formulata de petentii XX si XX  impotriva ordonantei din data de 28.07.2008 din dosarul nr. 4651/P/2008 emisa de Parchetul de pe langa Judecatoria Targu-Mures, in baza art.2781 alin.8 lit.b Cod procedura penala si in consecinta a desfiintat ordonanta atacata si rezolutia primului procuror si a dispus trimiterea cauzei la Parchet in vederea redeschiderii urmaririi penale.
In motivare se arata ca , pe de o parte, ordonanta este nelegala, pentru ca s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei Xx cu privire la  comiterea infractiunii de lovire sau alte violente, desi nu fusese inceputa urmarirea penala pentru aceasta infractiune, si nu s-a pronunatt nici o solutie asupra plangerii formulate impotriva lui Xx. Pe de alta parte, este si netemeinica, fiindca starea de fapt nu a fost pe deplin dovedita, existand numeroase lacune, desi s-a afirmat ca exista numerosi martori oculari, gradul de pericol social al faptei a fost in mod gresit apreciat si nu s-a remarcat posibilitatea calificarii faptelor drept o infractiune de incaierare.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures.
In motivarea recursului se arata ca faptele pe care le dorea clarificate prima instanta sunt irelevante in cauza, instanta nu poate sa impuna procurorului sa reaprecieze gradul de paericol social al faptei, nu sunt intrunite in cauza conditiile de existenta ale infractiunii de incaierare. In plus, sentinta este nelegala fiindca a desfiintat si rezolutia primului procuror, cand trebuia sa se pronunte doar asupra ordonantei atacate.
Analizand recursul declarat de parchet prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, in conformitate cu prev art 385 ind. 6 alin 3 Cod pr. penala, instanta il considera fondat.
Considerentele pe care instanta de recurs le are in vedere sunt urmatoarele:
Prin Ordonanta din 28.07.2008 a Parchetului de pe langa Judecatoria Tg. Mures, data in dosarul nr. 4651/P/2007 s-a dispus, retinandu-se prevederile art. 73 lit. b Cod penal referitoare la starea de provocare, scoaterea de sub urmarire penala a invinuitei Xx pentru savarsirea infractiunilor de lovire sau alte violente si vatamare corporala comise impotriva victimelor Xx, respectiv Xx, si aplicarea unei amenzi administrative de 30 de  lei. S-a mai dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitilor Xx si Xx, pentru aceleasi fapte.
In motivare, se arata ca in data de 29.07.2007, in fata locuintei lui Xx, Xx l-a lovit pe tatal acesteia, Xx. Vazand aceasta, invinuita a iesit din curte inarmata cu o bata si le-a aplicat mai multe lovituri partii vatamate Xx si sotiei acestuia, Xx, care sarise in ajutorul lui. Xx si Xx au intervenit si au despartit partile. S-a apreciat ca fapta invinuitei nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Impotriva acestei ordonante a formulat plangere partea vatamata Xx. Dupa respingerea plangerii de catre prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Tg. Mures,  prin rezolutia din data de 16.09.2008 din dosarul nr. 1437/VIII/II/2/2008, Xx a formulat plangere la instanta. In plangere este trecuta si Xx. Cum ea nu s-a adresat procurorului ierarhic superior, termenul de inaintare a unei asemenea plangeri fiind depasit, plangerea ei adresata instantei este inadmisibila, ceea ce rezulta din prevederile art.278 ind.1 alin.1 Cod pr.penala.
Cum nu este aplicabil principiul indivizibilitatii pasive, loviturile in dauna partilor vatamate Xx si Xx constituind, nu una si aceeasi infractiune, ci fapte independente, raman de analizat in cauza doar cele impotriva celui dintai:
In plangerea penala formulata, partea vatamata Xx pretinde ca a fost lovit de Xx, Xx, Xx si Xx. Precizeaza totusi ca doar xx a folosit o scandura cu cuie.
In certificatul medico-legal se constata ca partea vatamata a necesitat pentru vindecare 35-40 de zile de ingrijire medicala. Se mentioneaza in Concluzii ca leziunile au fost cauzate de loviri repetate cu corp dur contondent, fara alte precizari cu privire la anatura acestui corp. Din Constatari se observa , totusi, ca leziunile, sau oricum cele mai grave dintre ele, au fost cauzate de un corp de natura scandurii avand cuie in ea, folosite de Xx, si nu prin alte mijloace.
Faptul ca invinuita Xx l-a lovit pe partea vatamata Xx utilizand acea scandura este recunoscut si de aceasta in declaratiile ei, si rezulta din ansamblul probatoriului aflat la acest moment la dosar.
In ce priveste acuzatiile aduse de partea vatamata, ca si Xx, Xx si Xx l-au lovit, instanta de recurs face doua precizari: Pe de o parte, asa cum arata si prima instanta, unii dintre martorii audiati confirma aceste acuzatii ( a se vedea filele 34-39), in timp ce restul martorilor arata ca cei trei au intervenit doar pentru a aplana conflictul fara sa loveasca. Pe de alta parte, chiar si in versiunea primilor, ei au intervenit doar ulterior, cand deja Xx aplicase lovituri cu scandura, si fara sa utilizeze aceasta arma. Ori, asa cum am aratat, din certificatul medico -legal rezulta ca anume loviturile si intepaturile cu scandura au cauzat leziunile atat de grave ale partii vatamate.
Referitor la gradul de pericol social al faptei, Parchetul greseste atunci cand sustine ca instanta  nu era competenta sa pronunte solutia aleasa. Este adevarat ca, in tacerea legii procesual penale romane, dupa reprimirea dosarului pentru redeschiderea urmaririi penale Parchetul poate sa nu se conformeze aprecierii instantei. Adauga, totusi, ca un asemenea mod de a proceda, permis de legea romana si intalnit in practica interna, este considerat "foarte uimitor" de Curtea Europeana  Drepturilor Omului in hotararea Barbu Anghelescu impotriva Romaniei.
Pe de alta parte insa, instanta sesizata cu solutionarea plangerii impotriva solutiei procurorului este suverana sa verifice rezolutia sau ordonanta atacata sub toate aspectele, in limitele aratate de art. 278 ind. 1 alin. 7 Cod procedura penala, si sa  o aleaga pe oricare dintre solutiile prevazute de alin. 8, daca o considera cea mai intemeiata. Ca atare, nu este impiedicata sa dea propria apreciere gradului de pericol social al faptei, si sa dispuna trimiterea cauzei procurorului, in vederea redeschiderii urmaririi penale.
Aprecierea primei instante, ca fapta prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, si ca se impune tragerea la raspundere penala a invinuitei, este corecta, dar numai pentru violentele exercitate de Xx. Lovirea cu o scandura in care erau infipte cuie a unei persoane , inclusiv in zona toracelui si in zona fetei, fie ea si savarsita sub imperiul unei tulburari provocate de fapta victimei, prezinta o gravitate ridicata prin urmarile ei, si chiar o anume ferocitate prin aspectul ei. In cazul in care invinuita va fi in final gasita vinovata de comiterea acestei fapte, problema care se pune nu este cu privire la imprejurarea, daca fapta prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, ci doar  cu privire la individualizarea pedepsei.
In ce priveste interventia celorlalte persoane acuzate de partea vatamata, aceasta, fiind facuta mai degraba pentru aplanarea conflictului, spre finalul acestuia, si nefiind de natura sa cauzeze gravele leziuni prezentate de partea vatamata, nu impune tragerea la raspundere penala. Solutia de netrimitere in judecata este intemeiata, si prima instanta a gresit atunci cand a desfiintat in intregime ordonanta atacata.
De asemenea,  este gresita dispozitia primei instante data procurorului de a pronunta o solutie cu privire la numita Xx. Sus-numita nu a facut obiectul ordonantei de scoatere de sub urmarire penala. Ca urmare, potrivit Deciziei nr. LVII din 2007, pronuntata in recurs in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in interpretarea dispozitiilor art. 278 ind. 1 din Codul de procedura penala, fapta comisa de ea nu face obiectul plangerii impotriva acestei ordonante.
Din actele dosarului rezulta ca este intemeiata sustinerea din recursul Parchetului, in sensul ca in cauza nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de incaierare. Tragerea la raspundere penala a invinuitei se va face cu privire la infractiunea de vatamare corporala prev. de art. 181 alin. 1 Cod penal.
In fine, este intemeiat si motivul de nelegalitate invocat in recursul procurorului. In cadrul art. 278 ind. 1 Cod pr. pen. prima instanta nu era chemata sa verifice decat ordonanta de scoatere de sub urmarire penala, si nu rezolutia primului procuror. In acest sens este Decizia nr. I din 2009 pronuntata de Inalta Curte, tot intr-un recurs in interesul legii.
Ca urmare, instanta va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Tg. Mures, in baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod procedura penala, va casa integral sentinta atacata si in rejudecare va admite doar in parte plangerea impotriva solutiei procurorului, conform celor de mai sus.
Urmeaza ca dosarul sa fie retrimis Parchetului pentru a proceda la redeschiderea urmaririi penale fata de intimata Xx pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala impotriva petentului Xx. Instanta de recurs isi insuseste precizarile facute de prima instanta cu privire la probele care urmeaza sa fie administrate, probe utile pentru aflarea adevarului, cu exceptia celor indicate in final - ultima liniuta de la pagina 5 din considerentele hotararii si de la litera b din dispozitivul sentintei - care privesc doar faptele celorlalti trei intimati si care devin, in lumina considerentelor de mai sus, nerelevante.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs vor ramane in sarcina acestuia.