Anulare act

    
    (Tribunalul Mehedinti - d.c. 491/R/23.04.2011)
    
    Prin cererea adresata Judecatoriei Orsova si inregistrata sub nr.491/274/2012 la data de 12 aprilie 2012, reclamantul D.I. a chemat in judecata paratii D.M., D.C. si T.L. solicitand: sa se constate existenta dreptului sau de preemtiune la vanzarea terenului extravilan, categoria de folosinta padure, inscris in CF nr.51330 ce face obiectul contractelor nr.408/29.02.2012, respectiv 688/03.04.2012; sa se dispuna  anularea contractului de  vanzare cumparare autentificat la BNP D.O. sub nr.668/03.04.2012, fiind incheiat prin frauda la lege si abuz de drept; sa constate ca actul  inregistrat sub nr.668/03.04.2012 este unul simulat, prin el urmarindu-se ascunderea  adevaratelor raporturi dintre parti, raporturi ce reprezinta  vointa reala, asa cum rezulta din contrainscrisul act de vanzare cumparare nr.408/29.02.2012 anulat in mod eronat; sa se dispuna radierea inscrierii intabulare, drept de proprietate, cu titlu de drept contractat de vanzare cumparare si repunerea partilor in situatia anterioara asa cum rezulta din extrasul CF nr.2925/10.04.2012; sa se dispuna obligarea paratilor de a notifica prima vanzare in temeiul art.1732 alin.4 C.civil; sa se constate ca in cauza poate opera  substituirea sa in drepturile tertului cumparator in situatia exercitarii dreptului de preemtiune doar potrivit primul contract incheiat, care a produs deja efecte juridice.
    In motivarea cererii a aratat ca este vecinul suprafetei de 1033 mp ce a facut obiectul contractelor de vanzare cumparare incheiate intre parati.
    Mai arata ca potrivit art. 1746 Cod civil este  titularul dreptului de preemtiune care nu a fost respectat de partile contractante. Arata ca terenul proprietate privata face parte din fondul forestier astfel incat acesta trebuia sa se vanda cu respectarea dreptului de preemtiune al carui titular este.
    Precizeaza ca la 29.02.2012 s-a incheiat primul contract de vanzare cumparare ce a avut ca obiect vanzarea a 1033 mp cu pretul de 1000 ron, contract care a fost ulterior anulat de catre BNP D.O., respectiv reziliat potrivit inscrierii CF privitoare la proprietate, incheindu-se un alt contract sub nr.688/03.04.2012 neoperat in CF, avand acelasi obiect, insa sub alt pret. Cel de-al doilea contract considera ca este simulat, ascunzandu-se vointa reala a partilor, fiind modificat in scopul determinarii sale de a nu-si exercita dreptul de preemtiune.
    A mai aratat ca, prin promovarea acestei actiuni urmareste realizarea exercitarii dreptului de preemtiune, solicitand instantei constatarea dreptului de preemtiune si pronuntarea unei hotarari care sa oblige partile la indeplinirea obligatiei de notificare pentru a putea fi indeplinite conditiile prevazute de lege pentru exercitarea preemtiunii, respectiv pentru a putea opera pe viitor substituirea prevazuta de art.1733 C.civ.
    In drept, si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.1730-1746 C.civ.
    Prin serviciul registratura, la data de 16.05.2012 reclamantul a depus precizari si un set de inscrisuri (filele 13-51).
    Cererea a fost timbrata cu 358 lei taxa judiciara de timbru, precum si timbru judiciar de 5 lei timbru judiciar.       
    La data de 17.05.2012, in sedinta publica reclamantul a precizat in scris ca solicita exercitarea dreptului de preemptiune si desfiintarea retroactiva a contractului nr. 401/29.02.2012, constatarea simulatiei si anularea contractului nr. 668/03.04.2012, obligarea paratilor la notificarea vanzarii in baza art. 1732, sub sanctiunea de daune cominatorii in cuantum de 50 lei pe fiecare zi de intarziere( f.49). 
    Prin serviciul registratura, la data de 30.05.2012 reclamantul a depus precizari si inscrisuri (filele 58-68).
    Legal citat, paratul T.L. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata si a invocat exceptia netimbrarii si exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului.
    La termenul din 07.06.2012 instanta a disjuns capatul de cerere avand ca obiect ordonanta presedintiala si a pus in vedere reclamantului sa timbreze actiunea cu 2477 lei taxa de timbru si 0,90 lei timbru judiciar..
    Prin serviciul registratura, la data de 27.06.2012 reclamantul a depus precizari si inscrisuri (filele 84-93), iar la data de 28.06.2012 a depus  cerere de scutire a taxei de timbru, iar in subsidiar esalonarea platii sau cel putin amanarea platii.
    Prin serviciul registratura, la data de 05.07.2012 paratul T.L. a depus cerere prin care a solicitat  respingerea cererii de scutire de la plata taxei de timbru formulata de reclamant.
    In dovedire a depus extrase net (filele 101-107).
    Prin serviciul registratura, la data de 13.07.2012 paratul T.L. a depus inscrisuri (filele 110-114).
    Prin incheierea  din 30.07.2012 instanta a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulata de reclamant.
    La data de 06.08.2012, precum si la 07.09.2012 reclamantul a depus prin serviciul registratura  precizari, un set de inscrisuri (filele 117-122) si taxa de timbru in cuantum de 2.477 lei si timbru judiciar de 1,15 lei.
    La termenul din 13.09.2012 reclamantul a depus un memoriu si doua inscrisuri, iar instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului.
    La acelasi termen de judecata, instanta a incuviintat pentru reclamant proba cu inscrisuri, proba testimoniala si  efectuarea unei adrese catre BNP D.O., pentru paratul T.L. proba cu inscrisuri si interogatoriul reclamantului, iar din oficiu a dispus intocmirea unei adrese catre BNP D.O. si BCPI  Orsova.
    La data de 14.09.2012 reclamantul a depus precizari si inscrisuri (filele 144-149), iar la data de 04.10.2012 precizari si inscrisuri (filele 153-174).
    Prin serviciul registratura BCPI Orsova a depus la dosar la data de 28.09.2012 raspuns la relatiile solicitate (filele 178-203).
    La data de 09.10.2012 BNP D.O. a depus  cerere de interventie in interesul paratilor si raspuns la relatiile solicitate de instanta (filele 205-258). Prin cererea de interventie a invocat  exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului.
    La termenul din 11.10.2012 instanta a incuviintat in principiu cererea de interventie in interesul paratilor formulata de  BNP D.O. si au fost audiati martorii incuviintati de instanta.
    Prin serviciul registratura la data de 22.10.2012 reclamantul a depus intampinare la cererea de interventie si un set de inscrisuri (filele 284-289).
    La data de 23.10.2012  paratul T.L. a depus cerere de recuzare, cerere respinsa prin incheierea din Camera de Consiliu din 24.10.2012.
    Prin serviciul registratura la data de 24.10.2012 intervenientul BNP D.O. a depus precizari la cererea de interventie si inscrisuri (filele 304-309).
    La termenul din 25.10.2012 paratul T.L. a depus la dosar interogatoriu pentru reclamant, iar reclamantul a depus cerere de recuzare.
    Prin incheierea din Camera de Consiliu din data de 30.10.2012 a fost respinsa cererea de recuzare formulata de reclamant.
    Prin serviciul registratura, la data de 07.11.2012 reclamantul a depus la dosar precizari si inscrisuri (filele 3-22 vol.II), iar la data de 16.11.2012 din nou precizari.
    La termenul din 08.11.2012 instanta a luat interogatoriu reclamantului (fila 310 dosar),  a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului invocata de intervenient si a dispus reaudierea martorului T.N.
    Prin serviciul registratura, la data de 28.11.2012 reclamantul a depus un memoriu si un set de inscrisuri (filele 35-50 vol.II).
    La termenul din 29.11.2012 a fost reaudiat martorul T.N. (fila 51 vol.II) si instanta a incuviintat pentru paratul D.C. proba  cu interogatoriul reclamantului.
    Prin serviciul registratura, la data de 07.12.2012, paratul D.C. a depus un set de inscrisuri (filele 54-67 vol.II), iar reclamantul a depus inscrisuri si un memoriu (filele 68-75 vol.II).
    In considerarea probelor de la dosar si prin raportare la dispozitiile legale incidente in cauza, prin sentinta civila nr.962/27.12.2012 Judecatoria Orsova, a respins actiunea reclamantului si a admis cererea de interventie, pentru urmatoarele considerente:
    Prin sentinta civila nr. 241/23.04.2008 pronuntata de Judecatoria Orsova, in dosarul nr. 660/274/2007 (f.19-22), privind pe reclamantul D.I., in contradictoriu cu paratii D.M.si D.C., avand ca obiect iesire din indiviziune, a fost admisa actiunea, s-a constatat ca terenul situat in extravilanul mun. Orsova, in punctul "Din izlaz-fanete cu un salas"(pct. Dealul Postei), DN 57, km 5+104, inscris in CF 591-Jupalnicul Vechi, ramas de pe urma defunctului D.C. are suprafata de 17.354 mp. S-a dispus iesirea din indiviziune asupra acestui teren fiind atribuita reclamantului D.I. suprafata de 13.144 mp, iar paratilor D.M.si D.C., suprafata de 4210 mp.
    Prin actul de dezmembrare nr. 400/29.02.2012 (f. 226), incheiat la BNP D.O. de catre paratii D.M.si D.C., s-a procedat la dezmembrarea terenului extravilan in suprafata de 4215 mp, cu nr. cadastral 363, intabulat in cartea funciara fila nr. 51315 a localitatii Orsova, punctul "Dealul Postei", jud. Mehedinti, in doua loturi, respectiv lotul nr. 1 - cu nr. cadastral 51329, constand in teren extravilan in suprafata de 3182 mp si lotul nr. 2 - cu nr. cadastral 51330, constand in teren extravilan, in suprafata de 1.033 mp.
    La data de 29.02.2012, s-a incheiat contractul de vanzare autentificat sub nr. 401/2012, la BNP D.O. (f.32 vol I), prin care D.M.si D.C., in calitate de vanzatori au instrainat cumparatorului T.L. imobilul teren extravilan in suprafata de 1033 mp situat in mun. Orsova, punctul "Dealul Postei", jud. Mehedinti, lot nr. 2, cu nr. cadastral 51330, teren ce provine din dezmembrarea terenului in suprafata totala de 4215 mp inscris in CF fila nr. 51315 (provenita din conversia de pe hartie a CF nr. 328/N) a mun. Orsova, cu pretul de 1000 lei.
    Prin tranzactia incheiata sub nr. 588/23.03.2012 la BNP D.O. (f.229), de catre D.M.si D.C., in calitate de vanzatori si de T.L. in calitate de cumparator s-a luat act de declaratia partilor privind nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare autentificat cu nr. 401/29.02.2012
    La data de 03.04.2012 numitii D.M.si D.C., in calitate de vanzatori au vandut cumparatorului T.L. imobilul teren extravilan, vegetatie forestiera,  in suprafata de 1033 mp situat in mun. Orsova, punctul " Din Izlaz fanete-Dealul Postei", jud. Mehedinti, inscris in CF fila nr. 51330 a mun. Orsova teren ce nu face parte din fondul forestier, asa cum rezulta din adresa nr. 370/03.04.2012 emisa de Directia Silvica Mehedinti-Ocolul Silvic Orsova, cu pretul de 60.000 lei, incheindu-se in acest sens contractul de vanzare autentificat sub nr.668/03.04.2012 la BNP D.O..
    Cu privire la petitul prin care se solicita anularea retroactiva a contractului de vanzare-cumparare nr. 401/20.02.2012 (f.230 vol I), instanta a constatat ca prin acordul partilor, in fata notarului public, a fost anulata la data de 23.03.2012 aceasta conventie, incheindu-se in acest sens tranzactia nr. 588 (f.229 vol I).
    Potrivit art. 1246 alin. 1 cod Civil "orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede o alta sanctiune.
    Conform alin. 3 din acelasi articol "daca prin lege nu se prevede altfel, nulitatea contractului poate fi constata sau declarata prin acordul partilor"
    Vazand dispozitiile legale amintite, tinand cont si de principiul libertatii contractuale, constand ca partile de comun acord au anulat contractul de vanzare cumparare nr. 401/2012, incheind ulterior un nou contract de vanzare cumparare nr. 668/2012, instanta nu poate decat sa ia act de vointa partilor, urmand a respinge acest petit ca nefondat.
    Instanta a constatat ca reclamantul a invocat in aparare simulatia, sustinand ca, actul inregistrat sub nr. 668/03.04.2012 este unul simulat, prin el urmarindu-se ascunderea adevaratelor raporturi dintre parati, raporturi ce reprezinta vointa reala, asa cum rezulta din contrainscrisul act de vanzare-cumparare nr. 408/29.02.2012, anulat in mod eronat.
    Principiul relativitatii efectelor contractului exprima ideea ca aceste efecte, respectiv drepturile si obligatiile nascute din contract, apartin sau, dupa caz incumba, numai partilor contractante.
    Principul mai sus enuntat nu contrazice ideea opozabilitatii fata de terti a contractului, in sensul ca desi tertii nu pot fi obligati si ca regula nu pot dobandi drepturi din contractele incheiate de alte persoane, nu mai putin ei trebuie sa respecte situatiile juridice create prin contract, in sensul ca nu pot face abstractie de existenta contractului si a raporturilor juridice generate de acest act juridic.
    Simulatia reprezinta o exceptie de la opozabilitatea fata de terti a contractului, in sensul ca in anumite imprejurari si conditii, o terta persoana este indreptatita sa ignore situatiile juridice ce au fost create prin contracte.
    Caracteristic pentru simulatie este faptul ca presupune existenta concomitenta, intre aceleasi parti, a doua contracte unul public, aparent-contract simulat prin care se creeaza o aparenta juridica ce nu corespunde realitatii si altul secret - contrainscris care corespunde vointei reale a partilor.
    Pentru a ne afla in fata unei simulatii este necesar ca actul secret - contrainscrisul sa se fi incheiat concomitent sau, eventual, inainte de incheierea contractului aparent.
    Instanta a constatat ca paratii au incheiat la BNP D.O. in data de 29.02.2012, contractul de vanzare autentificat sub nr. 401/2012,  avand ca obiect suprafata de teren de 1033 mp, conventie ce a fost anulata prin vointa partilor consfintita in tranzactia nr. 588/23.03.2012.
    Este adevarat ca aceleasi parti au incheiat la 03.04.2012 contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr.668/03.04.2012, la BNP D.O., avand ca obiect aceeasi suprafata de teren, respectiv 1033 mp, insa fata de faptul ca primul contract a fost anulat prin vointa partilor,  insa fata de faptul ca acest ultim act juridic reprezinta vointa reala partilor, nu se poate retine existenta unui contrainscris si a unui contract simulat, motiv pentru care instanta a apreciat ca se afla in fata unei simulatii.
    Reclamantul a solicitat anularea contractului nr. 668/03.04.2012  pe motiv ca nu a fost respectat dreptul sau de preemtiune, potrivit calitatii sale de proprietar vecin, invocand ca temei de drept al cererii dispozitiile art. din Legea 46/2008 in vigoare de la 20.04.2012 si ale  art. 1730-1746 din Codul Civil.
    Fata de faptul  ca paratii au incheiat contractul de vanzare cumparare nr. 668/03.04.2012, la 03.04.2012, instanta a apreciat ca in speta  nu sunt aplicabile dispozitiile art. 45 din  Legea 46/2008, in vigoare de la 20.04.2012, intrucat acestea nu au fost in vigoare la data incheierii contractului, iar legea civila nu retroactiveaza decat in cazurile expres prevazute de legea noua, fiind aplicabila legea speciala in vigoare la momentul incheierii contractului, respectiv Legea 46/2008 in vigoare de la 20.07.2010. Potrivit principiului neretroactivitatii legii civile noi, o situatie juridica produce acele efecte care sunt prevazute de legea civila in vigoare la data producerii ei -"tempus regit actum".
    Conform art. 45 alin. 5 din Legea 46/2008, in vigoare la data incheierii contractului de vanzare cumparare nr. 688/2012,  statul are drept de preemptiune la cumpararea de paduri care constituie enclave in fondul forestier proprietate publica a statului sau sunt limitrofe acestuia, la pret si in conditii egale.
    Vazand dispozitiile art. 5 alin.1 din Legea de punere in aplicare a legii nr. 287/009 privind Codul Civil potrivit caruia "dispozitiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor incheiate sau, dupa caz produse ori savarsite dupa intrarea sa in vigoare precum si situatiilor juridice nascute dupa intrarea sa in vigoare", constatand ca, contractul de vanzare cumparare contestat ce face obiectul cauzei au fost incheiate dupa data de cand codul civil a intrat in vigoare, instanta apreciaza ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 1730 si urmatoarele privind dreptul de preemtiune.
    Potrivit art. 1730 alin. 1 si 2 din Codul Civil in vigoare incepand cu 01.10.2012, "In conditiile stabilite prin lege sau contract, titularul dreptului de preemtiune, numit preemptor, poate sa cumpere cu prioritate un bun. Dispozitiile prezentului cod privitoare la dreptul de preemptiune sunt aplicabile numai daca prin lege sau contract nu se stabileste altfel."
    Conform art. 1746 C.civil "Terenurile din fondul forestier aflate in proprietate privata se pot vinde cu respectarea, in ordine a dreptului de preemptiune al coproprietarilor sau vecinilor".  
    Codul civil contine norme generale privind dreptul de preemtiune. Normele generale se aplica in toate cazurile  in care o dispozitie legala nu prevede altfel.
    Normele speciale isi gasesc aplicarea  in cazurile expres prevazute de lege.
    Potrivit principiului "specialia generalibus derogant", norma speciala deroga de la cea generala, este de stricta interpretare si se aplica ori de cate ori ne aflam in fata unui caz ce intra sub incidenta prevederilor sale, aplicandu-se cu prioritate fata de cea generala chiar si atunci cand norma speciala este mai veche decat cea generala. Norma speciala nu poate fi aplicata prin analogie la situatii care nu se incadreaza in prevederile sale, aceste situatii urmand a fi guvernate de normele generale.
    Pentru aspectele pe care nu le reglementeaza norma speciala, aceasta se completeaza cu norma generala in materie.
    Avand in vedere faptul ca legea speciala in materie este Legea 46/2008 in vigoare de la 20.07.2010, iar legea generala este Codul Civil, observand ca legea speciala confera doar statului un drept de preemtiune la vanzarea terenurilor din fondul forestier, iar legea cadru confera acest drept si coproprietarilor sau vecinilor, fata de cele expuse mai sus se apreciaza ca normele speciale se completeaza cu cele generale care prevad aspecte noi neprevazute in legea speciala, ambele fiind in vigoare la momentul perfectarii actului juridic.
    Instanta a constatat ca reclamantul este proprietarul vecin al terenului aflat in proprietatea paratilor D.M.si D.C., teren ce a fost vandut paratului T.L., dreptul acestuia fiind intabulat in cartea funciara cu nr. 306/ nr. cadastral 362 a mun. Orsova ( f.38 vol. II).
    Conform art. 1 alin. 1 din Legea 46/2008 (in vigoare incepand  cu 22.07.2010) "totalitatea padurilor, a terenurilor destinate impaduririi, a celor care servesc nevoilor de cultura, productie sau administratie silvica, a iazurilor, a albiilor paraielor, a altor terenuri cu destinatie forestiera si neproductive, cuprinse in amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse in acestea ulterior, in conditiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier national. Potrivit alin. 2 lit. a fondul forestier national include  padurile.
    Potrivit  art. 2 alin. 1 si 2 lit. a sunt considerate paduri, in sensul prezentului cod, si sunt incluse in fondul forestier national terenurile cu o suprafata de cel putin 0,25 ha, acoperite cu arbori; arborii trebuie sa atinga o inaltime minima de 5 m la maturitate in conditii normale de vegetatie. Termenul padure include padurile cuprinse in amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990, precum si cele incluse ulterior in acestea, in conditiile legii.
    Analizand  inscrisurile depuse in probatiune de parti la dosarul cauzei, instanta a constatat ca suprafata de teren ce a facut obiectul contractului de vanzare contestat avea categoria de folosinta padure, insa aceasta nu facea parte din fondul forestier national, asa cum prevad dispozitiile legale in materie.
    Din adresa nr. 346/02.04.2012 emisa de Directia Silvica Mehedinti (f.42 vol. I) a reiesit ca suprafata de 0,10 ha inscrisa in CF nr. 51315, nr. cadastral/nr. top 51330, inscrisa in registrul agricol tip 1 vol 1 fila 041 constituie teren agricol, situat in afara fondului forestier de stat, iar Ocolul Silvic Orsova a procedat la marcarea unor arbori situati pe suprafata sus mentionata-produse de igiena, conform cererii de marcare aprobata de Primaria Orsova, cu nr. 2300/05.03.2012 ( f. 43, 44).
    Potrivit adresei nr. 370 din 03.04.2012, emisa de Ocolul Silvic Orsova ( f. 92), suprafata de teren inscris in CF nr. 51315, nr. cadastral/nr. top 51330 nu este cuprins in amenajamentele silvice in vigoare si nu face parte din fondul forestier national administrat de aceasta unitate de ocol.
    Avand in vedere ca dreptul de preemtiune conferit si proprietarilor vecini, are ca obiect numai terenurile forestiere ce fac obiectul contractelor de vanzare, constatand ca suprafata de teren in litigiu nu face parte din fondul forestier, potrivit dispozitiilor legale in materie, mai sus mentionate,  instanta a apreciat ca in cauza pendinte nu are aplicabilitate a acestui drept si a respins cererea ca nefondata.
    Nefiind vorba de un teren forestier, instanta a inlaturat apararea reclamantului care invoca nulitatea absoluta a contractului si prin perspectiva nerespectarii la incheierea contractului a dreptului statului prevazut de Codul silvic.
    Ca urmare a respingerii acestui petit instanta a apreciat ca cererea privind obligarea paratilor de a notifica vanzarea in baza art. 1732 Cod civil, sub sanctiunea de daune cominatorii este nefondata si a fost respinsa.
    Fata de considerentele expuse mai sus instanta nu a putut retine frauda la lege si abuzul de drept din partea paratilor, la incheierea contractul nr. 688/2012, asa cum a sustinut reclamantul, partile exercitandu-si drepturile civile potrivit scopului sau economic si social in concordanta cu normele juridice in vigoare.
    Intrucat a fost respinsa actiunea formulata de reclamant, apreciind utila apararea tertului-intervenient accesoriu in sprijinul paratilor, cererea de interventie accesorie formulata de BNP D.O. a fost admisa.
    Apreciind ca partile au respectat dispozitiile legale la incheierea actelor juridice,  instanta a respins si petitul privind radierea inscrierii dreptului de proprietate al cumparatorului din cartea funciara, apreciind ca nu sunt intrunite conditiile prevazute de art. 908 Cod civil pentru a se solicita rectificarea(radierea) unei intabulari.
    Instanta a constatat ca, cu ocazia acordarii cuvantului pe fondul cauzei aparatorul reclamantului a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului nr.668/2012  si pe motiv ca pretul vanzarii este fictiv si derizoriu, invocand dispozitiile art. 1665 Cod civil.
    Fata de faptul ca acest motiv de nulitate a contractului a fost invocat dupa inchiderea dezbaterilor, instanta nu a avut in vederea la pronuntarea hotararii acest aspect ce nu a fost pus in contradictoriu, in discutia partilor nefiind administrate probe in acest sens, dar si pentru faptul ca,  intrucat eventuala sanctiune aplicabila actului juridic ar fi nulitatea relativa, instanta nu are obligatia ca din oficiu sa constatate nulitatea  actului.
    Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand  admiterea recursului, casarea sentintei , iar dupa rejudecare admiterea actiunii pentru cele doua capete de cerere si in subsidiar in masura in care  se va aprecia ca nu sunt aplicabile  reglementarile privind dreptul de preemtiune al recurentului, solicita sa se ia act de nulitatea absoluta a contractului nr. 668/03.04.2012 pentru nesocotirea dreptului de preemtiune a statului, ori pentru incalcarea dispozitiilor art. 1665 Cod civil privind pretul fictiv al vanzarii.
    Arata ca sentinta instantei de fond este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele considerente;
    1. Fiind respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active prin doua incheierii ale instantei  nu se justifica solutia primei instante prin care se retine ca nu ar avea un drept de preemtiune si ca terenul, cu categorie de folosinta padure inscrisa in  documentatia cadastrala de dezmembrare si in cartea  funciara nu este teren  forestier. Apreciaza ca are calitate procesuala activa, tocmai in temeiul argumentului ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art.1746 c. civil privind vanzarea terenurilor forestiere. Atata timp cat terenul in suprafata de 1033 m.p. este dezmembrat din terenul inscris in CF 51315 Orsova avand categoria de folosinta padure si dupa dezmembrare categoria de folosinta ramane aceeasi, terenul fiind fara tagada forestier.
    Deci cu certitudine este gresit argumentul primei instante de la pagina 5 a sentintei, penultimele doua aliniate  in care se defineste potrivit codului silvic notiune de padure, iar in alinatul 1 si 2 ale paginii 6 se concluzioneaza ca terenul in cauza este teren agricol conform adresei nr. 346/02.04.2012 emisa Directiei Silvice Mehedinti.
    Spre a clarifica si limpezi diferenta dintre  notiune de padure si ce  de vegetatie forestiera din afara fondului forestier national anexeaza un comentariu al procurorului E.B.
    2. Sustine ca este irefutabil ca terenul forestier in suprafata de 1033 m.p. ce face obiectul litigiului si cu privire la care s-a nesocotit dreptul de preemtiune se include in fondul forestier intrucat are categoria de folosinta padure potrivit documentatiei cadastrale si extrasului CF nr.51330 si intra sub incidenta dispozitiilor art.1746 c.civil pentru aplicarea caruia s-a emis OUG 79/2011 - intrata in vigoare la 01.10.2011 - fiind completat Codul Silvic prin introducerea art.123^1 pct.18 prin care s-a stabilit ca  “In vederea aplicarii prevederilor art.1746 cod civil, numai vecinii care sunt proprietari de fond forestier beneficiaza de dreptul de preemtiune".
    Deci, este cert ca acest articol intrat in vigoare la 1 octombrie 2011 si prin care s-a modificat Codul Silvic, se aplica spetei atat in cazul incheierii actului de vanzare cumparare nr.401/29.02.2012 cat si a celui ulterior nr.668/03.04.2012. Desi ulterior a fost armonizata si reglementarea din Codul Silvic si anume dispozitiile art.45 din legea 46/2008 asa cum au fost modificate prin Legea 60/2012 intrata in vigoare la 20.04.2012, la 17 zile dupa incheierea actului de vanzare cumparare nr.668/03.04.2012, art.123^1 din OUG 79/2011 are o reglementare speciala similara cu art.45 din acelasi Cod silvic, motiv pentru care, fara temei, instanta de fond a facut consideratii legate de retroactivarea legii civile. Rationamentul Judecatoriei Orsova este gresit in sensul ca nu sunt aplicabile dispozitiile art.1746 c.civil intrucat art.45 din Legea 48/2008 - lege speciala - nu era inca modificat prin Legea 60/2012, or, era in vigoare o alta reglementare speciala si anume OUG 79/2011 care completa Legea 46/2008.
    De altfel, in tranzactia nr.588/23.03.2012 prin care se declara nulitatea absoluta a primului contract de vanzare cumparare nr.401/29.02.2012 pentru lipsa certificatului de atestare fiscala privind terenul paratii vanzatori si paratul-cumparator impreuna cu intervenientul au convenit ca vanzarea terenului sa se faca cu aplicarea dispozitiilor art.1746 c.civil, putandu-se interpreta ca acestia recunosc ca este teren forestier.
    Sustinerile din cererea de interventie accesorie initiala sunt vadit nefondate, in concret, afirmatiile ca terenul in litigiu n-ar fi in fondul forestier natural si national, proprietate privata a persoanelor fizice.
    Ulterior, in precizarile la cererea de interventie, se recunoaste ca terenul litigios face parte din fondul forestier, in acceptiunea art.l si 2 din Codul Silvic, vorbindu-se de aplicarea dispozitiilor art.45 din Codul Silvic, asa cum a fost modificat de Legea nr.60/2012.
    Or, nu se face vreo dovada ca paratii-vanzatori ai terenului l-au instiintat, intr-un fel sau altul, in calitate de proprietar-vecin, de intentia lor de vanzare a terenului, pentru a-si exercita dreptul de preemtiune.
    Mai mult, la interogatoriul administrat in prima instanta, la termenul de judecata din 13.12.2012, paratul-vanzator D.C. recunoaste ca nu 1-a notificat pe reclamant despre vanzarea terenului forestier, anterior incheierii celor 2 contracte de vanzare-cumparare, nr.401/2012 si nr.668/2012. Chiar a sustinut paratul la interogatoriu ca a refuzat sa vanda terenul reclamantului, deoarece sunt in relatii de dusmanie.
    Prin urmare, paratul D.C. a invederat instantei ca, din propria lui vointa, a nesocotit dreptul de preemtiune al reclamantului si ca, in mod deliberat, refuza sa-i instraineze terenul forestier reclamantului, nerespectand legea in ceea ce priveste exercitarea dreptului de preemtiune.
    Proba mai indubitabila ca aceasta nici nu putea fi administrata, odata ce, in fata instantei, unul dintre parati, in calitate de coproprietar-vanzator al terenului, precizeaza ca incalca legea din propria lui vointa si intentionat.
    Urmarea este nulitatea contractului de vanzare-cumparare nr.668/03.04.2012, pentru cauza ilicita si imorala, in sensul ca sunt eludate dispozitiile art. 1.746 C. civ. si ale art. 123 A1 din OUG nr.79/2011, care completeaza dispozitiile Codului Silvic, in ceea ce priveste exercitarea dreptului de preemtiune.
    In concluzie, cererea de interventie accesorie a notarului, pe care intimatii-parati isi fundamenteaza apararea, iar instanta de fond motivarea, nu putea fi admisa, intrucat ipoteza intervenientului-notar este totalmente gresita, atata timp cat nu ia in seama existenta art. 123A1 al OUG nr.79/20011, care, in realitatea juridica, completeaza dispozitiile din Codul Silvic.
    3. In acelasi timp, mai exista o cauza de nulitate absoluta a contractului de vanzare-cumparare nr.668/03.04.2012, in afara nesocotirii dreptului meu de preemtiune, respectiv nerespectarea dreptului de preemtiune al statului,  in temeiul dispozitiilor art.45 alin.(6) si alin.(8) din Legea nr.46/2008. privind Codul Silvic, inainte de modificare prin dispozitiile Legii nr.60/2012.
    Cum este o nulitate absoluta si expres prevazuta de lege, poate fi invocata de oricine si chiar de instanta din oficiu. Este invocata in raspunsul la cererea de interventie accesorie, dar nu atat de explicit.
    Prima instanta, in sentinta criticata, inlatura acest argument, cu toate ca face consideratii despre aplicarea art.l alin. 1 si art.2 alin. 1 si 2 lit.a) din Legea nr.46/2008 (Codul Silvic), privind notiunea de padure, adica de teren forestier.
    Solicita ca instanta de recurs sa aiba in vedere acest motiv si sa ia act de nulitatea contractului nr.668/03.04.2012, pentru nerespectarea dreptului de preemtiune al statului, in cazul in care considera ca, in reglementarea privind Codul Silvic, inainte de modificare prin Legea nr.60/2012, nu are mentiuni despre existenta dreptului sau de preemtiune.
    Precizeaza ca a invocat acest motiv la fond, dar Judecatoria Orsova 1-a respins, apreciind ca terenul in discutie nu ar fi teren forestier, ceea ce este, in mod evident, total eronat.
    A aratat anterior ca terenul, avand categoria de folosinta padure, in documentele cadastrale si cele de carte funciara, este doar teren forestier si nu de alta natura.
    4. In sprijinul acestor sustineri este si adresa Ministerului Justitiei nr. 79 312/2012 din 17.09.2012 in care se reitereaza faptul aplicarii, in cazul acestei vanzari,a dispozitiilor art.1746 C. civ., coroborate cu dispozitiile art.l231 din OUG nr.79/2011 si ale art.45 din Codul silvic, mentionandu-se expres ca acestea sunt dispozitiile legii speciale, ce inlatura aplicarea dispozitiilor art.l730- 1740 C. civ.
     In speta, nu sunt incidente dispozitiile art.l730 alin.2 C. civ., acestea reprezentand dispozitiile dreptului comun, referitoare la alte bunuri imobile, nu la terenurile forestiere (paduri) si care sunt inlaturate de la aplicare de dispozitiile art.l746 C.civ.; dispozitiile Codului Silvic (Legea nr.46/2008), completate prin art.l231 din OUG nr.79/2011 si coroborate cu dispozitiile art. 1746 C.civ., fara putinta de tagada, se refera la vanzarea terenurilor forestiere (categoria de folosinta padure, intocmai cum se mentioneaza in documentatia cadastrala si inscrisul de carte funciara, folosite la incheierea contractelor de vanzare-cumparare) si la respectarea dreptului de preemtiune in cazul coproprietarilor, vecinilor sau statului.
    In concluzie, este admisibila actiunea in anulare pentru nerespectarea dreptului de preemtiune a oricarei categorii de preemtori, respectiv coproprietari, proprietari vecini sau stat in acest sens, chiar inainte de modificarea Legii nr.46/2008, privind Codul Silvic, prin Legea nr.60/2012, aveam in cuprinsul art.45 din Codul Silvic, la alin.8, prevederea ca nerespectarea dreptului de preemtiune al statului atrage nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat.
    Prin analogie de rationament juridic si interpretare sistemica, aceasta prevedere, in conditiile art.1746 C. civ., se aplica inclusiv in cazul coproprietarilor sau proprietarilor vecini, al caror drept de preemtiune n-a fost respectat.
    In modificarea facuta prin Legea nr.60/2012, la art.45 alin. 10, se prevede expres ca nerespectarea de catre vanzator a obligatiei de a-i instiinta pe toti preemtorii, atrage nulitatea contractului incheiat, dispozitie aplicabila si spetei de fata, prin asimilare si raportare la dispozitiile art.l231 din OUG nr.79/2011, care erau in vigoare la data incheierii actului contestat.
    5. De asemenea, este cert ca s-a nesocotit si la incheierea celui de al doilea contract,nr.668/03.04.2012, dreptul sau de preemtiune, intrucat in cuprinsul acestui
contract nu exista vreo mentiune despre indeplinirea formalitatilor prealabile vanzarii, legate de exercitarea sau neexercitarea vreunui drept de preemtiune.
    In situatia in care s-ar fi intocmit vreo formalitate legata de exercitarea vreunui drept de preemtiune, aceasta ar fi fost consemnata in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare; acest fapt este dovedit de mentiunea din tranzactia nr.588/23 martie 2012, in cuprinsul careia paratii si intervenientul-notar vorbesc de aplicarea dispozitiilor art.1746 C. civ., referitor la vanzarea terenului in litigiu, asumandu-si respectarea obligatiilor legate de drepturile tuturor preemtorilor.
    6. In ceea ce priveste anularea, in baza tranzactiei nr.588/23 martie 2012, a primului contract de vanzare-cumparare, nr.401/29.02.2012, in temeiul dispozitiilor art. 1246 alin.3 din noul Cod Civil, apreciem ca aceasta este admisibila; nulitatea absoluta in cauza (nulitate de drept, conform textului legii) opereaza datorita faptului ca lipsea certificatul de atestare fiscala privind terenul forestier instrainat, potrivit dispozitiilor art. 113 alin. 4 si alin. 5 din Codul de procedura fiscala.
    Modificandu-se Codul civil prin dispozitiile art. 1246, considera recurentul ca aceasta nulitate a contractului poate fi constatata si declarata prin acordul partilor, ceea ce s-a si intamplat in cazul dat; anterior modificarii Codului civil nu era posibila, nulitatea cazand strict si exclusiv in competenta instantei, insa, dupa modificare, pare posibila.
    Dar neregula,  in speta de fata, priveste diferenta de pret a terenului forestier instrainat, stipulata in cele 2 contracte si anume diferenta de la 1 000 lei la 60 000 lei; este sigur ca pretul, in cel de al doilea contract, nr.668/2012, este simulat, atata timp cat, prin expertiza administrata in dosarul nr.660/274/2007, avand ca obiect iesirea din indiviziune, pretul este de cel mult 2 euro/mp. Aceasta expertiza este insusita de paratii D.M.si D.C., nefiind criticata si este depusa la dosarul acestei cauze, impreuna cu sentinta nr.241/23.04.2008, pronuntata de Judecatoria Orsova in dosarul nr.660/274/2007.
    Daca tot terenul paratilor D.M.si D.C., in suprafata de 4210 mp, ocupat cu padure, valora, in anul 2008, circa 15 703 lei, cum sa valoreze un sfert din acesta, respectiv 1033 mp, in anul 2012, cand s-a prabusit piata imobiliara, 60 000 lei, adica de patru ori mai mult decat intregul teren de 4210 mp.
    Drept urmare, acest pret de 60 000 lei, care nu este sincer si serios, a fost stabilit impreuna de parti cu notarul, tocmai in scopul de a fi eludate dispozitiile legale privind exercitarea dreptului de preemtiune; adica, s-a stabilit un pret fictiv si exagerat, supraevaluandu-se bunul, in vederea impiedicarii exercitarii dreptului de preemtiune al reclamantului.
    Astfel, prin raportare  la dispozitiile art. 1.665 C. civ. (pretul fictiv si pretul derizoriu) si dispozitiile art.6 din O.G. nr. 12/1998 avand in vedere disproportia vadita a pretului, fata de valoarea reala a terenului forestier in suprafata de 1033 mp. respectiv de la 60 000 lei la 3 946 lei (15 703 lei : 4 = 3946 lei), mai avem  un alt motiv de nulitate al contractului nr.668/03.04.2012.
    In ceea ce priveste acest din urma argument, invedereaza ca Judecatoria Orsova consemneaza, in sentinta nr.962/27.12.2012, in mod vadit eronat, faptul ca l-a invocat dupa inchiderea dezbaterilor, motiv pentru care nu 1-a mai avut in vedere la pronuntarea hotararii, deoarece nu a fost pus in discutia contradictorie a partilor si nu s-ar fi administrat probe in acest sens ; totodata, conchide gresit ca eventuala sanctiune pentru acest pretul fictiv, in suma de 60 000 lei, ar fi nulitatea relativa si ca n-ar avea obligatia sa constate nulitatea, din oficiu.
     Din acest motiv, mentioneaza ca in cazul contractelor de vanzare-cumparare. sanctiunea pentru pret fictiv al vanzarii, respectiv care nu este sincer si serios, este nulitatea absoluta si nu cea relativa. Fiind vorba de o nulitate absoluta, inclusiv din oficiu ar fi trebuit sa-1 ia in considerare instanta de fond.
     Acest pret a fost pus in discutia partilor, mai intai prin precizarile depuse la termenul din 05.11.2012, scrise olograf, in care arata, la pag. 4, penultimele alineate, ca pretul de 60 000 lei este fictiv si simulat, in concret, exorbitant, fiind de 60 de ori mai mare decat cel initial, de 1000 lei si de 120 de ori mai mare decat baremurile Camerei Notarilor; apoi, l-a pus in discutia partilor, la interogatoriul luat intimatului-parat D.C., la termenul de judecata din 13.12.2012, la intrebarile 2 si 4 ale acestui interogatoriu, in care a intrebat care este pretul real incasat pe terenul forestier in discutie si cum isi explica diferenta dintre pretul incasat, in cazul primului contract, nr.401/29.02.2012, de 1 000 lei, iar in cazul celui de al doilea, nr. 668/03.04.2012, de 60 000 lei.
    De asemenea, in concluziile orale puse, la acest termen din 13 decembrie 2012, a sustinut inclusiv acest motiv de nulitate absoluta, privind nerespectarea dispozitiilor art 1.665 C. Civil; ulterior, in concluziile scrise, depuse datorita amanarii pronuntarii pana la data de 20 decembrie 2012, indicand expres si in scris ca sunt nesocotite dispozitiile art. 1.665 C. civ. (pretul fictiv si derizoriu), precizand ca este vorba de o nulitate absoluta a contractului nr.668/2012.
    Toate probele, privind fictivitatea pretului de 60 000 lei, incuviintate de instanta spre administrare, respectiv sentinta nr.241/23.04.2008, pronuntata de Judecatoria Orsova in dosarul nr.660/274/2007, avand ca obiect iesirea din indiviziune si expertiza judiciara din acest dosar, in care evaluarea terenului este de cel mult 2 euro/mp, se afla la dosarul cauzei inca de la termenul din 08.11.2012, adica inainte cu cel putin 30 de zile, raportat la termenul din 13 decembrie 2012, cand s-a amanat pronuntarea.
    Fata de aceste motive, solicita admiterea recursului, desfiintarea hotararii contestate si rejudecarea cauzei, admiterea in parte a actiunii introductive, urmand a constatata, pe de o parte, existenta dreptului sau de preemtiune, iar pe de alta parte nulitatea contractului nr.668/03.04.2012, pentru nesocotirea acestui drept de preemtiune si pret fictiv, stabilit tocmai in scopul eludarii reglementarilor referitoare la dreptul de preemtiune.
    in drept si-a intemeiat recursul pe dispozitiile art. 3041 C pr.civila .
    Analizand recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul il apreciaza ca neintemeiat pentru urmatoarele considerente:
    Asa cum rezulta din preambulul cererii de recurs recurentul solicita admiterea recursului casarea sentintei si pe fond admiterea actiunii pentru cele doua capete de cerere si anume constatarea existentei dreptului sau de preemptiune in cazul vanzarii terenului forestier avand categoria de folosinta padure in suprafata de 1033 m.p., inscris in CF nr.51330 si care a facut obiectul contractelor de vanzare cumparare nr.401/29.02.2012 si nr. 668/03.04.2012 iar  in subsidiar in masura in care  se va aprecia ca nu sunt aplicabile  reglementarile privind dreptul de preemtiune al recurentului, solicita sa se ia act de nulitatea absoluta a contractului nr. 668/03.04.2012 pentru nesocotirea dreptului de preemtiune a statului, ori pentru incalcarea dispozitiilor art. 1665 Cod civil privind pretul fictiv al vanzari.
    Tribunalul retine ca prin sentinta civila nr. 241/23.04.2008 pronuntata de Judecatoria Orsova, in dosarul nr. 660/274/2007 a fost partajata suprafata de 17.354 mp situat in extravilanul mun. Orsova, in punctul "Din izlaz-fanete cu un salas"(pct. Dealul Postei), DN 57, km 5+104, inscris in CF 591-Jupalnicul Vechi, ramas de pe urma defunctului D.C., reclamantului D.I. revenindu-i suprafata de 13.144 mp, iar paratilor D.M.si D.C., suprafata de 4210 mp.
    Prin actul de dezmembrare nr. 400/29.02.2012 (f. 226), incheiat la BNP D.O. de catre paratii D.M.si D.C., s-a procedat la dezmembrarea terenului extravilan in suprafata de 4215 mp, cu nr. cadastral 363, intabulat in cartea funciara fila nr. 51315 a localitatii Orsova, punctul "Dealul Postei", jud. Mehedinti, in doua loturi, respectiv lotul nr. 1 - cu nr. cadastral 51329, constand in teren extravilan in suprafata de 3182 mp si lotul nr. 2 - cu nr. cadastral 51330, constand in teren extravilan, in suprafata de 1.033 mp.
    Aceasta in urma suprafata a fost instrainata catre paratul  T.L., initial prin contractul vanzare cumparare nr.401/29.02.2012 la un pret de 1000 lei iar ulterior, urmare tranzactiei incheiate sub nr. 588/23.03.2012 prin care s-a constatat nulitatea absoluta a primului contract,  prin contractul de vanzare cumparare nr. 668/03.04.2012 cu un pret de 60.000 lei.
    Fata de aceasta stare de fapt si avand in vedere succesiunea actelor incheiate de parti se impun urmatoarele precizari cu privire la incidenta dispozitiilor legale invocate de catre recurentul reclamant.
    Prin art.1730 si urm.din Legea nr.287 din 17 iulie 2009, republicata, privind Codul civil, intrata in vigoare la data de 01.10.2011 a fost stabilit un drept de preemptiune si procedura ce trebuie respectara in cazul instrainarii unui  bun mobil/imobil cu precizarea ca prin art.1746 s-a stabilit ca terenurile din fondul forestier aflate in proprietate privata se pot vinde cu respectarea, in ordine, a dreptului de preemptiune al coproprietarilor sau vecinilor.
    In acelasi timp este de mentionat ca legiuitorul  prin art.1730 alin.2 a stabilit ca dispozitiile prezentului cod privitoare la dreptul de preemptiune sunt aplicabile numai daca prin lege sau contract nu se stabileste altfel.
    Plecand de la aceste mentiuni se poate concluziona nu numai asupra caracterului general al normei cuprinse in Legea nr.287/2009 dar si asupra faptului ca acest drept de preemptiune desi recunoscut in cadrul legii generale poate sa fie inlaturat prin legea speciala care, in speta fiind vorba de un teren aratat de catre reclamant ca fiind forestier, este Legea nr.48/2006.
    Asadar ca o consecinta a derogarii legii speciale de la norma instituita printr-o lege generala se impune a identifica nu numai norma speciala dar si forma acesteia la momentul incheierii actului cunoscut fiind faptul ca pentru respectarea sigurantei circuitului civil si in consecinta a raporturilor juridice incheiate sub imperiul unei anumite legi si in conformitate cu principul neretroactivitatii legii civile, legea noua nu se aplica situatiilor implinite sau savarsite sub legea veche.
    Analizand Legea 48/2006,privind codul silvic se observa ca pana in data de 20.04.2012 prin art.45 este recunoscut doar statului un drept de preemptiune iar acest drept se poate manifesta, potrivit alin.5, doar in cazul in care se cumparara paduri care constituie enclave in fondul forestier proprietate publica a statului sau sunt limitrofe acestuia.
    Este adevarat prin OUG nr.79/2011 legiuitorul reglementat anumite masuri necesare intrarii in vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil insa este de mentionat ca pct.18 art.1231 a fost introdus prin Legea nr.60/10.04.2012,privind privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2011, publicata la data de 17.04.2012 si care a intrat in vigoare la data de 20.04.2012.
    In aceste conditii cum prin Lege nr.60 intrata in vigoare la data de 20.04.2012 a fost modificat si art.45 din Legea nr.46/2008 in sensul ca prin alin.5 le-a fost recunoscut coproprietarilor si veciniilor proprietari de fond forestier, persoane fizice sau juridice, de drept public sau privat, un drept de preemptiune, in ordinea prevazuta la art. 1.746 din Codul civil, tribunalul, constatand ca data incheierii contractul de vanzare cumparare nr.668, respectiv 03.04.2012, este anterioara adoptarii legii, in respectarea principiilor mai sus enuntate, nu poate primi solicitarea recurentului de ai fi recunoscut un drept de preemptiune.
    Neexistand un drept de preemptiune sustinerile recurentului privind fraudarea legii nu pot fi primite si prin urmare nici cererea sa de anulare a contractului de vanzare cumparare nr.668/03.04.2012 pentru nerespectarea acestui drept.
    In ceea ce priveste cererea de a se lua act de nulitatea absoluta a aceluiasi contract pentru nerespectarea dreptului de preemptiune al statului.
    Prin art.45 alin.5 din Legea nr.46/2008, privind codul silvic in forma din momentul incheierii contractului,03.04.2012, tribunalul retine ca statul are drept de preemptiune la cumpararea de paduri care constituie enclave in fondul forestier proprietate publica a statului sau sunt limitrofe acestuia, la pret si in conditii egale.
    Fata de acestea desi din nenumaratele inscrisuri depuse de reclamant(sentinta de partaj nr. 241/23.04.2008, raspunsuri la diferitele cereri) se desprinde ideea ca suprafata in discutie are categoria de folosinta padure,cu toate acestea pentru a functiona dreptul de preemptiune al statului nu este suficient acest aspect ci este necesar sa fie intrunite cerinta impusa de art.45 alin.5 din Legea nr.46 in vigoare la data de 03.04.2012, ca aceasta suprafata sa constituie enclava in fondul forestier proprietate publica a statului sau sunt limitrofe acestuia.
    Fata de acestea observand planul de amplasament si delimitare a suprafetei de 4215 mp inscrisa in CF 51315(f.37, vol.II) din care a fost dezmembrat nr. cadastral 51330, constand in teren extravilan, in suprafata de 1.033 mp, plan depus de catre reclamant se constata ca suprafata in discutie, fata de vecinatatile mentionate, statul nefiind vecin pe nici una din laturi, nu poate fi apreciata ca fiind enclava in fondul forestier proprietate publica a statului sau limitrofa acestuia.
    Prin urmare cum nu se constata implinirea cerintelor impuse de legiuitor nu poate fi primit nici motivul de recurs privind constatarea dreptului de preemptiune al statului si nici nu se impune analizarea notiunii de padure, fond forestier sau amenajament silvic.
    Asupra fictivitatii/caracterului derizoriu al  pretului,
    Prin art.1665 alin.1 din Legea nr.287/2009, privind Codul civil, legiuitorul a stabilit ca vanzarea este anulabila atunci cand pretul este stabilit fara intentia de a fi platit iar prin alin.2) ca, daca prin lege nu se prevede altfel, vanzarea este anulabila cand pretul este intr-atat de disproportionat fata de valoarea bunului, incat este evident ca partile nu au dorit sa consimta la o vanzare.
    Fata de exprimarea legiuitorului si in dezacord cu recurentul reclamant, tribunalul apreciaza ca in cazul in care se pune in discutie caracterul fictiv sau derizoriu al pretului sanctiunea care intervine este nulitatea relativa si nu cea absoluta cu toate consecintele ce decurg din aceasta calificare inclusiv acea ca numai partile si avanzi lor cauza pot invoca aceste motive de nulitate.
    Ca este vorba de o nulitate relativa, fata de exprimarea legiuitorului, se deduce inclusiv din dispozitiile art.1247, 1248, 1250 si 1251 C.civ., in cuprinsul carora legiuitorul foloseste exprimarea "contract lovit de nulitate absoluta" si "contract anulabil".
    De altfel chiar daca s-ar accepta ideea recurentului ca este o nulitate absoluta acesta nu a dovedit interesul sau personal,folosul practic pe care l-ar obtine, daca s-ar constata nulitatea absoluta a contractului.
    Fata de acestea cum in cauza sunt puse in discutie prin motivul nr.6 de recurs doar cauze de nulitate relativa, tribunalul apreciaza ca recurentul, in lipsa calitatii sale de parte in contract nu le putea invoca si prin urmare nici acest motiv de recurs nu poate fi admis.
    Pentru toate aceste motive apreciind ca sentinta instantei de fond este legala si temeinica iar recursul este nefondat in baza art.312 alin.1 si 2 C.pr.civ., va fi respins.