Competenta de solutionare a contestatiei deciziei de pensionare formulate de cadrele militare disponibilizate in rezerva si in retragere

Contestatie decizie de pensionare. Competenta de solutionare a contestatiei deciziei de pensionare formulate de cadrele militare disponibilizate in rezerva si in retragere.

     
( Tribunalul Mehedinti - s.c.  102/14 aprilie 2011)

     Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinti - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, la data de 16.02.2011,   Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate in Rezerva si in Retragere, Prin Filiala 1 Vinju - Mare, in numele membrilor de sindicat au chemat in judecata paratul Ministerul Apararii Nationale - Casa de Pensii Militare solicitand : anularea deciziilor de recalculare a pensiilor emise de Casa de Pensii a Ministerului Apararii Nationale; mentinerea deciziilor initiale de calculare a pensiei de serviciu stabilite in temeiul Legii 164/2001; obligarea paratului la plata diferentei dintre cuantumul pensiei de serviciu stabilite conform Legii 164/2001 si cuantumul pensiei recalculate conform Legii 119/2010 si a HG 735/2010, pe perioada 01.01.2011 pana la repunerea in plata a pensiei initiale; obligarea paratului la plata dobanzilor legale aferente sumelor reprezentand dintre cele doua decizii si plata cheltuielilor de judecata.
     In fapt, a aratat ca membrii de sindicat au avut calitatea de militari, politisti si functionari speciali (cadre militare) in prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activitatii desfasurate, vechimii si gradului avut, conform deciziilor de pensionare.
     Prin deciziile pe care au inteles sa le conteste s-a dispus in mod netemeinic si nelegal recalcularea pensiilor in urma careia s-a produs o diminuare nejustificata a cuantumului acestora si implicit a patrimoniului membrilor de justificat.
     Cadrele militare sunt singura categorie profesionala care are statuata obligatia sacrificiului suprem pentru tara, pensia militarului constituind o contraprestatie pentru acest sacrificiu, iar prin aplicarea Legii 119/2010 si a normelor de aplicare a acesteia s-a incalcat dreptul de proprietate al reclamantilor membrii de sindicat.
     A invocat lipsa temeiului juridic al emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor militare, aratand ca, aceste decizii au fost emise in temeiul dispozitiilor HG 735/2010, iar prin sen.civ. nr. 338/2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj in dos. 1371/33/2010 s-a dispus " suspendarea executarii HG 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislatiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor politistilor si ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor, pana la pronuntarea instantei de fond", sentinta  ramasa irevocabila prin Decizia nr. 38/07.01.2011 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie,  si avand in vedere efectele " erga omnes" ale suspendarii unui act administrativ rezulta ca, emiterea deciziilor de recalculare s-a facut in baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic.
     Mai mult, a aratat ca unele decizii au fost emise, in temeiul Legii 119/2010 si a HG 735/2010, dupa data de 01.01.2011, cand aceste acte normative au fost abrogate prin Legea 263/2011- legea unitara de pensii.
     Referitor la incalcarea dreptului de proprietate al reclamantilor membrii de sindicat, a aratat ca, in conformitate cu dispozitiile art.6 alin.4 din HG 735/2010, " pentru perioada care constituie stagiu de cotizare si pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse in termenul pentru recalculare prevazut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeaza salariul mediu brut pe economie din perioadele respective " insa, potrivit art.9 din Legea 80/1995 - Statutul cadrelor militare, "cadrele militare in activitate au dreptul la o solda lunara compusa din solda de grad, solda de functie, gradatii si indemnizatii, precum si din prime, premii, sporuri si alte drepturi banesti ale caror cuantumuri se stabilesc prin hotarare a  Guvernului".
     Astfel, desi reclamantii  membrii de sindicat au desfasurat activitate si au obtinut venituri diferentiate in functie de pregatirea fiecaruia, de gradul avut, de meritele recunoscute prin decorare, la stabilirea  cuantumului pensiei acestora a fost luat in considerare doar salariul mediu brut pe economie pentru perioadele respective, iar prin aceasta modalitate de calcul, reclamantii au fost degradati militar, neavand nici o vina, deoarece in lipsa carnetelor de munca, ce ar fi putut evidentia veniturile lunare obtinute, nici unul din documentele necesare dovedirii veniturilor nu se afla in posesia acestora, gestionarul acestor documente fiind statul prin unitatile militare . Procedand astfel s-a ajuns la situatia in care o parte dintre membrii de sindicat au fost degradati, deoarece au fost asimilati persoanelor cu grade inferioare care se bucura de acelasi venit ca si al celor cu grade superioare, iar recalcularea pensiilor prin raportare la salariul mediu brut pe economie si nu la veniturile obtinute de fiecare cadru militar, reprezinta  o incalcare a dreptului la grad, ceea ce atrage nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor.
     Cu privire la dreptul de proprietate, fata de dispozitiile  art.1 lit.c)-h), art.3 alin.3, art. 4 alin.1 lit.b) din Legii 119/2010,  art. 1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art.20 alin.2, art.148 alin.2 si 4 din Constitutia Romaniei,  art.17 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si art.10 din Tratatul privind Constituirea Comunitatii Europene, reclamantii au aratat ca recalcularea pensiilor reprezinta o incalcare a dreptului de proprietate, fiind evident ca normele nationale vin  in contradictie directa cu dispozitiile art.1 din Protocolul 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel incat instanta este obligata in conformitate cu art.20 alin.2 din Constitutia Romaniei sa faca aplicarea directa a reglementarilor internationale.
     S-a mai aratat ca, fata de dispozitiile legale invocate, Legea 119/2010 si HG 735/2010 indeplinesc conditiile  impuse de jurisprudenta CEDO, fiind acte normative accesibile, precise si previzibile si mai mult, Legea 119/2010 nu ofera membrilor de sindicat reclamanti posibilitatea de a obtine despagubiri pentru privarea de proprietate in cauza, iar lipsa totala a despagubirilor nu se poate justifica, cu atat mai mult cu cat nici o circumstanta exceptionala nu a fost invocata de Guvern pentru a o justifica.
     In concluzie s-a aratat ca, reducerea pensiilor membrilor de sindicat ca urmare a recalcularii si imposibilitatea acestora de a-si mai recupera vreodata sumele de bani aferente acestui procent au dus la ruperea, in defavoarea pensionarilor beneficiari ai unor pensii stabilite prin acte normative speciale, a justului echilibru ce trebuie pastrat intre protectia proprietatii si cerintele interesului general. Procedand astfel, s-a adus atingere chiar substantei dreptului de proprietate al reclamantilor, atingere care in conceptia instantei europene, este incomparabila cu dispozitiile art.1 din Protocolul 1 la Conventie.
     Reclamantii au mai aratat ca prin recalcularea pensiilor se creeaza si o situatie discriminatorie, pe de o parte intre cadrele militare active care au lucrat intr-o singura unitate militara si deci au putut prezenta adeverinte cu veniturile realizate si cadrele militare care nu pot prezenta astfel de adeverinte. De asemenea, se creeaza o discriminare si intre cadrele militare si personalul civil incadrat in unitatile militare, precum si intre cadrele militare si alte categorii profesionale ale caror pensii sunt stabilite prin legi speciale si care nu au parte de aceleasi privatiuni.
     Au mai invederat si faptul ca masura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate in plata, incalca principiul neretroactivitatii legii prevazut de art. 15 alin.2 din Constitutia Romaniei, conform caruia " legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile", invocand in acest sens si Decizia 830/2008 a Curtii Constitutionale potrivit careia neretroactivitatea legii, ca principiu constitutional este obligatorie pentru toate ramurile de drept, nu numai pentru acelea care il prevad in mod expres.
     S-a invocat de asemenea, principiul drepturilor castigate, aratand ca, chiar daca acest principiu nu are o consacrare legala are totusi o constructie jurisprudentiala astfel ca, pensiile aflate in plata constituie drepturi legal castigate si nu pot fi afectate prin recalculare pensiilor.
     In subsidiar, reclamantii au solicitat, in masura respingerii capatului de cerere principal, sa se constate faptul ca determinarea cuantumului pensiei recalculate s-a realizat pe baza a urmatoarelor erori : la marea majoritate a deciziilor emise in baza HG 735/2010, in adeverintele de venit lipsesc date pe perioade semnificative, de ordinul anilor, luandu-se ca baza de calcul salariul mediu brut pe economie de la data respectiva, ceea ce a diminuat semnificativ cuantumul pensiei ; unele adeverinte au fost obtinute cu intarziere sau deloc si au existat greseli de redactare a bazei de calcul.
     In conformitate cu dispozitiile art.158 C.proc.civ. si art.159 alin.4 C.proc.civ. instanta de judecata este obligata sa stabileasca instanta competenta cu solutionarea cauzei:
     Art.154 din Legea 19/2000 prevede ca, jurisdictia asigurarilor sociale se realizeaza prin tribunale si curti de apel. Art.155 lit.d) din Legea 19/2000, prevede ca, tribunalele  solutioneaza in prima instanta litigiile privind deciziile de pensionare si potrivit lit.f) si modul de stabilire si de plata a pensiilor.
     Competenta teritoriala este reglementata de dispozitiile art.156 din Legea 19/200, potrivit carora " cererile indreptate impotriva CNPAS sau impotriva caselor teritoriale de pensii se adreseaza instantei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adreseaza instantei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau sediul paratul ".
     Fata de teza a II-a a art.156 din Legea 19/2000, instanta constata ca, tribunalul in a carei raza teritoriala iti are sediul paratul este competent cu solutionarea cererii.
     Astfel, reclamantii au fost beneficiarii unei pensii de serviciu, reglementate de Legea 164/2001, stabilirea si plata pensiei fiind facuta in conformitate cu art.49-57 din Legea 164/2001.
     In conformitate cu prevederile Legii 119/2010, pensia de serviciu a devenit pensie in intelesul Legii 19/2000 si ca atare a avut loc recalculare pensiilor  prin deciziile contestate in cauza de fata.
     Recalcularea s-a facut in temeiul prevederilor HG 735/2010 si potrivit art. 14, impotriva deciziilor de recalculare se poate introduce contestatie la comisiile de contestatie care functioneaza in cadrul MAN, MAI si SRI.
     Deciziile comisiilor de contestatii pot fi atacate in instanta potrivit prevederilor Legii 19/2000.
     Avand in vedere aceste dispozitii, in cauza devin incidente dispozitiile tezei a II-a a art.156 din Legea 19/2000, cu atat mai mult cu cat deciziile au fost emise de Ministerul Apararii Nationale - Directia Financiar Contabila.
     Sustinerile reclamantilor privind aplicarea dispozitiilor art.156 teza I nu pot fi primite din urmatoarele considerente:
     S-a sustinut ca, HG 735/2010 a fost abrogata prin OUG  1/2011 si ca atare nu se mai aplica procedura de contestare prevazuta de HG 735/2010, insa la data emiterii deciziilor,  HG 735/2010 era in vigoare  si si-a produs efectele pana la data abrogarii exprese.
     S-a invocat si faptul ca Legea 19/2000 a fost abrogata prin Legea 263/2010, invocandu-se si dispozitiile art.154 alin.1 din aceasta lege, insa asa cum s-a aratat, la data emiterii deciziilor atat HG 735/2010 cat si Legea 19/200 erau in vigoare, producand efecte ca atare.
     De asemenea, este lipsit de relevanta faptul ca, pe parcursul derularii procesului, reclamantii au inteles sa cheme in judecata Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apararii Nationale, deoarece aceasta este succesoarea de drept a structurii organizatorice ca responsabila cu pensiile din MAN ( respectiv Casa de Pensii din cadrul MAN) care la data intrarii in vigoare a HG 233/16.03.2011 a fost desfiintata.
     Ca atare, in temeiul dispozitiilor art.158 alin.3 din C. proc.civ. instanta va declina competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti -Sectia Conflicte de Munca si Asiguri Sociale.