Revendicare imobiliara

        Prin cererea de chemare in judecata adresata Judecatoriei Baia de Arama la data de 27.07.2009,  reclamanta G. M. a solicitat in contradictoriu cu  paratii  M. P., M. E., M. I., M. A.  si G. C. ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa fie obligati sa-i lase in deplina  proprietate si pasnica folosinta  terenul intravilan, in  suprafata  de 2460 m.p.  situat in  punctul "Platul casei", precum si doua camere din casa de locuit  amplasata pe teren, respectiv cele doua camere din spate.
        In motivare, sustine reclamanta ca a mostenit de la bunica sa si a paratilor  un teren in suprafata totala de  4860 m.p.  si o casa  compusa din 4 camere. In urma  partajului  dintre parti  din 11 aprilie 1930 fiecare  dintre frati a primit  mostenire o camera din casa si ?  din teren. Numita  J.  P. a primit  si de la sora sa I.   E.  suprafata de 180 m.p. curti constructii, prin testamentul nr.4665/07.08.1970 si a solicitat incuviintarea  probei testimoniale si a probei prin expertiza.Precizeaza reclamanta  ca este mostenitoarea legala  a mamei sale  P. J., conform certificatului de mostenitor  nr.25/17.04.2002.De asemenea  precizeaza reclamanta  ca a stapanit in mod pasnic pana in prezent o parte din teren dar de o perioada  de timp de 7 ani paratul M. P. a inchis usa casei  si in acest an 2009 nu i-a mai permis sa culeaga recolta de pe terenul sau.
             Judecatoria  Baia de Arama  prin sentinta civila nr.569 din  14 octombrie 2010 a respins actiunea civila cu obiect revendicare imobiliara.
           Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca pentru  admisibilitatea actiunii in revendicare, reclamantul trebuie sa faca dovada ca este proprietarul bunului revendicat, iar paratul ii nesocoteste dreptul, prin exercitarea asupra acestuia a unei posesii nelegitime.
      Instanta a retinut ca suprafetele de teren revendicate, cat si cele doua camere din cele patru ale constructie situata pe terenul revendicat au apartinut autoarei S. D., bunica partilor. Dupa deces cei patru descendenti ai acesteia au inteles sa imparta terenul cat si imobilul constructie in patru parti egale, fiecaruia revenindu-i cate o suprafata de teren bine individualizata cat si o camera din casa de locuit.
      Cu privire la calitatea de proprietar instanta constata ca reclamanta a facut aceasta dovada prin certificatul de mostenitor nr.25/17.04.2002 emis de biroul notarial prin care se constata masa succesorala a defunctei P. J., mama reclamantei, testamentul din data de 07.08.1970 prin care numita I. E. testeaza in favoarea lui P. J. cat si actul intitulat "Dovada", act ce reprezinta o donatie prin care numitul I. S. a transmis dreptul sau de proprietate mamei reclamantei.
      Desi reclamanta a reusit sa faca dovada calitatii de proprietar asupra celor doua suprafete de teren revendicate cat si asupra celor doua camere din imobilul constructie, instanta a constatat ca paratii exercita o posesie legitima, motiv pentru care actiunea reclamantei a fost respinsa.
      Cum din probe reiese ca reclamanta a stat in pasivitate mai mult de 30 de ani  neexecitand acte specifice dreptului de proprietate, lasand casa de locuit cat si terenul aferent casei in posesia indelungata autorului paratilor, iar dupa decesul acestuia paratii preluand stapanirea imobilelor revendicate, instanta a constatat ca reclamanta a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei cat si asupra celor doua camere prin neuz.
      Cu privire la terenul in suprafata de 926 mp, teren pe care mama reclamantei l-a dobandit de la fratele sau S. I. prin inscrisul intitulat "dovada" din anul 1939 instanta a retinut ca reclamanta nu a facut dovada ca paratii ocupa suprafata de 750 mp din totalul de 926 mp.
      Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
      In motivarea recursului aceasta a aratat ca in mod gresit a fost respinsa actiunea in revendicare. A precizat ca desi s-a retinut ca este proprietara terenului revendicat, nu a dovedit ca paratii ii ocupa terenul, situatie care nu corespunde realitatii deoarece paratii au introdus la partaj terenul sau si chiar l-au vandut paratului G. C. Recurenta a mentionat ca nu mai are acces in curte, iar sustinerea instantei ca nu a facut acte de posesie nu este temeinica.
      Analizand recursul formulat instanta retine urmatoarele:
      Prin actiunea formulata reclamanta a revendicat de la parati un imobil compus din teren de 2460 mp intravilan si cele doua camere din spate din casa situata pe acest teren.
      In motivarea actiunii reclamanta a precizat ca a mostenit terenul de la mama sa, P. J. si ca de o perioada de 7 ani paratul Mandres Petre a inchis usa casei, iar in anul 2009 nu i-a permis sa culeaga recolta de pe terenul sau.
      Dupa efectuarea expertizei reclamanta si-a precizat actiunea aratand ca revendica terenul de 176 mp si camere 1 si 2, precum si terenul de 926 mp, astfel cum au fost identificate de expert.
      Analizand inscrisurile depuse de reclamanta la dosar in dovedirea dreptului sau de proprietate, instanta de recurs constata ca singurul inscris doveditor al dreptului de proprietate al reclamantei il constituie testamentul din data de 7.08.1970 (fila 28) prin care mama reclamantei, P. J. a primit de la sora sa mai multe suprafete de teren. Reclamanta a dovedit cu certificatul de mostenitor nr. 25/17.04.2002 (fila 27) ca este unica mostenitoare a mamei sale, si deci a terenurilor din testamentul mentionat.
      In ceea ce priveste celelate inscrisuri depuse la dosar si anume. Act de mana-invoire (fila 30) si dovada din 7.03.1939 (fila 32) instanta de recurs detine ca acestea nu fac dovada proprietatii, nefiind acte autentice,  si in aceste acte nu se identifica vreo suprafata de teren.
      De asemenea, instanta de recurs retine ca dreptul de proprietate este un drept perpetuu care nu se pierde prin neintrebuintare din partea titularului, deci in mod gresit a retinut instanta de fond ca reclamanta a pierdut dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei cat si asupra celor doua camere prin neuz.
      In cea ce priveste neocuparea terenului de catre parati sustinerile instantei de fond sunt netemeinice. Astfel, pentru a fi dobandita posesia trebuie sa fie reunite cele doua elemente ale sale, corpus si animus in mana aceleiasi persoane. Dobandirea elementului material rezulta nu numai din faptul unilateral al posesorului de a exercita vizibil acte materiale de folosinta, fiind suficient ca acesta sa aiba posibilitatea actuala si exclusiva de a face acte materiale asupra bunului. Dobandirea celui de-al doilea element, animus, are loc in momentul in care cel ce detine lucrul manifesta intentia de a pastra pentru sine acel lucru.
      In cauza sunt intrunite ambele elemente ale posesiei, prin introducerea terenului la partaj si vanzarea acestuia, paratii avand posibilitatea exclusiva de face acte materiale si juridice asupra bunului, precum si intentia de a-l pastra, deci nu se poate retine ca nu au posesia terenului.
      In consecinta, instanta de recurs apreciaza ca prima instanta nu a intrat in cercetarea fondului, probele administrate nefiind suficiente si elocvente pentru solutionarea cauzei, obiectivele expertizei fiind raportate la alte acte decat actul mentionat- testamentul care face dovada proprietatii reclamantei. 
      In consecinta, in temeiul art. 312 alin. 5 cod proced. civ. a admis recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
      Cu ocazia rejudecarii instanta de fond va dispune efectuarea unei expertize specialitatea topografie care sa indentifice terenul revendicat de reclamanta, sa precizeze daca acest teren este mentionat in testamentul din data de 7.08.1970 (fila 28), in toatalitate sau partial, sa identifice daca pe teren se afla vreo constructie sau care camere din casa mentionata in actiune se afla pe terenul mentionat in testament.