Condamnarea la o pedeapsa cu executare in regim de detentie pentru o infractiune intentionata comisa in termenul de incercare al liberarii conditionate. Mentinerea liberarii conditionate dispuse anterior. Compatibilitatea celor doua institutii de drept

     9. Condamnarea la o pedeapsa cu executare in regim de detentie pentru o infractiune intentionata comisa in termenul de incercare al liberarii conditionate. Mentinerea liberarii conditionate dispuse anterior. Compatibilitatea celor doua institutii de drept.
     
     Art. 61 Cod penal
     
     Optiunea de a extinde beneficiul liberarii acordate anterior asupra unei pedepse aplicate ulterior reprezinta o interpretare gresita a legii rezultata din intelegerea gresita a beneficiului liberarii conditionate, intrucat liberarea conditionata se refera la o pedeapsa ce se executa si nu atrage, chiar acordata, consecinta ramanerii in libertate a condamnatului chiar si atunci cand acesta savarseste o noua infractiune.
     A interpreta altfel textul de lege ar conduce la concluzia impunitatii si crearea posibilitatii ca un judecator sa aleaga sa nu-l mai pedepseasca pe acela care, liberat conditionat, savarseste o noua infractiune, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 1 alin. 1 Cod procedura penala  si art. 2 alin. 2 Cod procedura penala.
     
     Tribunalul Ilfov- Sectia Penala
     Decizia penala nr. 58/R/12.03.2012 pronuntata in dosarul nr. 218/94/2012
     
     Prin sentinta penala nr. 23/17.01.2012 pronuntata de Judecatoria Buftea- Sectia Penala in dosarul penal nr. 218/94/2011 a fost respinsa, in temeiul art. 461 alin. 1 lit. c Cod procedura penala, contestatia la executare formulata de contestatorul SAA, acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
     Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut ca instanta ce a dispus condamnarea contestatorului a inteles sa  mentina beneficul liberarii conditionate si sa  nu contopeasca restul ramas de executat de 577 zile cu pedeapsa de 3 ani ce i-a fost aplicata inculpatului prin sentinta penala nr. 483/28.09.2011 a Judecatoriei Buftea, analizand aceasta optiune raportandu-se la gravitatea faptei noi comise precum si la faptul ca pana la pronuntarea sentintei de condamnare pentru noua infractiune a trecut termenul de 577 de zile ce reprezenta perioada ce a ramas neexecutata din condamnarea anterioara.
     S-a mai retinut ca cele sustinute de aparatorul ales al inculpatului precum ca clientul sau trebuia sa nu mai execute pedeapsa pentru noua infractiune constatata este fara sens si echivaleaza cu o  cauza de  nepedepsire ce nu se regaseste in legislatia penala actuala.
     Impotriva acestei sentinte penale, recurentul- contestator SAA, prin aparatorul ales, a declarat recurs, motivat, in scris.
     Prin Decizia penala nr. 58/R/12.03.2012 pronuntata de Tribunalul Ilfov- Sectia Penala in dosarul nr. 218/94/2012 s-au decis urmatoarele: a fost respins ca nefondat recursul impotriva sentintei penale nr. 23 din data de 17.01.2012 pronuntata de Judecatoria Buftea in dosarul penal 218/94/2012, avand ca obiect contestatie la executare (art. 461 Cod procedura penala), formulat de catre recurent - contestator SAA; a fost obligat recurentul la 200 de lei cheltuieli judiciare statului
     Pentru a decide astfel, Tribunalul a constatat faptul ca prin rechizitoriul nr. 5174/P/2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Buftea a fost trimis in judecata recurentul- contestator sub aspectul savarsirii infractiunii de furt calificat, infractiune prevazuta de art.208 alin.1 - 209 alin.1 literele a, g, i Cod penal, fapta comisa la data de 30.08.2009.
     Prin sentinta penala nr. 483/28.09.2011 a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 3 ani inchisoare cu executare in regim de detentie si, anterior acestei condamnari, recurentul mai fusese condamnat la o pedeapsa de ani inchisoare prin sentinta penala nr. 699/19.10.2007 a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti, din aceasta pedeapsa recurentul fiind liberat conditionat cu un rest de pedeapsa de 577 de zile, astfel incat faptele pentru care recurentul a mai fost anterior condamnat au fost savarsite in minorat, recurentul savarsind fapta din data de 30 august 2009 in termenul de liberare conditionata.
     In aceste conditii, recurentul se gasea in situatia avuta in vedere la art. 61 alin. 1 Cod penal care prevede expres efectele liberarii conditionate.
     Alineatul 2 al art. 61 Cod Penal stabileste cazurile in care revocarea beneficiul liberarii conditionate este obligatorie, situatie ce nu se regasea in speta recurentului, asa cum s-a stabilit prin sentinta penala nr. 483/2011.
     Prin urmare, in interpretarea gramaticala a textului art. 61 alin. 1 teza I Cod penal, instanta poate fie sa mentina, fie sa revoce liberarea conditionata, iar in speta instanta a ales sa mentina beneficiul liberarii cu privire la pedeapsa anterioara.
     A constatat Tribunalul ca nu se regaseste in textele de lege efectul extensiv pe care il pretinde recurentul: liberarea conditionata se mentine exclusiv cu privire la pedeapsa din executarea careia a fost liberat recurentul, niciodata liberarea conditionata nu poate sa-si extinda efectele asupra unei pedepse pronuntate ulterior acordarii beneficiului liberarii.
     Liberarea conditionata este un beneficiu ce nu se acorda automat, la implinirea fractiilor de pedeapsa prevazute de lege, nu opereaza ope legis la momentul implinirii termenelor, ci se acorda in masura in care sunt indeplinite si celelalte conditii prevazute de art. 59 alin. 1 teza a II- a Cod penal- "condamnatul care este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare".
     Prin urmare, liberarea este un beneficiu ce se acorda raportat la o pedeapsa in curs de executare, iar nu si cu privire la o pedeapsa viitoare; or, raportat la momentul acordarii liberarii in speta pedeapsa aplicata in 2011 reprezinta o pedeapsa aplicata ulterior.
     S-a constatat ca, practic, instanta avea alegerea de a mentine beneficiul liberarii si de a aplica o condamnare exclusiv pentru infractiunea savarsita in termenul de liberare- optiune utilizata in sentinta a carei executare se contesta- sau de a revoca beneficiul liberarii, de a contopi restul neexecutat cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune- eventual cu aplicarea si a unui spor- si de a dispune executarea rezultantei in regim de detentie.
     Optiunea de a extinde beneficiul liberarii acordate anterior asupra unei pedepse aplicate ulterior reprezinta o interpretare gresita a legii rezultata din intelegerea gresita a beneficiului liberarii conditionate, intrucat liberarea conditionata se refera la o pedeapsa ce se executa si nu atrage, chiar acordata, consecinta ramanerii in libertate a condamnatului chiar si atunci cand acesta savarseste o noua infractiune.
     A interpreta altfel textul de lege ar conduce la concluzia impunitatii si crearea posibilitatii ca un judecator sa aleaga sa nu-l mai pedepseasca pe acela care, liberat conditionat, savarseste o noua infractiune, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 1 alin. 1 Cod procedura penala  si art. 2 alin. 2 Cod procedura penala.
     A contesta maniera in care instanta de fond a optat pentru mentinerea liberarii conduce la concluzia ca se doreste aplicarea celeilalte optiuni- si singura care mai ramane- si anume revocarea, contopirea si, eventual, aplicarea unui spor; or aceasta ar conduce la o situatie mult mai grea a recurentului.
     Tribunalul a observat, asadar, ca sentinta ce se executa este clara, nu exista nicio omisiune vadita, nicio nelamurire cu privire la pedeapsa ce se executa, nici vreo impiedicare la executare, in mod corect respingand contestatia la executare judecatorul fondului.
     Fata de toate considerentele expuse, Tribunalul a respins recursul ca nefondat in conformitate cu dispozitiile art. 385 indice 15 alin.1 punctul 1 litera b Cod procedura penala.