contestatie la executare
(Decizie nr. 247/R din data de 08.02.2011 pronuntata de Tribunalul Vaslui)Dosar nr. 1496/244/2010 contestatie la executare
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
CIVILA
DECIZIA CIVILA Nr. 247/R/2011
Sedinta publica de la 08 Februarie 2011
Instanta constituita din:
PRESEDINTE PETRUS CIPRIAN DIACONARU
Judecator DIANA ELENA SIRGHI
Judecator MIRELA-CRISTINA TARLEA
Grefier RAMONA AGAFITEI
Pe rol se afla solutionarea recursului civil formulat de recurent - contestator CONSILIUL LOCAL BUNESTI AVERESTI, in contradictoriu cu intimatii D L, IL MV ML, HV, DE, TG, TV, MM, GL, DM, GI, CD, CE, RM, DU, impotriva sentintei civile nr. 1050/10.11.2010 a Judecatoriei Husi, avand ca obiect contestatie la executare.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, au raspuns reprezentantul recurentului - contestator, consilier Agripina Costel, ce depune delegatia nr. 298/07.02.2011 si intimatul CE, lipsa fiind celelalte parti.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza urmatoarele: cauza se afla primul termen de judecata; procedura de citare este legal indeplinita; recursul a fost declarat si motivat in termen; nu s-a depus timbrajul; nu s-a depus intampinare; nu s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa;
S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care,
Instanta identifica pe intimatul C E care se legitimeaza cu.
Consilier Agripina Costel depune chitanta nr. /08.02.2011, reprezentand taxa judiciara de timbru in cuantum de 97 lei si timbru judiciar in valoare de 3 lei.
Instanta constata achitata taxa judiciara de timbru si aplicat timbru datorate de recurent pentru cererea de recurs.
Nemaifiind cereri noi de formulat, exceptii de invocat sau acte de depus la dosar, instanta constata terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul in sustinerea motivelor de recurs invocate.
Recurentul - contestator Consiliul Local Bunesti Averesti, prin consilier Agripina Costel, avand cuvantul in sustinerea motivelor de recurs invocate, solicita admiterea recursului si suspendarea executarii silite privind plata sumei stabilite prin decizia Curtii de Apel Iasi pentru imposibilitate de plata.
Intimatul avand cuvantul in aparare, solicita respingerea recursului si considera ca este vorba de o rea - vointa din partea recurentei cu privire la neaplicarea hotararii judecatoresti.
Precizeaza ca la momentul aprobarii bugetului pe anul 2010, s-a defalcat suma de 50 000 ron pentru astfel de plati insa suma nu a revenit personalului.
In temeiul art. 150 Cod proc.civ., instanta declara dezbaterile inchise si lasa cauza in pronuntare, dupa care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedura civila, dandu-se decizia de fata.
INSTANTA
Deliberand asupra recursului civil de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1050 din 10.11.2010 a Judecatoriei Husi, a fost respinsa actiunea civila formulata de contestatorul Consiliul Local Bunesti Averesti, in contradictoriu cu intimatii avand ca obiect contestatie la executare.
S-a dispus restituirea cautiunii in cuantum de 1507 lei achitate de contestator si pusa la dispozitia instantei cu chitanta seria TA nr.1483809 din 17.09.2010 achitata la CEC Bank Husi cu recipisa 433801/1.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin decizia civila nr.626 din 29.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi debitorul-contestator a fost obligat sa achite creditorilor intimati contravaloarea tichetelor cadou aferente anilor 2006-2007 iar in luna aprilie 2010, intimatii au solicitat executarea silita a acesteia, adresandu-se personal cu cate o cerere in acest sens BEJ. Gutu Adrian din Husi, formandu-se dosarul de executare nr.117/2010.
Prin incheierea data in camera de consiliu la data de 11.05.2010, Judecatoria Husi a incuviintat executarea silita a deciziei civile, astfel ca in mod corect s-a trecut la emiterea somatiei catre debitoare, respectiv a procesului-verbal la data de 11.06.2010.
Coroborand dispozitiile art. 3711 si ale art. 3712 Cod procedura civila,prima instanta a retinut ca, in mod corect intimatii s-au adresat cu cerere de executare silita, avand in vedere ca hotararea judecatoreasca era definitiva si irevocabila. Din probele administrate nu a rezultat ca debitoarea - contestatoare este in imposibilitate de plata a sumei totale de 150.746 lei cu titlu de tichete cadou pentru ani 2006-2007, aceasta imprejurare nefiind dovedita in cauza.
Debitorul-contestator a invocat prevederile OUG nr.18 din 9 martie 2010, solicitand suspendarea executarii silite, avand in vedere ca titlul executoriu se refera la drepturi banesti care sunt asimilate unor drepturi de natura salariala.
Potrivit OUG nr.18 din 9 martie 2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a stabilit ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii in perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2010 sa se realizeze in trei transe in perioada anilor 2011, 2012 si 2013, bineinteles in cotele stipulate in literele a,b si c ale art.1.
In preambulul acestei ordonante s-a stipulat clar considerentele pentru care s-au dispus asemenea masuri, avand in vedere dificultatile intampinate pana in prezent in ceea ce priveste executarea hotararilor judecatoresti avand ca obiect drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar.
Ori, in speta, din continutul deciziei civile nr.626 din 29.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, rezulta ca intimatii-creditori au obtinut in justitie recunoasterea unui drept care nu este de natura salariala, tichetele cadou, asa cum sunt ele prevazute de legea 193/2006 avand un caracter de indemnizatie si de asemenea, se atribui dupa anumit criterii (potrivit art.42 al.2 lit.b din contractul colectiv de munca unic la nivel national), ceea ce nu este echivalent cu un drept salarial. In acelasi sens, prima instanta a retinut si prevederile art.48 al.1 din legea 128/1997 si ale art.50 al.12 din legea 128/1997 .
Retine instanta de fond ca, insasi contestatorul realizand ca aceste tichete cadou nu au caracter de drepturi de natura salariala, a motivat ca ele se circumscriu sferei de notiune a obligatiilor banesti, incercand sa acrediteze ideea ca si acestor categorii de drepturi li se adreseaza OUG.18/2010 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Fata de considerentele expuse, instanta a respins cererea contestatoarei ca fiind neintemeiata.
In baza art.274 Cod procedura civila, ia act ca intimatii-creditori nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Fata de solutia pe fond a cererii de contestatie, instanta a dispus restituirea cautiunii in cuantum de 1.507 lei achitate de contestator si pusa la dispozitia instantei cu chitanta seria TA nr.1483809 din 17.09.2010 achitata la CEC Bank Husi cu recipisa 433801/1, conform dispozitivului sentintei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Consiliul Local Bunesti Averesti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele considerente:
In motivarea recursului, contestatoarea a aratat ca, instanta de fond a apreciat in mod eronat ca probele administrate nu dovedesc imposibilitatea de plata a sumei de 150. 746 lei cu titlu de tichete cadou pentru anii 2006 -2007, suma la a carei plata a fost obligat prin decizia civila nr. 626/29. 05. 2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, deoarece aceasta suma poate fi platita numai din veniturile proprii ale comunei Bunesti-Averesti, iar veniturile proprii realizate, nu cele estimate si prevazute la inceputul anului bugetar, demonstreaza imposibilitatea reala de plata, aspect ce rezulta si din referatul compartimentului contabilitate din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Bunesti-Averesti, privind situatia veniturilor proprii incasate in perioada 2007-2009.
Arata recurentul ca, bugetul nu i-a permis niciodata si nici nu ii permite sa efectueze integral, plata sumei de 150. 746 lei reprezentand tichete cadou - care nu au reprezentat niciodata o obligatie legala pentru angajator ci doar o facultate a angajatorului, functie de veniturilor proprii incasate -, numai ca instanta de judecata a ridicat-o la rang de obligatie .
A mai invederat recurentul ca, prevederile OUG nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care s-a stabilit plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii, in perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2010, pot fi aplicate in speta, deoarece, aceste drepturi au fost obtinute in virtutea calitatii de salariati, si sunt asimilate unor drepturi de natura salariala, neavand sub nici o forma caracter de indemnizatie, asa cum motiveaza instanta de judecata astfel incat, daca legiuitorul a considerat sa dispuna acordarea in trei transe a drepturilor salariale si celor de natura salariala castigate de personalul din sectorul bugetar in instanta, si devenite executorii, poate fi luata in considerare si aplicata aceasta regula si la aceasta speta, chiar daca legiuitorul nu face referire in mod direct la acest fel de drepturi banesti, pe care suntem obligati sa-i platim, situatia fiind, cu certitudine, unica in practica judecatoreasca.
Recursul nu a fost motivat in drept.
In dovedirea recursului, recurentul a atasat declaratiei de recurs, un set de inscrisuri ( filele 6 - 19) .
Intimatii nu au formulat intampinare.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizand cauza prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate, dar si sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, instanta de control judiciar constata ca recursul este nefundat, pentru urmatoarele considerente :
Prin decizia civila nr.626 din 29.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi recurentul contestator a fost obligat sa achite creditorilor intimati contravaloarea tichetelor cadou aferente anilor 2006-2007 precum si cheltuielile de judecata iar pentru ca acesta nu a executat de buna voie obligatia, . intimatii au solicitat executarea silita a acesteia, adresandu-se personal cu cate o cerere in acest sens BEJ. Gutu Adrian din Husi, formandu-se dosarul de executare nr.117/2010.
Prin incheierea data in camera de consiliu la data de 11.05.2010, Judecatoria Husi a incuviintat executarea silita a deciziei civile, astfel ca in mod corect s-a trecut la emiterea somatiei catre debitoare, respectiv a procesului-verbal la data de 11.06.2010.
Prin O.U.G. nr. 71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (publicata in Monitorul Oficial nr. 416 din 18 iunie 2009) (art. 3) s-a reesalonat in mod unilateral plata tuturor titlurilor executorii cu toate ca ordonanta de guvern similara anterioara fusese declarata neconstitutionala in aceasta privinta (art. 1(1)) si s-a suspendat pana in anul 2012 orice procedura de executare silita (art. 1 (2)), urmand ca sa se stabileasca in viitor o procedura de plata a acestor titluri (art. 2). Ulterior, prin .U.G. nr. 45 din 19 mai 2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (publicata in Monitorul Oficial nr. 337 din 20 mai 2010 ) s-a reesalonat din nou in mod unilateral plata tuturor titlurilor executorii cu toate ca ordonanta de guvern similara anterioara fusese declarata neconstitutionala in aceasta privinta (art. 1(1)) si s-a suspendat pana in anul 2012 orice procedura de executare silita (art. 1 (2)), urmand ca sa se stabileasca in viitor o procedura de plata a acestor titluri (art. 2).
In final, prin OUG nr. 113 din 8 decembrie 2010, privind modificarea alin. (1) al art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (publicata in Monitorul Oficial nr. 853 din 20 decembrie 2010 ) s-a procedat la o noua reesalonare a sumelor datorate
Dispozitii legale incidente :
Cod procedura civila : 399 alin 1 teza I-a si alin 2: " (1) Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui acte de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare_De asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevazuta la art. 2811, se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si in cazul in care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege.(2) Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal." ; art. 399 alin 21 : "(2^1) De asemenea, dupa ce a inceput executarea silita, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, data fara indeplinirea conditiilor legale.". Art. 3717 alin 1 - 3: " (1) Partea care solicita indeplinirea unui act sau a altei activitati care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Pentru actele sau activitatile dispuse din oficiu cheltuielile se avanseaza de catre creditor. (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit, afara de cazul cand creditorul a renuntat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu prin executare voluntara. (3) Sumele ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii.";
Codul muncii, art. 155 :: Salariul cuprinde : salariul de baza, sporurile, indemnizatiile, precum si alte adaosuri "
Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007 - 2010 : art. 42 alin 2 : " (2) Alte venituri sunt: b) tichetele de masa, tichetele cadou, tichetele de cresa si alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale si intelegerii partilor."
OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificata si completata : art. 1 alin 2 " (2) In cursul termenelor prevazute la alin. (1) si (1^1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept." .
Din analiza celor recursului, raportat la actele si lucrarile dosarului si la dispozitiile legale incidente, rezulta ca acesta este neintemeiat, solutia instantei de fond fiind legala desi cu o motivare eronata . .
Contestatia la executare, este mijlocul procesual prin care partile interesate sau vatamate prin modul de realizare a executarii silite, cu neobservarea sau ignorarea conditiilor si formalitatilor stabilite de procedura executionala, se pot plange instantei competente in vederea desfiintarii sau anularii formelor sau actelor de executare nelegale. Vizand exclusiv desfiintarea masurilor nelegale de urmarire silita, contestatia la executare nu are aptitudinea declansarii unei noi judecati de fond.
In primul rand, instanta constata ca, drepturile ce fac obiectul titlului executoriu sunt drepturi de natura salariala, asa cum reiese din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 155 Codul munci cu cele ale art. 42 alin 2 din contactul colectiv de munca, asa cum au fost redate mai sus.
In al doilea rand, instanta de control judiciar retine faptul ca nu se contestata legalitatea actelor de executare, astfel incat din acest punct de vedere contestatia la executare si implicit recursul sunt nefondate.
Recursul este nefondat si in ceea ce priveste solicitarea privind suspendarea executarii silite, din doua considerente.
Astfel, ne aflam in situatia unei suspendari de drept ce opereaza fara interventia instantei, aceasta din urmand putand doar sa cenzureze actele de executare emise cu nerespectarea dispozitiilor legale ce dispun suspendarea. Cum recurentul nu a solicitat acest lucru, instanta nu poate proceda la verificarea actelor de executare, fiind tinuta de principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil.
In al treilea rand, instanta constata ca dispozitiile art. 1 alin 2 din OUG nr. 71/2009 contravin dispozitiilor CEDO, respectiv art. 6 paragraf 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei.
? Din perspectiva reglementarilor internationale :
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
De asemenea, art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei prevede ca : "2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile" .
Declaratia Universala a Drepturilor Omului: art. 17 : "1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cat si in asociatie cu altii.; 2. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa."
Potrivit dispozitiilor art. 148 alin 2 din Constitutia Romaniei , "ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
Conform alin 4 al aceluiasi articol , "Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2).
De asemenea art. 4 alin 3 teza II-a si a III-a Versiunea Consolidata a Tratatului Privind Uniunea Europeana (publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 martie 2010 ) stipuleaza ca : "Statele membre adopta orice masura generala sau speciala pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor care decurg din tratate sau care rezulta din actele institutiilor Uniunii. Statele membre faciliteaza indeplinirea de catre Uniune a misiunii sale si se abtin de la orice masura care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii. " .
Art. 6 alin 1 teza 1 si teza 2 si alin 3 din Versiunea Consolidata a Tratatului Privind Uniunea Europeana (publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 martie 2010 ) prevede expres ca : "Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adoptata la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor". " Drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta se interpreteaza in conformitate cu dispozitiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea si punerea sa in aplicare si cu luarea in considerare in mod corespunzator a explicatiilor mentionate in Carta, care prevad izvoarele acestor dispozitii. " (3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si astfel cum rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre, CONSTITUIE PRINCIPII GENERALE ALE DREPTULUI UNIUNII. “
CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE (publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 martie 2010 ): art. 17 alin 1 : “ Dreptul de proprietate (1) Orice persoana are dreptul de a de?ine in proprietate, de a folosi, de a dispune ?i de a lasa mo?tenire bunurile pe care le-a dobandit in mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decat pentru o cauza de utilitate publica, in cazurile ?i condi?iile prevazute de lege ?i in schimbul unei despagubiri juste acordate in timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosin?a bunurilor poate fi reglementata prin lege in limitele impuse de interesul general. “ si art. 52 alin 1 si 3 “ (1) Orice restrangere a exercitiului drepturilor si libertatilor recunoscute prin prezenta carta trebuie sa fie prevazuta de lege si sa respecte substanta acestor drepturi si libertati. Prin respectarea principiului proportionalitatii, pot fi impuse restrangeri numai in cazul in care acestea sunt necesare si numai daca raspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesitatii protejarii drepturilor si libertatilor celorlalti. 3) In masura in care prezenta carta contine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intelesul si intinderea lor sunt aceleasi ca si cele prevazute de conventia mentionata. Aceasta dispozitie nu impiedica dreptul Uniunii sa confere o protectie mai larga.
Inainte de a trece la verificarea incalcarii drepturilor recunoscute reclamantei de dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, instanta va face cateva precizari cu privire la posibilitatea sa de a aplica cu prioritate reglementarile internationale, in conditiile in care constata ca normele interne vin in contradictie cu acestea .
Astfel, in ceea ce priveste Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ca principiu general, dispozitiile acesteia au forta constitutionala si supralegislativa .
Este de observat ca, normele juridice internationale privitoare la protectia drepturilor omului au aplicabilitate directa in dreptul intern - self exuecuting - obligatia interpretarii si aplicarii dispozitiilor constitutionale in materia drepturilor omului in conformitate cu tratatele internationale ratificate de Romania, deci si in conformitate cu dispozitiile Conventiei, se impun tuturor autoritatilor publice romane deoarece prevederile Constitutiei au aplicabilitate directa .
Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu prescrie pentru state obligativitatea incorporarii dispozitiilor sale in dreptul lor intern insa, acest lucru rezulta din principiile generale ale dreptului international coroborate cu spiritul Conventiei si cu acela al lucrarilor ei preparatorii. Art. 1 al Conventiei prevede ca partile contractante “recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile" pe care aceasta le defineste, fapt ce implica, indirect, ideea aplicarii obligatorii a dispozitiilor Conventiei in dreptul intern al statelor contractante.
Spre exemplificare, CEJ a impus pentru prima data acest principiu in hotararea Van Gend en Loos din 5.2.1963, ramasa de referinta. In speta, se pusese problema aplicabilitatii directe a art.12 (devenit art.25) al Tratatului .
In aceeasi jurisprudenta constanta a CCJE, s-a dispus : ’’judecatorul national insarcinat sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lasand, la nevoie, pe proprie raspundere, neaplicata orice dispozitie contrara a legislatiei nationale, chiar ulterioara, fara a solicita sau a astepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional’" Hotararea din 9 martie 1978, data in cauza Amministrazione delle finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C 106/77 .
Recent, Curtea Europeana a subliniat ca, chiar daca statele contractante nu au obligatia formala de a incorpora Conventia si protocoalele aditionale in ordinea interna de drept, din principiul subsidiaritatii rezulta ca jurisdictiile nationale au obligatia sa interpreteze si sa aplice insesi normele lor de drept intern in conformitate cu dispozitiile Conventiei iar Curtea este competenta sa verifice daca modul in care este interpretat si aplicat dreptul intern produce efecte compatibile cu principiile Conventiei, din care face parte integranta si jurisprudenta instantei europene ( 30 mai 2000, Carbonara et Ventura impotriva Italiei, paragraf 68; 22 martie 2001, Streletz, Kessler si Krenz impotriva Germaniei, paragraf 49). Inca de la primele sale hotarari Curtea a retinut ca drepturile si libertatile pe care Conventia le inscrie in Titlul I sunt recunoscute direct oricarei persoane care se afla sub jurisdictia statelor contractante ( 18 iunie 1971, DE Wilde, Ooms si Versyp inpotriva Belgiei, paragraf 82) confirmata de curand si prin faptul ca, prin jurisprudenta sa, Conventia are aplicabilitate directa in toate statele contractante ( 27 martie 2003, Scordino impotriva Italiei).
Totodata instanta de contencios al drepturilor omului a retinut ca este fundamental pentru mecanismul de protectie stabilit de Conventie ca insesi sistemele nationale de drept sa permita redresarea eventualelor incalcari ce eventual s-au produs, Curtea exercitand controlul sau cu respectarea principiului subsidiaritatii ( 10 mai 2001, Z et autresc/Royaume - Uni, paragraf 103).
Nu in ultimul rand, CONSILIUL CONSULTATIV AL JUDECATORILOR EUROPENI prin OPINIA nr. 9/10.11.2006 adresata Comitetului de Ministrii a Consiliului Europei art. C lit. c) pct. 45 retine statuarile CJCE potrivit carora : "45. CCJE subliniaza ca este recomandabil ca, in timpul modificarii legislatiei, legiuitorii sa aiba in vedere recomandarile Consiliului Europei. In mod similar, judecatorii, atunci cand interpreteaza legea, ar trebui sa se conformeze standardelor internationale, chiar si celor care sunt considerate “soft law"" dar si acelea potrivit cu care : " CCJE incurajeaza, in ciuda diferentelor dintre sistemele legale din Europa, eforturile pe care sistemele nationale le pot face, in calitatea lor de interpreti si garanti ai regulii de drept, daca este necesar prin organizarea de schimburi de experienta, pentru asigurarea faptului ca dreptul national, incluzand jurisprudenta, respecta jurisprudenta CEDO; in particular, prin asigurarea redeschiderii unui caz, dupa ce CEDO a statuat existenta unei violari a Conventiei si a Protocoalelor Aditionale, iar violarea nu poate fi indepartata sau reparata in alt fel decat prin audierea cauzei;" .
Retinand aceasta bogata jurisprudenta, este evident ca, in cazul in care, instantele de judecata constata ca legile interne incalca pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte, continand dispozitii mai putin favorabile decat acestea din urma, sunt obligate sa ignore aceste prevederi si sa faca aplicarea celor din reglementarea internationala mai favorabila.
In acelasi sens, este si literatura de specialitate care arata ca: " Judecatorul national - ca organ al statului independent de puterea legiuitoare - poate aplica in mod direct Recomandarea (2004)5 a Comitetului de Ministri catre statele membre privind verificarea compatibilitatii proiectelor de lege, a legilor in vigoare si a practicilor administrative cu standardele impuse de C.E.D.O. (adoptata la 12.05.2004, la cea de-a 114-a sesiune). Modalitatea concreta in care se poate ajunge la acest obiectiv este indicata in pct.12 din Anexa la Recomandarea mai sus mentionata: “pentru asigurarea compatibilitatii, este suficient sa se procedeze la schimbari de jurisprudenta si de practica. In conformitate cu sistemul juridic al unor state membre, compatibilitatea ar putea fi asigurata prin simpla neaplicare a masurilor legislative respective“. Punctul III.28 din aceiasi Anexa la Recomandare prevede ca modalitate de verificare a compatibilitatii legilor in vigoare si a practicii administrative de catre institutiile judiciare urmatoarele:“verificarea poate avea loc in cadrul procedurilor judiciare initiate de persoane care au calitate procesuala activa sau chiar de organe ale statului, persoane sau organisme care nu sunt afectate direct “
I. Prin refuzul executarii hotararii judecatoresti - decizia civila nr.626 din 29.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi , irevocabila, se incalca dreptul intimatilor la un proces echitabil, asa cum este consacrat de art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In jurisprudenta sa constanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reamintit ca articolul 6 paragraful 1 garanteaza fiecarei persoane dreptul ca o instanta sa judece orice contestatie privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil, consacrand in acest fel "dreptul la o instanta", unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adica dreptul de a sesiza o instanta in materie civila (hotararea Philis c. Greciei din 27 august 1991).
Totusi, dreptul ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta (fara efect) in detrimentul uneia dintre parti.
Aceste principii au o mai mare importanta in contextul contenciosului administrativ, cu ocazia unui diferend a carui rezolvare este determinanta pentru drepturile civile ale justitiabilului.Or, protectia efectiva a justitiabilului, restabilirea legalitatii, implica obligatia administratiei de a se plia unei sentinte sau hotarari pronuntate de o asemenea instanta.
Daca administratia refuza sau omite sa execute hotararea judecatoreasca sau intarzie sa o faca, garantiile articolului 6, de care a beneficiat justitiabilul, in cursul fazei judiciare a procedurii, si-ar pierde ratiunile de a fi.
In cauza Sabin Popescu c. Romaniei Curtea a amintit ca dreptul de acces la justitie, garantat de art. 6 din Conventie, protejeaza si executarea hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii si, in consecinta, executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau intarziata intr-un mod excesiv.
Intr-un raport al Comisiei in cauza Beis c. Greciei, se considera ca dreptul la o instanta ar deveni in intregime iluzoriu si teoretic daca autoritatile statului ar putea refuza, fara a incalca articolul 6 al Conventiei, sa se supuna unor hotarari judecatoresti date in contra lor, in litigii implicand determinarea drepturilor si obligatiilor civile. Acelasi lucru este valabil si pentru institutiile de drept public, care sunt asimilate, in dreptul intern, intr-o mare masura, statului.
Neexistand posibilitatea satisfacerii creantei prin cai care sa nu necesite acordul statului, Curtea a considerat ca acesta din urma nu poate refuza executarea creantei. Aceasta opinie a fost confirmata de Curte in hotararea din cauza Antonakopoulos, Vortsela si Antonakopoulou c. Greciei.
In cauza Oneryildiz c. Turciei, in care, dupa ce mentioneaza ca reclamantul dobandise dreptul la o despagubire, care nu fusese platita, Curtea face trimitere la principiul stabilit in hotararea Hornsby c. Greciei, aratand ca preeminenta dreptului implica obligatia statului sau unei autoritati publice de a se plia unei hotarari judecatoresti pronuntate impotriva lor, fara a astepta o procedura de executare silita.
In cauza Metaxas c. Greciei, Curtea a mentionat ca nu este oportun sa se ceara unei persoane, care a obtinut o creanta contra statului in urma unei proceduri judiciare, sa initieze procedura executarii pentru satisfacerea creantei sale (a se vedea si Karahalios c. Greciei, cauza 62503/00, decizia de admisibilitate din 11 decembrie 2003, § 23).
Si in cauza Costin c. Romaniei, Curtea a aratat ca ar fi excesiv sa pretinzi unui reclamant care a obtinut o hotarare judecatoreasca definitiva contra Statului, sa intenteze din nou actiuni contra autoritatii cu scopul de a obtine executarea obligatiei in cauza.
In consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarari.
Lipsa fondurilor autoritatii publice nu este considerata un motiv justificat pentru intarziere. Potrivit statuarilor instantei de contencios european al drepturilor omului, daca o reforma radicala a sistemului politic si economic al unei tari sau situatia sa financiara poate justifica, in principiu, limitari draconice ale despagubirilor, atare circumstante nu pot fi formulate in detrimentul principiilor fundamentale care decurg din Conventie, cum ar, de exemplu, principiul legalitatii si cel al autoritatii si efectivitatii puterii judecatoresti (cauza Broniowski, impotriva Poloniei, paragrafele 175, 183 si 184). Cu atat mai mult, absenta totala a despagubirilor nu se poate justifica nici macar in context exceptional, in prezenta unei atingeri aduse principiilor fundamentale consacrate prin Conventie (Hotararea din 21 iulie 2005 in Cauza Strain si altii impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr.99 din 2 februarie 2006, paragraful 53).
Mai mult decat atat prin hotararea din 20 mai 2010, data in cauza LELAS c. CROATIEI (nr. 55555/08, paragraf 74 - teza finala), CEDO a aratat fara echivoc faptul ca, : "Cu alte cuvinte, riscul nascut din orice greseala facuta de catre autoritatile de stat trebuie sa fie suportate de catre stat si ERORILE NU TREBUIE SA FIE REMEDIATE PE CHELTUIALA PERSOANEI INTERESATE, in special in cazul in care nici un alt interes privat nu este in joc (a se vedea Trgo v. Croatia , nu 35298/04, § 67, 11 iunie 2009;. Gashi c. Croatia, nr 32457/05, § 40, 13 decembrie 2007;.. si Radchikov c. Rusiei, nr. 65582/01, § 50, 24 mai 2007 )" .
In cauza KECKO C. UCRAINEI, hotararea din 8 noiembrie 2005 (nr. 63134/00 , paragraf 26 teza finala ) s-a retinut ca : "Curtea nu accepta argumentul referitor la buget invocat de catre Guvern, deoarece NU ESTE PERMIS UNEI AUTORITATI DE STAT SA INVOCE LIPSA DE FONDURI CA O SCUZA PENTRU A NU-SI ONORA OBLIGATIILE SALE (a se vedea, mutatis mutandis, Burdov c. Rusiei, nr. 59498/00, § 35, CEDO 2002-III)." Aceeasi linie a jurisprudentei a fost mentinuta de instanta de contencios european si in doua cauze impotriva Romaniei CEDO reiterand, prin hotararea din 26 ianuarie 2010, data in cauza AURELIA POPA c. ROMANIEI ( nr. 1690/05, paragraf 24) ca : "Curtea reaminteste ca a statuat deja ca, chiar daca procedura este in curs de faliment poate justifica unele intarzieri in plata unei datorii, o astfel de procedura impotriva unei societati sub responsabilitatea statului nu poate in temeiul conventiei, pentru a justifica neplata de catre autoritatile de o cerere care decurge dintr-o oprire mort. Ca atare, ar trebui sa fie reiterat faptul ca autoritatile nu pot scuza lipsa de resurse pentru a nu executa o datorie pe baza unei hotarari judecatoresti (Moldoveanu, § 35; Grigoryev si Kakaurova, supra, § § 16 si 37, Shlepkin c. Rusiei, nr 3046/03, § 25, 1 februarie 2007 si, mutatis mutandis, Kletsova c. Rusiei, nr 24842/04, § 30, 12 aprilie 2007 si Burdov c. Rusiei, nr 59498/00, § 35 , CEDO 2002-III)." Acelasi lucru fiind statuat anterior prin hotararea din 29 iulie 2008, data in cauza MOLDOVEANU c. ROMANIEI ( nr. 13386/02, paragraf 35) .
In plus, o procedura de executare silita, in dreptul roman nu isi poate produce efectele intr-un termen rezonabil din pricina Ordonantei Guvernului Romaniei nr. 22 din 30 ianuarie 2002, privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata si completata prin Legea nr. 288 din 15 mai 2002 si modificata si completata prin Legea nr.110 din 25 aprilie 2007.
Anterior anului 2002 nu existau in dreptul intern texte legale care sa consacre o imunitate de executare a statului si institutiilor publice.
Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 22 din 30 ianuarie 2002, privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata si completata prin Legea nr. 288 din 15 mai 2002 si modificata si completata prin Legea nr.110 din 25 aprilie 2007, a introdus o diferentiere intre stat (institutiile publice) si restul subiectelor de drept, prevazand ca:
"Art. 1: Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
Art. 2 : Daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3 : In cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie."
Curtea Constitutionala a Romaniei a fost sesizata in numeroase randuri pentru a examina constitutionalitatea O.G. nr. 22/2002. In decizia nr. 161/22.04.2003, Curtea a retinut ca ,,ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbarii grave a activitatii care constituie insasi ratiunea de a fi a unor asemenea institutii. Astfel, Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 22/2002 consacra, in materia executarii creantelor fata de institutiile publice, un regim derogatoriu de la dreptul comun, atat prin aceea ca instituie restrictii in urmarirea fondurilor banesti ale acestora, cat si pentru ca limiteaza o atare urmarire exclusiv la fondurile banesti", timp de 6 luni.
In alte decizii, Curtea Constitutionala a Romaniei, fara a reveni expres asupra acestei opinii, arata ca "indiscutabil, ordonanta instituie anumite limite ale executarii, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricaror resurse banesti ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de buget in acest scop. Aceasta limitare nu este insa contrara Legii fundamentale, ci este in concordanta cu principiile consacrate de aceasta si nu infrange regula accesului liber la justitie sau dreptul la un proces echitabil. Interzicerea executarii silite asupra altor fonduri banesti decat cele alocate de la bugetul de stat in acest scop nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, ci o norma de protectie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executarii silite a unui titlu executoriu sa se ajunga la lipsirea unei institutii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin titlul executoriu.
Prin hotararea din 20 iulie 2004, din cauza Shmalko c. Ucrainei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea dreptului la un proces echitabil, aratand ca debitorul era un organ al statului, iar executarea silita a hotararilor impotriva sa putea fi realizata numai daca statul prevedea si acorda pentru cheltuielile respective sume in bugetul de stat al Ucrainei, neputandu-i-se reprosa reclamantului ca nu a declansat proceduri judiciare impotriva executorului.
Situatia este similara si pentru Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 22/2002, care incalca egalitatea in drepturi a persoanelor ce participa la raporturi juridice de drept privat, statul roman, prin institutiile sale, avand putere de discretie si ramanand la bunul lui plac cand va putea sau nu sa execute o hotarare judecatoreasca.
Dupa ce am fost privati de Ministerul Justitiei de plata unor sume la care aveam dreptul pentru munca prestata, acum, dupa aproximativ patru ani de cand ar fi trebuit sa fim platiti, aceeasi institutie ne priveaza de dreptul de a recupera sumele de bani castigate potrivit unor hotarari judecatoresti ce au putere de lege.
In plus, prin Ordonanta de urgenta nr. 75 din 11 iunie 2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, Statul Roman prin Guvernul Romaniei, debitor al obligatiilor stabilite in sarcina sa prin hotararile judecatoresti irevocabile mentionate, a stabilit in mod unilateral, in art. III, ca " Plata sumelor prevazute in titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sistemul justitiei, se va realiza, esalonat, in termen de 18 luni de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, modalitatea de esalonare fiind stabilita prin ordin comun al ministrului justitiei, ministrului economiei si finantelor, presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie si al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ordinul prevazut la alin. (1) se emite in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si va fi comunicat executorilor judecatoresti, precum si trezoreriei ori institutiei bancare unde debitorii au deschise conturi".
La propunerea Ministerului Finantelor Publice, Guvernul a adoptat in data de 17 iunie 2009 o ordonanta de urgenta care organizeaza plata sporurilor sau altor drepturi salariale acordate sau recunoscute prin hotarari judecatoresti in sectorul bugetar pentru perioada 2010-2012.
Potrivit OUG, adoptate in data de 17 iunie 2009 modificata asa cum am aratat mai sus, hotararile judecatoresti titluri executorii vor fi platite dupa urmatorul program: a) in anul 2010 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu; b) in anul 2011 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu; c) in anul 2012 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu pentru ca ulterior sa se dispuna o noua esalonare, prin modificarea textului anterior : a) in anul 2012 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu; b) in anul 2013 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu; c) in anul 2014 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu.
In atare conditii, vazand faptul ca insasi debitorii obligatiei, institutii ale Statului Roman, nu numai ca refuza executarea de buna -voie, dar impiedica sau intarzie executarea silita a creantelor, prin adoptarea unor acte normative speciale care prevad regimuri diferentiate de executare a obligatiilor in raport cu alti debitori de drept comun si care stabilesc in mod unilateral termene si conditii de plata a creantelor catre intimati din prezenta cauza, creditorii ai obligatiei, instanta retine ca dispozitiile OUG nr. 71/2009 sunt de natura a le incalca acestora dreptul la un proces echitabil prevazut de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sub aspectul nerespectarii termenului rezonabil, precum si al principiului egalitatii armelor in proces (Cauza Stran si Stratis Andreatis contra Greciei, Hotararea din 9 decembrie 1994).
Pentru aceste considerente, instanta de control judiciar retine ca acestea nu pot fi aplicate raportat la art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei, urmand sa dea prioritate prevederilor Conventiei EDO .
II. Prin refuzul executarii hotararilor judecatoresti mentionate anterior este incalcat si dreptul la proprietate, prevazut si garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, text care prevede ca "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
Nu poate fi justificata vreo cauza de utilitate publica sau alte conditii, la care face referire textul mai sus-mentionat sau cele indicate de catre recurentul contestator, care sa priveze intimatii de sumele de bani ce li se cuvin potrivit unei hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile.
Daca un stat se bucura de imunitate de executare silita, refuzul sau de a plati suma de bani la care a fost obligat printr-o hotarare judecatoreasca este de natura sa incalce atat dreptul la un proces echitabil, cat si dreptul de proprietate protejat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 (refuzul unui stat, care se bucura de imunitate de executare silita, de a se supune unei hotarari judecatoresti prin care era obligat sa plateasca o suma de bani, care constituie un "bun" in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, constituie o incalcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, daca nu poate fi justificata printr-una din exceptiile prevazute in acel articol - "The Heirs of Dierckx", raportul Comisiei din 6 martie 1990).
In al doilea rand, paragraful 2, ca si restrangere a dreptului prevazut in paragraful 1 al art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei, de care s-ar putea prevala Statul Roman in aparare, consideram ca nu este, de asemenea, aplicabil. Este inadmisibil de sustinut, de catre Statul Roman, ca prin Ordonanta Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii se "reglementeaza folosinta bunurilor conform interesului general" sau pentru a "asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor".
Pentru aceste considerente urmeaza ca instanta sa respinga recursul declarat de catre recurentul CONSILIUL LOCAL BUNESTI AVERESTI impotriva sentintei civile nr. 1050 din 10.11.2010 pronuntata de Judecatoria Husi, sentinta pe care o va mentine. PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de catre CONSILIUL LOCAL BUNESTI AVERESTI impotriva sentintei civile nr. 1050 din 10.11.2010 pronuntata de Judecatoria Husi pe care o mentine.
IREVOCABILA.
Pronuntata in sedinta publica, azi 08 Februarie 2011.
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
CIVILA
DECIZIA CIVILA Nr. 247/R/2011
Sedinta publica de la 08 Februarie 2011
Instanta constituita din:
PRESEDINTE PETRUS CIPRIAN DIACONARU
Judecator DIANA ELENA SIRGHI
Judecator MIRELA-CRISTINA TARLEA
Grefier RAMONA AGAFITEI
Pe rol se afla solutionarea recursului civil formulat de recurent - contestator CONSILIUL LOCAL BUNESTI AVERESTI, in contradictoriu cu intimatii D L, IL MV ML, HV, DE, TG, TV, MM, GL, DM, GI, CD, CE, RM, DU, impotriva sentintei civile nr. 1050/10.11.2010 a Judecatoriei Husi, avand ca obiect contestatie la executare.
La apelul nominal, facut in sedinta publica, au raspuns reprezentantul recurentului - contestator, consilier Agripina Costel, ce depune delegatia nr. 298/07.02.2011 si intimatul CE, lipsa fiind celelalte parti.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza urmatoarele: cauza se afla primul termen de judecata; procedura de citare este legal indeplinita; recursul a fost declarat si motivat in termen; nu s-a depus timbrajul; nu s-a depus intampinare; nu s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa;
S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care,
Instanta identifica pe intimatul C E care se legitimeaza cu.
Consilier Agripina Costel depune chitanta nr. /08.02.2011, reprezentand taxa judiciara de timbru in cuantum de 97 lei si timbru judiciar in valoare de 3 lei.
Instanta constata achitata taxa judiciara de timbru si aplicat timbru datorate de recurent pentru cererea de recurs.
Nemaifiind cereri noi de formulat, exceptii de invocat sau acte de depus la dosar, instanta constata terminata cercetarea judecatoreasca si acorda cuvantul in sustinerea motivelor de recurs invocate.
Recurentul - contestator Consiliul Local Bunesti Averesti, prin consilier Agripina Costel, avand cuvantul in sustinerea motivelor de recurs invocate, solicita admiterea recursului si suspendarea executarii silite privind plata sumei stabilite prin decizia Curtii de Apel Iasi pentru imposibilitate de plata.
Intimatul avand cuvantul in aparare, solicita respingerea recursului si considera ca este vorba de o rea - vointa din partea recurentei cu privire la neaplicarea hotararii judecatoresti.
Precizeaza ca la momentul aprobarii bugetului pe anul 2010, s-a defalcat suma de 50 000 ron pentru astfel de plati insa suma nu a revenit personalului.
In temeiul art. 150 Cod proc.civ., instanta declara dezbaterile inchise si lasa cauza in pronuntare, dupa care s-a trecut la deliberare conform art. 256 Cod procedura civila, dandu-se decizia de fata.
INSTANTA
Deliberand asupra recursului civil de fata constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 1050 din 10.11.2010 a Judecatoriei Husi, a fost respinsa actiunea civila formulata de contestatorul Consiliul Local Bunesti Averesti, in contradictoriu cu intimatii avand ca obiect contestatie la executare.
S-a dispus restituirea cautiunii in cuantum de 1507 lei achitate de contestator si pusa la dispozitia instantei cu chitanta seria TA nr.1483809 din 17.09.2010 achitata la CEC Bank Husi cu recipisa 433801/1.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin decizia civila nr.626 din 29.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi debitorul-contestator a fost obligat sa achite creditorilor intimati contravaloarea tichetelor cadou aferente anilor 2006-2007 iar in luna aprilie 2010, intimatii au solicitat executarea silita a acesteia, adresandu-se personal cu cate o cerere in acest sens BEJ. Gutu Adrian din Husi, formandu-se dosarul de executare nr.117/2010.
Prin incheierea data in camera de consiliu la data de 11.05.2010, Judecatoria Husi a incuviintat executarea silita a deciziei civile, astfel ca in mod corect s-a trecut la emiterea somatiei catre debitoare, respectiv a procesului-verbal la data de 11.06.2010.
Coroborand dispozitiile art. 3711 si ale art. 3712 Cod procedura civila,prima instanta a retinut ca, in mod corect intimatii s-au adresat cu cerere de executare silita, avand in vedere ca hotararea judecatoreasca era definitiva si irevocabila. Din probele administrate nu a rezultat ca debitoarea - contestatoare este in imposibilitate de plata a sumei totale de 150.746 lei cu titlu de tichete cadou pentru ani 2006-2007, aceasta imprejurare nefiind dovedita in cauza.
Debitorul-contestator a invocat prevederile OUG nr.18 din 9 martie 2010, solicitand suspendarea executarii silite, avand in vedere ca titlul executoriu se refera la drepturi banesti care sunt asimilate unor drepturi de natura salariala.
Potrivit OUG nr.18 din 9 martie 2010 pentru modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, s-a stabilit ca plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii in perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2010 sa se realizeze in trei transe in perioada anilor 2011, 2012 si 2013, bineinteles in cotele stipulate in literele a,b si c ale art.1.
In preambulul acestei ordonante s-a stipulat clar considerentele pentru care s-au dispus asemenea masuri, avand in vedere dificultatile intampinate pana in prezent in ceea ce priveste executarea hotararilor judecatoresti avand ca obiect drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar.
Ori, in speta, din continutul deciziei civile nr.626 din 29.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, rezulta ca intimatii-creditori au obtinut in justitie recunoasterea unui drept care nu este de natura salariala, tichetele cadou, asa cum sunt ele prevazute de legea 193/2006 avand un caracter de indemnizatie si de asemenea, se atribui dupa anumit criterii (potrivit art.42 al.2 lit.b din contractul colectiv de munca unic la nivel national), ceea ce nu este echivalent cu un drept salarial. In acelasi sens, prima instanta a retinut si prevederile art.48 al.1 din legea 128/1997 si ale art.50 al.12 din legea 128/1997 .
Retine instanta de fond ca, insasi contestatorul realizand ca aceste tichete cadou nu au caracter de drepturi de natura salariala, a motivat ca ele se circumscriu sferei de notiune a obligatiilor banesti, incercand sa acrediteze ideea ca si acestor categorii de drepturi li se adreseaza OUG.18/2010 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Fata de considerentele expuse, instanta a respins cererea contestatoarei ca fiind neintemeiata.
In baza art.274 Cod procedura civila, ia act ca intimatii-creditori nu au solicitat cheltuieli de judecata.
Fata de solutia pe fond a cererii de contestatie, instanta a dispus restituirea cautiunii in cuantum de 1.507 lei achitate de contestator si pusa la dispozitia instantei cu chitanta seria TA nr.1483809 din 17.09.2010 achitata la CEC Bank Husi cu recipisa 433801/1, conform dispozitivului sentintei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs Consiliul Local Bunesti Averesti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, pentru urmatoarele considerente:
In motivarea recursului, contestatoarea a aratat ca, instanta de fond a apreciat in mod eronat ca probele administrate nu dovedesc imposibilitatea de plata a sumei de 150. 746 lei cu titlu de tichete cadou pentru anii 2006 -2007, suma la a carei plata a fost obligat prin decizia civila nr. 626/29. 05. 2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, deoarece aceasta suma poate fi platita numai din veniturile proprii ale comunei Bunesti-Averesti, iar veniturile proprii realizate, nu cele estimate si prevazute la inceputul anului bugetar, demonstreaza imposibilitatea reala de plata, aspect ce rezulta si din referatul compartimentului contabilitate din cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei Bunesti-Averesti, privind situatia veniturilor proprii incasate in perioada 2007-2009.
Arata recurentul ca, bugetul nu i-a permis niciodata si nici nu ii permite sa efectueze integral, plata sumei de 150. 746 lei reprezentand tichete cadou - care nu au reprezentat niciodata o obligatie legala pentru angajator ci doar o facultate a angajatorului, functie de veniturilor proprii incasate -, numai ca instanta de judecata a ridicat-o la rang de obligatie .
A mai invederat recurentul ca, prevederile OUG nr. 71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare, prin care s-a stabilit plata sumelor prevazute prin hotarari judecatoresti avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii, in perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2010, pot fi aplicate in speta, deoarece, aceste drepturi au fost obtinute in virtutea calitatii de salariati, si sunt asimilate unor drepturi de natura salariala, neavand sub nici o forma caracter de indemnizatie, asa cum motiveaza instanta de judecata astfel incat, daca legiuitorul a considerat sa dispuna acordarea in trei transe a drepturilor salariale si celor de natura salariala castigate de personalul din sectorul bugetar in instanta, si devenite executorii, poate fi luata in considerare si aplicata aceasta regula si la aceasta speta, chiar daca legiuitorul nu face referire in mod direct la acest fel de drepturi banesti, pe care suntem obligati sa-i platim, situatia fiind, cu certitudine, unica in practica judecatoreasca.
Recursul nu a fost motivat in drept.
In dovedirea recursului, recurentul a atasat declaratiei de recurs, un set de inscrisuri ( filele 6 - 19) .
Intimatii nu au formulat intampinare.
In recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizand cauza prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate, dar si sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, instanta de control judiciar constata ca recursul este nefundat, pentru urmatoarele considerente :
Prin decizia civila nr.626 din 29.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi recurentul contestator a fost obligat sa achite creditorilor intimati contravaloarea tichetelor cadou aferente anilor 2006-2007 precum si cheltuielile de judecata iar pentru ca acesta nu a executat de buna voie obligatia, . intimatii au solicitat executarea silita a acesteia, adresandu-se personal cu cate o cerere in acest sens BEJ. Gutu Adrian din Husi, formandu-se dosarul de executare nr.117/2010.
Prin incheierea data in camera de consiliu la data de 11.05.2010, Judecatoria Husi a incuviintat executarea silita a deciziei civile, astfel ca in mod corect s-a trecut la emiterea somatiei catre debitoare, respectiv a procesului-verbal la data de 11.06.2010.
Prin O.U.G. nr. 71 din 17 iunie 2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (publicata in Monitorul Oficial nr. 416 din 18 iunie 2009) (art. 3) s-a reesalonat in mod unilateral plata tuturor titlurilor executorii cu toate ca ordonanta de guvern similara anterioara fusese declarata neconstitutionala in aceasta privinta (art. 1(1)) si s-a suspendat pana in anul 2012 orice procedura de executare silita (art. 1 (2)), urmand ca sa se stabileasca in viitor o procedura de plata a acestor titluri (art. 2). Ulterior, prin .U.G. nr. 45 din 19 mai 2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (publicata in Monitorul Oficial nr. 337 din 20 mai 2010 ) s-a reesalonat din nou in mod unilateral plata tuturor titlurilor executorii cu toate ca ordonanta de guvern similara anterioara fusese declarata neconstitutionala in aceasta privinta (art. 1(1)) si s-a suspendat pana in anul 2012 orice procedura de executare silita (art. 1 (2)), urmand ca sa se stabileasca in viitor o procedura de plata a acestor titluri (art. 2).
In final, prin OUG nr. 113 din 8 decembrie 2010, privind modificarea alin. (1) al art. II din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (publicata in Monitorul Oficial nr. 853 din 20 decembrie 2010 ) s-a procedat la o noua reesalonare a sumelor datorate
Dispozitii legale incidente :
Cod procedura civila : 399 alin 1 teza I-a si alin 2: " (1) Impotriva executarii silite, precum si impotriva oricarui acte de executare se poate face contestatie de catre cei interesati sau vatamati prin executare_De asemenea, daca nu s-a utilizat procedura prevazuta la art. 2811, se poate face contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum si in cazul in care organul de executare refuza sa inceapa executarea silita ori sa indeplineasca un act de executare in conditiile prevazute de lege.(2) Nerespectarea dispozitiilor privitoare la executarea silita insasi sau la efectuarea oricarui act de executare atrage sanctiunea anularii actului nelegal." ; art. 399 alin 21 : "(2^1) De asemenea, dupa ce a inceput executarea silita, cei interesati sau vatamati pot cere, pe calea contestatiei la executare, si anularea incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie, data fara indeplinirea conditiilor legale.". Art. 3717 alin 1 - 3: " (1) Partea care solicita indeplinirea unui act sau a altei activitati care intereseaza executarea silita este obligata sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop. Pentru actele sau activitatile dispuse din oficiu cheltuielile se avanseaza de catre creditor. (2) Cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit, afara de cazul cand creditorul a renuntat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu prin executare voluntara. (3) Sumele ce urmeaza sa fie platite se stabilesc de catre executorul judecatoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesata, in conditiile legii.";
Codul muncii, art. 155 :: Salariul cuprinde : salariul de baza, sporurile, indemnizatiile, precum si alte adaosuri "
Contractul colectiv de munca la nivel national pe anii 2007 - 2010 : art. 42 alin 2 : " (2) Alte venituri sunt: b) tichetele de masa, tichetele cadou, tichetele de cresa si alte instrumente similare acordate conform prevederilor legale si intelegerii partilor."
OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, modificata si completata : art. 1 alin 2 " (2) In cursul termenelor prevazute la alin. (1) si (1^1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept." .
Din analiza celor recursului, raportat la actele si lucrarile dosarului si la dispozitiile legale incidente, rezulta ca acesta este neintemeiat, solutia instantei de fond fiind legala desi cu o motivare eronata . .
Contestatia la executare, este mijlocul procesual prin care partile interesate sau vatamate prin modul de realizare a executarii silite, cu neobservarea sau ignorarea conditiilor si formalitatilor stabilite de procedura executionala, se pot plange instantei competente in vederea desfiintarii sau anularii formelor sau actelor de executare nelegale. Vizand exclusiv desfiintarea masurilor nelegale de urmarire silita, contestatia la executare nu are aptitudinea declansarii unei noi judecati de fond.
In primul rand, instanta constata ca, drepturile ce fac obiectul titlului executoriu sunt drepturi de natura salariala, asa cum reiese din interpretarea coroborata a dispozitiilor art. 155 Codul munci cu cele ale art. 42 alin 2 din contactul colectiv de munca, asa cum au fost redate mai sus.
In al doilea rand, instanta de control judiciar retine faptul ca nu se contestata legalitatea actelor de executare, astfel incat din acest punct de vedere contestatia la executare si implicit recursul sunt nefondate.
Recursul este nefondat si in ceea ce priveste solicitarea privind suspendarea executarii silite, din doua considerente.
Astfel, ne aflam in situatia unei suspendari de drept ce opereaza fara interventia instantei, aceasta din urmand putand doar sa cenzureze actele de executare emise cu nerespectarea dispozitiilor legale ce dispun suspendarea. Cum recurentul nu a solicitat acest lucru, instanta nu poate proceda la verificarea actelor de executare, fiind tinuta de principiul disponibilitatii ce guverneaza procesul civil.
In al treilea rand, instanta constata ca dispozitiile art. 1 alin 2 din OUG nr. 71/2009 contravin dispozitiilor CEDO, respectiv art. 6 paragraf 1 din Conventie si art. 1 din Protocolul 1 al Conventiei.
? Din perspectiva reglementarilor internationale :
Conform art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
De asemenea, art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei prevede ca : "2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile" .
Declaratia Universala a Drepturilor Omului: art. 17 : "1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atat singura, cat si in asociatie cu altii.; 2. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa."
Potrivit dispozitiilor art. 148 alin 2 din Constitutia Romaniei , "ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne.
Conform alin 4 al aceluiasi articol , "Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2).
De asemenea art. 4 alin 3 teza II-a si a III-a Versiunea Consolidata a Tratatului Privind Uniunea Europeana (publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 martie 2010 ) stipuleaza ca : "Statele membre adopta orice masura generala sau speciala pentru asigurarea indeplinirii obligatiilor care decurg din tratate sau care rezulta din actele institutiilor Uniunii. Statele membre faciliteaza indeplinirea de catre Uniune a misiunii sale si se abtin de la orice masura care ar putea pune in pericol realizarea obiectivelor Uniunii. " .
Art. 6 alin 1 teza 1 si teza 2 si alin 3 din Versiunea Consolidata a Tratatului Privind Uniunea Europeana (publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 martie 2010 ) prevede expres ca : "Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adoptata la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor". " Drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta se interpreteaza in conformitate cu dispozitiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea si punerea sa in aplicare si cu luarea in considerare in mod corespunzator a explicatiilor mentionate in Carta, care prevad izvoarele acestor dispozitii. " (3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si astfel cum rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre, CONSTITUIE PRINCIPII GENERALE ALE DREPTULUI UNIUNII. “
CARTA DREPTURILOR FUNDAMENTALE A UNIUNII EUROPENE (publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene C 83 din 30 martie 2010 ): art. 17 alin 1 : “ Dreptul de proprietate (1) Orice persoana are dreptul de a de?ine in proprietate, de a folosi, de a dispune ?i de a lasa mo?tenire bunurile pe care le-a dobandit in mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decat pentru o cauza de utilitate publica, in cazurile ?i condi?iile prevazute de lege ?i in schimbul unei despagubiri juste acordate in timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosin?a bunurilor poate fi reglementata prin lege in limitele impuse de interesul general. “ si art. 52 alin 1 si 3 “ (1) Orice restrangere a exercitiului drepturilor si libertatilor recunoscute prin prezenta carta trebuie sa fie prevazuta de lege si sa respecte substanta acestor drepturi si libertati. Prin respectarea principiului proportionalitatii, pot fi impuse restrangeri numai in cazul in care acestea sunt necesare si numai daca raspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesitatii protejarii drepturilor si libertatilor celorlalti. 3) In masura in care prezenta carta contine drepturi ce corespund unor drepturi garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intelesul si intinderea lor sunt aceleasi ca si cele prevazute de conventia mentionata. Aceasta dispozitie nu impiedica dreptul Uniunii sa confere o protectie mai larga.
Inainte de a trece la verificarea incalcarii drepturilor recunoscute reclamantei de dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, instanta va face cateva precizari cu privire la posibilitatea sa de a aplica cu prioritate reglementarile internationale, in conditiile in care constata ca normele interne vin in contradictie cu acestea .
Astfel, in ceea ce priveste Conventia europeana privind apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ca principiu general, dispozitiile acesteia au forta constitutionala si supralegislativa .
Este de observat ca, normele juridice internationale privitoare la protectia drepturilor omului au aplicabilitate directa in dreptul intern - self exuecuting - obligatia interpretarii si aplicarii dispozitiilor constitutionale in materia drepturilor omului in conformitate cu tratatele internationale ratificate de Romania, deci si in conformitate cu dispozitiile Conventiei, se impun tuturor autoritatilor publice romane deoarece prevederile Constitutiei au aplicabilitate directa .
Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu prescrie pentru state obligativitatea incorporarii dispozitiilor sale in dreptul lor intern insa, acest lucru rezulta din principiile generale ale dreptului international coroborate cu spiritul Conventiei si cu acela al lucrarilor ei preparatorii. Art. 1 al Conventiei prevede ca partile contractante “recunosc oricarei persoane aflate sub jurisdictia lor drepturile si libertatile" pe care aceasta le defineste, fapt ce implica, indirect, ideea aplicarii obligatorii a dispozitiilor Conventiei in dreptul intern al statelor contractante.
Spre exemplificare, CEJ a impus pentru prima data acest principiu in hotararea Van Gend en Loos din 5.2.1963, ramasa de referinta. In speta, se pusese problema aplicabilitatii directe a art.12 (devenit art.25) al Tratatului .
In aceeasi jurisprudenta constanta a CCJE, s-a dispus : ’’judecatorul national insarcinat sa aplice, in cadrul competentei sale, dispozitiile dreptului comunitar, are obligatia de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lasand, la nevoie, pe proprie raspundere, neaplicata orice dispozitie contrara a legislatiei nationale, chiar ulterioara, fara a solicita sau a astepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu constitutional’" Hotararea din 9 martie 1978, data in cauza Amministrazione delle finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C 106/77 .
Recent, Curtea Europeana a subliniat ca, chiar daca statele contractante nu au obligatia formala de a incorpora Conventia si protocoalele aditionale in ordinea interna de drept, din principiul subsidiaritatii rezulta ca jurisdictiile nationale au obligatia sa interpreteze si sa aplice insesi normele lor de drept intern in conformitate cu dispozitiile Conventiei iar Curtea este competenta sa verifice daca modul in care este interpretat si aplicat dreptul intern produce efecte compatibile cu principiile Conventiei, din care face parte integranta si jurisprudenta instantei europene ( 30 mai 2000, Carbonara et Ventura impotriva Italiei, paragraf 68; 22 martie 2001, Streletz, Kessler si Krenz impotriva Germaniei, paragraf 49). Inca de la primele sale hotarari Curtea a retinut ca drepturile si libertatile pe care Conventia le inscrie in Titlul I sunt recunoscute direct oricarei persoane care se afla sub jurisdictia statelor contractante ( 18 iunie 1971, DE Wilde, Ooms si Versyp inpotriva Belgiei, paragraf 82) confirmata de curand si prin faptul ca, prin jurisprudenta sa, Conventia are aplicabilitate directa in toate statele contractante ( 27 martie 2003, Scordino impotriva Italiei).
Totodata instanta de contencios al drepturilor omului a retinut ca este fundamental pentru mecanismul de protectie stabilit de Conventie ca insesi sistemele nationale de drept sa permita redresarea eventualelor incalcari ce eventual s-au produs, Curtea exercitand controlul sau cu respectarea principiului subsidiaritatii ( 10 mai 2001, Z et autresc/Royaume - Uni, paragraf 103).
Nu in ultimul rand, CONSILIUL CONSULTATIV AL JUDECATORILOR EUROPENI prin OPINIA nr. 9/10.11.2006 adresata Comitetului de Ministrii a Consiliului Europei art. C lit. c) pct. 45 retine statuarile CJCE potrivit carora : "45. CCJE subliniaza ca este recomandabil ca, in timpul modificarii legislatiei, legiuitorii sa aiba in vedere recomandarile Consiliului Europei. In mod similar, judecatorii, atunci cand interpreteaza legea, ar trebui sa se conformeze standardelor internationale, chiar si celor care sunt considerate “soft law"" dar si acelea potrivit cu care : " CCJE incurajeaza, in ciuda diferentelor dintre sistemele legale din Europa, eforturile pe care sistemele nationale le pot face, in calitatea lor de interpreti si garanti ai regulii de drept, daca este necesar prin organizarea de schimburi de experienta, pentru asigurarea faptului ca dreptul national, incluzand jurisprudenta, respecta jurisprudenta CEDO; in particular, prin asigurarea redeschiderii unui caz, dupa ce CEDO a statuat existenta unei violari a Conventiei si a Protocoalelor Aditionale, iar violarea nu poate fi indepartata sau reparata in alt fel decat prin audierea cauzei;" .
Retinand aceasta bogata jurisprudenta, este evident ca, in cazul in care, instantele de judecata constata ca legile interne incalca pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Romania este parte, continand dispozitii mai putin favorabile decat acestea din urma, sunt obligate sa ignore aceste prevederi si sa faca aplicarea celor din reglementarea internationala mai favorabila.
In acelasi sens, este si literatura de specialitate care arata ca: " Judecatorul national - ca organ al statului independent de puterea legiuitoare - poate aplica in mod direct Recomandarea (2004)5 a Comitetului de Ministri catre statele membre privind verificarea compatibilitatii proiectelor de lege, a legilor in vigoare si a practicilor administrative cu standardele impuse de C.E.D.O. (adoptata la 12.05.2004, la cea de-a 114-a sesiune). Modalitatea concreta in care se poate ajunge la acest obiectiv este indicata in pct.12 din Anexa la Recomandarea mai sus mentionata: “pentru asigurarea compatibilitatii, este suficient sa se procedeze la schimbari de jurisprudenta si de practica. In conformitate cu sistemul juridic al unor state membre, compatibilitatea ar putea fi asigurata prin simpla neaplicare a masurilor legislative respective“. Punctul III.28 din aceiasi Anexa la Recomandare prevede ca modalitate de verificare a compatibilitatii legilor in vigoare si a practicii administrative de catre institutiile judiciare urmatoarele:“verificarea poate avea loc in cadrul procedurilor judiciare initiate de persoane care au calitate procesuala activa sau chiar de organe ale statului, persoane sau organisme care nu sunt afectate direct “
I. Prin refuzul executarii hotararii judecatoresti - decizia civila nr.626 din 29.05.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi , irevocabila, se incalca dreptul intimatilor la un proces echitabil, asa cum este consacrat de art. 6 al Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
In jurisprudenta sa constanta, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reamintit ca articolul 6 paragraful 1 garanteaza fiecarei persoane dreptul ca o instanta sa judece orice contestatie privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil, consacrand in acest fel "dreptul la o instanta", unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adica dreptul de a sesiza o instanta in materie civila (hotararea Philis c. Greciei din 27 august 1991).
Totusi, dreptul ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta (fara efect) in detrimentul uneia dintre parti.
Aceste principii au o mai mare importanta in contextul contenciosului administrativ, cu ocazia unui diferend a carui rezolvare este determinanta pentru drepturile civile ale justitiabilului.Or, protectia efectiva a justitiabilului, restabilirea legalitatii, implica obligatia administratiei de a se plia unei sentinte sau hotarari pronuntate de o asemenea instanta.
Daca administratia refuza sau omite sa execute hotararea judecatoreasca sau intarzie sa o faca, garantiile articolului 6, de care a beneficiat justitiabilul, in cursul fazei judiciare a procedurii, si-ar pierde ratiunile de a fi.
In cauza Sabin Popescu c. Romaniei Curtea a amintit ca dreptul de acces la justitie, garantat de art. 6 din Conventie, protejeaza si executarea hotararilor judecatoresti definitive si obligatorii si, in consecinta, executarea unei hotarari judecatoresti nu poate fi impiedicata, anulata sau intarziata intr-un mod excesiv.
Intr-un raport al Comisiei in cauza Beis c. Greciei, se considera ca dreptul la o instanta ar deveni in intregime iluzoriu si teoretic daca autoritatile statului ar putea refuza, fara a incalca articolul 6 al Conventiei, sa se supuna unor hotarari judecatoresti date in contra lor, in litigii implicand determinarea drepturilor si obligatiilor civile. Acelasi lucru este valabil si pentru institutiile de drept public, care sunt asimilate, in dreptul intern, intr-o mare masura, statului.
Neexistand posibilitatea satisfacerii creantei prin cai care sa nu necesite acordul statului, Curtea a considerat ca acesta din urma nu poate refuza executarea creantei. Aceasta opinie a fost confirmata de Curte in hotararea din cauza Antonakopoulos, Vortsela si Antonakopoulou c. Greciei.
In cauza Oneryildiz c. Turciei, in care, dupa ce mentioneaza ca reclamantul dobandise dreptul la o despagubire, care nu fusese platita, Curtea face trimitere la principiul stabilit in hotararea Hornsby c. Greciei, aratand ca preeminenta dreptului implica obligatia statului sau unei autoritati publice de a se plia unei hotarari judecatoresti pronuntate impotriva lor, fara a astepta o procedura de executare silita.
In cauza Metaxas c. Greciei, Curtea a mentionat ca nu este oportun sa se ceara unei persoane, care a obtinut o creanta contra statului in urma unei proceduri judiciare, sa initieze procedura executarii pentru satisfacerea creantei sale (a se vedea si Karahalios c. Greciei, cauza 62503/00, decizia de admisibilitate din 11 decembrie 2003, § 23).
Si in cauza Costin c. Romaniei, Curtea a aratat ca ar fi excesiv sa pretinzi unui reclamant care a obtinut o hotarare judecatoreasca definitiva contra Statului, sa intenteze din nou actiuni contra autoritatii cu scopul de a obtine executarea obligatiei in cauza.
In consecinta, statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotarari.
Lipsa fondurilor autoritatii publice nu este considerata un motiv justificat pentru intarziere. Potrivit statuarilor instantei de contencios european al drepturilor omului, daca o reforma radicala a sistemului politic si economic al unei tari sau situatia sa financiara poate justifica, in principiu, limitari draconice ale despagubirilor, atare circumstante nu pot fi formulate in detrimentul principiilor fundamentale care decurg din Conventie, cum ar, de exemplu, principiul legalitatii si cel al autoritatii si efectivitatii puterii judecatoresti (cauza Broniowski, impotriva Poloniei, paragrafele 175, 183 si 184). Cu atat mai mult, absenta totala a despagubirilor nu se poate justifica nici macar in context exceptional, in prezenta unei atingeri aduse principiilor fundamentale consacrate prin Conventie (Hotararea din 21 iulie 2005 in Cauza Strain si altii impotriva Romaniei, publicata in M. Of. nr.99 din 2 februarie 2006, paragraful 53).
Mai mult decat atat prin hotararea din 20 mai 2010, data in cauza LELAS c. CROATIEI (nr. 55555/08, paragraf 74 - teza finala), CEDO a aratat fara echivoc faptul ca, : "Cu alte cuvinte, riscul nascut din orice greseala facuta de catre autoritatile de stat trebuie sa fie suportate de catre stat si ERORILE NU TREBUIE SA FIE REMEDIATE PE CHELTUIALA PERSOANEI INTERESATE, in special in cazul in care nici un alt interes privat nu este in joc (a se vedea Trgo v. Croatia , nu 35298/04, § 67, 11 iunie 2009;. Gashi c. Croatia, nr 32457/05, § 40, 13 decembrie 2007;.. si Radchikov c. Rusiei, nr. 65582/01, § 50, 24 mai 2007 )" .
In cauza KECKO C. UCRAINEI, hotararea din 8 noiembrie 2005 (nr. 63134/00 , paragraf 26 teza finala ) s-a retinut ca : "Curtea nu accepta argumentul referitor la buget invocat de catre Guvern, deoarece NU ESTE PERMIS UNEI AUTORITATI DE STAT SA INVOCE LIPSA DE FONDURI CA O SCUZA PENTRU A NU-SI ONORA OBLIGATIILE SALE (a se vedea, mutatis mutandis, Burdov c. Rusiei, nr. 59498/00, § 35, CEDO 2002-III)." Aceeasi linie a jurisprudentei a fost mentinuta de instanta de contencios european si in doua cauze impotriva Romaniei CEDO reiterand, prin hotararea din 26 ianuarie 2010, data in cauza AURELIA POPA c. ROMANIEI ( nr. 1690/05, paragraf 24) ca : "Curtea reaminteste ca a statuat deja ca, chiar daca procedura este in curs de faliment poate justifica unele intarzieri in plata unei datorii, o astfel de procedura impotriva unei societati sub responsabilitatea statului nu poate in temeiul conventiei, pentru a justifica neplata de catre autoritatile de o cerere care decurge dintr-o oprire mort. Ca atare, ar trebui sa fie reiterat faptul ca autoritatile nu pot scuza lipsa de resurse pentru a nu executa o datorie pe baza unei hotarari judecatoresti (Moldoveanu, § 35; Grigoryev si Kakaurova, supra, § § 16 si 37, Shlepkin c. Rusiei, nr 3046/03, § 25, 1 februarie 2007 si, mutatis mutandis, Kletsova c. Rusiei, nr 24842/04, § 30, 12 aprilie 2007 si Burdov c. Rusiei, nr 59498/00, § 35 , CEDO 2002-III)." Acelasi lucru fiind statuat anterior prin hotararea din 29 iulie 2008, data in cauza MOLDOVEANU c. ROMANIEI ( nr. 13386/02, paragraf 35) .
In plus, o procedura de executare silita, in dreptul roman nu isi poate produce efectele intr-un termen rezonabil din pricina Ordonantei Guvernului Romaniei nr. 22 din 30 ianuarie 2002, privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata si completata prin Legea nr. 288 din 15 mai 2002 si modificata si completata prin Legea nr.110 din 25 aprilie 2007.
Anterior anului 2002 nu existau in dreptul intern texte legale care sa consacre o imunitate de executare a statului si institutiilor publice.
Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 22 din 30 ianuarie 2002, privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin titluri executorii, aprobata si completata prin Legea nr. 288 din 15 mai 2002 si modificata si completata prin Legea nr.110 din 25 aprilie 2007, a introdus o diferentiere intre stat (institutiile publice) si restul subiectelor de drept, prevazand ca:
"Art. 1: Creantele stabilite prin titluri executorii in sarcina institutiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligatia de plata respectiva.
Art. 2 : Daca executarea creantei stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, institutia debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligatia de plata. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somatia de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.
Art. 3 : In cazul in care institutiile publice nu isi indeplinesc obligatia de plata in termenul prevazut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executarii silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispozitii legale aplicabile in materie."
Curtea Constitutionala a Romaniei a fost sesizata in numeroase randuri pentru a examina constitutionalitatea O.G. nr. 22/2002. In decizia nr. 161/22.04.2003, Curtea a retinut ca ,,ar fi disproportionat si inechitabil a recunoaste creditorilor institutiilor publice dreptul de a-si valorifica creantele impotriva acestora in conditiile dreptului comun, cu consecinta perturbarii grave a activitatii care constituie insasi ratiunea de a fi a unor asemenea institutii. Astfel, Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 22/2002 consacra, in materia executarii creantelor fata de institutiile publice, un regim derogatoriu de la dreptul comun, atat prin aceea ca instituie restrictii in urmarirea fondurilor banesti ale acestora, cat si pentru ca limiteaza o atare urmarire exclusiv la fondurile banesti", timp de 6 luni.
In alte decizii, Curtea Constitutionala a Romaniei, fara a reveni expres asupra acestei opinii, arata ca "indiscutabil, ordonanta instituie anumite limite ale executarii, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricaror resurse banesti ale institutiilor publice, ci numai asupra acelora alocate special de buget in acest scop. Aceasta limitare nu este insa contrara Legii fundamentale, ci este in concordanta cu principiile consacrate de aceasta si nu infrange regula accesului liber la justitie sau dreptul la un proces echitabil. Interzicerea executarii silite asupra altor fonduri banesti decat cele alocate de la bugetul de stat in acest scop nu constituie o discriminare a creditorului in favoarea statului, ci o norma de protectie de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executarii silite a unui titlu executoriu sa se ajunga la lipsirea unei institutii publice de resursele sale financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decat cele stabilite prin titlul executoriu.
Prin hotararea din 20 iulie 2004, din cauza Shmalko c. Ucrainei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat incalcarea dreptului la un proces echitabil, aratand ca debitorul era un organ al statului, iar executarea silita a hotararilor impotriva sa putea fi realizata numai daca statul prevedea si acorda pentru cheltuielile respective sume in bugetul de stat al Ucrainei, neputandu-i-se reprosa reclamantului ca nu a declansat proceduri judiciare impotriva executorului.
Situatia este similara si pentru Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 22/2002, care incalca egalitatea in drepturi a persoanelor ce participa la raporturi juridice de drept privat, statul roman, prin institutiile sale, avand putere de discretie si ramanand la bunul lui plac cand va putea sau nu sa execute o hotarare judecatoreasca.
Dupa ce am fost privati de Ministerul Justitiei de plata unor sume la care aveam dreptul pentru munca prestata, acum, dupa aproximativ patru ani de cand ar fi trebuit sa fim platiti, aceeasi institutie ne priveaza de dreptul de a recupera sumele de bani castigate potrivit unor hotarari judecatoresti ce au putere de lege.
In plus, prin Ordonanta de urgenta nr. 75 din 11 iunie 2008 privind stabilirea de masuri pentru solutionarea unor aspecte financiare in sistemul justitiei, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 462 din 20 iunie 2008, Statul Roman prin Guvernul Romaniei, debitor al obligatiilor stabilite in sarcina sa prin hotararile judecatoresti irevocabile mentionate, a stabilit in mod unilateral, in art. III, ca " Plata sumelor prevazute in titlurile executorii emise pana la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, avand ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite in favoarea personalului din sistemul justitiei, se va realiza, esalonat, in termen de 18 luni de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, modalitatea de esalonare fiind stabilita prin ordin comun al ministrului justitiei, ministrului economiei si finantelor, presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii, presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie si al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Ordinul prevazut la alin. (1) se emite in termen de 15 zile de la intrarea in vigoare a prezentei ordonante de urgenta si va fi comunicat executorilor judecatoresti, precum si trezoreriei ori institutiei bancare unde debitorii au deschise conturi".
La propunerea Ministerului Finantelor Publice, Guvernul a adoptat in data de 17 iunie 2009 o ordonanta de urgenta care organizeaza plata sporurilor sau altor drepturi salariale acordate sau recunoscute prin hotarari judecatoresti in sectorul bugetar pentru perioada 2010-2012.
Potrivit OUG, adoptate in data de 17 iunie 2009 modificata asa cum am aratat mai sus, hotararile judecatoresti titluri executorii vor fi platite dupa urmatorul program: a) in anul 2010 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu; b) in anul 2011 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu; c) in anul 2012 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu pentru ca ulterior sa se dispuna o noua esalonare, prin modificarea textului anterior : a) in anul 2012 se plateste 34% din valoarea titlului executoriu; b) in anul 2013 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu; c) in anul 2014 se plateste 33% din valoarea titlului executoriu.
In atare conditii, vazand faptul ca insasi debitorii obligatiei, institutii ale Statului Roman, nu numai ca refuza executarea de buna -voie, dar impiedica sau intarzie executarea silita a creantelor, prin adoptarea unor acte normative speciale care prevad regimuri diferentiate de executare a obligatiilor in raport cu alti debitori de drept comun si care stabilesc in mod unilateral termene si conditii de plata a creantelor catre intimati din prezenta cauza, creditorii ai obligatiei, instanta retine ca dispozitiile OUG nr. 71/2009 sunt de natura a le incalca acestora dreptul la un proces echitabil prevazut de art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, sub aspectul nerespectarii termenului rezonabil, precum si al principiului egalitatii armelor in proces (Cauza Stran si Stratis Andreatis contra Greciei, Hotararea din 9 decembrie 1994).
Pentru aceste considerente, instanta de control judiciar retine ca acestea nu pot fi aplicate raportat la art. 20 alin 2 din Constitutia Romaniei, urmand sa dea prioritate prevederilor Conventiei EDO .
II. Prin refuzul executarii hotararilor judecatoresti mentionate anterior este incalcat si dreptul la proprietate, prevazut si garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, text care prevede ca "orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international".
Nu poate fi justificata vreo cauza de utilitate publica sau alte conditii, la care face referire textul mai sus-mentionat sau cele indicate de catre recurentul contestator, care sa priveze intimatii de sumele de bani ce li se cuvin potrivit unei hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile.
Daca un stat se bucura de imunitate de executare silita, refuzul sau de a plati suma de bani la care a fost obligat printr-o hotarare judecatoreasca este de natura sa incalce atat dreptul la un proces echitabil, cat si dreptul de proprietate protejat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 (refuzul unui stat, care se bucura de imunitate de executare silita, de a se supune unei hotarari judecatoresti prin care era obligat sa plateasca o suma de bani, care constituie un "bun" in sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1, constituie o incalcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1, daca nu poate fi justificata printr-una din exceptiile prevazute in acel articol - "The Heirs of Dierckx", raportul Comisiei din 6 martie 1990).
In al doilea rand, paragraful 2, ca si restrangere a dreptului prevazut in paragraful 1 al art. 1 din Protocolul nr. 1 al Conventiei, de care s-ar putea prevala Statul Roman in aparare, consideram ca nu este, de asemenea, aplicabil. Este inadmisibil de sustinut, de catre Statul Roman, ca prin Ordonanta Guvernului nr. 22 din 30 ianuarie 2002 privind executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice stabilite prin titluri executorii se "reglementeaza folosinta bunurilor conform interesului general" sau pentru a "asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor".
Pentru aceste considerente urmeaza ca instanta sa respinga recursul declarat de catre recurentul CONSILIUL LOCAL BUNESTI AVERESTI impotriva sentintei civile nr. 1050 din 10.11.2010 pronuntata de Judecatoria Husi, sentinta pe care o va mentine. PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de catre CONSILIUL LOCAL BUNESTI AVERESTI impotriva sentintei civile nr. 1050 din 10.11.2010 pronuntata de Judecatoria Husi pe care o mentine.
IREVOCABILA.
Pronuntata in sedinta publica, azi 08 Februarie 2011.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Contestatie la executare
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 31 Camera Consiliu din data de 02.07.2010
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 115 din data de 12.03.2013
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 270 din data de 13.08.2013
Contestatie la executare - Hotarare nr. 810 din data de 24.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 703 din data de 06.10.2017
Contestatie la executare - Hotarare nr. 613 din data de 24.04.2018
Faliment - contestatie - Hotarare nr. 582 din data de 13.11.2017
Contestatie la executare - Sentinta penala nr. 143 din data de 13.04.2017
Contestatie la executare - Sentinta penala nr. 387 din data de 06.10.2017
Contestatie la executare - Sentinta civila nr. 710 din data de 20.09.2017
Recurs nul - oral - Hotarare nr. 1913 din data de 25.01.2010
Conflict de drepturi. Contestatii la titlu - Sentinta civila nr. 16/lm/2008 din data de 17.02.2009
Sechestru asigurator asupra bunurilor imobile proprietate comuna - Decizie nr. 930 din data de 26.11.2015
Anulare proces verbal de distributie a pretului - Sentinta civila nr. 900 din data de 19.11.2015
Anulare proces verbal de distributie a pretului - Decizie nr. 900 din data de 19.11.2015
Plangere contraventionala admisa. Obligatia de restituire a amenzii achitate. - Decizie nr. 118 din data de 02.04.2014
Anularea incheierii de incuviintare a executarii silite - Decizie nr. 60 din data de 30.01.2014
Acte de executare emise de autoritatile germane de tragere la raspundere a reprezentantei contestatoarei - Sentinta civila nr. 287 din data de 18.04.2013
Contestatie impotriva deciziei de instituire a masurilor asiguratorii - Decizie nr. 175 din data de 14.03.2013