revendicare imobiliara

Dosar nr. 5565/189/2010 revendicare imobiliara.

R O M A N I A

TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVIL DECIZIA CIVILA Nr. 1166/R/2011
Sedinta publica de la 14 Septembrie 2011
Instanta constituita din:
PRESEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU
Judecator CARMEN ANDRIES
Judecator ELENA FOCA
Grefier ELENA GHEORGHIES
Pe rol se afla pronuntarea cererii de recurs formulata de recurenta - reclamanta MV in contradictoriu cu intimatii - parati IA si I I, impotriva sentintei civile nr. 666/28.02.2011 pronuntata de Judecatoria Barlad in dosarul 5565/189/2010 avand ca obiect revendicare imobiliara.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, au lipsit partile.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza urmatoarele: procedura este legal indeplinita; in data de 12.09.2011, prin serviciul registratura al instantei, recurenta M V a depus concluzii scrise; in data de 14.09.2011, prin serviciul registratura al instantei, intimatii IA si I au depus concluzii scrise.
Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica de la 7 septembrie 2011, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea din acea zi si care face parte integranta din prezenta decizie. Din lipsa de timp pentru deliberare s-a amanat pronuntarea pentru astazi, 14 septembrie 2011, cand s-a dat solutia de fata.

INSTANTA

Deliberand asupra recursului declarat constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 666/28.02.2011 Judecatoria Barlad a  respins actiunea  formulata de reclamanta  in contradictoriu cu paratii   ca  nefondata .
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Din  actul de  vanzare -cumparare  incheiat  la  18.11.1994  rezulta  ca reclamanta  , casatorita, a  cumparat   imobilul   in  litigiu, care a  fost  scos  la  vanzare   silita   in dosarul   nr. 437/2005  al executorului  judecatoresc Stan  Iulian Marius  si   adjudecat  de catre   I  C   la 28.11.2007. Actul de  adjudecare a fost anulat ulterior  prin  sentinta  civila  nr.2099 din  15.09.2008  a  Judecatoriei  Barlad.
La  data  de  11.12.2008  I  C  a vandut   apartamentul   lui  P M   care,   la randul ei,  l-a   vandut   paratilor   la  data de  16.09.2009.
A retinut instanta ca intrucat  din  actul  de vanzare -cumparare incheiat  de reclamanta  la  data  de 18.11.1994  rezulta ca   aceasta  era  casatorita, imobilul  intra  sub  regimul  comunitatii de   bunuri   prevazut   de art. 30   din  codul  familiei. In  lipsa  unei  hotarari de  partajare  a apartamentului, instanta de fond a apreciat ca reclamata   nu  poate   formula  actiune  in  revendicare   singura, ci  doar   impreuna  cu   coproprietarul  acestuia, ceea ce  nu a facut.
In motivarea solutiei pronuntate instanta de fond a mai retinut ca titlul paratilor este preferabil titlului reclamantei in conditiile in care la data  cumpararii apartamentului acesta nu figura ca fiind grevat de sarcini iar paratii au fost de buna-credinta.

Impotriva acestei hotarari a formulat recurs M V.
In motivare recurenta a aratat ca hotararea instantei de fond este nelegala intrucat la solutionarea cauzei a fost incalcat principiul contradictorialitatii. Astfel, instanta de fond a respins actiunea in revendicare pe exceptia lipsei coparticiparii procesuale active retinand ca apartamentul a fost dobandit in timpul casatoriei intrand astfel sub regimul comunita?ii de bunuri, conform prevederilor art. 30 Cod fam. Arata recurenta ca intimatii nu au invocat aceste aspecte in apararea lor. Sustine recurenta ca instanta avea obligatia de a repune pe rol cauza si a pune in discutia contradictorie a partilor exceptia lipsei coparticiparii procesuale active. Desi aceasta problema de drept nu a fost pusa in discutia contradictorie partilor, incalcand principiul contradictorialitatii instanta a respins actiunea in revendicare ca nefondata.
In continuare recurenta a sustinut ca imobilul ce face obiectul cauzei este proprietatea sa exclusiva ea nefiind casatorita, mentiunea din actul autentic fiind o simpla eroare. In aceste conditii bunului respectiv nu i se aplica regimul comunita?ii de bunuri. Fata de considerentele expuse recurenta a solicitat admiterea recursului, casare sentintei si restituirea cauzei Judecatoria Barlad spre rejudecare.
In continuare recurenta a sustinut ca hotararea instantei de fond este netemeinica. Astfel, instanta a considerat in mod gresit ca titlul intimatilor Ioan Adrian si Ioan este preferabil titlului sau de proprietate in conditiile in care la data cumparari apartamentul nu figura ca fiind grevat de sarcini, iar intimatii au fost de buna credinta.
Apartamentul situat in Barlad, este proprietatea sa  in baza contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. iar acest act nu a fost desfiinta cale judecatoreasca. Apartamentul  se afla in posesia intimatilor iar ei refuza eliberarea lui. Contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. nu ii este opozabil iar inscrierile facute la Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Vaslui - Biroul Barlad au rolul de a asigura publicitatea cu privire la imobil si nu confera intimatilor dreptul de proprietate.
Sustine recurenta ca in baza art. art. 480 C. civ. a solicitat obligarea intimatilor sa-i  lase in deplina proprietate si linistita posesie acest apartament, dreptul sau fiind ocrotit de Constitutia Romaniei - art.44 - si de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Recurenta sustine in continuare ca in luna mai 2000 a plecat in Franta la munca si prin procura autentificata sub nr. 966 din 8 aug. 2000 a imputernicit pe P E din Barlad sa administreze imobilul ce face obiectul cauzei. Apartament era la acel moment  ipotecat in favoarea BANKOOP Barlad in baza contract ipoteca nr. 325 din 1995 intocmit de Notariatul de stat local Barlad. La inceputul anului 2008 a revenit in tara si a aflat ca prin procesul verbal din 19.12.2000 I.P.J. Vaslui a pus sechestru judiciar asupra acestui imobil fiind predat in custodie numitei PE. S. C. "INCOOP" Sibiu a scos apartamentul la vanzare silita in dosarul nr. 437/2005 a Biroului Executorului judecatoresc Stan Iulian Marius pentru recuperarea unui debit modic de numai 1.783,25 lei. Sustine recurenta ca nu a avut cunostinta de dosarul de executare si ca prin actul de adjudecare nr. 437/15.11.2007 apartamentul fost adjudecat catre I C la un pret de numai 38.895,75 lei iar la data de 28.11.2007 a fost intocmit procesul verbal de distribuire a pretului.
In aceste conditii a introdus pe rolul Judecatoriei Barlad contestatia la executare silita inregistrata sub nr. 16/189/2008 iar prin sentinta civila nr. 2099 din 15-09-2008 a Judecatoriei Barlad s-a dispus anularea actului de adjudecare si a procesului verbal de distribuire a pretului din 28.11.2007.
La data de 11.12-2008 , in cursul solutionarii cererii de recurs formulate impotriva hotararii mentionate adjudecatarul imobilului, I C a incheiat la notarul public actul autentic nr. 6744 privind instrainarea imobilului catre P M, declarand in fals in fata notar public ca apartamentul nu este in litigiu. Acest act nu este valabil intrucat la data incheierii lui titlul de proprietate al vanzatorului era anulat.
In aceste conditii, la data de 15.06-2009  a formulat in contradictoriu cu  I C o cerere pentru  intoarcerea executarii silite, cerere ce a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Barlad sub nr. 2489/189/2009. In cursul solutionarii acestei cauze a aflat  ca I C a vandut apartamentul catre P M motiv pentru care a solicitat introducerea acesteia in cauza in calitate de parata.   In timpul procesului P M a vandut apartamentul intimatilor din prezenta cauza care au si intrat in posesia imobilului.
Prin Sentinta civila nr. 83 din 11.01.2010 a Judecatoriei Barlad a fost respinsa actiune a de intoarcere a executarii silite.
Recurenta a sustinut in continuare ca buna credinta a intimatilor din prezenta cauza nu are relevanta intrucat acestia au posibilitatea sa ceara de la vanzatoare restituirea pretului achitat si daune pentru prejudiciile cauzate.
Arata recurenta ca este nefondata sustinerea  intimatilor in sensul ca ar fi din partea sa o imbogatire fara justa cauza intrucat ea  nu am primit nici o suma bani in urma executarii silite iar pretul bunului adjudecat a ramas in cea mai mare parte dispozitia executorului judecatoresc asa cum rezulta din procesul verbal de distribui pretului din 28-11-2007. Apararea intimatilor ca nu a solicitat prin actiune separata constatarea nulitati absolute a contractelor de vanzare-cumparare succesive nu poate fi retinuta deoarece in cadrul actiunii de revendicare instanta de judecata are obligatia de a compara titlurile de proprietate si de a da prioritate primului titlu valabil.
Titlul invocat de intimati respectiv actul de adjudecare nr. 437 din 15-11-2007 era desfiintat prin Sentinta civila nr. 2099 din 11-09-2008 a Judecatoriei Barlad 1a data incheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 6744 din 11-12-2008 intre vanzatorul I C si cumparatoarea P M ceea ce conduce la nevalabilitatea actului autentic subsecvent.
Sustine recurenta ca apartamentul nu a iesit din patrimonial sau, iar titlul invocat de intimati este un act subsecvent nul astfel ca nu este necesar sa se constate separat nulitatea absoluta a actelor le vanzare cumparare succesive asa cum au pretins  intimatii.
Mai arata recurenta ca nu a  procedat la notarea litigiilor la Cartea funciara, deoarece locuieste in  Franta si in plus nu a banuit ca I C va instraina apartamentul. Lipsa notarii litigiilor la Cartea Funciare nu inlatura dreptul sau de proprietate asupra imobilului.
Avand in vedere ca instanta de fond a apreciat gresit probele administrate si a respins actiunea recurenta a solicitat admiterea recursului si casarea hotararii, admiterea actiunii si obligarea intimatilor sa-i lase in deplina proprietate si linistita posesie apartamentul.
In drept au fost invocate  dispozitiile art. 304 ind. l , art. 312 si urmatoarele C.pr. civ

Intimatii legal citati au depus la dosar intampinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de MV.
In motivare intimatii au aratat ca instanta de fond nu si-a intemeiat hotararea pe exceptia necoparticiparii procesuale active, cererea reclamantei recurente fiind  respinsa ca nefondata si nu ca inadmisibila. Actiunea in revendicare formulata de reclamanta a fost respinsa ca fiind nefondata instanta de fond retinand ca titlul paratului este preferabil titlului reclamantei in conditiile in care la data cumpararii apartamentului acesta nu figura ca fiind grevat de sarcini iar paratii au fost de buna-credinta.
Referirea prin hotararea recurata la necoparticiparea procesuala activa nu a primit eficienta juridica, in aceste conditii fiind lipsita de relevanta imprejurarea ca aceasta exceptie nu a fost pusa in discutia partilor.
Desi in considerentele hotararii instantei de fond s-a facut mentiune despre exceptia necoparticiparii procesuale active, aceasta exceptie nu a fost luata in considerare in pronuntarea hotararii. In mod eronat a fost mentionata exceptia in considerente in conditiile in care acesteia nu i s-a dat eficienta juridica, nevatamand astfel in niciun fel pe recurenta.
In ce priveste al doilea motiv de recurs, intimatii au aratat ca s-a invocat ca instanta a considerat in mod gresit ca titlul lor este preferabil titlului de proprietate al recurentei. Sustin intimatii ca din  probatoriul administrat in cauza rezulta ca ei au devenit proprietari ai apartamentului prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4003 din 16 septembrie 2009 la Biroul Notarului Public Fanaru Lulu, incheiat cu vanzatoarea PM personal si ca mandatar pentru P S. Transmisiunea proprietatii s-a facut cu titlu oneros,  la data cumpararii imobilului transmi?atorii figurand in Cartea Funciara ca proprietari de drept ai imobilului. Arata intimatii ca si autorii lor au dobandit proprietatea imobilului printr-un contract de vanzare cumparare cu titlu oneros iar in evidentele Registrului de publicitate imobiliara era inregistrat ca proprietar adjudecatar al apartamentului numitul I C.
Sustin intimatii ca inscrierile in Cartea Funciara garanteaza existenta dreptului real dobandit iar aparenta creata de un titlu nevalabil inscris in Cartea Funciara produce efecte de natura a apars pe toti subdobanditorii de buna credinta.
Sustin intimatii ca instanta a retinut ca bunul nu era grevat de sarcini, aspect care se imputa in mod exclusiv neglijentei recurentei de a nota litigiul. A mai retinut instanta de fond ca paratii-intimati au fost de buna credinta ia data cumpararii apartamentului. Aceste aspecte au determinat instanta de judecata sa considere preferabil titlul paratilor intimati.
Desi recurenta considera ca nu ii este opozabil contractul de vanzare cumparare nr.  4003/16 09.2009 sustin intimatii ca titlul lor de proprietate ii este opozabil recurentei. Opozabilitatea acestuia deriva din intrunirea mai multor criterii: un contract de vanzare cumparare incheiat cu respectarea prevederilor legale, indeplinirea tuturor formelor de publicitate imobiliara si buna credinta a cumparatorilor. Arata intimatii ca toate aceste conditii sunt intrunite in ce priveste titlul lor de proprietate.
Sustin intimatii ca transmiterea proprietatii catre ei a fost legala, neregulile derivate din desfiintarea actului de adjudecare datorandu-se culpei recurentei, culpa ce a facut posibile vanzarile succesive si a intocmirea unor acte subsecvente. Faptul ca recurenta locuieste in Franta precum si imprejurarea ca a avut incredere in numitul I C nu o exonereaza pe acesta de obligatia notarii litigiului in Cartea Funciara.
Sustin intimatii ca sunt cumparatori de buna credinta aspect confirmat si de recurenta. Dupa cum s-a retinut in doctrina, "instrainarea prin acte de dispozitie cu titlu oneros, incheiata cu un subdobanditor de buna credinta este o exceptie de la principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis, iar error communis facit ius este principiul care inlatura regula quod nullum est nullum producit effectum ".
Astfel, subdobanditorul de buna credinta este preferat in virtutea principiului care tinde la salvgardarea unor interese superioare recunoscute de lege sau de principii de drept, cum ar fi cazul erorii comune si invincibile. Astfel, se da preferinta aparentei create de titlul astfel dobandit, recunoscandu-se dreptul de proprietate intemeiat pe acesta.( ICCJ decizia 3180/2001; C.A. Bucuresti, Decizia 823/1997 si Decizia 1492/1999). In Decizia 177/R/2004 a CA Timisoara se precizeaza: " daca subdobanditorul nu a avut niciun motiv sa puna la indoiala legalitatea situatiei juridice a imobilului ce a format obiectul actului juridic, fiind de buna credinta, actul in cauza nu poate fi anulat".
Mai arata intimatii ca pasivitate a recurentei a contribuit la consolidarea erorii comune si invincibile in care s-au aflat eroare din cauza careia nu au putut cunoaste situatia juridica reala a imobilului.
Principiul potrivit caruia nulitatea actului primar atrage si nulitatea actului subsecvent atrage si exceptii, din considerente de echitate si stabilitate sociala, printre care si situatia cand transmiterea ulterioara a dreptului de proprietate se face cu titlu oneros iar tertul subdobanditor este de buna credinta. (C.A. Bucuresti, decizia 1452/11.06.2003).
Sustin intimatii ca in cazul admiterii recursului numitei M V, aceasta ar beneficia in mod nemeritat de o suma de bani reprezentand contravaloarea apartamentului ce a fost in patrimoniul ei. Astfel, prin Procesul verbal din 28.11.2007 s-a consemnat la CEC, la dispozitia recurentei suma de 35.051.80 RON. Aceasta suma nu a fost returnata de catre recurenta, motiv pentru care apreciaza ca ar avea incidenta situatia imbogatirii fara justa cauza. Desi recurenta pretinde ca nu ar fi primit nicio suma de bani in urma executarii silite nu a facut nicio dovada in acest sens.
Sustinerea recurentei in sensul ca pretul bunului adjudecat a ramas in cea mai mare parte la dispozitia executorului judecatoresc asa cum rezulta din procesul verbal de distribuire a pretului din 28.11.2007 este nereala. Astfel, in respectivul proces verbal se specifica consemnarea sumei de 35.051.80 RON pe numele debitoarei M V la CEC. Este asadar evident ca suma a ramas la dispozitia ei si nu la dispozitia executorului judecatoresc cum in mod fraudulos pretinde recurenta.
Avand in vedere faptul ca motivele invocate de recurenta sunt nefondate, intimatii au solicitat recursului formulat si mentinerea hotararii primei instante.
In drept, au fost invocate dispozitiile art 115-118 C proc civ.

Analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul constata prin prisma motivelor  de recurs si a  dispozitiilor legale aplicabile, ca cererea este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

Judecatoria Barlad a fost investita cu o cerere formulata de recurenta reclamanta M V prin care acesta solicita ca prin hotararea ce se va pronunta paratii I A si I I sa fie obligati sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in Barlad. Actiunea formulata a fost respinsa prin sentinta civila nr. 666/28.02.2011 .
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs recurenta M V criticand-o pentru doua considerente: instanta a respins actiunea intemeindu-se pe exceptia lipsei coparticiparii procesuale active fara a pune insa in discutie acesta exceptie si retinand in mod gresit faptul ca recurenta ar fi fost casatorita la momentul cumpararii imobilului ce face obiectul cauzei precum si faptul ca in mod gresit a apreciat instanta ca titlul intimatilor ar fi preferabil titlului sau de proprietate.
Din actele existente la dosar Tribunalul retine ca in mod gresit a apreciat instanta de fond faptul ca la momentul incheierii contractului de vanzare autentificat sub nr. 7493/18.11.1994 cumparare recurenta ar fi fost casatorita. Astfel, din extrasul de uz oficial al certificatului de nastere al recurentei si adresa Primaria Municipiului Vaslui - Serviciul Public Comunitar Local pentru Evidenta Persoanelor  (fila 66 din dosarul Tribunalului) rezulta ca acesta nu a fost niciodata casatorita. In aceste conditii in mod gresit a retinut Judecatoria Barlad ca intrucat imobilul ce face obiectul cauzei intra sub regimul comunitatii de bunuri prevazut de art. 30 Cod fam., actiunea in revendicare nu putea fi promovata doar de catre reclamanta.
Tribunalul retine insa ca  actiunea reclamantei nu a fost respinsa exclusiv pe baza acestui considerent ci procedand la compararea titlurilor prezentate de partile in litigiu a retinut ca titlul paratilor este preferabil titlului prezentat de reclamanta intrucat a data cumpararii apartamentului imobilul nu figura ca fiind grevat de sarcini iar paratii au fost de buna credinta.
Recurenta a sustinut ca in mod gresit instanta de fond a dat preferinta titlului prezentat de intimati. Astfel, recurenta a sustinut in motivele de recurs formulate faptul ca buna credinta a intimatilor cumparatori nu prezinta relevanta in solutionarea cauzei. A mai sustinut recurenta ca ar fi trebuit sa se dea preferinta titlului sau de proprietate ca fiind primul titlu valabil incheiat.
In ce priveste acest motiv de recurs, din analiza inscrisurilor depuse la dosar Tribunalul retine ca recurenta reclamanta a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Barlad , in baza contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. 7493/18.11.1994 la Notariatul de Stat Barlad (fila 5 din dosarul Judecatoriei Barlad).
Intrucat asupra bunului exista o ipoteca, urmare a unei proceduri de executare silita declansate de creditorul S.C. Incoop S.A.,, imobilul mentionat a fost adjudecat la licitatie publica de numitul I C, astfel cum rezulta din actul de adjudecare nr. 437/15.11.2007 emis de BNP Stan Iulian Marius in dosarul de executare nr. 437/2005 (fila 60 din dosarul Judecatoriei).
Impotriva executarii silite a formulat contestatie la executare MV  iar prin sentinta civila nr. 2099/15.09.2008 a Judecatoriei Barlad (fila 65 din dosarul Judecatoriei Barlad) a fost admisa contestatia la executare instanta dispunand anularea formelor de executare silita privind vanzarea apartamentului situat in Barlad, respectiv a dispus anularea procesului verbal de adjudecare nr. 437/15.11.2007 si a  procesului verbal din data de 24.11.2007 privind distribuirea pretului.
Impotriva hotararii mentionate a formulat recurs intimatul din acea cauza, I C, recursul fiind respins prin decizia civila nr. 397/R/04.03.2009 a Tribunalului Vaslui- filele 66-67 din dosarul Judecatoriei.
Din actele existente la dosar rezulta ca dupa promovarea recursului impotriva sentintei civile nr. 2099/15.09.2008 a Judecatoriei Barlad, numitul IC a instrainat imobilul situat in Barlad, care numita P M , astfel cum rezulta din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 6744/11.12.2008 la BNP Fanaru Lulu (filele 70-72 din dosarul Judecatoriei Barlad).
Intrucat dupa admiterea contestatiei la executare recurenta reclamanta nu a reusit sa intre in posesia imobilului a promovat pe rolul Judecatoriei Barlad si o cerere de intoarcere a executarii silite inregistrate sub nr. 2489/189/2009.
In cursul solutionarii acestei cauze imobilul a fost instrainat catre paratii intimati din prezenta cauza, IA si I I prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4003/16.09.2009 la BNP Fanaru Liviu (filele 83-84 din dosarul Judecatoriei Barlad).
Cererea de intoarcere a executarii silite a fost respinsa prin sentinta civila nr. 83/11.01.2010 a judecatoriei Barlad.
Din actele dosarului rezulta ca niciunul din litigiile mentionate (nici cel avand ca obiect contestatie la executare si nici cel avand ca obiect intoarcerea executarii silite) nu au fost notate in cartea funciara. 
In conditiile in care cererea sa  avand ca obiect intoarcerea executarii silite a fost respinsa  recurenta reclamanta a promovat prezenta cerere avand ca obiect revendicare.
Tribunalul retine ca actiunea  in revendicare  este acea  actiune  civila  reala  prin care  proprietarul care  a  pierdut  posesia  imobilului sau  solicita  restituirea  acestuia  de  la  posesorul   neproprietar.  Jurisprudenta  a  decis  ca  actiunea  in  revendicare  este actiunea  prin care  proprietarul  neposesor  reclama  imobilul de  la  posesorul  neproprietar.
Din analiza actelor dosarului Tribunalul retine ca in cauza cumparatorii  , paratii intimati din prezenta cauza   au  avut  credinta  in  momentul  incheierii  conventiei  partilor  ca  vanzatorii P M  si P S au calitatea  de  proprietari  pentru  bunul  tranzactionat.  Incheierea  contractului  de  vanzare-cumparare  a  avut loc  in contextul  in care  vanzatorii  erau  proprietari  tabulari  ai  imobilului  situat  in Barlad,.  In plus titlul  de  proprietate  exhibat  de  vanzatori era un contract de vanzare cumparare incheiat in forma autentica, respectiv contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 6744/11.12.2008 la BNP Fanaru Lulu. Mai mult decat atat, in baza acestui contract vanzatorii isi inscrisesera dreptul in cartea funciara (astfel cum rezulta din incheierea nr. 17084/22.12.2008 a Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara Vaslui - fila 47 din dosar nr. 2489/189/2009 al Judecatoriei Barlad - si extrasul de carte funciara de la filele 41-42 din acelasi dosar) si in plus in Cartea Funciara nu era notat niciunul din litigiile ce erau in curs de solutionare.
Sub acest aspect Tribunalul retine ca prin insasi cererea de recurs  formulata recurenta a recunoscut ca nu a facut demersuri pentru ca litigiile ce    s-au purtat cu privire la imobilul ce face obiectul prezentei cauze sa fie notat in cartea funciara.
La  data  perfectarii  vanzarii catre paratii intimati din prezenta cauza, astfel  cum  rezulta  din  extrasul de  carte  funciara (de la filele 41-42  din dosarul nr. nr. 2489/189/2009 al Judecatoriei Barlad) , nu  era  inregistrata  vreo  interdictie  de  instrainare    in cartea  funciara   si nici vreun litigiu cu privire la acesta. Mai mult decat atat, intimatii au fost chemati in judecata in calitate de parati in dosarul nr. 2489/189/2009 al Judecatoriei Barlad avand ca obiect intoarcere executare silita ca urmare a unei solicitari facute in sedinta publica din data de 09.11.2009, (fila 51 din acel dosar), primind pentru prima data citatii in acea cauza la data de 11.11.2009, astfel cum rezulta din procesele verbale de indeplinire a procedurii de citare de la filele 58-59 din dosar. Or intimatii Ioan Adrian si Ioan Ileana incheiasera contractul de vanzare cumparare cu privire la acest imobil anterior acestui moment, respectiv la data de  16.09.2009 astfel cum rezulta din contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4003/16.09.2009 la BNP Fanaru Liviu. Mai retine Tribunalul ca intimatii au depus diligentele   necesare  pentru a  cunoaste  situatia  juridica reala a  imobilului  astfel cum  aceasta a  fost  evidentiata  in sistemul de  publicitate  prin  carti  funciare.
Fata de considerentele anterior expuse si probele administrate in cauza Tribunalul retine ca este fara putinta de tagada faptul ca intimatii au fost de buna credinta la momentul in care au incheiat contractul de vanzare cumparare cu privire la imobil.
In acest sens Tribunalul retine ca sub  aspect  probator, buna  credinta  a  partilor  se  prezuma,   legiuitorul  recunoscand  in aparare  o prezumtie  iuris  tantum    care  poate  fi  combatuta  prin  orice  mijloc  de  proba,  inclusiv  prin  intermediul prezumtiilor  simple. Buna  credinta  trebuie  sa  existe  in momentul  exprimarii  acordului  de  vointa  iar  faptul  ca  ulterior  cumparatorul  afla  eroarea  in care  s-a  gasit  la data    perfectarii transferului  de  proprietate  nu  schimba  cu nimic  regimul  juridic care  urmeaza  sa-i fie  aplicat  vanzarii. 
Prin cererea de recurs formulata recurenta a sustinut ca titlul de proprietate pe care intimatii il invoca nu este valabil. Astfel, la data la care adjudecatarul IC a instrainat imobilul catre numita PM, actul de adjudecare nr. 437/15.11.2007 fusese deja anulat. In aceste conditii actul subsecvent de vanzare cumparare nu este valabil, fiind lovit de nulitate absoluta.
In aceasta privinta Tribunalul retine ca in cazul  vanzarii  lucrului  altuia  sunt  incidente  dispozitiile  art.  1898  alin. 2  si  1899  alin. 2  Cod  civil. 
Contrar  principiului  conform  caruia  nemo plus  iuris  ad alium transferre potest  quam ipse  habet precum  si  impotriva principiului  quad  nullum  est,  nullum producit   effectum,  pot  exista  cazuri  in care  vanzarea  lucrului  altuia  este  valabila  si opozabila  adevaratului  proprietar, transferul  dreptului  de  proprietate  realizandu-se  intre  un  proprietar  aparent  si un  cumparator  de  buna  credinta  in  detrimentul  adevaratului proprietar, persoana  care  in acest  fel  isi  vede dreptul pierdut  urmare  unei  operatiuni  la care  nu a  participat.
Astfel, exista  situatii  de exceptie  cand  buna  credinta alaturi de  alte  principii  de  drept  cum  este  situatia  in speta, principiul aparentei de  drept dar  si interese sociale  superioare, de  genul  nevoii  de  a  proteja  securitatea dinamica a circuitului  civil  sau  increderea  in operatiunile consemnate  in registrele  publice, permit  cumparatorului  sa se  opuna  cu  succes  actiunii  in revendicare  pe care o exercita adevaratul  proprietar, cu consecinta pastrarii  bunului  achizitionat. 
Curtea  Constitutionala a  retinut, in sensul  celor  de  mai sus, cu referire  la ipoteza aparentei  de  drept  "In  astfel de situatii  obiectul  contractului  de  instrainare consta  intr-un  bun care nu apartinea  vanzatorului, fiind  in consecinta sustras  prerogativei de  dispozitie  a  acestuia.  Recunoasterea  efectului  translativ  de  proprietate  al  unui  asemenea  act  contravine  principiului  nemo   plus  iuris  ad allium  transferre  potest  quan  ipse  habet.   Totusi, nici  practica  si nici doctrina  nu au  inteles  sa  recunoasca  in toate  cazurile  eficienta  distructiva,  in aceasta materie, a  principiului enuntat.  In  conflictul  de  interese legitime dintre adevaratul  proprietar  si  subdobanditorul   de  buna credinta  al  bunului  sau  imobil, a  fost preferat  cel din urma.  Recunoasterea  prevalentei  interesului  subdobanditorului  de  buna  credinta  a  fost  impusa -  in baza  unor  ratiuni  cu o  aplicare  mult  mai larga  in care  au creat  un  adevarat  principiu -  de  preocuparea  pentru  asigurarea  securitatii  circuitului  civil  si a  stabilitatii  raporturilor juridice.  Din punct de  vedere juridic  solutia si-a  aflat asadar  suport  in ratiune  de  ordin  programatic,  concretizate  in  principiul validitatii aparentei  in  drept  a  carui  esenta  este  exprimata  prin  adagiul  error  communis  facit  ius.   Incidenta  acestui  principiu  este  insa  subsecventa  intrunirii  cumulative  a  2  conditii  relative  la  eroarea  cu  privire  la calitatea  de  proprietar  a  vanzatorului - eroare  care  trebuie  sa fie comuna  sau  unanima si de  asemenea, invincibila -   si a  unei conditii privind  buna  credinta  a  subdobanditorului  care  trebuie  sa fie  perfecta, adica lipsita de  orice  culpa  sau  chiar  indoiala  imputabila  acestuia"   (Decizia nr.191 din 25 iunie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 publicata in M.Of. nr. 567/1 aug. 2002).
Functionarea  principiului  validitatii  aparentei  in drept  presupune  intrunirea  a  trei  conditii:   un act  juridic translativ  de    drepturi  de proprietate, existenta  unei stari de  fapt care  nu corespunde starii de  drept  si  buna  credinta, constand  in  convingerea  sincera  ca   persoana  care  exercita  atributele  unui  drept  este  titularul  acelui  drept.   Reunirea  acestor  conditii  genereaza  efectul  de  eroare   comuna, care  in planul  dreptului  este cunoscut  sub  numele  de  principiul  aparentei   in drept  sau  principiul  error  communis  facit  ius,   principiu  care  acopera  viciile  titlului  aparent  si  ii permite  sa  produca  efectele  juridice  translative  de  proprietate  pe care   proprietarul  aparent  si  dobanditorul  de  buna  credinta  le-au  avut  in vedere.

? Existenta unui  act  juridic  care  transmite  dreptul  de  proprietate.

Contractul  de  vanzare  cumparare  autentificat sub nr. 4003/ 16.09.2009 la BNP Fanaru Lulu indeplineste acesta conditie.  La momentul incheierii acestui contract vanzatorii P M si P S  figurau in cartea funciara ca fiind proprietarii imobilului. Contractul  de  vanzare  cumparare  este  un  contract  oneros  si cu  titlu  particular.

? Existenta  unei stari de  fapt  care nu  corespunde  starii  de  drept, dar care  creeaza  o  eroare  comuna  si  invincibila

Contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 6744/11.12.2008 la BNP Fanaru Lulu act ce fusese inscris in cartea funciara alaturat  posesiei  imobilului  exercitata de catre  PM si PS, creeaza  o stare  de  fapt  care,  desi  nu  corespunde  realitatii  constituie  o conditie  pentru functionarea principiului aparentei  in drept.  Faptul ca imobil se afla in posesia numitei PM este necontestat in cauza in conditiile in care chiar prin cererea formulata recurenta a aratat ca anterior promovarii prezentei actiuni a promovat si o actiune ce avea ca obiect intoarcerea executarii silite, cerere ce a fost promovata in contradictoriu cu PM si IC tocmai ca urmare a faptului ca desi contestatia la executare formulata de recurenta fusese admisa, acesta nu a reusit sa intre in posesia imobilului.
Starea  de  fapt  rezultand  din  inscrisurile  prezentate  cumparatorilor I A si Ie I intruneste  conditiile  privind  opozabilitatea (intabularea  in cartea  funciara  si prezentarea  unui contract de vanzare cumparare incheiat in forma autentica    intaresc  convingerea  cumparatorului  de  buna  credinta  ca persoana mentionata  in continutul lor  este  adevaratul proprietar),  notorietatea (toata lumea are putinta de  a  cunoaste  consultand  cartea  funciara adevaratul  proprietar  precum  si  exercitarea   de  catre  acesta  a  actelor  de  posesie  asupra  imobilului, acte  care  sunt  publice) continuitatea precum  si  posesia  imobilului.

? Buna  credinta

Buna - credinta  in cazul erorii  comune  consta  in  convingerea gresita, dar sincera, lipsita  de  cea  mai mica indoiala, ca  persoana  cunoscuta ca fiind  titularul  dreptului  de  proprietate  detine  o  astfel de  calitate.
Tribunalul retine ca in cauza acesta conditie este indeplinita in privinta intimatilor. Aprecierea bunei credinte este  facuta  de   Tribunal,  inclusiv  prin  raportare la  persoana  cumparatorilor  care au  depus toate  diligentele  necesare  pentru a  cunoaste  situatia  juridica a  bunului  pe care  doreau  sa-l  dobandeasca.  Retine  tribunalul  ca  recurenta nu a  facut  in cauza dovada  relei  credinte a  cumparatorilor  in  beneficiul  carora  buna  credinta  se  prezuma -  bona fides  praesumitur.
Principalul  efect al aplicarii  principiului  validitatii aparentei  in  drept  este  acela creator  de  drepturi de  proprietate  in  beneficiul  cumparatorului de  buna credinta  cu  consecinta paralizarii  cu  succes  a  actiunii in revendicare  imobiliara  pe care  o exercita  adevaratul proprietar.
Avand in vedere toate aceste considerente Tribunalul constata ca in mod corect a retinut  instanta de fond faptul ca actiunea in revendicare formulata de recurenta reclamanta este neintemeiata.
Pe cale de consecinta recursul urmeaza a fi respins, iar sentinta civila nr. 666/28.02.2011 pronuntata de Judecatoria Barlad in dosarul nr. 5565/189/2010, va fi mentinuta.
Raportat la dispozitiile art. 274 Cod procedura civila Tribunalul va obliga recurenta la plata catre intimati a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei reprezentand onorariu de avocat.
Taxa judiciara de timbru in cuantum de 5991,5 lei si timbrul judiciar de 4,2 lei pentru care recurenta a beneficiat de ajutor public judiciar vor ramane in sarcina statului, conform dispozitiilor art. 19 alin. 1 din O.U.G. 51/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta M V  impotriva sentintei civile nr. 666/28.02.2011 pronuntata de Judecatoria Barlad in dosarul nr. 5565/189/2010, sentinta pe care o mentine.
Obliga recurenta la plata catre intimati a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei reprezentand onorariu de avocat.
Taxa judiciara de timbru in cuantum de 5991,5 lei si timbrul judiciar de 4,2 lei pentru care recurenta a beneficiat de ajutor public judiciar raman in sarcina statului.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 14.09.2011.