servitute

Dosar nr. 488/244/2008
R O M A N I A

TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA

DECIZIE CIVILA Nr. 208/A
Sedinta publica de la 17 Noiembrie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE ADINA ALEXANDRU
Judecator DANIELA MIHAELA MANOLE
Grefier ELENA GHEORGHIES

     

Pe rol se afla pronuntarea cererii de apel formulata de apelantii - reclamanti MC si MMG, in contradictoriu cu intimatii - parati RS si RI, impotriva sentintei civile nr. 362/07.04.2010 a Judecatoriei Husi, cauza avand ca obiect servitute.
La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare, au lipsit partile..
S-a facut referatul cauzei de catre grefier care invedereaza ca procedura de citare este legal indeplinita. Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica de la 3 noiembrie 2010, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea din acea zi si care face parte integranta din prezenta decizie. Din lipsa de timp pentru deliberare s-a amanat pronuntarea pentru data de 10 noiembrie 2010 si ulterior, pentru astazi 17 noiembrie 2010, cand s-a dat solutia de fata.
     
INSTANTA

Deliberand asupra apelului declarat constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 362/07.04.2010 Judecatoria Husi a  respins actiunea civila formulata de reclamantii MC si  MMG, in contradictoriu cu paratii RS si RI.
 A respins cererea reconventionala formulata de paratii RS si Ratru Ioana in contradictoriu cu reclamantii MC si MMg
In temeiul art.274 cod pr. civila a obligat in solidar reclamantii sa achite paratilor suma de 1206,7 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:
Reclamantii MC si MMG au solicitat in contradictoriu cu paratii RS si RI :
1)- constatarea dreptului de servitute asupra caii de acces spre proprietatea lor prin proprietatea paratilor;
2)- obligarea paratilor la a le asigura servitutea de trecere pe terenul lor aflat pe str. M P, nr.24 pana la proprietatea lor aflata pe str. M P nr.22.
1) Prin contractul de vanzare cumparare nr. 4099 din 23.06.1996 reclamantii au cumparat imobilul situat in , str. M P, nr.22, de la vanzatorii Panfil Eugen, Pamfil Elisa si Rafaila Elena.
In contractul de vanzare-cumparare al reclamantilor s-a precizat faptul ca "imobilul are acces la str. Maior Popovici prin terenul proprietatea RS, acces constituit la imobil (lot infundat) de autorii drepturilor lor, prin contractul autentificat sub nr.374/245/12 aprilie 1958 de Notariatul Raion Husi, transcris sub nr. 251/1958 de Grefa Tribunalului Husi".
In schita aferenta actului de proprietate a fost evidentiat un drum de acces comun pentru lotul 1 si lotul 2 si avea urmatoarele dimensiuni: deschidere - 6,90 m. latime - 2,50 m. lungime 26 m. + 10,40 m. + o lungime neprecizata pana la poarta de acces a imobilului proprietatea reclamantilor. 
Pe de alta parte paratii RS si RI au cumparat potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr.4989/14.07.1992, imobilul din str. Maior Popovici nr.24, compus dintr-o casa si terenul aferent in suprafata de 530 mp. Paratii au cumparat imobilul de la Morosanu Octavian, care la randul sau l-a dobandit prin mostenire de la Panfil Elena, conform certificatului de mostenitor din 19.09.1991.
In contractul paratilor nu s-a mentionat ca imobilul cumparat este aservit proprietatii invecinate de la nr. 22 printr-o servitute de trecere, lucru ce se poate constata si din schita anexa la contract, intocmita cu respectiva ocazie.
Reclamantii au sustinut ca dreptul lor de servitute a apartinut autorilor lor si a fost transmis astfel:
- cele 2 suprafete de teren au apartinut numitei Pamfil Ilinca. Aceste proprietati formau un singur lot.
In anul 1958 Pamfil Ilinca a incheiat doua contracte de vanzare-cumparare prin care a instrainat imobilul proprietatea sa dupa cum urmeaza:
- prin contractul de vanzare-cumparare nr.374/245/12.04.1958 vinde lui Pamfil Vasile si sotiei acestuia-Pamfil Elisa, teren loc de casa in suprafata de 300 mp. situat pe str. Maior Popovici, nr.14;
- iar prin contractul de vanzare-cumparare nr.470/244/12.04.1958 vinde lui Panfil Elena un teren loc de casa in suprafata de 530 mp. pe care se afla o casa cu doua camere si sala, situat pe str. Maior Popovici, nr.14.
Prin contractul 371/245/12.04.1958 s-a stipulat ca iesirea la strada se va face pe drumul existent de pe lotul 1(ce urma sa fie vandut lui Pamfil Elena), iar in celalalt contract nr.470/244/12.04.1958 s-a stipulat ca vanzatoarea a constituit un drept de servitute in favoarea proprietarilor vecini Pamfil Vasile si Pamfil Eliza.
Prin natura clauzelor stipulate in contracte ne aflam in prezenta  unei servituti de trecere ce s-a constituit prin destinatia proprietarei intregului imobil-Pamfil Ilinca. Astfel ca imobilul dobandit de Pamfil Vasile si Pamfil Elisa si ulterior de reclamanti avea caracterul unui lot infundat sau fond dominant, iar imobilul dobandit de Pamfil Elena, ulterior de Morosanu Octavian si mai apoi de parati, sa aiba caracterul unui fond aservit.
Potrivit art.622 al.2 cod civil "Servitutile continue sunt acelea al caror exercitiu este sau poate fi continuu, fara sa aiba trebuinta de faptul actual al omului; astfel sunt apaducele*), scursurile apelor, ferestrele si altele asemenea. Servitutile necontinue sunt acelea care au trebuinta de faptul actual al omului spre a fi exercitate, astfel este dreptul de trecere, de a lua apa din fantana, de a paste vite si alte asemenea. Servitutile aparente sunt acelea care se cunosc prin lucrari exterioare."
Asadar, servitutea de trecere este o servitute necontinua si aparenta si se poate constitui conventional (contract) sau legal (sentinta judecatoreasca).
 Destinatiunea proprietarului tine loc de titlu doar in situatia servitutilor continue si aparente, potrivit art.625 cod civil, ceea ce nu este cazul in situatia servitutii de trecere care este necontinua si aparenta.
"Pentru a dobandi exercitiul unei servituti aparente dar necontinue este necesara producerea unui titlu prin care s-a operat separarea celor doua fonduri pentru a se verifica daca prin acest titlu s-a prevazut ceva impotriva reinvierii servitutii rezultata din starea de fapt existenta in momentul separarii celor doua fonduri, adica din destinatia fostului proprietar al celor doua fonduri." (Drept civil, Dreptul de proprietate si alte drepturi reale, de Ion P. Filipescu si Andrei I. Filipescu, edit.Actami, Bucuresti-2000, pag.347).
In speta acest titlu nu exista, astfel incat nu se putea retine existenta unei servituti de trecere valabila in persoana reclamantilor pe terenul paratilor.
La momentul la care numita Pamfil Ilinca a instituit servitutea de trecere prin contractul de vanzare-cumparare nr.470/244/12.04.1958, ea nu mai era proprietara fondului dominant, adica al aceluia care devenea lot infundat, deoarece el fusese instrainat lui Pamfil Vasile si Pamfil Elisa prin contractul de vanzare-cumparare nr.374/245/12.04.1958, astfel incat ea nu mai putea institui o sarcina in favoarea proprietarilor vecini.
Nefiind legala servitutea instituita, ulterior mostenitorii lui Pamfil Vasile, respectiv Pamfil Elisa sotia sa si Pamfil Eugen, Rafaila Elena nu puteau instraina la randul lor imobilul grevat de acest beneficiu reclamantilor.
De altfel, din raportul de expertiza efectuat in cauza rezulta ca pe planul cadastral de intravilan al mun. Husi nu este materializata calea de acces aflata in litigiu.
2) Pe fondul celei de-a doua cereri a reclamantilor, referitoare la obligarea paratilor la a le asigura servitutea de trecere pe terenul lor aflat pe str. Maior Popovici, nr.24 pana la proprietatea lor aflata pe str. Maior Popovici nr.22, instanta a constatat ca si aceasta este nefondata din urmatoarele considerente:
Art. 616 Cod civil defineste locul infundat ca fiind acela care nu are nici o iesire la calea publica. Problema de drept ce se cere dezbatuta in speta este aceea de a stabili daca terenul proprietatea recurentului este loc infundat in sensul textului expus. Codul civil se limiteaza la a defini locul infundat ca fiind acela care nu are nici o iesire la calea publica.
In aplicarea acestui text se are in vedere imposibilitatea absoluta de a iesi la calea publica, existenta atunci cand terenul este inconjurat din toate partile de alte fonduri, ale altor proprietari, precum si cazurile in care iesirea ar fi insuficienta, astfel incat folosinta sa nu se poate face corespunzator, ar prezenta inconveniente grave sau ar fi periculoasa.
Inconvenientele sau greutatile pe care le-ar reprezenta trecerea la calea publica raman la aprecierea instantei, constituind o situatie de fapt, urmand sa se tina seama si de interesul celui ce urmeaza sa suporte consecintele servitutii, iar nu numai de interesul beneficiarului dreptului de servitute.
Drepturile subiective civile, apartinand unor proprietari diferiti, trebuie sa fie exercitate astfel incat nici unul dintre acesti titulari sa nu sufere un prejudiciu mai mare decat inconvenientele normale care rezulta din coexistenta drepturilor.
Stabilind calitatea unui teren de loc infundat si existenta servitutii de trecere, instanta trebuie sa aplice principiul echitatii, tinand seama ca dreptul de proprietate, ca drept real fundamental, nu poate fi grevat de sarcini decat in conditii extraordinare.
In speta, era dovedit atat din raportul de expertiza, cat si din declaratiile martorilor ca terenul reclamantilor nu constituie un loc infundat in sensul imposibilitatii absolute de iesire la calea publica, deoarece se invecineaza pe una din laturi cu domeniul public, constand intr-o suprafata de teren-cale de acces, asa cum rezulta si din adresa nr.5456/06.03.2009 eliberata de Primaria Husi. Asadar, calea de acces cuprinsa intre SPLS si fosta centrala termica a mun. Husi are iesire la str. Diaconu Irimia. Calea de acces pe domeniul public este practicata de reclamanti din anul 1996 si le permite acestora deplasarea si cu autoturismul proprietate personala pana la proprietatea lor. Pe cand calea de acces reclamanta prin curtea paratilor nu permite trecerea decat cu pasul.
Expertul a concluzionat ca lungimea acestei cai de acces pe domeniul public este aproximativ egala cu lungimea caii de acces prin proprietatea paratilor, respectiv de 40,84 mp. prima si 39,68 mp. ce-a de-a doua.
Reclamantii nu au folosit niciodata ca si cale de acces la imobilul lor aleea de beton din curtea paratilor, lucru recunoscut de reclamantul MC in raspunsul la intrebarea nr.1 din interogatoriu.
In aceste conditii, depozitiile celor doi martori Costachescu Mircea si Mihai Veronica veneau in contradictie cu recunoasterea reclamantului. Situatia de fapt relevata de martori nu este conforma cu realitatea din actele incheiate de parti si autorii lor. Astfel, martorii au aratat ca acolo este un singur corp de casa ce a apartinut lui Pamfil Ilinca.
In realitate Pamfil Ilinca a avut o casa pe care a instrainat-o lui Panfil Elena precum si suprafata de 530 mp., iar lui Pamfil Vasile si Pamfil Elena a instrainat doar suprafata de 300 mp. fara constructii. Ulterior, Pamfil Vasile a edificat o constructie pe terenul astfel dobandit.
Dreptul de proprietate privata, garantat in mod egal tuturor titularilor, prin art. 44 din Constitutia Romaniei si art. 1 din Protocolul aditional nr. 1 la CEDO, nu este un drept absolut, fiindu-i stabilite prin lege anumite limitari, astfel ca instanta, analizand legalitatea sustinerilor reclamantilor trebuie sa aiba in vedere nu numai interesul acestora de a ajunge la calea publica, ci si pe cel al paratilor, de a le fi protejata proprietatea si care nu pot fi obligati sa suporte dezafectarea unei parti a terenului lor.
Sustinerile referitoare la destinatia data de proprietar terenului in litigiu nu au relevanta, deoarece, desi initial terenul a apartinut unui singur proprietar ulterior a fost dobandit de doi proprietari diferiti, situatia juridica fiind modificata, iar mentinerea drumului de trecere nefiind o obligatie impusa paratilor.
Fata de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse, instanta a respins actiunea principala a reclamantilor MC si Mihai Ioana.
Impotriva acestei hotarari au formulat apel MC si Mihai Mariana, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele considerente:
La intocmirea contractului de vanzare cumparare nr.4989/14.07.1992, intimatii s-au folosit de inscrisuri false ceea ce a dus la eliminarea din schita anexa la contractul de vanzare cumparare, a portii de acces de pe proprietatea Pamfil Vasile si Eliza, dintre lotul 1 si lotul 2, prin care acestia aveau acces la strada Mr. Popovici, nr.22, neexistenta unui gard intre suprafetele construite intre cele 2 proprietati printr-un gard la distanta de 1 m., situatia reala fiind de perete comun intre cladirile celor doua proprietati
Apelantii arata ca au cumparat proprietatea numitilor Pamfil Vasile si Eliza in anul 1996. Din anul 1992 si pana in 1996, pe unde au avut acestia acces la proprietatea ce o detineau? In conformitate cu raportul de expertiza tehnica judiciara, la punctul 7.4 se precizeaza urmatoarele: pe planul cadastral de intravilan al municipiului Husi nu este materializata calea de acces aflata in litigiu. Cu toate acestea, fostii proprietari au achitat la Primaria Mun. Husi impozite si taxe pana la vanzarea proprietatii lor.
La data efectuarii expertizei tehnice judiciare (10.04.2009) la punctul 7.2 se precizeaza ca, proprietatea reclamantilor Minai Costache si MMG, nu are caracteristicile unui "loc infundat" deoarece acesta are iesire la str. Sf. Gheorghe (strada ce nu exista in zona unde locuim), respectiv prin aleea cuprinsa intre S.P.L.S. Husi.
Prin sentinta civila, la pag.7, art.2 se specifica, ca pe fondul celei de a doua cereri a reclamantilor referitoare la obligarea paratilor la a se asigura servitutea de trecere pe terenul lor aflat pe str. M P, nr.24, pana la proprietatea reclamantilor aflata pe str. M P, nr.22, instanta constata ca aceasta este nefondata din urmatoarele considerente: - art.616 cod civil defineste locul infundat ca fiind acela care nu are nicio iesire la calea publica. In acest moment, arata apelantii, nu au iesire la drumul public.
Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor de apel si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, instanta de control judiciar a constatat ca apelul este intemeiat pentru urmatoarele considerente:
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 4099/23.06.1996, apelantii au cumparat de la numitii Pamfil Eugen, Pamfil Elena si Rafaila Elena un imobil format din constructie si suprafata de 300 mp situat in str. M P nr. 22. In contract este prevazut faptul ca accesul la str. M P se face prin proprietatea lui RS, acces constituit la imobil de autorii drepturilor vanzatorilor prin contractul autentificat sub nr. 371/245/12.04.1958.
Aceasta mentiune nu este prevazuta si in contractul de vanzare cumparare incheiat de intimati in anul 1992 prin care au cumparat casa si terenul de care se face vorbire in contractul apelantilor.
Drumul de acces la str. M P este consemnat in contractele de vanzare cumparare incheiate in anul 1958 prin care numita Pamfil Ilinca imparte imobilul care ii apartinea in doua imobile distincte pe care le vinde fiilor sai, Pamfil Vasile, casatorit cu Pamfil Elisa, respectiv Pamfil Elena cele doua imobile rezultate prin imparteala. Deoarece imobilul vandut fiului sau nu mai avea iesire la drumul public a constituit o servitute de trecere pe lotul vandut fiicei sale. Acest drum de trecere a fost folosit de proprietarii initiale pana la momentul in care au decedat, iar imobilele au fost vandute de mostenitori la proprietari diferiti.
Chiar daca in expertiza efectuata in cauza, expertul a aratat ca proprietatea apelantilor nu este loc infundat, aceasta are caracteristicile unui loc infundat potrivit art. 616 C. civ. in sensul ca este inconjurata de alte proprietati, inclusiv proprietatea domeniului public, apelantii neavand iesire la drumul public. Faptul ca proprietatea apelantilor se invecineaza cu domeniul public nu inseamna nu are iesire la drumul public, deoarece domeniul public consta in curtea unei institutii, iar nu un drum public pe care au acces toate persoanele.
Servitutea de trecere in speta este o servitute necontinua si aparenta in conditiile in care drumul de acces spre locul infundat a existat din anul 1958 cand numita Pamfil Ilinca a impartit imobilul proprietatea sa in doua imobile distincte pe care le-a vandut copiilor ei. Drumul de acces a fost amenajat pentru a fi folosit in acest sens, efectuandu-se si o poarta de acces intre cele doua proprietati.
Intr-adevar, art. 625 C. civ. prevede ca nu se pot constitui prin destinatia proprietarului decat servitutile continue si aparente. Insa in cazul servitutii de trecere cand este o servitute necontinua si aparenta, s-a pus problema in practica judiciara daca se pot constitui prin destinatia proprietarului si astfel de servituti, cum este cazul de fata: un proprietar dezmembreaza fondul sau si instraineaza proprietatile rezultate. Astfel, in practica s-a recunoscut existenta unei servituti de trecere in favoarea locului infundat.
Faptul ca aceasta servitute constituita in anul 1958 nu a fost preluata si in contractul incheiat de intimati nu inseamna ca terenul nu este grevat de aceasta sarcina pe care intimatii sunt obligati sa o respecte.
Art. 617 C. civ. impune ca trecerea sa se faca pe calea cea mai scurta, iar drumul identificat de expert pe proprietatea intimatilor indeplineste aceasta conditie. Calea de acces ce urmeaza a fi stabilita de instanta se regaseste pe traseul actual stabilit de expert si nu pe cel initial din actele din 1958 in conditiile in care intimatii au construit cu acte in regula si inainte ca apelantii sa cumpere un garaj care optureaza in parte intrarea in imobil.
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulata de parati, acestia nu au facut nici o dovada la instanta de fond din care sa rezulte ca costurile trecerii reclamantilor pe calea de acces s-ar ridica la suma solicitata de acestia, iar cu privire la amenajarea drumului de trecere, inclusiv cu gard, aceasta cale de acces este folosita si de intimati pentru accesul la locuinta lor, nu numai de apelanti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Admite apelul formulat de MC si MMG impotriva sentintei civile nr. 362/07.04.2010 a Judecatoriei Husi pe care o schimba in parte:
Admite actiunea civila formulata de reclamantii MC si MMG in contradictoriu cu paratii RS si RI.
Constata ca reclamantii au un drept de servitute spre proprietatea acestora pe proprietatea paratilor.
Obliga paratii sa permita reclamantilor accesul spre proprietatea lor pe proprietatea paratilor pe calea de acces pe punctele de contur 60, 61, 62, 63, 12, 36, 37, 14, 15, 59, 1, 60 conform anexei nr. 1 la raportul de expertiza.
Mentine dispozitiile hotararii apelate cu privire la cererea reconventionala.
Obliga paratii la plata catre reclamanti a sumei de 645,3 lei, cheltuieli de judecata la fond.
Definitiva.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 17 noiembrie 2010.