infractiunea prev. de art. 208-209 Cod penal

Dosar nr. 6104/333/2009

R O M A N I A

TRIBUNALUL VASLUI
 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 155/A
Sedinta publica de la 29 Iunie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA
Judecator : SIMIONESCU ELENA
Grefier : BODESCU PANSELUTA

Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU SORIN
din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA VASLUI, judetul Vaslui, impotriva sentintei penale nr. 509 din 15 aprilie 2010 a Judecatoriei Vaslui, pronuntata in dosar nr. 6104/333/2009, privind pe inculpatul MAI.
Obiectul cauzei : infractiunea prev. de art. 208-209 Cod penal. 
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit toate partile inculpatul intimat in apelul parchetului MAI si partile vatamate intimate GCA  si CI.
Procedura legal indeplinita - fara citare parti.
Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica de la 23 iunie 2010 si s-au consemnat in incheierea de sedinta aferenta, incheiere ce face parte integranta din prezenta decizie. Din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amanat pronuntarea pentru termenul de azi, cand, deliberand,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal declarat, constata:
Prin Rechizitoriul 845/P/2009 din data de 30 septembrie 2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui, in temeiul prevederilor art. 262 pct.1 lit. a din Codul de procedura penala, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului MAI pentru comiterea infractiunilor prev. si ped. de  art.215 alin.1 si 208 alin.1-209 alin.1 lit. e din Codul penal;
In conformitate cu prevederile art. 264 din Codul de procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei, impreuna cu dosarul cauzei, a fost inaintat instantei competente din punct de vedere material si teritorial, Judecatoria Vaslui, pe rolul careia a fost inregistrat dosarul  6104/333/2009.
Prin Incheierea de sedinta din data de 10 decembrie 2009,                                              in baza art. 334 din Codul de procedura penala s-a dispus schimbarea incadrarii juridice a faptelor retinute prin actul de inculpare  din infractiunea de inselaciune prevazuta de art. 215 alin. 1 din Codul penal in infractiunea de furt calificat prev. de art. 208, 209 alin. 1 lit. e din Codul penal, si a faptei de  furt calificat prevazuta de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e din Codul penal, in infractiunea de abuz de incredere prevazuta si pedepsita de art. 213 alin. 1 din Codul penal. penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Procedand la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr.509 din 15.04.2010, pronuntata  in sedinta publica, luandu-se act ca partea vatamata Constandache Ioana nu formuleaza plangerea prealabila impotriva inculpatului MAI, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. f din Codul de procedura penala s-a dispus incetarea procesului penal pornit sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz de incredere prevazuta si pedepsita de art. 213 alin. 1  din Codul penal.
Pentru comiterea de catre acelasi inculpat a infractiunii de furt calificat in varianta art.  208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e, cu aplicarea art. 74 lit. a si c si art. 76 lit. c din Codul penal, s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 8 luni inchisoare.
In baza art. 71 din Codul penal, inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza II si lit. b)din Codul penal pe durata executarii pedepsei.
In baza art. 81 si art.71 alin. 5 din Codul penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si, respectiv  a celor accesorii aplicate, pe durata unui termen de incercare stabilit in conformitate cu dispozitiile art. 82 din Codul penal, in baza art. 359 alin.1 din Cod procedura penala atragandu-i-se atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 din Codul penal privind revocarea beneficiului acordat.
In baza art. 189 si 191 alin.1 din Codul de procedura penala, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 lei catre stat cu titlu de cheltuieli judiciare din care suma de 200 lei reprezentand onorariul aparatorului desemnat din oficiu urmand a fi avansata din fondurile M.J.L.C.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In luna august 2008, sora partii vatamate GCA i-a dat acesteia un inel din aur cu greutate de 17 gr. in scopul valorificarii la un pret mai bun decat cel ce ar fi putut fi obtinut  de la o casa de amanet.
Partea vatamata a intrebat mai multi prieteni din anturajul sau daca sunt interesati de acest inel. Desi nu avea suma necesara achizitionarii bunului, in dimineata zilei de 21.03.2009, inculpatul a contactat-o pe partea vatamata prin intermediul Messenger-ului, solicitandu-i o intalnire in centrul orasului, in scopul declarat de a achizitiona bijuteria.
Partea vatamata s-a deplasat in locul indicat unde s-a intalnit cu inculpatul, ulterior cei doi deplasandu-se la o casa de amanet pentru a verifica daca bijuteria este din aur.
Dupa ce au convenit asupra pretului de 900 lei, inculpatul i-a solicitat partii vatamate sa il insoteasca pana la blocul nr.362 din mun. Vaslui sub pretextul ca acolo locuieste o matusa a sa care ii va imprumuta banii necesari perfectarii tranzactiei.
Ajunsi in fata blocului, partea vatamata i-a dat inculpatului inelul si a ramas in fata scarii sa il astepte. In acest timp, inculpatul a intrat in scara blocului, insa a iesit pe usa din spate. Partea vatamata a asteptat in fasa blocului aproximativ 30 min, apoi a incercat sa il contacteze telefonic pe inculpat, insa acesta nu a raspuns, motiv pentru care, in aceeasi zi, a sesizat organele de politie.
In cursul aceleiasi zile, inculpatul a mers la casa de amanet apartinand S.C. CORIOLAN IFN S.R.L. Vaslui, amplasata la parterul Complexului Comercial Winmarkt, unde a amanetat acel inel contra sumei de 650 lei. Angajata casei de amanet, numita Helgiu Catalina a intocmit contractul nr. 505/21.03.2009 pe numele inculpatului care s-a legitimat cu cartea de identitate seria VS nr. 222865.
Prejudiciul cauzat partii vatamate prin comiterea acestei fapte a fost de 1 500 lei, insa a fost recuperat integral pe parcursul urmaririi penale prin restituirea bunului.
La retinerea acestei situatii de fapt, instanta a avut in vedere declaratiile partii vatamate, declaratiile inculpatului, copia contractului de imprumut cu amanet nr. 598/28.04.2009, chitanta seria VSBAA nr. 09832158/28.04.2009, proces verbal de lasare in custodie, declaratie martor Popa Petru.
In drept, instanta a retinut ca fapta inculpatului MAI care, la data de 21.03.2009, a sustras de la partea vatamata GCA un inel de aur de 17 g in scopul insusirii pe nedrept, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, fapta prevazuta si pedepsita de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e din Codul penal.
Sub aspectul laturii obiective instanta a retinut ca imprejurarea ca partea vatamata a inmanat bunul inculpatului nu este de natura sa atraga o alta incadrare juridica intrucat bunul a fost remis inculpatului fara a avea la baza un titlu civil. Simplul contact material ori simpla manipulare a bunului nu este de natura a conferi posesia ori detentia bunului respectiv. Partea vatamata a inmanat bunul inculpatului pentru ca acesta din urma sa il arate matusii sale,  in realitate inculpatul urmarind insusirea lui pe nedrept. Pentru a intra in posesia de fapt a bunului, inculpatul a trebuit sa fuga pe usa din spate a scarii de bloc, astfel incat instanta a retinut ca prin transferul bunului, partea vatamata nu e renuntat la animus possidendi.
Sub aspectul laturii subiective, instanta retine din declaratia data de inculpat in cursul cercetarii judecatoresti ca acesta nu avea banii necesari cumpararii bunului, intentia sa fiind de la bun inceput aceea de a-si insusi bijuteria pe nedrept.
Fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 345 alin. 2 din Codul penal, instanta a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea judiciara a pedepsei fiind avute in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute in art. 72 din Codul penal, scopul pedepsei prevazut in art. 52 din Codul penal si necesitatea realizarii preventiei generale si speciale.
Avand in vedere gravitatea faptei comise, prejudiciul produs, modul concret de comitere, conduita de recunoastere si regret adoptata de inculpat pe intreg parcursul procesului penal, conduita buna a acestuia anterior comiterii faptei constand in lipsa antecedentelor penale, instanta a apreciat justificata retinerea circumstantelor atenuante prevazute la art. 74 lit. a si c din Codul penal si, facand aplicarea dispozitiilor art. 76 lit. c. din Codul penal, sa coboare pedeapsa sub minimul special, aplicand 8 luni inchisoare, pedeapsa a carei executare a fost suspendata conditionat cu aprecierea ca scopul sau poate fi atins fara executarea efectiva.
S-a retinut ca pedeapsa principala aplicata inculpatului il face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice si dreptului de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, drepturi care presupun o tinuta morala ireprosabila, motiv pentru care a dispus interzicerea lor, pedeapsa accesorie a carei executare a fost de asemenea suspendata potrivit art. 71 alin. 5 din Codul penal.
Cu privire la cea de a doua fapta retinuta in sarcina inculpatului prin rechizitoriu si in legatura cu care  instanta a dispus schimbarea incadrarii juridice in infractiunea de abuz de incredere prev. si ped. de art. 213 din Codul penal, cum partea vatamata a declarat ca nu intelege sa formuleze plangere prealabila, instanta a constatat incidenta unei imprejurari de natura a afecta aptitudinea functionala a actiunii penale, si anume cea inserata in textul art. 10 alin .1 lit. f din Codul de procedura penala.
Cat priveste rationamentul pentru care s-a apreciat gresita calificarea juridica data faptei prin actul de inculpare, prima instanta a aratat  ca inculpatul a intrat in posesia telefonului partii vatamate CI in mod legal, primind bunul cu titlu de imprumut.
Impotriva acestei hotarari, cu respectarea termenului prevazut de art. 363 din Codul de procedura penala, a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui care a criticat hotararea cu privire la dispozitiile de schimbare a incadrarii juridice data faptelor prin actul de inculpare.
S-a aratat astfel ca in cazul faptei comise in dauna partii vatamate GCA a existat o intentie clara de inducere eroare, fara de care bunul nu ar fi fost remis, asa incat sunt incidente prevederile art. 215 alin. 1  si 3 din Codul penal. Cu privire la cea de-a doua fapta s-a aratat ca bunul a fost remis fara a avea la baza un titlu civil, aflandu-se cu titlu precar in mainile faptuitorului. Cum simplu contact material cu acel bun nu confera posesia sau detentia bunului, s-a aratat ca in cauza nu pot fi incidente prevederile art. 213 din Codul penal.
Examinand cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele ei, constata ca pentru motivele ce vor fi aratate in continuare:
Verificand dosarul cauzei, tribunalul constata ca activitatea infractionala si vinovatia inculpatului au fost retinute de catre instanta de fond in mod corect si in deplina concordanta cu probele administrate. Inculpatul a recunoscut savarsirea faptelor pentru care a fost cercetat si condamnat, recunoastere ce se coroboreaza cu ansamblul probelor administrate pe care instanta le-a interpretat si apreciat in mod corect.
Cat priveste calificarea juridica a faptelor, chestiune ce a fost supusa atentiei prin motivele de apel ale Ministerului Public, Tribunalul are a face urmatoarele aprecieri:
1. Relativ la fapta comisa in dauna numitului GCA si descrisa la punctul 1 din actul de inculpare, pentru a se concluziona daca sunt incidente prevederile ce incrimineaza furtul  sau cele ce sanctioneaza inselaciunea , este necesar sa se observe daca paguba a fost creata prin inducerea in eroare a vatamatului sau printr-o actiune de luare fara consimtamant.
In speta, pentru a obtine remiterea bunului si pentru a deveni stapanul acestuia, inculpatul a realizat actiuni de amagire a vatamatului cu privire la intentia de cumparare. Finalmente, s-a convenit asupra unui pret iar bunul a fost remis, vatamatul fiind incredintat ca va primi si banii. Observand aceasta, se constata ca vatamatul a transmis toate prerogativele ce le avea asupra bunului, urmand doar ca inculpatul sa execute obligatiile ce-i incumbau in calitatea sa de cumparator.
Prima instanta a precizat ca vatamatul a transmis doar simplul contact material al bunului, fara a renunta la animus possidendi. Daca situatia de fapt ar fi in acest sens, rationamentul instantei ar fi corect, iar incadrarea juridica, cea indicata de aceasta. In speta, cum vanzarea este translativa de proprietate prin simplul acord al vointelor, independent de predarea lucrului vandut si de plata pretului, de vreme ce inculpatul a acceptat oferta de vanzare, rezulta ca vatamatul a renuntat la intentia sa de a mai poseda pentru sine. Imprejurarea ca inelul a fost dat pentru a fi observat de mama inculpatului, care urma sa asigure suma necesara platii, nu schimba datele problemei, din probe nerezultand ca cea din urma sa fi avut vreun rol in decizia de cumparare. Aceasta decizie a apartinut inculpatului, care o exprimase anterior predarii bunului.
Este absolut adevarat ca se discuta despre o conventie aparenta deoarece cumparatorul a exprimat o vointa fictiva iar vanzatorul un consimtamant viciat, asa incat  nu se poate discuta despre un acord de vointa si implicit despre o transmitere valabila a prerogativelor avute asupra bunului. O astfel de situatie este insa de esenta infractiunilor de inselaciune in conventii care presupune exprimarea vointei fara a cunoaste toate elementele si aceasta gratie cocontractantului.
Ca atare, paguba s-a realizat ca urmare a inducerii in eroare a vatamatului cu privire la imprejurarea ca a fost parte a unei conventii de vanzare, ceea ce l-a determinat sa remita obiectul material, incredintat fiind ca va primi si pretul. Bunul a fost remis cu consimtamantul vatamatului, asa incat nu se poate discuta despre o luare fara consimtamant, fapt necesar pentru a fi realizat elementul material al infractiunii de furt.
In consecinta, fapta inculpatului, constand in aceea ca, la data de 21.03.2009, a indus in eroare pe numitul GCA, cu privire la imprejurarea ca va cumpara inelul pe care acesta il oferise spre vanzare si va achita pretul convenit, actiune prin care a cauzat o paguba echivalenta contravalorii acestui bun, realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune in conventii, fapta prev. si ped de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal
2. Cu privire la fapta comisa de inculpat in dauna numitei CI si  descrisa la punctul 2 din rechizitoriu, instanta de control judiciar arata ca atat infractiunea de abuz de incredere  cat si furtul sanctioneaza fapta de apropriere a unui bun apartinand altuia, cu diferenta ca in cazul abuzului de incredere, in momentul comiterii actiunii, detentia se afla in chiar mainile autorului.
Detentia presupune dreptul de a stapani in fapt un bun in numele altuia, in mod temporar, in interesul sau folosul altuia ori in interesul propriu al detentorului, cu precizarea ca in timpul detentiei proprietatea continua sa apartina proprietarului bunului.
 Detentia nu este o stare de fapt, ci o stare de drept sau o situatie juridica bine definita, Bunul mobil este detinut de faptuitor cu orice titlu juridic, legal si valabil. Ea rezulta intotdeauna dintr-un titlu conventional, legal sau judiciar, in temeiul caruia detentorul este indreptatit sa exercite putere asupra unui lucru. In sensul cerut de lege, titlurile in baza carora se detine bunul pot fi doar titluri rezultate din raporturi patrimoniale netranslative de proprietate.
Intr-o atare situatie, este corecta sustinerea apelantului cum ca simplu contact material, simpla manipulare nu confera detentia. Drept urmare este necesar sa se observe daca in speta data faptuitorul avea un simplu contact material cu bunul sau acesta se afla in mainile sale in baza unui titlu legal si valabil.
Vazand declaratia vatamatei CI se observa ca aceasta, la solicitarea inculpatului, a remis telefonul cu titlu de imprumut, respectiv pentru ca acesta sa efectueze o convorbire. Daca aceasta situatie faptica ar fi reala, s-ar intelege ca intre parti a intervenit  o conventie de comodat. Pentru existenta acestei conventii este lipsit de relevanta daca partile au intocmit sau nu un inscris, acesta avand doar valoare probatorie si nu de validitate, cum nu are importanta daca folosinta transmisa vizeaza o foarte scurta perioada de timp cum este efectuarea unui apel telefonic.
Intrebarea este daca aceasta conventie s-a incheiat, daca vointa celor doi s-a ,,intalnit’’ si, implicit, daca titlul exista. Aceasta, in conditiile in care inculpatul a pretins ca-i este necesar telefonul doar pentru a-si asigura contactul material cu bunul si sa-i fie usurata actiunea de insusire, intentia sa de la inceput fiind aceea de a-si apropria bunul. Chiar acesta a declarat ca avea nevoie de bani si s-a hotarat sa-si insuseasca telefonul vatamatei.
Tribunalul exprima opinia ca existenta titlului este determinata  de intalnirea concordanta a vointelor individuale ale partilor,  exprimate cu intentia de a produce efecte juridice. Cum in speta, intentia inculpatului nu a fost in sensul conventiei la care se face referire, acordul de vointa nu s-a realizat, titlul nu exista iar  starea de drept pe care o presupune detentia este de asemenea absenta. Drept urmare, cum inculpatul nu se afla in detentia bunului insusit, avand doar un ,,contact material cu bunul’’, fapta comisa se circumscrie prevederilor art. 208 din Codul penal.
In spete similare, practica judiciara s-a exprimat si in sensul ca ar fi incidente prevederile ce sanctioneaza inselaciunea, de vreme ce remiterea s-a realizat prin inducerea in eroare a vatamatului. Tribunalul opineaza ca nu sunt realizate elementele constitutive ale acestei infractiuni deoarece aceasta presupune existenta unui raport de cauzalitate intre actiunea de inducere in eroare si crearea unei pagube. Or, o fapta de genul celei descrise nu presupune un astfel de raport de determinare. ,,Paguba’’ in situatia infractiunii de inselaciune  implica trecerea unui bun din stapanirea proprietarului in cea a autorului faptei. Remiterea despre care se discuta in speta a avut ca obiect detentia precara si folosinta bunului, fiind exclusa posesia si, cu atat mai mult, dispozitia asupra bunului. Ca atare, nu se poate sustine ca paguba a fost creata sau stapanirea bunului a fost transmisa, prin inducerea in eroare. Paguba a fost creata printr-o actiune de apropriere specifica furtului.
In consecinta, fapta inculpatului care, la data de 28.03.2009, a sustras din posesia partii vatamate CI ce se afla intr-un loc public, un telefon , realizeaza elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, fapta prev. si ped de art. 208 alin. 1 209 alin.1 lit. e din Codul penal.
Vazand cele de mai sus, tribunalul, admitand apelul  Ministerului Public si rejudecand, va inlatura dispozitiile referitoare la schimbarea incadrarii juridice si va decide condamnarea inculpatului pentru comiterea infractiunii de furt calificat, fapta comisa la data 28.03.2009, in dauna partii vatamate CI, prevazuta si ped. de art. art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit. e din Codul penal, cu retinerea circumstantelor atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit. a si c, cu ref. la art. 76 lit. c din Codul penal, la pedeapsa de 8 luni inchisoare.
Va inlatura pedeapsa de 8 luni inchisoare aplicata inculpatului pentru comiterea infractiunii de furt calificat, fapta prev. si ped de art, 208 alin. 1 -209 alin.1 lit. e, cu aplic art. 74 alin.1 lit. a si c, cu ref. la art. 76 lit. c din Codul penal, comisa la data de 1.03.2009, in dauna numitului GCA,  si,  in temeiul art. 215 alin. 1 cu ref. la alin. 3,  cu aplic art. 74 alin.1 lit. a si c, cu ref. la art. 76 lit. c din Codul penal, va condamna pe inculpat la pedeapsa de 5 luni inchisoare.
La individualizarea cuantumului si modalitatii de executare a pedepsei aplicate, sunt avute in vedere dispozitiilor art. 52 si  72 din Codul penal.
Potrivit art. 72 din Codul penal care stipuleaza criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea si aplicarea acesteia, se tine seama de dispozitiile partii generale a codului, de limitele de pedeapsa fixate in textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Pe de alta parte, art. 52 Cod penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
Observand aceste dispozitii, se retine ca un rol primordial in aprecierea stabilirii si aplicarii pedepsei il are pericolul social concret al faptei, gradul de afectare a valorilor sociale aparate prin incriminarile de care inculpatul se face vinovat. Pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul duratei si naturii sale si potentialului de pericol social pe care  il prezinta persoana inculpatului, precum si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta sanctiunii.
Tribunalul recunoaste realitatea faptului ca inculpatul este la prima incalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente, iar in cursul procesului penal a manifestat o atitudine sincera recunoscand fapta. De altfel, hotararea nu a fost criticata sub aspectul retinerii circumstantelor, individualizarii pedepsei sau  a modului de executare a acesteia.
 Cata vreme faptele au fost comise in concurs real conform art. 33 lit. a din Codul penal, potrivit art. 34 lit. b din Codul penal pedepsele aplicate vor fi contopite in pedeapsa cea mai grea de 8 luni inchisoare, pe care inculpatul o va executa.
Se vor mentine dispozitiile primei instante referitoare la suspendare conditionata a executarii pedepsei aplicate, apreciindu-se ca scopul acesteia poate fi atins fara executarea in regim de detentie.
Potrivit disp. art. 192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare din apel raman in sarcina statului, inclusiv  suma   de 200 lei reprezentand onorariul aparatorului desemnat din oficiu, se va achita din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:

Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA VASLUI, impotriva sentintei penale nr. 509 din 15.04.2010 a Judecatoriei Vaslui, pe care o desfiinteaza, in parte in latura penala.
Rejudecand,
Inlatura dispozitiile din Incheierea din data de 10.12.2009, referitoare la  schimbarea incadrarii juridice in baza art. 334 din Codul de procedura penala din infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 alin.1 din Codul penal in infractiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e din Codul penal si din infractiunea de furt calificat prev. si ped. de art. 208 alin.1, 209 alin.1 lit.e din Codul penal in infractiunea de abuz de incredere prev. de art. 213 alin.1 din Codul penal.
Inlatura, de asemenea, dispozitiile referitoare la incetarea, potrivit art. 11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 alin.1 lit.f din Codul de procedura penala, a procesului penal pornit impotriva inculpatului Mihaila Alexandru sub aspectul savarsirii infractiunii de abuz de incredere, fapta prev. si ped. de art. 213 alin.1 din Codul penal.
Inlatura pedeapsa de 8 luni inchisoare aplicata inculpatului MAI pentru comiterea infractiunii de furt calificat, fapta prev. si ped. de art. 208 alin.1, 209 lit. e din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 76 lit.c din Codul penal.
In temeiul art. 334 Cod procedura penala schimba incadrarea juridica a faptei retinute prin actul de inculpare din infractiunea de inselaciune prev. de art. 215 alin.1 in infractiunea de inselaciune in varianta normativa prev. de art. 215 alin.1 si 3 din Codul penal.
In temeiul art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.e din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 76 lit.c din Codul penal  condamna pe inculpatul MAI pentru fapta de furt comisa la data de 28.03.2009, in dauna partii vatamate CI, la o pedeapsa de 8(opt) luni inchisoare.
In baza art. 215 alin.1 si 3 din Codul penal, cu aplicarea art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 76 lit.e din Codul penal condamna pe acelasi inculpat pentru fapta de inselaciune comisa la data de 21.03.2009, in dauna partii vatamate GCA la o pedeapsa de 5(cinci) luni inchisoare.
In baza art. 33 lit.a si 34 lit.b Cod penal contopeste pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta hotarare in pedeapsa cea mai grea, de 8(opt) luni inchisoare, pe care acesta o va executa.
Mentine dispozitiile referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei conform art. 81 Cod penal si durata termenului de incercare stabilit potrivit art. 82 Cod penal.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei apelate si le inlatura pe cele contrare .
Cheltuielile judiciare din apel raman in sarcina statului, inclusiv  suma   de 200 lei reprezentand onorariul aparatorului desemnat din oficiu, se va achita din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpatul apelant MAI si de la comunicare pentru partile vatamate intimate GCA si CI.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 29 iunie 2010.

     PRESEDINTE,                    JUDECATOR,                              GREFIER,
  Niculache Luminita         pt. Simionescu Elena -in c.o.            Bodescu Panseluta
                                                 Presedinte, N.L.