vatamare corporala din culpa

Dosar nr. 1230/189/2009 - vatamare corporala din culpa
R O M A N I A

TRIBUNALUL VASLUI
 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 95/A
Sedinta publica de la 26 Aprilie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA
Judecator : OANA RADU-NICOLAE
Grefier : BODESCU PANSELUTA

Cu participare procuror : ARMEANU SORIN

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA BARLAD, judetul Vaslui, impotriva sentintei penale nr. 562 din 20.10.2009 a Judecatoriei Barlad, pronuntata in dosar nr. 1230/189/2009 privind pe inculpatul BDI. 
Obiectul cauzei : infractiunile prev. de art. 37 alin.1  si 3  din Legea 319/2006 si art. 184 alin. 2 si 4 Cod penal.
La apelul nominal facut in sedinta publica au lipsit toate partile:  inculpatul intimat in apelul parchetului BDI, partile civile intimate MD,  Spitalul Clinic de Urgenta  "Prof. Dr. Nicolae Oblu"Iasi si Spitalul de Urgenta "Elena Beldiman" Barlad, precum si partea responsabila civilmente intimata SC FEPA SA Barlad prin administratorul judiciar EUROCONTURI SPRL Suceava.
Procedura legal indeplinita.
Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica de la 14.04.2010 si s-au consemnat in incheierea de sedinta aferenta. Din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amanat pronuntarea pentru termenul din 20.04.2010 si, ulterior, pentru termenul din 26.04.2010, incheierile de sedinta de la cele doua termene facandparte integranta din prezenta hotarare.
Deliberand,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal de fata, constata:

Prin rechizitoriul 3595/P/2008 din data de 11.05.2009 al Parchetului de pe langa Judecatoria Barlad, in temeiul art. 262 pct. 1 lit. a Cod procedura penala  s-a dispus punerea in miscare si trimiterea in judecata a inculpatului BDI pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala grava din culpa prev. ped. art.184 alin. 2 cu referire la alin. 4 din Codul penal si infractiunea prev. de art. 37 alin.1 si 3 din Legea 319/2006 cu aplic. art. 33 lit. b Cod penal.
Potrivit prevederilor art.264 Cod procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei conform art. 264 alin. 3, impreuna cu dosarul cauzei, a fost inaintat Judecatoriei Barlad, pe rolul careia  a fost inregistrat dosarul nr. 1230/189/2009.
Procedandu-se la judecarea cauzei, prin sentinta penala nr. 562 din 20.10.2009 a Judecatoriei Barlad s-au hotarat urmatoarele:
In baza art.11 pct.2 lit. a, raportat la art.10 lit. d  din Codul de procedura penala, achitarea inculpatului BDI, pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 37 alin 1 si 3 din Legea nr.319/2006.
In baza art.11 pct.2 lit. c, raportat la art.10 lit. d  din Codul de procedura penala, achitarea inculpatului BDI, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa prev. de art.184 alin 2 si 4 din Codul penal, impotriva partii vatamate MD .
Respingerea actiunilor civile formulate de partea vatamata MD impotriva partii responsabil civilmente SC Fepa SA Barla si a  Spitalului Clinic de Urgenta Prof. Dr.N.Oblu Iasi, impotriva inculpatului.
S-a luat act ca partea civila Spitalul Municipal de Urgenta "Elena Beldiman " Barlad , nu s-a constituit parte civila.
A obligat partea vatamata sa plateasca statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Inculpatul BDI si partea vatamata MD sunt salariati ai SC FEPA SA Barlad, primul fiind de profesie aschietor si are functia de maistru, al doilea fiind lacatus.
Urmare a reducerii personalului muncitor din unitatea respectiva, inculpatul a primit ca atributie si coordonarea altor oameni din alte sectoare: uzinaj, lacatusi, electricieni, bobinatori, constructii metalice, instalatori si tamplari.
In luna septembrie 2008, la SC FEPA SA Barlad, trebuiau sa soseasca mai multe  utilaje. Pentru amplasarea acestora era nevoie de un spatiu.
Directorul de productie, martorul-inginer UD a hotarat ca aceste utilaje sa fie amplasate in hala din Atelierul Elemente Sensibile, loc unde fusesera amplasate instalatiile ce au avut trasee de aer comprimat, apa si ventilatie. Pentru aceasta a dat dispozitie inculpatului sa dezafecteze traseele respective in sensul de a fi inlaturat un glazvant, conductele de apa si aer si sectionarea unei tubulaturi de ventilatie.
Potrivit declaratiei acestuia "dezafectarile de spatii nu sunt reglementate prin proceduri de lucru. De o astfel de activitate se ocupa maistrul si muncitorii care au un nivel de pregatire ridicat si vechime si care stiu ce trebuie sa faca in aceasta situatie.
In consecinta, inculpatul a format o echipa de lucru compusa din martorii BC si CP si impreuna cu acestia  s-au deplasat la locul unde trebuia dezafectata tubulatura.
Pentru ca aceasta era la o inaltime mare de 3,5 m, iar folosirea unui motostivuitor era imposibila, usa nepermitand accesul in interiorul spatiului de lucru  si nici ridicarea unei schele metalice deoarece era necesara folosirea motostivuitorului, inculpatul a apreciat ca singura modalitate de desfasurare a operatiunii era aceea de sectionare a tubulaturii in segmente de 2 m lungime si pentru aceasta erau necesare: un aparat de taiat autogen, o scara si o franghie cu care sa lege tubul sectionat. Scara pe care urma sa se urce martorul Bircioaga era asigurata in sensul ca era legata de grinda.
Atat martorul BC cat si CP aveau casti de protectie, iar primul avea centura de siguranta.
Tubulatura era prinsa de tavan cu coliere si era vopsita. Pe sub aceasta trecea un jgheab cu cabluri electrice .
Dupa ce a asistat la sectionarea a doua segmente din tubulatura din partea dreapta a incaperii, inculpatul a plecat de la fata locului deoarece, potrivit atributiilor sale de serviciu, avea de supravegheat inca alte cinci puncte de lucru.
Statele de functii ale unitatii, datorita reducerii numarului de personal, nu prevad ca maistru sa aiba un inlocuitor la fiecare din punctele de lucru pe care le are in supraveghere.
Le-a spus celor doi ca in cazul in care mai au nevoie de un om sa-i ajute sa apeleze la martorul CA.
In nici un caz nu le-a spus sa apeleze la partea vatamata MD, motivat de faptul ca acesta in vara aceluiasi an isi fracturase clavicula si venise din concediu medical la munca la inceputul lunii septembrie asa cum rezulta din declaratiile partii vatamate, a martorilor BC, CP si a inculpatului.
In jurul orelor 1600, martorul BC a constatat ca mai este nevoie de un om si atunci, asa cum ii daduse dispozitie inculpatul, a mers la centrala termica unde se afla martorul CA pentru a-l lua pe el. In centrala se afla martorul CA si partea vatamata.
La solicitarea lui Bircioaga de a merge cu el sa-l ajute la operatiunea de dezafectare, martorul CA, invocand faptul ca programul de lucru este la final, a refuzat sa-l insoteasca, imprejurare in care partea vatamata s-a oferit ea sa mearga.
Cand au ajuns la locul unde se desfasura operatiunea de dezafectare a tubulaturii, martorul Bircioaga s-a urcat pe scara si cu aparatul autogen a procedat la sectionarea unui nou segment. Martorul CP tinea scara de la baza pentru a nu aluneca, datorita pardoselii imbibata cu substante ce puteau produce deplasarea acesteia, iar partea vatamata tinea franghia cu care era prins segmentul ce trebuia sectionat.
In momentul in care s-a terminat de sectionat cu aparatul de sudura segmentul, capatul opus  s-a desprins, datorita ruginii si l-a lovit pe vatamat in spate.Acest moment a fost perceput si de inculpat care venise in control si care nu a mai avut timp sa intervina sau sa verifice de ce se afla acolo vatamatul si nu CA asa cum daduse dispozitie.
Urmare loviturii primite, vatamatul a suferit un traumatism toracic cu fractura coaste IV, V,VI, VII dreapta posterior si contuzie coloana cervicala V si dorsala. Accidentul a produs partii vatamate o incapacitate temporara de munca.
Acesta a fost internat la Spitalul Municipal "Elena Beldiman’’ Barlad, iar cheltuielile de spitalizare au fost achitate astfel ca unitatea respectiva nu s-a constituit parte civila.
Situatia de fapt mai sus retinuta s-a stabilit pe  baza urmatoarelor mijloace de proba: procesul verbal de cercetare la fata locului, declaratiile partii vatamate date pe parcursul procesului penal, plansele foto, raportul de expertiza a partii vatamate, declaratiile martorilor audiati in procesul penal, procesul verbal de confruntare, fisa postului inculpatului, dosarul de cercetare a accidentului de munca, coroborate cu declaratiile inculpatului.
Articolul 37 alin.1 din Legea 319/2006 privind securitatea si sanatatea de munca prevede ca neluarea vreuneia din masurile legale de securitate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca, constituie  infractiune in una din cele doua forme ale intentiei: directa sau indirecta. Alineatul 3 al aceluiasi articol reglementeaza aceeasi infractiune, dar de data aceasta sub forma culpei ( cu prevedere sau simpla ).
Exista culpa ca forma a vinovatiei atunci cand faptuitorul, savarsind  o fapta care prezinta pericol social, a prevazut rezultatul socialmente  periculos al faptei sale, dar nu a urmarit si nu a acceptat eventualitatea producerii lui, insa a actionat socotind fara temei ca acel rezultat nu se va produce  sau nu a prevazut rezultatul,desi trebuia si putea sa-l prevada.
Instanta a aratat ca probele administrate in cauza: declaratiile partii vatamate, declaratiile martorilor BC, UD, CA si ale inculpatului  demonstreaza doua aspecte esentiale si anume ca :
  1.inculpatul nu i-a cerut nici un moment partii vatamate sa faca parte din echipa de lucru  stabilita de el pentru efectuarea lucrarii de dezafectare, ci acesta,  la solicitarea martorului BC, s-a oferit voluntar  si
        2. inculpatul a luat toate masurile pe care le-a crezut de cuviinta cu mijloace tehnice din dotare la acel moment si posibilitatile care i le oferea spatiul de lucru si a apelat la oameni cu experienta, dovada ca atat timp  cat acestia au lucrat singuri, fara partea vatamata, nu a avut loc nici un eveniment.
         Mai mult inculpatul cunostea starea de sanatate a partii vatamate si predispozitia acestuia la accidentari si l-a indicat pe martorul CA ca a treia persoana care sa faca parte din echipa.
De asemenea  inculpatul nu avea cum sa prevada ca un segment din tubulatura taiat la un capat poate ceda de la capatul opus, rugina nefiind vizibila cu ochiul liber.
Un al treilea aspect pe care instanta l-a apreciat demn de a fi luat in considerare este si cel mentionat in procesul verbal de cercetare a evenimentului intocmit de catre Comisia care a efectuat cercetarea evenimentului, la fila 145 a dosarului de urmarire penala, care specifica faptul ca nu face propuneri de urmarire penala.
Drept urmare, instanta a apreciat ca vina exclusiva in producerea evenimentului apartine partii vatamate, care si-a recunoscut vina in producerea accidentului, in mod indirect atunci cand a precizat ca nu are pretentii civile de la inculpat, ci de la partea responsabil civilmente SC FEPA SA Barlad.
S-a apreciat, astfel ca lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii art.37 al.1 si 3 din Legea nr.319/2006, si anume culpa inculpatului, apreciindu - se asupra incidentei prev. art. 10 alin. 1 lit. d din Codul de procedura penala
Cat priveste infractiunea prev. de art.184 alin. 2 si 4 din Codul penal, cata vreme s-a retinut ca accidentul de munca s-a produs din culpa exclusiva a vatamatului, s-a concluzionat ca sunt aplicabile disp. art. 10 alin. 1 lit. c din Codul de procedura penala.
Cat priveste actiunea civila, instanta a revelat ca, potrivit art.1169 din Codul civil cel ce face o cerere in fata judecatii trebuie sa o si dovedeasca, stabilindu-se culpa sa in producerea urmarilor accidentului, instanta a decis respingerea actiunii promovate de partea civila MD in contradictoriu cu SC FEPA SA  Barlad.
           Urmare neinlaturarii prezumtiei de nevinovatie a inculpatului si deci neexistand un raport de cauzalitate intre fapta si urmari, datorate inculpatului, instanta a aratat ca nu-l poate obliga pe acesta la plata cheltuielilor de spitalizare efectuate de Spitalul Clinic de Urgenta Prof. Dr. N. Oblu - Iasi cu partea vatamata MD.
Impotriva hotararii, cu respectarea termenului prevazut de art. 363 Cod procedura penala, a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Barlad, care a adus critici cu privire la gresita solutie de achitare a inculpatului, solicitand condamnarea acestuia motivat de imprejurarea ca este culpabil de comiterea infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata, argumentatia oferita  in acest sens fiind ampla.
S-a sustinut in esenta ca inculpatul, in calitate de conducator al locului de munca, nu a verificat si nu a identificat riscurile activitatii de sectionare a tubulaturii de tavan, nu a organizat activitatea si, mai mult, nu a supravegheat modul ei de desfasurare, asa incat operatiunea sa se realizeze in conditii de siguranta. In aceasta situatie, s-a aratat ca urmarile produse sunt consecinta directa a propriilor actiuni sau inactiuni care au fost comise in conditiile art. 19 pct. 2 lit. b din Codul penal, care reglementeaza culpa fara previziune ca forma a vinovatiei penale.
Examinand cauza si judecata instantei de fond sub aspectul problemelor de fapt si de drept invocate si potrivit art. 371 alin. 2 din  Codul de procedura penala, sub toate aspectele, tribunalul constata ca apelul formulat este fondat  pentru motivele aratate in continuare.
Vazand probatoriul cauzei, la administrarea caruia au fost respectate dispozitiile procedurale, tribunalul retine ca activitatea infractionala a inculpatului BDI care, in calitate de conducator al locului de munca, la data de 16.09.2008, nu a organizat activitatea de sectionare a tubulaturii in conditii de siguranta si nu a supravegheat actiunile desfasurate de muncitori, fapta ce a avut drept consecinta producerea unui accident de munca constand in vatamarea numitului MD, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 37 alin. 1 si 3 din Legea 319/2006 si a infractiunii de vatamare corporala grava din culpa, fapta prev. si ped. art.184 alin. 2 cu referire la alin. 4 din Codul penal, comise in conditiile art. 33 lit. b din Codul penal care reglementeaza concursul ideal de infractiuni.
Relativ la dreptul material aplicabil tribunalul reveleaza ca, potrivit art. 184 alin. 2 si 4  din Codul penal,  daca fapta de vatamare corporala din culpa a avut vreuna din urmarile prevazute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda, iar daca comiterea acesteia este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anume activitati, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani.
Potrivit art. 37 alin. 1 si 3  din Legea nr. 319 din 14 iulie 2006 privind  Legea securitatii si sanatatii in munca, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 2 ani sau cu amenda, neluarea vreuneia dintre masurile legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri, daca se creeaza un pericol grav si iminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala. Daca fapta  este comisa din culpa se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la un an sau cu amenda.
In  cazul ambelor infractiuni, rezumand elementele laturii obiective in functie de situatia faptica a cauzei prezente, se concluzioneaza ca acestea constau in neindeplinirea unor atributii referitoare la anumite masuri de prevedere necesare evitarii unor pericole ce pot afecta sanatatea sau integritatea fizica a vreunei persoane.
Verificand probatoriul cauzei, se observa ca inculpatul, in calitatea sa de maistru in cadrul S.C. FEPA S.A Barlad, la data de 16.09.2008, a primit dispozitie sa dezafecteze spatiul halei din atelierul ,, Elemente sensibile’’, aceasta presupunand, printre altele, si sectionarea unei tubulaturi de ventilatie.
Potrivit fisei postului sau, inculpatul era conducatorul direct al sectorului de munca ce-i era incredintat, calitate in virtutea careia avea obligatia sa asigure asistenta tehnica, raspunzand pentru realizarea masurilor privind sanatatea si securitatea in munca, in scopul evitarii accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale. De asemenea, ii revenea obligatia de a organiza activitatea in asa fel incat sa se asigure conditii normale de lucru, sa nu expuna la pericol de accidentare atat propria persoana cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile lor in timpul procesului de munca. Era obligat sa nu admita inceperea lucrului fara asigurarea masurilor tehnice de securitate a muncii si, mai mult, acolo unde se executau lucrari cu pericol ridicat de accidentare, sa urmareasca si sa supravegheze permanent desfasurarea activitatii respective, acceptarea  la lucru a unor  persoane din alte locuri de munca facandu-se  numai cu avizul sefului de sectie si dupa o prealabila instruire specifica consemnata in fisa personala.
Vazand probele administrate in cauza, se constata in primul rand ca inculpatul nu a evaluat corect gradul de pericol al lucrarii. Domnia sa a sustinut ca nu putea sa observe care era gradul de uzura a tubulaturii respective si a elementelor de prindere  prin vizualizarea sau verificarea nemijlocita a acesteia, deoarece se afla la inaltime. Tribunalul observa insa ca inculpatul avea stiinta ca respectiva tubulatura fusese montata in urma cu aproximativ 35  de ani, asa incat putea si trebuia sa prevada si faptul ca rugina a afectat elementele sale de prindere.
Pe de alta parte, nu a organizat activitatea prin formarea echipei ce urma sa efectueze lucrarile specifice demontarii acelei tubulaturi, nu a ales mijloacele cele mai potrivite in raport si de riscurile lucrarii pe care, dupa cum s-a aratat, le-a evaluat cu superficialitate.
Inculpatul s-a rezumat in a-i desemna pe muncitorii Barcioaga Costache si CP, considerand cu usurinta ca au suficienta experienta pentru a realiza activitatile necesare, si in a-l indica pe numitul CA atunci cand a fost informat ca este necesara o a treia persoana. Or, potrivit obligatiilor de serviciu, inculpatul trebuia sa procedeze la  realizarea unei instruiri prealabile a persoanelor ce desfasurau activitatea, ceea ce presupunea prezenta sa la locul respectiv, caz in care ar fi constatat ca nu i-au fost respectate dispozitiile cu privire la persoana indicata prin a carei experienta - dupa cum acesta sustine - ar fi fost evitata urmarea produsa.
Inculpatul avea obligatia ca prin diligentele sale sa nu permita muncitorilor sa realizeze actiuni sau omisiuni in timpul procesului de munca, asa incat sa expuna la vreun pericol pe ele insele sau pe terte persoane. Trebuia sa se asigure ca dispozitiile ii sunt respectate intocmai. Cum nu a facut-o, se face culpabil inclusiv pentru faptul ca activitatea a fost efectuata de o persoana care nu prezenta garantia realizarii ei in conditii de siguranta.
Cat priveste mijloacele folosite, s-a sustinut ca s-a ales  modalitatea si mijloacele potrivite specificului locului in care se executa actiunea, care nu permitea folosirea unui motostivuitor sau montarea unei schele metalice. Tribunalul arata ca alegerea unor mijloace mai putin sigure impunea, cu atat mai mult, o diligenta sporita din partea organizatorului.
Se observa ca angajatorul nu reglementase o procedura de urmat in activitatea de dezafectare, demontare si demolare, insa acest lucru nu inlatura raspunderea inculpatului. Dimpotriva are aptitudinea de a-i majora responsabilitatile, avand obligatia sa stabileasca personal aceste proceduri, conform priceperii si experientei sale.
Avand in vedere si acest aspect, prezenta inculpatului la locul realizarii activitatii, pe langa faptul ca reprezenta o obligatie normativa inserata in fisa postului sau, se impunea si datorita necesitatii de a-si folosi calitatile profesionale si experienta pentru a evalua riscurile in fiecare moment al actiunii si de a adapta, eventual, mijloacele folosite, de vreme ce acestea nu aveau un anumit standard.
Nu trebuie ignorata nici sustinerea inculpatului cum ca volumul de activitate avut la acel moment presupunea prezenta sa la mai multe puncte de lucru, fiind impiedicat sa supravegheze activitatea in cadrul carei s-a realizat accidentul. Se poate pune astfel intrebarea daca angajatorul, prin supraincarcarea muncii acestuia, nu a favorizat urmarea produsa.
Tribunalul concluzioneaza ca un asemenea fapt nu inlatura raspunderea inculpatului deoarece, desi pare nerealist, acesta trebuia sa ia toate masurile ce-i reveneau conform fisei postului pentru a evita un accident. Daca timpul fizic nu-i permitea acest lucru datorita volumului activitatii, avea obligatia sa informeze angajatorul pentru desemnarea unei alte persoane. Inculpatului ii revenea obligatia sa organizeze munca in conditii de siguranta, aceasta putand sa insemne chiar si refuzul activitatii, daca este veridica sustinerea referitoare la supraincarcarea postului sau. Or, inculpatul, atunci cand a primit dispozitie pentru a se ocupa de acea activitate, nu a reclamat aceste lucruri si nici faptul ca mijloacele pe care urmeaza sa le foloseasca nu sunt tocmai sigure.
Observand toate acestea, se concluzioneaza ca inculpatul este culpabil de comiterea infractiunilor ce fac obiectul acuzatiei penale. Sub aspectul laturii subiective, pozitia sa psihica este specifica culpei fara previziune, din punct de vedere intelectiv acesta neprevazand rezultatul, desi putea si trebuia sa prevada. Se constata ca inculpatul avea obligatia de prevedere dar si posibilitatea concreta de a-si reprezenta rezultatele faptei sale. Domnia sa nu a avut reprezentarea consecintelor activitatii sale, intrucat nu si-a folosit intreaga capacitate psihica  pentru a prevedea urmarile faptei sale. Activitatea sa culpoasa se concretizeaza prin adoptarea unei atitudini neglijente vis a vis de obligatiile de serviciu ce-i reveneau, fapta ce a avut ca urmare cauzarea unui accident de munca.
Constatand a fi intrunite elementele constitutive ale infractiunilor pentru care s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului BDI, instanta de control judiciar, admitand apelul Ministerului Public si rejudecand, va decide condamnarea.
La individualizarea naturii, cuantumului si modalitatii de executare a pedepsei aplicate, vor fi avute in vedere dispozitiilor art. 52 si  72 din Codul penal.
Potrivit art. 72 din Codul penal care stipuleaza criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea si aplicarea acesteia, se tine seama de dispozitiile partii generale a codului, de limitele de pedeapsa fixate in textul incriminator, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala. Pe de alta parte, art. 52 Cod penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
Observand aceste dispozitii, se retine ca un rol primordial in aprecierea stabilirii si aplicarii pedepsei il are pericolul social concret al faptei, gradul de afectare a valorilor sociale aparate prin incriminarile de care inculpatul se face vinovat. Pedeapsa trebuie sa corespunda sub aspectul duratei si naturii sale si potentialului de pericol social pe care  il prezinta persoana inculpatului, precum si aptitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta sanctiunii.
Relativ la gravitatea faptei comise, dincolo de infractiunea de pericol retinuta in sarcina, este de remarcat ca atitudinea neglijenta adoptata de inculpat a avut ca urmare cauzarea unei vatamari importante unuia dintre angajati. Astfel, din Raportul de expertiza medico - legala nr. 212/E  din 20.11.2008  a CML Barlad rezulta ca numitul MD a prezentat o fractura a coastelor CIV, CV, CVI care necesita 22-24 zile ingrijiri medicale, dar si o fractura cominutiva de corp vertebral C7 fara interesarea medulara, leziune pentru care au fost prescrise 75-80 zile ingrijiri medicale.
Pe langa circumstantele ce dau caracter grav faptei comise, tribunalul observa si recunoaste si elementele care atenueaza gradul acesteia si care deriva din imprejurarile concrete in care au fost comise faptele, imprejurari care scot in evidenta  ca accidentul prezinta si alti factori favorizanti decat cei ce sunt imputati inculpatului.
Se observa astfel ca pentru activitatea la care inculpatul era desemnat sa o organizeze nu era stabilita o procedura de lucru, ceea ce era de atributia angajatorului. De asemenea si chestiunea referitoare la evitare supraincarcari activitatii inculpatului presupune o monitorizare corespunzatoare din partea acestuia.
Tribunalul recunoaste realitatea faptului ca inculpatul este la prima incalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente, este casatorit si are in intretinere un copil, iar in cursul procesului penal, dincolo de aprecierea domniei sale ca nu se face culpabil, nu a manifestat o atitudine ostila, in sensul ca s-a prezentat in fata organelor judiciare oferind informatii importante lamuririi cauzei.
Imprejurarile la care s-a facut referire vor fi recunoscute ca circumstante atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a si c si art. 74 alin. 2 din Codul penal, asa incat le va da eficienta impusa de textul corespunzator al art. 76 lit. din Codul penal.
Astfel, in situatia infractiunii prev. de art. 184 alin. 2 cu referire la alin. 4 din Codul penal care este sanctionata de legiuitor cu pedeapsa inchisorii in limitele de 6 luni - 3 ani, dand eficienta prevederilor art. 76 lit. e din Codul penal care permite coborarea acesteia pana la minimul general sau aplicarea unei amenzi care nu poate fi mai mica de 250 lei, tribunalul apreciaza ca pedeapsa amenzii in cuantum de 1.500 lei este cea mai potrivita pentru a  raspunde tuturor cerintelor de constrangere si preventie.
Relativ la infractiunea prev. de art. 37 alin. 1 si 3 din Legea 319/2006, sanctionata de legiuitor cu pedeapsa inchisorii de 3 luni la 1 an, alternativ cu pedeapsa amenzii ale carei limite stabilite de  art. 63 alin.3 din Codul penal sunt intre 300 la 15.000 lei, tribunalul decide ca pedeapsa amenzii  corespunde cerintelor aratate mai sus. Dand eficienta prevederilor art. 76 lit. f din Codul penal care permit coborarea pana la 150 lei de vreme ce minimul special este mai mic de 500 lei, se apreciaza ca pedeapsa amenzii in cuantum de 250 lei reprezinta o reactie potrivita din partea societatii pentru aceasta fapta.
Cata vreme faptele au fost comise in concurs ideal conform art. 33 lit. b din Codul penal, potrivit art. 34 lit. c pedepsele aplicate vor fi contopite in pedeapsa cea mai grea de 1.500 lei, pe care inculpatul o va executa.
In baza art. 63 indice 1 Cod penal, va atrage atentia inculpatului asupra consecintelor sustragerii cu rea - credinta de la plata amenzii  penale - inlocuirea acesteia  cu pedeapsa inchisorii in limitele prevazute de textele incriminatoare
In legatura cu latura civila a cauzei sunt de facut cateva referiri cu privire la limitele efectului devolutiv al apelului declarat in defavoare de catre Ministerul Public. Vazand motivatiile scrise ale apelului, se observa ca s-a invocat necesitatea condamnarii inculpatului, fara a se solicita si obligarea la despagubiri, acest lucru fiind cerut in sustinerea orala a apelului.
Tribunalul arata ca motivele de apel formulate nu au aptitudinea de a limita apelul, de vreme ce declaratia de apel nu cuprinde o astfel de mentiune. Drept urmare, apelul are efect devolutiv integral.
Este necesar a se discuta si faptul daca, prin apelul Ministerului public poate fi criticata hotararea in latura ei civila in contextul unei pasivitati a partilor civile. Aceasta chestiune a fost transata de Curtea Constitutionala prin Decizia 190/2008, prin care s-au declarat neconstitutionale prev. art. 362 alin.1 lit. a din Codul de procedura penala care considerau apelul procurorului in  aceasta latura guvernata de principiul disponibilitatii, ca fiind  inadmisibil.
Ca atare, de vreme ce exista o devoluare si a laturii civile a cauzei, tribunalul constata ca partea vatamata MD, prin declaratia din data de 20.11.2008, in cursul urmaririi penale a precizat ca se constituie parte civila cu suma de  200.000.000 lei reprezentand c/v medicamentelor si a drumurilor efectuate. In legatura cu aceste pretentii, desi sarcina probei ii revenea, vatamatul nu a dovedit realitatea sustinerilor sale. De altfel, prezent in fata instantei de apel la termenul din data de 17 februarie 2010, a declarat ca nu are cereri de formulat.
In aceste conditii, in ceea ce priveste modul de solutionare a actiunii civile formulate de acesta nu poate fi decisa vreo modificare, in sensul admiterii. Fundamentarea respingerii actiunii este data insa de imprejurarea ca pretentiile solicitate nu sunt dovedite, actiunea nefiind fondata, si nu de faptul ca fata de inculpat s-a dispus achitarea prin retinerea culpei vatamatului.
Tribunalul observa ca este reala constatarea instantei de fond referitoare imprejurarea ca Spitalul Municipal de urgenta ,,Elena Beldiman’’ nu s-a constitut parte civila in cauza, fapt comunicat prin adresa nr. 15842 din11.11.2008, aflata la pag. 33 a dosarului de urmarire penala.
Se constata insa ca Spitalul Clinic de Urgenta ,,Prof.Dr. Nicolae Oblu’’ IASI , prin adresa nr. 122 531 din 17.11.2008, aflata la pag. 47 a dosarului de urmarire penala, s-a constituit parte civila cu suma de 190,95 lei, reprezentand cheltuieli aferente spitalizarii vatamatului in perioada 4-6. 11.2008.
Drept urmare, in baza art. 14 si 346 alin.1 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 998-999 din Codul civil, tribunalul va admite actiunea civila a Spitalul Clinic de Urgenta ,,Prof. Dr. Nicolae Oblu’’ IASI, si va obliga inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. FEPA S.A, prin lichidator judiciar, EUROCONTURI S.P.R.L. SUCEAVA, la plata sumei de 190,95 lei catre aceasta unitate spitaliceasca.
In temeiul art. 191 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare in cuantum de 100 lei, avansate de stat primei instante si stabilite de aceasta in sarcina vatamatului, vor fi suportate de inculpatul condamnat in apel, in solidar cu partea responsabila civilmente S.C. FEPA S.A, prin lichidator judiciar, EUROCONTURI S.P.R.L. SUCEAVA.
Potrivit prevederilor art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile avansate de stat in apel, raman in sarcina statului.
In considerarea motivelor aratate, in temeiul art. 379 alin. 1 pct.2 lit. a din Codul de procedura penala, va admite apelul formulat de Parchetul de pe langa Judecatoria Barlad impotriva Sentintei penale nr. 562 pronuntata la data de 20 octombrie 2009 in dosarul 1230/189/2009 al Judecatoriei Barlad, pe care o va desfiinta, in parte, in laturile penala si civila, in sensul celor aratate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:

Admite apelul declarat de PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA BARLAD, jud. Vaslui, impotriva sentintei penale nr. 262 din 20.10.2009  a Judecatoriei Barlad, pe care o desfiinteaza in parte, in laturile penala si civila.
Rejudecand cauza:
In temeiul disp. art. 184 alin.2 si 4 cu aplic. art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 74 alin.2 cu ref. la art. 76 lit.e din Codul penal, condamna pe inculpatul BDI, la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 1500 (una mie cinci sute) lei.
In temeiul disp. art. 37 alin.1 si 3 din Legea 319/2006 cu aplic. art. 74 alin.1 lit.a si c si art. 74 alin.2 cu ref. la art. 76 lit.e din Codul penal, condamna pe acelasi inculpat,  la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 250 lei (doua sute cincizeci) lei.
In temeiul art. 33 lit.b si 34 lit.c Cod penal contopeste pedepsele aplicate in pedeapsa cea mai grea de 1500 (una mie cinci sute) lei, pe care inculpatul o va executa.
In temeiul art. 63 ind.1 Cod penal atrage atentia inculpatului cu privire la consecintele sustragerii cu rea-credinta de la executarea amenzii aplicate.
In temeiul art. 14 si art. 346 din Codul de procedua penala, cu referire la art. 998-999 din Codul civil admite actiunea civila formulata de Spitalul Clinic de Urgenta "Prof.Dr. Nicolae Oblu Iasi" si obliga inculpatul BDI in solidar cu partea responsabila civilmente SC FEPA SA Barlad prin lichidator judiciar EUROCONTURI SPRL Suceava sa plateasca partii civile suma de 190,95 lei.
In temeiul art. 191 Cod procedura penala cheltuielile judiciare in cuantum de 100 lei stabilite de pirima instanta in sarcina partii vatamate vor fi suportate de inculpatul BDI in solidar cu partea responsabila civilmente SC FEPA SA Barlad prin lichidator judiciar EUROCONTURI SPRL Suceava.
In temeiul art. 192 alin.3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare efectuate in apel raman in sarcina statului.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si de la comunicare pentru celelalte parti .
Pronuntata in sedinta publica, azi, 26 aprilie 2010, ora 12.00.

    PRESEDINTE,                     JUDECATOR,                          GREFIER,
Niculache Luminita              Oana Radu Nicolae               Bodescu Panseluta