actiune in constatare
(Decizie nr. 342/R din data de 09.03.2010 pronuntata de Tribunalul Vaslui)Dosar nr. 2235/244/2008 - actiune in constatare
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
DECIZIE Nr. 342/R
Sedinta publica de la 09 Martie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE DIANA ELENA SIRGHI
Judecator MIRELA-CRISTINA TARLEA
Judecator ADINA ALEXANDRU
Grefier RALUCA EHOR
Pe rol pronuntarea cu privire la cererea de recurs formulata de recurenta reclamanta DIA PRIN PROCURATOR DV, domiciliata in, in contradictoriu cu intimata AS, domiciliata, impotriva sentintei civile nr. 664/16.06.2009 pronuntata de Judecatoria Husi, avand ca obiect actiune in constatare.
La apelul nominal facut in sedinta publica la pronuntare au lipsit partile.
Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica din data de 02.03.2010 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data care face parte integranta din prezenta decizie, cand, din lipsa de timp pentru deliberare a fost amanata pronuntarea pentru azi, cand
INSTANTA
Prin sentinta civila nr. 664/2009 a Judecatoriei Husi a fost respinsa exceptia puterii de lucru judecat si a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantul DI si continuata de DA in contradictoriu cu AS.
S-a retinut de catre instanta de fond ca: prin antecontractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 15.10.2002 parata s-a obligat sa-i vanda reclamantului, in termen de 20 de zile de la semnarea precontractului, un apartament transformat in spatiu comercial situat in Husi,. S-a prevazut ca pretul este de 10.000 dolari USD din care cumparatorul va achita 5000 USD, restul de 5000 USD reprezentand aportul in munca al cumparatorului pana la incheierea precontractului.
Intre parti au aparut neintelegeri la scurt timp de la incheierea precontractului, parata actionandu-l in judecata pe reclamant pentru constatarea nulitatii precontractului de vanzare-cumparare, pe motiv ca ar fi fost constransa sa-l incheie.
Parata prin aparator a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, reiterand totodata si exceptia prescriptiei dreptului la actiune a reclamantului.
Instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a dispus unirea exceptiei autoritatii de lucru judecat cu fondul cauzei.
Cat priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta a respins-o deoarece dosarul in care s-a pronuntat sentinta civila nr.830 din 16.10.2006 a Judecatoriei Husi, a avut ca obiect obligatia de a face, prin aceea ca reclamantul a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care parata AS sa fie obligata sa se prezinte la Notariatul Public din Husi pentru intocmirea in forma autentica a contractului de vanzare-cumparare a imobilului in litigiu.
In prezenta cauza ne aflam in situatia unei actiuni in executarea unui antecontract care este o actiune reala, prin care reclamantul urmareste realizarea unui drept, respectiv constituirea unui drept real.
Asadar, intre actiunea de fata si cea din dosarul nr.2122/2006 exista identitate de parti, dar nu si de obiect, asa cum a sustinut parata.
Pe fondul cauzei, instanta a analizat daca sunt indeplinite conditiile cerute de lege.
In cazul promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare, pentru ca instanta sa pronunte, in baza art.1073 si 1077 cod civ., o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare, trebuie analizate existenta urmatoarelor conditii esentiale:
1).antecontractul de vanzare cumparare trebuie sa indeplineasca cerintele generale de validitate a actelor juridice, prevazute de art.948 cod civil;
2).bunul ce face obiectul antecontractului de vanzare-cumparare sa fie proprietatea vanzatorului promitent si sa nu existe impedimente legale.
3).reclamantul sa faca dovada achitarii pretului prevazut in antecontract;
4).reclamantul sa faca dovada ca vanzatorul refuza nejustificat sa se prezinte la notariat pentru incheierea actelor in forma autentica.
Reclamantul a sustinut ca respectiva conventie este legala si produce efecte juridice.
Prin sentinta civila nr.405 din 09.04.2003 pronuntata de Judecatoria Husi, ramasa definitiva prin respingerea recursului, s-a constatat ca parata in calitate de vanzatoare nu a fost constransa sa incheie antecontractul de vanzare-cumparare, acesta fiind perfect valabil si poate produce efecte juridice.
Chiar daca s-a stabilit de catre o alta instanta ca precontractul este perfect valabil, hotararea pronuntata vizeaza numai aspectul cu care a fost investita si anume consimtamantul partilor, astfel ca instanta este tinuta sa analizeze celelalte conditii de validitate a actului juridic.
In ceea ce priveste pretul, reclamantul este obligat sa faca dovada achitarii pretului prevazut in precontract.
Partile au stabilit ca pretul imobilului este de 10.000 dolari USD din care cumparatorul va achita 5000 USD, restul de 5000 USD reprezentand aportul in munca al cumparatorului pana la incheierea precontractului.
Depunerea de catre reclamant, pe numele sau la data de 31.01.2008, dupa sase ani, a sumei de 5000 USD, nu face dovada achitarii pretului, intrucat nu respecta dispozitiile legale privind oferta urmata de consemnatiune.
Mai mult, bunul nu se afla in posesia reclamantului ci la parata inca din anul 2003, astfel ca proprietatea nu a fost stramutata de la vanzator la cumparator.
Pentru cele ce preced, instanta a respins pe fond actiunea reclamantului DI si continuata de DIA, ca neintemeiata, conform dispozitivului sentintei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs DA criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurenta arata ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre parata este nefondata pentru ca actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept este imprescriptibila.
Ratiunea regulii imprescriptibilitatii trebuie cautata in natura si importanta dreptului de proprietate, drept fundamental al intregului sistem de drepturi patrimoniale.
Doctrina si jurisprudenta a adoptat solutia imprescriptibilitatii pentru ca dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz.
Instanta de fond trebuia sa tina cont de principiul consensualismului, potrivit caruia vinderea este perfecta intre parti si proprietatea se transmite de la vanzator la cumparator, daca partile s-au inteles asupra lucrului si asupra pretului , chiar daca lucrul nu s-a predat, iar pretul nu s-a numarat.
Principiul de baza al interpretarii contractului este consacrat de dispozitiile art. 977 Cod civil care prevad ca interpretarea contractului se face dupa intentia comuna a partilor contractante si nu dupa sensul literal al termenilor.
Recurenta arata ca partile nu s-au rezumat doar la incheierea conventiei , ci au procedat si la predarea-primirea bunurilor mobile.
In mod eronat instanta de fond a retinut ca depunerea sumei de 5000 dolari nu ar face dovada achitarii pretului.
Din actele si lucrarile dosarului de fata Tribunalul constata urmatoarele :
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune instanta de fond a avut in vedere decizia civila nr. 1335/R/2008 a Tribunalului Vaslui in care s-a stabilit ca "reclamantul urmareste realizarea unui drept, respectiv constituirea unui drept real, fiind aplicabile dispozitiile art. 21 din Decizia 167/1958 care privesc imposibilitatea actiunilor referitoare la dreptul de proprietate, uz , uzufruct, abitatie, superficie si servitute".
S-a stabilit de catre instanta de recurs ca actiunea formulata de reclamanta este o actiune reala imprescriptibila.
In baza dispozitiilor art. 315 al. 1 Cod procedura civila hotararea instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru instanta de fond.
O eventuala neconformare fata de dezlegarea data problemei de drept de catre instanta de recurs, ar putea atrage casarea hotararii.
Instanta de fond a respins in mod corect exceptia autoritatii de lucru judecat.
Temeiul de drept al actiunii formulate de reclamant in prezenta cauza este dat de dispozitiile art. 1073 si 1077 Cod civil care permit, in principiu, suplinirea consimtamantului debitorului in materia obligatiei de " a face". Ne aflam, astfel, pe terenul raspunderii civile contractuale, iar suplinirea consimtamantului partii care refuza sa incheie contractul este o modalitate de reparare in natura a prejudiciului suferit de cealalta parte.
Desi instantele nu sunt abilitate sa se substituie vointei partilor cu ocazia incheierii unui act juridic, prin exceptie, au aceasta competenta numai daca este prevazuta de legea civila.
Legiuitorul folosind termenul de "poate", lasa instantei facultatea de a pronunta sau nu o astfel de hotarare, in functie de circumstante.
Instanta, insa poate sa pronunte fie o hotarare prin care sa oblige paratul la incheierea de catre el personal a contractului sub sanctiunea de daune cominatorii, fie sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
Sentinta civila nr. 830/2006 a Judecatoriei Husi reprezinta tocmai o hotarare pronuntata in urma cererii formulate de reclamanta pentru obligarea paratului la incheierea de catre el personal a contractului care este diferita de cererea formulata in cauza de fata prin care se solicita Tribunalului sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare prin care instanta sa suplineasca consimtamantul vanzatoarei promitente.
Si celelalte critici aduse hotararii instantei de fond sunt neintemeiate.
La data de 15.10.2002 intre cele doua parti s-a incheiat o promisiune unilaterala de vanzare.
Cumparatorul DI a primit promisiunea proprietarei AS de a vinde apartamentul transformat in spatiu comercial situat in Husi , cu pretul de 10.000 dolari, rezervandu-si consimtamantul sau de a-l cumpara.
O asemenea promisiune constituie un contract dar nu constituie o vanzare, neputand produce efectele unei asemenea operatiuni.
Promisiunea de vanzare este de fapt un antecontract care da nastere la un drept de creanta, una dintre parti fiind obligata (obligatia de a face) fata de cealalta sa vanda in viitor bunul sau, beneficiarul promisiunii putand opta in sensul de a-l cumpara ori nu.
Promisiunea de vanzare este un act unilateral intrucat creeaza obligatii numai pentru promitent.
Daca beneficiarul promisiunii s-a obligat la plata unei sume de bani , ca pret pentru dreptul de optiune, promisiunea unilaterala de a vinde va fi un contract sinalagmatic.
Analizand clauzele antecontractului incheiat intre parti la data de 15.10.2002 , rezulta ca vanzatoarea s-a obligat sa vanda in termen de 20 de zile de la incheierea conventiei, data la care partile urmau sa incheie actul de vanzare-cumparare in firma autentica, dupa ce cumparatorul achita diferenta de pret de 5000 dolari.
Nu se contesta de niciuna din parti ca diferenta de pret nu a fost achitata in termen de 20 zile, asa incat promitenta -vanzatoare poate invoca exceptia de neexecutare a propriei obligatii, de a se prezenta la Notariat pentru a incheia actul de vanzare-cumparare.
Conditia esentiala pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare este ca partile sa fi executat celelalte clauze din antecontract denumite in literatura clauze anticipatorii, in temeiul carora se procedeaza la predarea-preluarea imobilului si la predarea sumei de bani, reprezentand diferenta de pret .
Or, din actele depuse la dosar nu rezulta ca "cumparatorul" ar fi achitat diferenta de pret , de 5000 dolari.
Abia in august 2007 consemneaza la dispozitia instantei suma de 5000 dolari. Pe langa faptul ca nu sunt indeplinite conditiile ofertei reale urmate de consemnatiune prevazute de art. 1114-1121 Cod civil, consemnarea acestei sume nu s-a facut in termenul prevazut de contract.
Desi promitenta-vanzatoare a fost notificata de catre reclamant din 2004 prin intermediul executorului judecatoresc sa se prezinte la Notariat sa incheie contractul de vanzare-cumparare, la acea data diferenta de pret nu era achitata.
Este neintemeiata sustinerea recurentei precum ca obligatia de plata a pretului a fost suspendata pentru ca cumparatorul a fost "tulburat" de catre vanzator.
Dispozitiile art. 1364 Cod civil cu privire la suspendarea platii pretului devin aplicabile numai daca cumparatorul este tulburat prin pretentia unui tert asupra bunului vandut, chiar si atunci cand are serioase motive de a se teme de o atare tulburare.
Numai in aceasta situatie, cand tulburarea provine de la un tert si nu de la cealalta parte contractanta, cumparatorul are un drept de retentie asupra pretului pana cand cauza de tulburare dispare sau pana cand vanzatorul ii va da cautiune.
In contextul promisiunii unilaterale de vanzare-cumparare incheiate intre parti, care este de fapt tot un antecontract (cum s-a aratat mai sus), raporturile juridice dintre parti, respectiv executarea obligatiilor celor doua parti, sunt guvernate de dispozitiile art. 969 Cod civil potrivit carora "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".
Din principiul care rezulta din acest text de lege rezulta ca contractul legal incheiat intre partile in cauza este obligatoriu, acestea neputand sa se sustraga de la executarea lui.
Concluzionand, odata ce cumparatorul nu a achitat diferenta de pret stabilita prin conventia incheiata nu poate solicita instantei sa pronunte o hotarare care sa suplineasca consimtamantul promitentei-vanzatoare.
Raportat tuturor acestor considerente, tribunalul constata ca recursul formulat de recurenta DI este nefondat si prin urmare va fi respins.
In baza art. 312 Cod procedura civila, tribunalul va mentine sentinta civila nr. 664/2009 a Judecatoriei Husi.
In baza art. 274 Cod procedura civila tribunalul va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata efectuate in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DA prin procurator DV impotriva sentintei civile nr. 664 din 16.06.2009 a Judecatoriei Husi, pe care o mentine.
Obliga recurenta DA sa achite intimatei AS suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate in faza recursului.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica de la 09 Martie 2010.
Presedinte,
DIANA ELENA SIRGHI Judecator,
MIRELA-CRISTINA TARLEA Judecator,
ADINA ALEXANDRU
Grefier,
RALUCA EHOR
R O M A N I A
TRIBUNALUL VASLUI
SECTIA CIVILA
DECIZIE Nr. 342/R
Sedinta publica de la 09 Martie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE DIANA ELENA SIRGHI
Judecator MIRELA-CRISTINA TARLEA
Judecator ADINA ALEXANDRU
Grefier RALUCA EHOR
Pe rol pronuntarea cu privire la cererea de recurs formulata de recurenta reclamanta DIA PRIN PROCURATOR DV, domiciliata in, in contradictoriu cu intimata AS, domiciliata, impotriva sentintei civile nr. 664/16.06.2009 pronuntata de Judecatoria Husi, avand ca obiect actiune in constatare.
La apelul nominal facut in sedinta publica la pronuntare au lipsit partile.
Dezbaterile in prezenta cauza au avut loc in sedinta publica din data de 02.03.2010 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data care face parte integranta din prezenta decizie, cand, din lipsa de timp pentru deliberare a fost amanata pronuntarea pentru azi, cand
INSTANTA
Prin sentinta civila nr. 664/2009 a Judecatoriei Husi a fost respinsa exceptia puterii de lucru judecat si a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantul DI si continuata de DA in contradictoriu cu AS.
S-a retinut de catre instanta de fond ca: prin antecontractul de vanzare-cumparare incheiat la data de 15.10.2002 parata s-a obligat sa-i vanda reclamantului, in termen de 20 de zile de la semnarea precontractului, un apartament transformat in spatiu comercial situat in Husi,. S-a prevazut ca pretul este de 10.000 dolari USD din care cumparatorul va achita 5000 USD, restul de 5000 USD reprezentand aportul in munca al cumparatorului pana la incheierea precontractului.
Intre parti au aparut neintelegeri la scurt timp de la incheierea precontractului, parata actionandu-l in judecata pe reclamant pentru constatarea nulitatii precontractului de vanzare-cumparare, pe motiv ca ar fi fost constransa sa-l incheie.
Parata prin aparator a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, reiterand totodata si exceptia prescriptiei dreptului la actiune a reclamantului.
Instanta a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si a dispus unirea exceptiei autoritatii de lucru judecat cu fondul cauzei.
Cat priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta a respins-o deoarece dosarul in care s-a pronuntat sentinta civila nr.830 din 16.10.2006 a Judecatoriei Husi, a avut ca obiect obligatia de a face, prin aceea ca reclamantul a solicitat pronuntarea unei hotarari prin care parata AS sa fie obligata sa se prezinte la Notariatul Public din Husi pentru intocmirea in forma autentica a contractului de vanzare-cumparare a imobilului in litigiu.
In prezenta cauza ne aflam in situatia unei actiuni in executarea unui antecontract care este o actiune reala, prin care reclamantul urmareste realizarea unui drept, respectiv constituirea unui drept real.
Asadar, intre actiunea de fata si cea din dosarul nr.2122/2006 exista identitate de parti, dar nu si de obiect, asa cum a sustinut parata.
Pe fondul cauzei, instanta a analizat daca sunt indeplinite conditiile cerute de lege.
In cazul promisiunii bilaterale de vanzare-cumparare, pentru ca instanta sa pronunte, in baza art.1073 si 1077 cod civ., o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare cumparare, trebuie analizate existenta urmatoarelor conditii esentiale:
1).antecontractul de vanzare cumparare trebuie sa indeplineasca cerintele generale de validitate a actelor juridice, prevazute de art.948 cod civil;
2).bunul ce face obiectul antecontractului de vanzare-cumparare sa fie proprietatea vanzatorului promitent si sa nu existe impedimente legale.
3).reclamantul sa faca dovada achitarii pretului prevazut in antecontract;
4).reclamantul sa faca dovada ca vanzatorul refuza nejustificat sa se prezinte la notariat pentru incheierea actelor in forma autentica.
Reclamantul a sustinut ca respectiva conventie este legala si produce efecte juridice.
Prin sentinta civila nr.405 din 09.04.2003 pronuntata de Judecatoria Husi, ramasa definitiva prin respingerea recursului, s-a constatat ca parata in calitate de vanzatoare nu a fost constransa sa incheie antecontractul de vanzare-cumparare, acesta fiind perfect valabil si poate produce efecte juridice.
Chiar daca s-a stabilit de catre o alta instanta ca precontractul este perfect valabil, hotararea pronuntata vizeaza numai aspectul cu care a fost investita si anume consimtamantul partilor, astfel ca instanta este tinuta sa analizeze celelalte conditii de validitate a actului juridic.
In ceea ce priveste pretul, reclamantul este obligat sa faca dovada achitarii pretului prevazut in precontract.
Partile au stabilit ca pretul imobilului este de 10.000 dolari USD din care cumparatorul va achita 5000 USD, restul de 5000 USD reprezentand aportul in munca al cumparatorului pana la incheierea precontractului.
Depunerea de catre reclamant, pe numele sau la data de 31.01.2008, dupa sase ani, a sumei de 5000 USD, nu face dovada achitarii pretului, intrucat nu respecta dispozitiile legale privind oferta urmata de consemnatiune.
Mai mult, bunul nu se afla in posesia reclamantului ci la parata inca din anul 2003, astfel ca proprietatea nu a fost stramutata de la vanzator la cumparator.
Pentru cele ce preced, instanta a respins pe fond actiunea reclamantului DI si continuata de DIA, ca neintemeiata, conform dispozitivului sentintei.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs DA criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurenta arata ca exceptia prescriptiei dreptului la actiune invocata de catre parata este nefondata pentru ca actiunea in constatarea existentei sau inexistentei unui drept este imprescriptibila.
Ratiunea regulii imprescriptibilitatii trebuie cautata in natura si importanta dreptului de proprietate, drept fundamental al intregului sistem de drepturi patrimoniale.
Doctrina si jurisprudenta a adoptat solutia imprescriptibilitatii pentru ca dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz.
Instanta de fond trebuia sa tina cont de principiul consensualismului, potrivit caruia vinderea este perfecta intre parti si proprietatea se transmite de la vanzator la cumparator, daca partile s-au inteles asupra lucrului si asupra pretului , chiar daca lucrul nu s-a predat, iar pretul nu s-a numarat.
Principiul de baza al interpretarii contractului este consacrat de dispozitiile art. 977 Cod civil care prevad ca interpretarea contractului se face dupa intentia comuna a partilor contractante si nu dupa sensul literal al termenilor.
Recurenta arata ca partile nu s-au rezumat doar la incheierea conventiei , ci au procedat si la predarea-primirea bunurilor mobile.
In mod eronat instanta de fond a retinut ca depunerea sumei de 5000 dolari nu ar face dovada achitarii pretului.
Din actele si lucrarile dosarului de fata Tribunalul constata urmatoarele :
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului la actiune instanta de fond a avut in vedere decizia civila nr. 1335/R/2008 a Tribunalului Vaslui in care s-a stabilit ca "reclamantul urmareste realizarea unui drept, respectiv constituirea unui drept real, fiind aplicabile dispozitiile art. 21 din Decizia 167/1958 care privesc imposibilitatea actiunilor referitoare la dreptul de proprietate, uz , uzufruct, abitatie, superficie si servitute".
S-a stabilit de catre instanta de recurs ca actiunea formulata de reclamanta este o actiune reala imprescriptibila.
In baza dispozitiilor art. 315 al. 1 Cod procedura civila hotararea instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate este obligatorie pentru instanta de fond.
O eventuala neconformare fata de dezlegarea data problemei de drept de catre instanta de recurs, ar putea atrage casarea hotararii.
Instanta de fond a respins in mod corect exceptia autoritatii de lucru judecat.
Temeiul de drept al actiunii formulate de reclamant in prezenta cauza este dat de dispozitiile art. 1073 si 1077 Cod civil care permit, in principiu, suplinirea consimtamantului debitorului in materia obligatiei de " a face". Ne aflam, astfel, pe terenul raspunderii civile contractuale, iar suplinirea consimtamantului partii care refuza sa incheie contractul este o modalitate de reparare in natura a prejudiciului suferit de cealalta parte.
Desi instantele nu sunt abilitate sa se substituie vointei partilor cu ocazia incheierii unui act juridic, prin exceptie, au aceasta competenta numai daca este prevazuta de legea civila.
Legiuitorul folosind termenul de "poate", lasa instantei facultatea de a pronunta sau nu o astfel de hotarare, in functie de circumstante.
Instanta, insa poate sa pronunte fie o hotarare prin care sa oblige paratul la incheierea de catre el personal a contractului sub sanctiunea de daune cominatorii, fie sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare.
Sentinta civila nr. 830/2006 a Judecatoriei Husi reprezinta tocmai o hotarare pronuntata in urma cererii formulate de reclamanta pentru obligarea paratului la incheierea de catre el personal a contractului care este diferita de cererea formulata in cauza de fata prin care se solicita Tribunalului sa se pronunte o hotarare care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare prin care instanta sa suplineasca consimtamantul vanzatoarei promitente.
Si celelalte critici aduse hotararii instantei de fond sunt neintemeiate.
La data de 15.10.2002 intre cele doua parti s-a incheiat o promisiune unilaterala de vanzare.
Cumparatorul DI a primit promisiunea proprietarei AS de a vinde apartamentul transformat in spatiu comercial situat in Husi , cu pretul de 10.000 dolari, rezervandu-si consimtamantul sau de a-l cumpara.
O asemenea promisiune constituie un contract dar nu constituie o vanzare, neputand produce efectele unei asemenea operatiuni.
Promisiunea de vanzare este de fapt un antecontract care da nastere la un drept de creanta, una dintre parti fiind obligata (obligatia de a face) fata de cealalta sa vanda in viitor bunul sau, beneficiarul promisiunii putand opta in sensul de a-l cumpara ori nu.
Promisiunea de vanzare este un act unilateral intrucat creeaza obligatii numai pentru promitent.
Daca beneficiarul promisiunii s-a obligat la plata unei sume de bani , ca pret pentru dreptul de optiune, promisiunea unilaterala de a vinde va fi un contract sinalagmatic.
Analizand clauzele antecontractului incheiat intre parti la data de 15.10.2002 , rezulta ca vanzatoarea s-a obligat sa vanda in termen de 20 de zile de la incheierea conventiei, data la care partile urmau sa incheie actul de vanzare-cumparare in firma autentica, dupa ce cumparatorul achita diferenta de pret de 5000 dolari.
Nu se contesta de niciuna din parti ca diferenta de pret nu a fost achitata in termen de 20 zile, asa incat promitenta -vanzatoare poate invoca exceptia de neexecutare a propriei obligatii, de a se prezenta la Notariat pentru a incheia actul de vanzare-cumparare.
Conditia esentiala pentru pronuntarea unei hotarari care sa tina loc de act autentic de vanzare-cumparare este ca partile sa fi executat celelalte clauze din antecontract denumite in literatura clauze anticipatorii, in temeiul carora se procedeaza la predarea-preluarea imobilului si la predarea sumei de bani, reprezentand diferenta de pret .
Or, din actele depuse la dosar nu rezulta ca "cumparatorul" ar fi achitat diferenta de pret , de 5000 dolari.
Abia in august 2007 consemneaza la dispozitia instantei suma de 5000 dolari. Pe langa faptul ca nu sunt indeplinite conditiile ofertei reale urmate de consemnatiune prevazute de art. 1114-1121 Cod civil, consemnarea acestei sume nu s-a facut in termenul prevazut de contract.
Desi promitenta-vanzatoare a fost notificata de catre reclamant din 2004 prin intermediul executorului judecatoresc sa se prezinte la Notariat sa incheie contractul de vanzare-cumparare, la acea data diferenta de pret nu era achitata.
Este neintemeiata sustinerea recurentei precum ca obligatia de plata a pretului a fost suspendata pentru ca cumparatorul a fost "tulburat" de catre vanzator.
Dispozitiile art. 1364 Cod civil cu privire la suspendarea platii pretului devin aplicabile numai daca cumparatorul este tulburat prin pretentia unui tert asupra bunului vandut, chiar si atunci cand are serioase motive de a se teme de o atare tulburare.
Numai in aceasta situatie, cand tulburarea provine de la un tert si nu de la cealalta parte contractanta, cumparatorul are un drept de retentie asupra pretului pana cand cauza de tulburare dispare sau pana cand vanzatorul ii va da cautiune.
In contextul promisiunii unilaterale de vanzare-cumparare incheiate intre parti, care este de fapt tot un antecontract (cum s-a aratat mai sus), raporturile juridice dintre parti, respectiv executarea obligatiilor celor doua parti, sunt guvernate de dispozitiile art. 969 Cod civil potrivit carora "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante".
Din principiul care rezulta din acest text de lege rezulta ca contractul legal incheiat intre partile in cauza este obligatoriu, acestea neputand sa se sustraga de la executarea lui.
Concluzionand, odata ce cumparatorul nu a achitat diferenta de pret stabilita prin conventia incheiata nu poate solicita instantei sa pronunte o hotarare care sa suplineasca consimtamantul promitentei-vanzatoare.
Raportat tuturor acestor considerente, tribunalul constata ca recursul formulat de recurenta DI este nefondat si prin urmare va fi respins.
In baza art. 312 Cod procedura civila, tribunalul va mentine sentinta civila nr. 664/2009 a Judecatoriei Husi.
In baza art. 274 Cod procedura civila tribunalul va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecata efectuate in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DA prin procurator DV impotriva sentintei civile nr. 664 din 16.06.2009 a Judecatoriei Husi, pe care o mentine.
Obliga recurenta DA sa achite intimatei AS suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate in faza recursului.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica de la 09 Martie 2010.
Presedinte,
DIANA ELENA SIRGHI Judecator,
MIRELA-CRISTINA TARLEA Judecator,
ADINA ALEXANDRU
Grefier,
RALUCA EHOR
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Actiuni (in): anulare, posesorie, regres, pauliana etc.
Anulare act - Decizie nr. 523 din data de 27.06.2017Anulare act - Decizie nr. 502 din data de 21.06.2017
II.Procesul verbal de contraventie care nu intruneste conditiile prev. de art. 19/1 din OG nr. 2/2001 reactualizata, va fi anulat. - Decizie nr. 267/R din data de 23.05.2005
Anularea actelor frauduloase incheiate de debitori in dauna creditorilor se poate dispune daca se dovedeste existenta intentiei de frauda - Sentinta civila nr. 506/CA din data de 19.05.2004
COMPETENTA MATERIALA . ANULARE ACT FALSIFICAT - Decizie nr. nr. 5/A din data de 05.01.2004
Obligare la incheierea unui act autentic de vanzare-cumparare iar in caz de refuz, Sentinta sa tina loc de contract de vanzare cumparare - Decizie nr. 155 din data de 31.12.2013
Lipsa calitatii procesuale pasive ca urmare a divizarii unei societati in mai multe societati comerciale. Imposibilitatea introducerii unor noi parati in apel. - Decizie nr. 404 din data de 09.09.2011
Actiune in constatare - Sentinta civila nr. 293 din data de 03.06.2009
- Sentinta civila nr. 526 din data de 29.10.2008
Rectificare carte funciara - Sentinta civila nr. 118 din data de 10.02.2009
Exceptia inadmisibilitatii cererii pentru neparcurgerea procedurii plangerii prealabile. Dovada depusa dupa inchiderea dezbaterilor - Sentinta civila nr. 84/F din data de 15.09.2015
Raportul de evaluare intocmit de A.N.I.. Consecintele incalcarii dispozitiilor art. 70 si 79 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Contestarea raportului de evaluare. - Decizie nr. 5/F din data de 23.01.2015
Admisibilitatea actiunii in anulare a actului administrativ-fiscal adresate direct instantei de judecata, fara a urma, in prealabil, procedura prevazuta de art. 205-208 din Codul de procedura fiscala. - Decizie nr. 611/R din data de 21.05.2015
Vechiul cod de procedura civila – Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 2130/R din data de 19.09.2014
Vechiul cod de procedura civila - Recurs respins. Inadmisibilitate actiune constatare a unei situatii de fapt in materia contenciosului administrativ. Sanctiunea necomunicarii modificarii actiunii – nulitate relativa in conditiile art. 105 alin. 2 c.pr.ci - Decizie nr. 1449/R din data de 25.04.2014
Actiune pentru anularea permisului sau de conducere - Sentinta civila nr. 4798/CA din data de 19.09.2012
Actiune in anulare. Decizie emisa in baza Legii 10/2001 de catre o persoana juridica ce nu avea calitatea de unitate detinatoare. - Sentinta civila nr. 101/S din data de 03.04.2012
Interesul in promovarea unei ac?iuni in constatarea nulita?ii absolute a unui act juridic. - Decizie nr. 251/A din data de 28.10.2011
Cheltuieli de judecata pe cale separata. - Decizie nr. 1290/R din data de 20.10.2011
Uzucapiune.Posesia exerciatata asupra unui teren proprietatea C.A.P. - Decizie nr. 1473/R din data de 24.11.2011