furtul calificat

Dosar nr. 6497/333/2009 furtul calificat
R O M A N I A

TRIBUNALUL VASLUI
 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 85/A
Sedinta publica de la 14 Aprilie 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA
Judecator : OANA RADU-NICOLAE
Grefier : BODESCU PANSELUTA

Cu participare procuror : ARMEANU SORIN

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de partea civila BG, domiciliat in , impotriva sentintei penale nr. 256 din 2.03.2010 a Judecatoriei Vaslui, pronuntata in dosar nr. 6497/333/2009, privind pe inculpatii CI si RCI.
Obiectul cauzei : infractiunile prevazute de art. 208 alin.1,4-209 alin. 1 lit.e, g,i Cod penal; art. 217 alin.1 Cod penal; art. 86 alin.1 din OUG 195/2002.
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta inculpatii intimati CI, asistat de aparator desemnat din oficiu, dl. av. Bantas Ioan si RCI, asistat de aparator desemnat din oficiu, dl. av. Bantas Ioan.
Lipseste partea civila apelanta BG.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care invedereaza ca: procedura de citare este legal indeplinita; apelul a fost declarat in termenul prev. de art. 363 Cod procedura penala, nefiind motivat in scris; inculpatii au fost audiati la fond; cauza se afla la primul termen de judecata in apel.
S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:
A fost identificat inculpatulRCI pe baza C.I. .
A fost identificat si inculpatul CI pe baza C.I.
Interpelat, inculpatul CI arata ca mentine declaratiile date pana in prezent in cauza si nu doreste sa faca declaratii suplimentare in fata instantei de apel.
Interpelat, inculpatulRCI arata ca mentine declaratiile date pana in prezent in cauza si nu doreste sa faca declaratii suplimentare in fata instantei de apel.
Nefiind cereri formulate si nici alte aspecte invocate prealabile dezbaterilor, instanta constata cauza in stare de judecata si trece la dezbateri, dand cuvantul cu privire la apelul partii civile BG.
Avand cuvantul pentru inculpatul intimat CI, dl. av. Bantas Ioan arata ca, prin apelul formulat, partea civila BG apreciaza ca in mod gresit nu i-au fost acordate in totalitate despagubirile civile. De asemenea, considera partea civila ca pedepsele aplicate inculpatilor sunt prea blande. Instanta de fond a facut insa o jusa individualizare a pedepsei ce a fost aplicata inculpatului CI, avand in vedere in acest sens elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului, consecintele faptei comise, imprejurarile concrete ale savarsirii faptei. In latura civila prima instanta i-a obligat in mod corect pe inculpati doar la plata despagubirile ce au fost dovedite de partea civila. Este adevarat ca partea civila a solicitat o suma mai mare dar ea avea obligatia de a-si dovedi pretentiile in integralitatea lor. Hotararea instantei de fond este legala si temeinica, aparatorul inculpatului CI solicitand, in concluzie, respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea civila BG.
Avand cuvantul pentru inculpatul intimatRCI, d-ra av. Dumitruc Monica solicita respingerea ca nefondat a apelului declarat de partea civila BG si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei apelate. La pronuntare prima instanta a avut in vedere intregul material probatoriu administrat in cauza si in mod corect a admis doar in parte actiunea civila promovata de vatamat, acesta nedovedindu-si in totalitate pretentiile. In latura penala pedepsele aplicate inculpatilor sunt corecte instanta apreciind ca ele sunt suficiente pentru a asigura reeducarea inculpatilor. Oficiu neachitat.
Avand cuvantul cu privire la apelul partii civile BG, reprezentantul parchetului arata ca, intr-adevar, pedepsele aplicate celor doi inculpati sunt mici, dar nu nelegale, ele fiind corect dozate. In latura civila partea vatamata s-a constituit parte civila cu suma de 5.000 lei insa nu si-a dovedit in totalitate pretentiile astfel incat corect prima instanta a acordat doar atat cat s-a dovedit.
Avand ultimul cuvant, inculpatul intimat CI arata ca regreta ce a facut si precizeaza ca, in cursul judecatii la fond, a vrut sa-i achite vatamatului suma de 2.000 lei insa aceasta a refuzat banii.
Avand ultimul cuvant, inculpatul intimatRCI arata ca regreta comiterea faptei.
S-au declarat dezbaterile inchise, cauza fiind lasata in pronuntare.
Ulterior deliberarii,

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului penal de fata:
Prin sentinta penala nr. 256 din 02.03.2010, Judecatoria Vaslui a dispus urmatoarele:
A fost condamnat inculpatul CI, fiul lui, la urmatoarele pedepse:
- 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 208 alin. 1, 4 - art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. c Cod penal;
- 1000 lei - amenda penala pentru comiterea infractiunii prevazute de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. e teza II Cod penal;
- 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicata, cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. d Cod penal.
In temeiul art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal au fost contopite  cele trei pedepse aplicate, inculpatul CI urmand sa execute in final, pedeapsa rezultanta, cea mai grea de 4 (patru) luni inchisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza II, lit. b Cod penal in conditiile prevazute de art. 71 Cod penal.
In baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei rezultante aplicate inculpatului CI si s-a fixat termen de incercare de 2 ani si 4 luni, in conformitate cu dispozitiile art. 82 Cod penal.
In temeiul art. 359 Cod procedura penala s-a atras  atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privind conditiile revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii aplicate pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
A fost condamnat inculpatul RCI, fiul lui, la pedeapsa de       1000 lei amenda penala pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. e teza II Cod penal.
S-a atras atentia inculpatului RCI asupra dispozitiilor art. 63 ind. 1 Cod penal.
In baza art. 14 si 346 Cod procedura penala s-a admis, in parte, actiunea civila formulata de partea vatamata, constituita parte civila, BG, domiciliat in, si au fost obligati cei doi inculpati, in solidar, la plata catre aceasta a sumei de 4039,2 lei - daune materiale, respingand restul pretentiilor ca neintemeiate.
In baza art. 191 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul RCI la plata catre stat a sumei de 100 lei, iar  inculpatul CI la plata catre stat a sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate in cursul urmaririi penale si al judecatii.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In noaptea de 09.05.2009, dupa ce au participat la o petrecere in localitatea Valeni, cei doi inculpati s-au hotarat sa plece spre domiciliile lor. In dreptul locuintei lui Doroftei Ion erau parcate mai multe autoturisme. Inculpatul CI a observat ca la unul din ele - autoturismul marca "Dacia 1310" cu numarul de inmatriculare, de culoare alba, portiera din fata-dreapta era intredeschisa, iar cheile erau in contact.
Inculpatul CI a deschis portiera crezand ca doarme cineva inauntru, dar cand s-a urcat a constatat ca nu se afla nimeni.
Desi nu avea permis de conducere, inculpatul CI s-a urcat la volanul autoturismului respectiv, pe care l-a condus pana in locul unde se afla si celalalt inculpat,RCI, care s-a urcat si el in masina, pe bancheta din dreapta.
Inculpatul CI a condus autoturismul in cauza pe DN 24 aproximativ 100 m, dupa care a virat dreapta, pe drumul public ce duce catre Primaria Valeni, aproximativ 1 km. Cei doi au mai parcurs aproximativ 100 m pana la iesirea din sat, unde inculpatul CI a oprit masina.
Acolo s-a urcat la volan inculpatulRCI si a condus, insotit de celalalt inculpat, aproximativ 500 m pe un drum de exploatare agricol, masina oprindu-se din cauza lipsei combustibilului.
Deoarece nu au reusit sa o porneasca, fiind si sub influenta bauturilor alcoolice, cei doi inculpati au luat bolovani cu care au aruncat in masina, cauzandu-i avarii la: parbriz, capota, masca radiator, portiera fata-stanga, portiera fata-dreapta, precum si geamurile acestora, contact.
Din adresa nr. 78294/14.05.2009, emisa de Serviciul Politiei Rutiere rezulta ca inculpatul CI nu figureaza, in baza automatizata de date, ca detinator de permis de conducere.
De asemenea, din raportul de constatare tehnico-stiintifica nr. 30331/04.06.2009 (fila 75) rezulta ca:
- urma de incaltaminte ridicata cu ocazia cercetarii la fata locului in cazul furtului retinut, prezentata in foto 11, prezinta caracteristici de gen cu incaltamintea ridicata de la inculpatul CI;
- urmele de incaltaminte, ridicate cu ocazia cercetarii la fata locului in cazul furtului sus-mentionat, prezinta caracteristici de gen cu incaltamintea ridicata de la inculpatulRCI.
Cei doi inculpati, audiati atat in cursul urmaririi penale cat si in fata instantei, au recunoscut savarsirea faptelor, pe care le regreta, afirmand ca au facut acest lucru ca urmare a starii de betie in care se aflau.
Prima instanta a constatat ca declaratiile lor se coroboreaza cu restul probelor administrate in cauza.
Instanta a retinut ca situatia de fapt mai sus expusa  a fost pe deplin dovedita cu mijloacele de proba aflate la dosar: proces-verbal de constatare; plangerea si declaratia partii vatamate; proces-verbal de cercetare la fata locului si planse foto; declaratiile inculpatilor; proces-verbal de reconstituire; declaratiile martorilor; adresa nr. 78294/2009 a Serviciului Politiei Rutiere Vaslui; fisele de cazier judiciar ale acestora.
Instanta de fond a constatat astfel ca, faptele inculpatului CI, de a sustrage pe timp de noapte, in loc loc public, din autoturismul partii vatamate BG pe care folosind fara drept cheile aflate in contact l-a condus pe drumurile publice, desi nu poseda permis de conducere si caruia, impreuna cu celalalt inculpat, i-au provocat avarii, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de furt calificat, conducere fara permis si distrugere, prevazute si pedepsite de art. 208 alin. 1, 4 - 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal, art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 republicata si art. 217 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Fapta inculpatuluiRCI de a provoca avarii autoturismului partii vatamate intruneste elementele constitutive ale infractiunii de distrugere, prevazuta de art. 217 alin. 1 Cod penal.
Apreciind ca savarsirea faptelor si vinovatia celor doi inculpati au fost clar demonstrate,  instanta a aplicat acestora cate o pedeapsa cu inchisoarea, respectiv amenda penala, pentru fiecare din infractiunile savarsite.
La individualizarea judiciara a pedepselor ce au fost aplicate inculpatilor au fost avute in vedere criteriile generale prevazute de art. 72 Cod penal si anume: dispozitiile partii generale a Codului penal, gradul de pericol social concret al faptelor comise si urmarile produse, persoanele celor doi inculpati, valoarea prejudiciului, precum si limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal si in legea speciala.
Instanta a retinut ca, din examinarea textului de lege invocat, rezulta ca aceste criterii sunt obligatorii si trebuie avute in vedere in procesul de stabilire si aplicare a pedepsei. Pe de alta parte, art. 52 Cod penal, prevede ca pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni.
Raportat acestor prevederi, s-a retinut ca un rol primordial in aprecierea stabilirii si aplicarii pedepselor, il are pericolul social al faptei, sens in care valorile ocrotite de legea penala prin incriminarea faptelor trebuie evidentiate atat pentru restabilirea ordinii de drept, cat si pentru educarea inculpatilor.
Pentru ca pedeapsa sa-si realizeze functiile si scopul, definite de legiuitor in cuprinsul art. 52 Cod penal, aceasta trebuie sa corespunda, sub aspectul duratei si naturii sale, gravitatii faptelor comise, potentialului de pericol social pe care, in mod real, il prezinta persoanele celor doi  inculpati,  tineri, care au fost sinceri, precum si aptitudinii acestora de a se indrepta sub influenta sanctiunii.
Ca masura de constrangere, pedeapsa are - pe langa scopul sau represiv - si o finalitate de exemplaritate, concretizand dezaprobarea legala si judiciara, atat in ceea ce priveste fapta penala savarsita, cat si in ce priveste comportarea faptuitorului.
Pe de alta parte, pedeapsa si modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate in asa fel incat inculpatul sa se convinga de necesitatea respectarii legii penale si evitarea, in viitor, a savarsirii unor fapte similare.
Operatiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor  elementelor circumscrise faptei si autorului, avand ca finalitate stabilirea unei pedepse in limitele prevazute de lege.
In considerarea celor aratate instanta de fond a avut in vedere datele personale ale inculpatilor, respectiv faptul ca acestia sunt la primul conflict cu legea penala, precum si faptul ca sunt  persoane  linistite, cu o buna conduita in societate, dupa cum rezulta din caracterizarile depuse la dosar, care s-au prezentat in fata organelor judiciare de fiecare data cand au fost chemati,  precum si imprejurarile concrete ale comiterii faptelor-pe fondul consumului de alcool, dar si urmarile produse.
Raportat conduitei sincere, de recunoastere si regret manifestate de cei doi inculpati in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, precum si lipsa antecedentelor penale ale acestora, instanta a retinut in favoarea lor circumstantele atenuante prevazute de art. 74  lit. a, c  Cod penal si, ca efect al retinerii acestora, facand aplicarea si a dispozitiilor art. 76 lit. c, d, e Cod penal, a coborat pedepsele aplicate sub minimul special prevazut de lege pentru fiecare din infractiunile comise.     
Referitor la inculpatul CI, cu privire la care s-a retinut comiterea mai multor infractiuni in concurs real, in conformitate cu dispozitiile art. 33 lit. a, art. 34 lit. b Cod penal, instanta de fond a dispus contopirea pedepselor corespunzatoare aplicate, acesta urmand sa execute in final, pedeapsa rezultanta, cea mai grea.
In baza prevederilor art. 71 Cod penal privind pedeapsa accesorie, prima instanta a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei aplicate, exercitarea dreptului prevazut de art. 64 lit. a teza a II-a si anume dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective, precum si a dreptului prevazut la litera b acela de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat, fata de solutia de condamnare instanta considerandu-l nedemn de exercitarea acestor drepturi.
Astfel, din motivarea deciziei nr. 2 /06.10.2005 a Curtii Europene a Drepturilor Omului ( cauza Hirst contra  Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord ) rezulta ca dreptul  la vot, garantat de art. 3 din Protocolul 1 al Conventiei, nu este  absolut si poate face obiectul unor  limitari, statele  contractante avand o larga marja de apreciere in materie.
Aceasta marja de apreciere nu este insa nelimitata, restrictiile si limitarile in materia dreptului la vot trebuind  apreciate de o instanta independenta in fiecare caz  in parte.
Din decizia instantei europene rezulta ca ceea ce  este criticabil este legea ce interzice automat si nediferentiat  dreptul la vot unei categorii intregi de persoane.
Articolul 71 alin. 1 Cod penal, referitor la pedepsele accesorii, prevede: condamnarea la pedeapsa  detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute de  art. 64 alin. 1 lit. a, b, c Cod penal din momentul in care  hotararea a ramas definitiva si pana la terminarea  executarii  pedepsei.
Articolul 64 alin. 1 lit. a Cod penal, se refera la dreptul de a  alege si a fi ales in autoritatile publice si in functiile elective publice. Aceasta pedeapsa se aplica de drept odata cu pronuntarea unei pedepse privative de libertate pentru  comiterea unei infractiuni.
Acest procedeu este nerezonabil, interdictia drepturilor  electorale  fiind aplicata fara respectarea principiului proportionalitatii in fiecare caz in parte.
Instanta avand in vedere ca inculpatul CI este infractor primar, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a avut o buna conduita in colectivitate pana la data comiterii faptelor, conduita de recunoastere si regret manifestata in cursul urmaririi penale si al cercetarii judecatoresti, varsta acestuia - de 21 ani, a apreciat ca sunt suficiente temeiuri ca acesta se va putea indrepta si fara executarea efectiva a pedepsei aplicate.
Raportat considerentelor mai sus expuse, instanta a apreciat ca exista suficiente temeiuri de indreptare a inculpatului in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni si al reintegrarii in societate, motive pentru care a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate pe durata termenului de incercare, fixat in conditiile art. 82 Cod penal.
Avand in vedere dispozitiile art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii instanta a dispus si executarea pedepsei accesorii aplicate.
Potrivit dispozitiilor art. 359 Cod procedura penala instanta a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendarii conditionate in cazul comiterii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare, termen care incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
In privinta inculpatului RCI instanta a apreciat ca, fata de circumstantele personale si reale, ca efect al circumstantelor atenuante retinute in favoarea acestuia, o pedeapsa cu amenda penala este suficienta pentru atingerea scopului procesului penal.
S-a atras atentia inculpatului RCI asupra dispozitiilor art. 63 indice 1, privind inlocuirea pedepsei amenzii penale cu inchisoarea in caz de neplata a acesteia in termen de 3 luni de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari.
In latura civila a cauzei, instanta a retinut ca partea vatamata BG s-a constituit parte civila (fila 25) cu suma de 5000 lei, reprezentand daune materiale pricinuite prin faptele comise de inculpati, afirmand ca autoturismul i-a fost distrus in proportie de 90 %, aducandu-l intr-o stare improprie utilizarii.
A afirmat partea vatamata ca repararea tuturor avariilor cauzate a costat suma de 4039,20 lei, asa cum rezulta si din devizul atasat la dosar (fila 99 dosar urmarire penala), insa solicita suma de 5000 lei, reprezentand daune materiale pentru pierderea pricinuita prin distrugerea autoturismului, cu ajutorul caruia isi suplimenta veniturile familiei.
In privinta daunelor materiale, instanta a avut  in vedere ca, in cadrul unui proces penal, in solutionarea actiunii civile se aplica, in lipsa unor prevederi contrare, regulile care guverneaza sarcina probei in procesul civil, ori, conform art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.
In considerarea celor aratate, instanta a retinut ca, dupa cum rezulta din probele administrate in cauza, partea vatamata, constituita parte civila, BG a facut doar dovada sumei de 4039,2 lei, prin devizul de lucrari aflat la dosar.
Mai mult, din procesul-verbal intocmit de organele de cercetare penala in cursul urmaririi penale (fila 100 dosar de urmarire penala), rezulta ca valoarea integrala a unui autoturism de tipul celui avariat de inculpati este cuprinsa intre 4500 lei - 5500 lei, in functie de dotari.
Fata de aceste aspecte si avand in vedere ca autoturismul partii civile nu a fost distrus in totalitate, astfel incat sa fie imposibil de remediat, avariile provocate putand fi reparate, instanta a admis in parte pretentiile solicitate si a obligat pe cei doi inculpati, in solidar, la plata catre partea civila a sumei de 4039,2 lei, respingand restul pretentiilor ca neintemeiate.
Instanta de fond a retinut, de asemenea, ca eventuala pierdere pricinuita prin imposibilitatea utilizarii temporare a autoturismului trebuia dovedita de catre partea civila, care putea chiar sa solicite, in cazul in care considera necesar, si daune morale, lucru pe care insa nu l-a facut.
S-a apreciat ca, sustinerea partii vatamate  cum ca suma de 5000 lei - daune materiale i s-ar cuveni, avand in vedere ca aceasta reprezinta oricum o pedeapsa prea usoara pentru inculpati nu poate fi primita.
Astfel, instanta de fond a retinut ca inculpatii raspund pe latura penala pentru faptele comise, instanta dispunand condamnarea lor la pedepsele individualizate corespunzator dispozitiilor penale, iar despagubirile materiale la care acestia urmeaza a fi obligati trebuind a fi dovedite de catre partea civila.
Vazand dispozitiile art. 189, 191 Cod procedura penala, instanta a obligat pe fiecare din cei doi inculpati la plata cheltuielilor judiciare avansate, catre stat.
Impotriva acestei sentinte penale, in termenul legal, a declarat apel  partea civila BG criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, intrucat inculpatilor le-au fost aplicate pedepse, de catre instanta de judecata, prea mici fata de gravitatea faptelor comise, s-a dispus suspendarea conditionata a pedepselor aplicate si, sub latura civila, nu s-au acordat diferente de bani, pana la suma de 5000 lei cu care aceasta parte s-a constituit parte civila in prezenta cauza.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi aratate in continuare.
Examinand actele si lucrarile dosarului, din perspectiva motivelor de apel invocate, precum si din oficiu, conform art. 371 alin, 2 Cod procedura penala, tribunalul constata ca, in mod just si in deplin consens cu materialul probator administrat in cauza, s-a retinut in sarcina inculpatilor comiterea infractiunilor prev. de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit.e, g, i Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a, c Cod penal, 76 alin.1 lit.c Cod penal (furt calificat), art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. a, c, art. 76 lit. e teza II Cod penal (distrugere) si art. 86 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 74 lit.a,c Cod penal si art. 76 alin.1 lit. d Cod penal (conducerea pe drumurile publice  a unui autovehicul fara a avea permis de conducere auto) pentru inculpatul CI si, respectiv, infractiunea de distrugere  prev. de art. 217 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 74 lit.a,c Cod penal si art. 76 lit.e teza a II-a Cod penal pentru inculpatul RCI, precum si obligarea celor doi inculpati la plata catre apelant a sumei de 4039,2 lei, reprezentand despagubirile civile catre acesta ca urmare a distrugerii autoturismului marca Dacia 1310.
La individualizarea judiciara a pedepselor aplicate inculpatilor  pentru comiterea infractiunilor retinte in sarcina acestora, instanta a facut in mod corect aplicarea dispozitiilor art. 72 Cod penal, si respectiv 52 Cod penal. S-a avut in vedere pericolul social concret redus al infractiunilor comise, urmarile acestora (avarierea autoturismului) valoarea prejudiciului cauzat in cuantum de 4039,2 lei - valoare relativ scazuta - persoana fiecarui inculpat, care nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, au recunoscut comiterea infractiunilor si le regreta,  nu s-au sustras cercetarii penale, incercand a ascunde adevarul.
La fel, conform art. 52 Cod penal, pedepsele aplicate sunt in conformitate cu litera si spiritul legii, vizand durata, circumstantele atenuante retinute in favoarea inculpatilor conform art. 74 lit.a,c Cod penal si care au condus la obligativitatea reducerii pedepselor aplicate sub minimul special prevazut pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatilor, conform art. 76 alin.1 Cod penal.
La fel, in mod corect s-a dispus suspendarea pedepselor aplicate in mod conditionat, conform art. 81 si urmatoarele Cod penal, apreciindu-se in mod corect potentialul acestor doi inculpati de a se putea reintegra in societate, fara a fi posibil privarea lor de libertate.
Apelantul, in mod absolut incorect doreste aplicarea, in defavoarea inculpatilor, a dispozitiilor art. 81 alin.4 Cod penal privind conditionarea, la aplicarea suspendarii executarii pedepsei conform art. 81 Cod penal, de plata prejudiciului integral  sau de plata despagubirilor  cerute de partea civila, garantata de o societate de asigurare.
Aceste dispozitii ale art. 81 alin.4 Cod penal au fost abrogate prin art. 1 pct.31  din Legea 278/2006, astfel incat ele nu mai sunt aplicabile in cazul inculpatilor.
Inca de la pronuntarea Deciziei nr.463 din 13.11.1997 a Curtii Constitutionale  s-a stabilit caracterul neconstitutional al dispozitiilor  art. 81 alin.4 Cod penal invocat de apelant, care incalca grav dispozitiile art. 4 alin.2  si ale art. 16 din Constitutia Romaniei, fiind o discriminare pe criteriu material, atentandu-se grav si la prezumtia de nevinovatie  prev. de art. 5 ind.2 Cod procedura penala.
Referitor la latura civila a cauzei, in mod corect s-a stabilit ca inculpatii, in solidar, sa fie obligati la plata sumei de 4039,2 lei, cu titlu de despagubiri civile pentru apelant.
Desi apelantul a solicitat o despagubire materiala de 5.000 lei de la inculpati, pentru distrugerea autoturismului marca Dacia 1310, acesta nu a facut nici un fel de probe care sa ateste ca acest autoturism Dacia 1310 ar necesita pentru repararea sa mai mult de 4039,2 lei cat a acordat instanta de fond.
Din devizul estimativ atasat la dosar, rezulta in mod clar c, pentru repararea autoturismului, sunt necesari numai 4039,2 lei.
Mai mult decat atat, la fila 100 dosar urmarire penala, organul de politie, prin intermediul  asociatiei familiale AF ASAVEI GHEORGHE, firma autorizata sa achizitioneze si sa dezmembreze autoturisme marca Dacia, a stabilit in mod estimativ ca pretul pentru autoturismul apelantului la cumparare nu ar depasi suma de 4500 lei, iar daca aceasta ar beneficia si de dotari suplimentare ar putea valora chiar 5500 lei.
Pentru a se putea majora cuantumul despagubirilor civile, asa cum solicita partea civila, ar fi fost necesar sa se fi facut probe de catre partea civila  care sa ateste un plus de valoare pentru aceste despagubiri, acordate de instanta de fond.
Partea civila, in apelul declarat de ea, nu si-a facut nici un fel de probe in acest sens, pretentiile sale nefiind in nici un mod dovedite pana la concurenta sumei de 5000 lei.
Pentru aceste considerente, in conformitate cu disp. art. 379 pct.1 lit.b Cod procedura penala se va dispune respingerea ca nefondat a apelului formulat de partea civila BG  impotriva sentintei penale nr. 256/2010 a Judecatoriei Vaslui, care va fi mentinuta ca legala si temeinica.
In baza art. 192 alin.2 Cod procedurta penala, partea civila BG va fi obligata la plata cheltuielilor judiciare avansate  de stat in apel, inclusiv la plata onorariilor avocatilor din oficiu, avansate din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civila BG impotriva Sentintei penale Nr.256/02.03.2010 a Judecatoriei Vaslui, pe care o mentine.
Obliga partea civila apelanta  la plata sumei de 630 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in apel, din care suma de 600 lei, reprezentand doua onorarii pentru aparatorii din oficiu desemnati inculpatilor CI si RCI, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justitiei.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpatii CI si RCI si de la comunicare pentru partea civila BG.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 14 aprilie 2010.
     PRESEDINTE,                     JUDECATOR,                          GREFIER,
Niculache Luminita             Oana Radu Nicolae               Bodescu Panseluta