Drepturi banesti

Dosar nr. 1268/89/2009
SENTINTA CIVILA NR. 280/CA
Sedinta publica de la 26 noiembrie 2009
Instanta constituita din:
PRESEDINTE  CORINA SUZANA ARTENE
Grefier MARIANA MINCIU

          S-a luat in examinare judecarea cauzei civile in contencios administrativ si fiscal privind pe reclamantii D R N, B  M, in contradictoriu cu paratii  AGENTIA PENTRU PROTECTIA MEDIULUI VASLUI si  AGENTIA NATIONALA  PENTRU PROTECTIA MEDIULUI BUCURESTI,  avand ca obiect   drepturi banesti, reprezentand suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, ambele  in procent a cate 25% din salariul de baza.
           La apelul nominal facut in sedinta publica, la pronuntare,  s-a  constatat lipsa partilor.
Procedura de citare legal indeplinita.
S-a expus  referatul cauzei de catre grefier, care releva  ca  dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc in sedinta publica din data de  23 noiembrie 2009, sustinerile partilor fiind consemnate in incheierea de sedinta din acea data, care  face parte integranta din prezenta sentinta si  cand avand in vedere lipsa de timp pentru deliberare, s-a amanat pronuntarea cauzei,  astazi 26 noiembrie 2009, dandu-se sentinta de fata.
INSTANTA
Asupra cererii de fata,
                        Cu nr. 1268/89 din 06-05-2009 s-a inregistrat actiunea formulata de reclamantele D R N si B M in contradictoriu cu paratele Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui, solicitand obligarea paratelor la plata sumelor de bani reprezentand suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare in procent de 25% din salariul de baza, drepturi prevazute de art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999, calculate si platite incepand cu data pronuntarii hotararii si in continuare, pana la incetarea raporturilor de serviciu, precum si de la data numirii in functia publica pana la data (pronuntarii hotararii irevocabile) ramanerii definitive a hotararii, sume actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pana la data platii efective.
In motivarea actiunii, reclamantele D R N si B M precizeaza ca solicitarile lor au ca fundament prevederile art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999. Apreciaza ca dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare constituie un drept  ce nu poate fi restrans in mod abuziv si contrar echitatii impuse de o societate democratica.
In drept, reclamantele D R N si B M au invocat art. 31 alin. 1 lit. c si d, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 38 si art. 39 din Legea nr. 53/2006, Constitutia Romaniei.
In dovedirea actiunii, reclamantele  au folosit proba cu inscrisuri.
Paratele Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui au depus intampinare, solicitand respingerea actiunii.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele :
Reclamantele D R N si B M au calitatea de functionar public in cadrul paratei Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui. In aceasta calitate au solicitat obligarea paratelor Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui la  plata suplimentului postului si treptei de salarizare, fiecare in procent de 25% din salariul de baza brut lunar.
     Instanta constata ca drepturile solicitate de catre reclamante au fost  reglementate de dispozitiile art. 31 alin. (1) lit. c si d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul functionarilor publici (abrogate prin art. 49 pct. 14 din Legea nr. 330/2009), conform carora "pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul de vechime in munca, suplimentul postului si suplimentul   corespunzator  treptei de salarizare.
     In perioada 2004-2006, prevederile referitoare la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare au fost suspendate prin O.U.G. nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 76/2005, si prin O.G. nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pentru anul 2006, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 417/2006. Suspendarea acestor doua drepturi nu a mai fost reglementata incepand de la data de 1.01.2007.
     Totodata, potrivit prevederilor art. 31 al. 3 din Legea nr. 188/1999 se statueaza ca salarizarea functionarilor publici se face in conformitate cu prevederile legii privind sistemul unic de salarizare al functionarilor publici, al carui proiect cade in sarcina Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, potrivit art. 22 alin.1 lit.e din aceeasi lege.
     Cele doua drepturi salariale care formeaza obiectul prezentei cauze nu au fost cuantificate nici prin prevederile OG nr. 6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor de salariale si a altor drepturi ale functionarilor publici pana la intrarea in vigoare a  legii privind sistemul unic de salarizare si alte drepturi ale functionarilor publici, precum si cresterile salariale care se acorda functionarilor publici in anul 2007.
     Instanta retine ca pentru a fi posibila cuantificarea (calcularea) suplimentului postului si a suplimentului gradului, ca parti componente ale salariului functionarilor publici este necesara existenta unor dispozitii legale  date in aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) si d), devenit 31, din Legea nr. 188/1999, atributie ce revine fie legiuitorului, in cazul promovarii unui act normativ cu forta juridica de lege, fie Guvernului, in cazul promovarii unei hotarari date in executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.
     Cum  nici in cuprinsul O.G. nr. 6/2007, nici in alt act normativ privind salarizarea functionarilor publici, nu sunt reglementate si definite cele doua sporuri,  nestabilindu-se nici un coeficient pentru acordarea acestora, nici conditiile de acordare, drepturile pretinse de reclamanti  nu pot fi stabilite. Eventuala stabilire la nivelul procentului de 25%  pentru fiecare drept de catre instanta este arbitrara si fara suport legal, instanta depasindu-si, astfel,  atributiile si functiunea instituita prin Legile nr. 303/2004 si 304/2004 si C.pr.civ, acea de aplicare a legii in cazul de speta. Practic instanta ar legifera in locul legiuitorului si in favoarea functionarilor publici reclamanti prin obligarea paratelor la plata contravalorii celor 2 suplimente .
     Prin admiterea prezentei cereri de chemare in judecata si s-ar nesocoti   decizia nr. 820/ 2008 a Curtii Constitutionale in cuprinsul careia se invedereaza expres ca instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze sau sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe considerentul ca ar fi discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale jurisprudentiala sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative. Astfel, instantele  judecatoresti nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al carui cuantum nu a fost determinat de autoritatile competente, adica de legiuitor.
     Pe de alta parte, actiunea reclamantului fiind o actiune in pretentii ce presupune angajarea raspunderii patrimoniale a paratei, in conditiile art.263 din Codul Muncii, nu sunt indeplinite conditiile de fond pentru a fi admisa o astfel de cerere, intrucat existenta unui prejudiciu invocat de reclamante nu este certa, acesta nefiind determinat sau determinabil cat priveste intinderea sa .Astfel, in conditiile in care printr-o lege nu sunt reglementate modalitatea de calcul a celor doua suplimente, acordarea acestora  ar presupune obligarea angajatorului la plata unor sume de bani imposibil de calculat, fara o existenta certa.
     Rezulta asadar, ca atat timp cat vocatia reclamantelor la primirea sporului in litigiu, nu a fost materializata prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv de legiuitor, in conditiile in care ordonatorului principal de credite nu-i fusesera acordate sumele corespunzatoare acordarii vreunui drept salarial reprezentand un astfel de spor, reclamantele nu dispun de vreun drept salarial "recunoscut prin lege", in sensul art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, la plata caruia angajatorul parat sa poata fi obligat de instanta de contencios administrativ, in actualul cadru legislativ.
     In cauza nu se poate invoca nici incalcarea dispozitiilor art.1 din Protocolul Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale pentru ca cele doua sporuri solicitate de reclamant nu constituie un bun in intelesul art.1 din Protocol, neavand caracterul unei creante certe, lichide si exigibile.
     Aceasta situatie a fost transata de practica C.E.D.O, prin decizia din 27 august 2002, J. Turek - Republica Ceha - prin care s-a stabilit ca bunul solicitat nu era existent, iar reclamantul nu avea calitatea de proprietar decat daca are o baza suficienta in dreptul intern, spre exemplu daca existenta sa este confirmata printr-o jurisprudenta clara si concordanta a instantelor nationale.
    De altfel, prin decizia nr. 20/2009, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii si a stabilit ca in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 31 alin. 1 lit. "c" si "d" din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici, republicata, stabilesc ca in lipsa unei cuantificari legale nu se pot acorda pe calea judecatoreasca drepturile salariale constand in suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.
     Fata de acestea, instanta va respinge actiunea formulata de reclamantele D R N si B M in contradictoriu cu paratele Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
       IN NUMELE LEGII,
HOTARASTE:
    Respinge actiunea formulata de reclamantele D R N si B M in contradictoriu cu paratele Agentia Nationala pentru Protectia Mediului si Agentia pentru Protectia Mediului Vaslui.
    Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica  din 26-11-2009.