Ucidere din culpa - rejudecare

     Ucidere din culpa - rejudecare

     Pe rol a venit la ordine pronuntarea asupra apelurilor penale declarate de inculpata PM , inculpatul DM,  si partile civile  NE - IN NUME PROPRIU SI CA REPREZ. LEGAL AL MINORULUI FARA CAPACITATE DE EXERCITIU N R,  NC - reprez. de NE, apelant NE,  NR,  NA- reprez. de NE,  impotriva sentintei penale nr. 1094/189/2006 a Judecatoriei Barlad.
     Obiectul cauzei: ucidere din culpa (art.178 C.p.) REJUDECARE
     Examinand actele si lucrarile dosarului atat prin prisma motivelor de apel invocate cat si din oficiu, potrivit art.371 al.2 C.pr.pen., Tribunalul constata ca apelurile sunt fondate , pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.
I. In apelul inculpatei PM se retin urmatoarele:
     Instanta de fond a stabilit in mod corect situatia de fapt dar  a procedat gresit prin respingerea probei cu expertiza solicitate de inculpati si interpretarea datelor de fapt prin prisma actelor medicale deja existente la dosarul cauzei.
        La admiterea probei cu expertiza medico-legala in apel s-au inaintat la Institutul de Medicina Legala "Mina Minovici" Bucuresti toate actele medico-legale intocmite in cauza( raportul de autopsie plus avizele Institutelor de specialitate din  Iasi si Bucuresti) si au fost avute in vedere la comunicarea rezultatului toate lucrarile anterioare efectuate in cauza, aspect care rezulta chiar din continutul avizului (f.183 dos.apel) .
        Prin urmare, Tribunalul constata ca in cauza este relevanta si concludenta  ultima lucrare intocmita de Comisia superioara de Medicina Legala din cadrul INML Bucuresti , pentru faptul ca s-a putut exprima un punct de vedere cu luarea in considerare a tuturor datelor stiintifice si faptice ale cauzei.
         Din continutul avizului rezulta (pct.11) ca in cauza, fata de antecedentele medicale ale pacientei si starea sa la internare, conduita corecta ar fi fot stimularea contractilitatii uterine cu oxitocin de la internare si efectuarea operatiei cezariene dupa maximum 12 ore in cazul ineficientei acesteia.
         Pacienta NL a fost internata la data de _in jurul orei 6 dimineata, prezentand o sarcina de 39 de saptamani si punga amniotica rupta. Internarea a fost efectuata de medicul SS, care i-a prescris tratament antiseptic si in aceeasi zi la ora 8 garda a fost preluata de inculpatul DM, careia i-a fost prezentat cazul la vizita efectuata dar care nu i-a prescris nici un tratament pana a doua zi, pe 23 martie, cand s-a hotarat la vizita de acelasi medic, DM, care era si sef de sectie,  sa i se administreze o perfuzie ocitocica gravidei, perfuzie care a fost intrerupta de medicul de garda AM deoarece nu s-a produs rezultatul scontat.
      La dat de 24 martie garda a fost preluata de inculpata PM, care conform indicatiilor sefului de sectie, inculpatul DM, a dispus administrarea unei noi perfuzii ocitocice , in jurul orei 10,30 , perfuzie care a fost intrerupta deoarece starea de sanatate a gravidei s-a inrautatit brusc . Aceasta a prezentat cresterea brusca a frecventei cardiace, cresterea temperaturii ,   greturi, motiv pentru care a fost chemat si internistul pentru a o examina.
        La scurt timp, in jurul orei 12 , inculpata P a luat legatura cu seful de sectie, caruia i-a prezentat cazul si faptul ca s-a internat o alta pacienta a sa, iar  acesta a temporizat efectuarea operatiei cezariene pentru ora 17 cand urma sa se efectueze si operatia pacientei internate in acea zi.
         Convorbirea telefonica dintre cei doi inculpati a fost confirmata de martora DE, chiar daca martora arata ca nu isi aminteste continutul convorbirii.
     La punctul 6 al avizului Comisiei Superioare, se consemneaza ca pentru efectuarea cezarienei, medicul de garda trebuia sa ia avizul sefului de sectie si ca oricum aceasta interventie nu putea fi efectuata de un singur medic . La punctul 7 se arata ca fata de modificarea starii generale a pacientei, survenite la scurt timp dupa instalarea perfuziei in data de 24 martie, medicul de garda PM a procedat in mod corect si a avut o gandire medicala corespunzatoare starii clinice a pacientei, care conducea spre o suspiciune de corioamniotita  si nu spre un diagnostic de ruptura uterina, care, asa cum se arata la punctul 9 al avizului , apare greu de stabilit.
          Prin urmare, nu i se poate imputa medicului de garda din data de 24 martie, respectiv inculpata PM, faptul ca nu a procedat de indata la efectuarea interventiei chirurgicale, in raport de tratamentul prescris de seful de sectie , de simptomele prezentate si de temporizarea interventiei , in conditiile in care avea nevoie de avizul sefului de sectie pentru operatia cezariana.
        Din ansamblul modalitatii de analizare a situatiei de catre Comisia Superioara de Medicina Legala se desprinde concluzia ca nu exista culpa medicala in ceea ce o priveste pe inculpata PM, deci ca nu exista legatura de cauzalitate intre modalitatea in care aceasta si-a indeplinit obligatiile si decesul pacientei NL  motiv pentru care , urmeaza a fi admis apelul inculpatei , in baza art. 379 pct.2 lit. a C.pr.pen..
       Rejudecand cauza, pentru considerentele expuse , urmeaza ca prin dispozitivul prezentei decizii , sa fie achitata inculpata, in baza dispozitiilor art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.c C.pr.pen..
       Fata de aceasta solutie, nu se mai impune analizarea celorlalte motive de apel formulate de inculpata.

II. In apelul inculpatului DM se retin urmatoarele :
In latura penala: 
     1. Nu s-a mai sustinut , la dezbateri , cererea privind restituirea cauzei la procuror iar dispozitile art.336, 337 C.pr.pen., nu sunt aplicabile deoarece extinderea procesului penal cu privire la alte fapte sau alte persoane se face numai la cererea procurorului si in cauza nu exista o asemenea cerere.
     2. Nu este fondat motivul de apel prin care inculpatul sustine ca nu avut nici o culpa in decesul pacientei NL  si ca nu exista latura subiectiva si nici cea obiectiva a infractiunii de ucidere din culpa. In dezvoltarea aceluiasi motiv, inculpatul mai arata ca in mod gresit instanta de fond si-a intemeiat solutia pe concluziile actelor medico-legale si ca acestea  trebuiau coroborate cu restul probelor , mentionand faptul ca medicul de garda P nu i-a prezentat situatia ca pe una grava si de aceea a amanat operatia cezariana.
     Tribunalul retine ca in mod justificat instanta de fond a inlaturat prezumtia de nevinovatie in ceea ce il priveste pe inculpatul apelant.
      In primul rand , intr-o cauza atat de complexa ca aceea de fata nu se poate pronunta o solutie decat prin interpretarea ansamblului categoriilor de probe administrate in cauza- martori , inscrisuri, probe stiintifice. Fiind vorba de o suspiciune de culpa medicala, aprecierea conduitei profesionale a medicilor care au avut in grija pacienta decedata nu poate sa fie facuta decat de un colectiv de specialisti din acest domeniu .
     Instanta apreciaza fiecare proba  in intreg contextul probator  dar nu poate in nici un caz ignora concluziile expertilor care au analizat punctual fiecare moment de la internare pana la deces si  conduita terapeutica prescrisa de toti cei implicati, cu referire la starea pacientei, la normele care reglementeaza activitatea in spitale , indicand care ar fi fost tratamentul corect, prin care s-ar fi putut evita , in conditii normale, decesul.  De altfel, expertii au avut in vedere datele de fapt ale cauzei care  rezulta din probele cu martori si inscrisuri administrate din oficiu si la cererea partilor.
     Inculpatul are o culpa omisiva, contand in aceea ca in data de 22 martie, nu a dispus administrarea unei perfuzii ocitocice si , daca aceasta perfuzie nu ar fi avut efect , sa procedeze la efectuarea operatiei de cezariana in maximum 12 ore . Acest aspect este exprimat in mod expres in concluziile Comisiei Superioare (f.185 dos.apel.) .
     In conditiile in care s-ar fi putut salva viata pacientei prin interventia chirurgicala efectuata in intervalul indicat in lucrarea medico-legala  , care se situeaza integral in prima zi de internare , pe timpul garzii inculpatului  , nu se poate retine culpa medicului care a avut pacienta in ingrijire a treia zi de la internare  .
     Indiferent daca s-ar fi temporizat sau  nu interventia chirurgicala si independent de modalitatea in care inculpata P i-ar fi prezentat cazul inculpatului D, subzista culpa inculpatului D care, daca ar fi procedat corect, s-ar fi evitat toata situatia ulterioara , inclusiv agravarea starii pacientei si decesul cauzat de ruptura uterina, agravata si de o probabila  embolie amniotica.
      De altfel, concluziile specialistilor din Comisia Superioara se coroboreaza si cu alte probe administrate in cauza. Astfel, martora doctor RG  , specialist in obstetrica ginecologie, sefa sectiei de specialitate din Spitalul Judetean Vaslui si vicepresedinta Colegiului medicilor din Vaslui la data savarsirii faptei, arata ca operatia cezariana inaintea datei de 24 ar fi salvat viata pacientei.   
     In mod asemanator a depus marturie si profesor doctor AAC  ,care arata ca medicul P a procedat corect si ca probabil s-ar fi putut evita embolia amniotica daca s-ar fi intervenit chirurgical dupa prima perfuzie. 
     Nu se justifica apararea inculpatului, care a sustinut, la fond , ca este o cutuma ca gravidele sa fie lasate sa nasca natural , in conditiile in care pacienta s-a internat cu membranele rupte . Nu se poate discuta de cutuma in cauza ci de conduita corecta pe care ar fi trebuit sa o adopte medicul din prima zi de internare, conduita confirmata atat de Comisia superioara cat si de martorii medici audiati, la depozitiile carora s-a facut trimitere anterior.
      Din materialul probatoriu rezulta ca inculpatul, in calitate de sef de sectie a fost cel care a indicat , la vizitele efectuate in toate  zilele de internare, tratamentele care i-au fost aplicate pacientei si in general conduita de urmat in ceea ce o priveste.
     Starea de pericol aparuta , dupa sustinerile inculpatului pe 23 sau 24 cand erau de garda alte persoane ar fi putut sa fie evitata daca acesta ar fi intervenit chirurgical in prima zi , cu atat mai mult si in celelalte doua zile tot el a fost cel care a decis cu privire la pacienta.
     Problema necesitatii  interventiei chirurgicale nu se pune in legatura cu diagnosticul de ruptura uterina- despre care s-a stabilit ca a fost atipica -  ci cu starea pacientei de la internare  si antecedentele sale medicale si tocmai de aceea se retine culpa inculpatului DM .
     3. Critica privind necesitatea unei expertize medico-legale a fost analizata anterior in cuprinsul acestei decizii , s-a stabilit ca este fondata , motiv pentru care a si fost admisa in apel , tocmai pentru a se respecta principiul aflarii adevarului si a se garanta prezumtia de nevinovatie a inculpatilor.
     Nu  a fost necesar in apel sa se suplimenteze probatoriul testimonial, care este destul de amplu, inclusiv prin audierea unor specialisti . De altfel, la termenul din 10 mai 2007, la care s-au pus in discutie probatoriile in apel, inculpatul DM , prin aparator, nu a solicitat audierea unor martori ci doar expertiza medico-legala si inscrisuri. 
     4. Nu este fondat nici cel de al patrulea motiv de apel , prin care se sustine existenta in cauza a unui caz fortuit.
     Potrivit art. 47 C.pen. , nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazute.
     In cauza, caracterul atipic al rupturii uterine, nu poate sa inlature caracterul penal al faptei in conditiile in care medicul DM trebuia sa ii prescrie gravidei perfuzie ocitocica si apoi sa intervina chirurgical cu doua zile inainte de se fi produs aceasta ruptura uterina si respectiv decesul.
     In legatura cu acest aspect, se va mai retine ca nu pot fi avute in vedere sustinerile  referitoare la posibilele riscuri de infectie a lichidului amniotic in cazul unei interventii chirurgicale si la imposibilitatea efectuarii unui consult , care reprezinta simple aprecieri ale situatiei de fapt in lipsa sustinerii lor de alte probe.
     Nici deficitul de personal in sistemul sanitar  nu reprezinta o cauza de exonerare de raspundere pentru inculpat .
        5. Instanta de fond a motivat sentinta pronuntata atat in fapt cat si in drept iar  in lipsa unor critici punctuale cu privire la acest aspect nu poate fi analizat pe larg acest motiv de apel .
        6.Inculpatul a contestat aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi cu toate ca o asemenea pedeapsa nu a fost stabilita in cauza.
      La fond i s-au interzis inculpatului drepturile prevazute de art. 64 lit.a, b, c, C.pen. ca pedeapsa  accesorie fata de pedeapsa inchisorii aplicata in cauza, aspect care rezulta in mod explicit din indicarea , in dispozitivul sentitei a temeiurilor de drept pentru interzicerea drepturilor, respectiv art. 71 si 64 C.pen. .
        Instanta de fond a procedat in mod corect deoarece potrivit art. 71 al.2 C.pen. , condamnarea la pedeapsa inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a-c C.pen. .
        Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi este reglementata de art. 65 C.pen. si presupune intr-adevar aplicarea ei in mod obligatoriu in cazurile expres prevazute de lege sau facultativ , prin aprecierea naturii si gravitatii infractiunii in conditiile stabilirii unei pedepse de cel putin doi ani.
         In cauza nu s-a aplicat o asemenea pedeapsa complementara ci interzicerea dreptului de a profesa s-a dispus ca pedeapsa accesorie, care se aplica ope legis o data cu pedeapsa inchisorii si nu trebuia motivata  , la data pronuntarii sentintei apelate.
        Ulterior, prin decizia in interesul legii nr. LXXIV /5.11.2007 a ICCJ s-a stabilit ca dispozitiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpreteaza in sensul ca, interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza I - c din Codul penal nu se va face in mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instantei, in functie de criteriile stabilite in art. 71 alin. 3 din Codul Penal, motive pentru care se va face aceasta apreciere la rejudecarea cauzei ca efect al admiterii apelului.  
        7. Nu este fondata nici critica privind mentinerea sechestrului deoarece s-a retinut in mod corect vinovatia inculpatului iar existenta asigurarii nu exclude raspunderea patrimoniala a inculpatului, mai ales fata de cuantumul redus al sumei asigurate in raport cu despagubirile stabilite.
        Sechestrarea unui bun comun este o masura asiguratorie, nu inseamna in mod necesar executarea silita asupra acelui bun iar eventualul coproprietar are la dispozitie mijloace procedurale pentru a-si apara dreptul codevalmas.
      8. Apelul este fondat in ceea ce  priveste  individualizarea pedepsei stabilite pentru fapta dedusa judecatii, cu referire la modalitatea de executare.
         Nu este justificata reducerea pedepsei, aceasta a fost corect individualizata in raport de criteriile prev. de art. 72 C.pen. care au in vedere de gradul de pericol social al faptei , determinat prin raportare la toate elementele ce caracterizeaza fapta si persoana inculpatului.
        Pedeapsa este orientata spre minimul special prevazut de norma incriminatoare, tocmai prin luarea in considerare a aspectelor pozitive privind persoana inculpatului , fara a se impune retinerea de circumstante atenuante  si este de natura sa satisfaca scopul prevazut de art. 52 C.pen. .
        Chiar daca s-a facut aplicarea dispozitiilor legii nr.543/2002 si s-a gratiat pedeapsa aplicata, tribunalul constata ca modalitatea de executare a pedepsei stabilite initial, respectiv in regim de detentie, este disproportionat de severa fata de persoana  inculpatului, care este respectat in mediul social si profesional in care activeaza si  nu are antecedente penale  astfel incat scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea ei in regim de detentie.
         In cauza erau aplicabile dispozitiile art. 81 C.pen. privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei , dupa care sa se aplice dispozitiile art. 120 C.pen. cu ref. la Legea nr.543/2002 privind gratierea unor pedepse, apelul fiind fondat sub acest aspect.
     In latura civila ,apelul inculpatului este fondat , pentru o parte din mo- tivele invocate .
      1. Astfel, nu se justifica acordarea sumei de 15000 lei reprezentand contravaloarea ingrijirii de care au fost lipsite partile civile, in conditiile in care nu s-au administrat nici un fel de probe in legatura cu efectuarea unor cheltuieli legate de angajarea unei persoane care sa suplineasca lipsa defunctei in gospodarie , in ceea ce priveste menajul si  ingrijirea copiilor, apelul fiind fondat sub acest aspect  motiv pentru care va fi inlaturata aceasta suma din cuantumul despagubirilor acordate , ca efect al admiterii apelului
        2. Cheltuielile de inmormantare si cele privind pomenirile ulterioare au fost acordate in mod gresit de instanta de fond in conditiile in care ele nu au fost dovedite in vreun mod. Nu s-a depus nici un document justificativ din care sa rezulte ca aceste cheltuieli au fost intr-adevar efectuate de partea civila, iar din continutul depozitiilor martorilor BC si MM rezulta cu claritate ca toate cheltuielile efectuate la inmormintarea victimei si pomenirile ulterioare, pina la 40 de zile, au fost facute de aceste martore si de o alta vecina care in prezent este decedata, din banii strinsi de la vecini si de la salariatii Fabricii de Confectii Birlad  (f.69,70 dos.6382/2004 al Judecatoriei Birlad ).
       Martorii au aratat ca au ajutat vecinii la inmormantare deoarece familia partilor civile avea o situatie materiala extrem de precara.
               3. Referitor la daunele morale solicitate in cauza, tribunalul retine ca, in mod evident, suferinta produsa partilor civile , este incomensurabila si, de aceea si ireparabila. Pierderea mamei si respectiv a sotiei produce un prejudiciu moral enorm.
             Totusi, este de principiu ca, stabilirea indemnizatiei, deci a sumei de bani ce are rolul de a repara prejudiciul moral suferit, se face in functie de gravitatea acestui prejudiciu dar si in conformitate cu principiul echitatii.
             Cuantumul acestei indemnizatii trebuie sa fie just, rational si echitabil, astfel incat sa asigure, in concret, o compensare suficienta, iar nu exagerata a prejudiciului moral suferit.
             Din perspectiva acestor considerente, tribunalul apreciaza ca instanta de fond a fixat un cuantum exagerat al indemnizatiilor destinate repararii prejudiciului moral suferit de cei patru minori si de partea civila NE, cuantumul acestora  urmand a fi diminuat.
         4. Despagubirile periodice acordate global si pentru viitor , au fost stabilite  in mod corect , prin raportarea la media venitului minim pe economie pentru anii care au trecut de la deces si pana la pronuntarea hotararii ( 1 750 000 lei/2002, 2500000lei/2003 , 2800000lei/2004 , 3100000 lei/2005 , 3300000lei/2006) si la modul de calcul al pensiilor de intretinere(stabilite in Codul familiei), respectiv pana la jumatate din suma reprezentand venitul net pentru toti cei patru copii .
        Pentru a se solutiona actiunea civila a fost necesar sa se foloseasca asemenea criterii orientative in conditiile in care defuncta nu desfasura o activitate remunerata  dar era apta de munca,iar martorii au aratat ca muncea cu ziua pentru a contribui la cresterea venitului familiei .
         Desigur , era posibil ca defuncta sa foloseasca mai mult de jumatate din venitul pe care il obtinea pentru copiii sai iar sumele stabilite se situeaza , pentru toti cei patru copii , putin peste jumatate din suma calculata orientativ in functie de nivelul venitului minim pe economie.
       5. In afara de motivele scrise, la dezbaterea apelului , inculpatul a aratat ca ar trebui obligat in solidar spitalul si Directia de sanatate publica la plata despagubirilor, ceea ce constituie un motiv comun de critica a sentintei apelate pentru toate partile.
          Motivul de apel este fondat.
         Instanta de fond a respins actiunea civila fata de spital, cu motivarea ca nu exista un raport de prepusenie intre inculpati si unitatea spitaliceasca, respectiv casa de asigurari de sanatate , cu invocarea prevederilor art.4 pct.2 din Legea nr.270/2003.
         Tribunalul constata ca instanta de fond nu a sesizat ca in cauza se pune o problema de aplicare a legii civile in timp.
       Faptele creatoare, modificatoare sau extinctive de situatii juridice sunt guvernate de legea in vigoare la data la care ele au avut loc , o lege ulterioara neputand sa aduca atingere acestor situatii, indiferent daca ar suprima un mod de formare, modificare sau stingere ori ar schimba conditiile necesare .
        Prin urmare , raspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii se apreciaza in raport de legea in vigoare la momentul savarsirii faptei ilicite.
       In cauza, fapta prejudiciabila, care indreptateste partile civile la dezdaunare , a fost comisa in luna  martie 2002 .
        La aceasta data, actul normativ care reglementa organizarea, functionarea si finantarea spitalelor era Legea nr. 146/1999 , care a fost abrogata prin legea nr.270/2003 .
        Conditiile raspunderii se apreciaza prin raportare la actul normativ in vigoare in anul 2002 si anume Legea nr.146/1999 , care statueaza, in articolul 4, ca spitalul raspunde , potrivit legii, pentru prejudiciile cauz pacientilor, inclusiv din culpa medicala , stabilite de catre organele competente .
        Este adevarat ca acest text nu se mai regaseste in noua lege a spitalelor , care exclude in mod expres raspunderea pentru culpa medicala dar acest aspect nu prezinta relevanta in raport de dispozitiile legii aplicabile  raspunderii civile in cauza, respectiv legea nr.146/1999.
         Se retine astfel ca exista culpa a inculpatului care era angajatul Spitalului de adulti Barlad deci , in baza art.4 din Legea nr.146/1999 , spitalul va raspunde in solidar cu inculpatul pentru prejudiciul cauzat din culpa medicala .
       Chiar in lipsa acestui text, Tribunalul apreciaza ca ar fi fost posibila angajarea raspunderii spitalului in calitate de comitent pentru fapta prepusului sau, inculpatul DM.
       Medicul este titularul unui contract de munca, fapta prejudiciabila a fost comisa in cadrul functiilor incredintate iar controlul, directia si supravegherea se realizeaza intr-un mod atipic , incomplet si a posteriori , expresia interna a acestuia fiind chiar raspunderea disciplinara a medicului pentru actul medical defectuos.
       Scopul urmarit de Codul civil prin stabilirea raspunderii comitentului a fost acela de a asigura despagubirea efectiva si rapida a tertului prejudiciat prin fapta prepusului , dat fiind ca , de regula, prepusul nu are suficiente posibilitati materiale pentru a acoperi despagubirile cuvenite acestui tert.
        Raspunderea comitentului pentru fapta prepusului se fundamenteaza deci pe o prezumtie de culpa absoluta sau pe ideea de garantie , ceea ce apropie acest tip de raspundere de o raspundere obiectiva si exclude in speta ideea ca unitatea spitaliceasca nu raspunde datorita modului independent in care isi exercita competentele medicul .
       Pentru aceste motive , Tribunalul constata ca apelurile sunt fondate sub acest aspect , si ca efect al admiterii apelurilor, Spitalul Barlad va fi obligat,  in solidar cu inculpatul, la plata despagubirilor astfel cum vor fi modificate prin prezenta decizie .
       Nu se impune antrenarea raspunderii Casei de Asigurari de Sanatate, intrucat spitalul are personalitate juridica si deci calitate de parte responsabila civilmente in cauza.
  
III. In apelurile partile civile se retin urmatoarele :
        Cea mai mare parte a aspectelor invocate de partile civile a fost deja avuta in vedere la analiza motivelor de apel formulate de inculpati.
       Astfel, toate partile civile sustin ca exista culpa a ambilor inculpati si ca trebuia antrenata raspunderea solidara a spitalului alaturi de acestia .
       S-au expus pe larg motivele pentru care se retine ca nu exista in cauza decat culpa inculpatului DM si pentru care este admisibil motivul de apel cu privire la calitatea de prepus a spitalului .
      Este fondata, de asemenea  solicitarea privind aplicarea coeficientului de inflatie pentru toate aceste sume, coeficient calculat la data executarii efective, ca expresie a principiului repararii integrale a prejudiciului care guverneaza materia raspunderii civile delictuale
        In ceea ce priveste motivele de apel care nu sunt comune , vom avea in vedere urmatoarele :
          Este nefondat apelul partii civile NE, in sensul ca suma de 4000 lei stabilita cu titlu de daune morale pentru aceasta parte este prea mica, raportat la suferinta cauzata prin decesul sotiei sale si al copilului lor nenascut , de faptul ca a ramas sa creasca singur cei patru copii ai familiei . Pentru   motivele   expuse la analiza apelului inculpatului DM, se va diminua aceasta suma ca efect al admiterii apelului acestui inculpat.
        Critica adusa de aceeasi parte pentru faptul ca s-a respins solicitarea de plata a sumei de 28313 lei ca plata a unei persoane care a asigurat menajul  de la deces pana la data pronuntarii date la fond si plata unei sume de cate 505 lei lunar cu acelasi titlu pentru viitor nu este intemeiata.
       Nu s-a facut nici o dovada in sensul ca s-ar fi efectuat o asemenea cheltuiala ci dimpotriva ,  martorii au relevat ca partile civile au o situatie materiala mai mult decat modesta.
       Nu sunt intemeiate nici motivele de apel ale partilor civile NEG, NC, N A L , NR care vizeaza modul de calcul al despagubirilor periodice, acordate global pana la data pronuntarii si pentru viitor ,pentru cei patru copii minori la data decesului mamei lor.
          S-a evidentiat la analiza motivelor de apel ale inculpatului DM care a fost algoritmul  de calcul al acestor sume, evidentiat de altfel si in sentinta apelata, prin raportare la media venitului minim pe economie pe anii 2002-2006 si la criteriile de stabilire a pensiilor de intretinere in Codul familiei ,  mod de calcul  pe care Tribunalul il apreciaza ca fiind judicios astfel incat  nu se justifica o majorare a acestor sume.
        In considerarea argumentelor  expuse  , in baza art.379 pct.2 lit a C.pr.pen., urmeaza a fi admise apelurile inculpatilor si ale partilor  civile .
       Rejudecand cauza pentru considerentele aratate :
       In baza art.11 pct.2 lit .a rap. la art.  10 lit.c C.pr.pen.,   va fi achitata inculpata PM pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazute de art. 178 al.2 C.pen. . 
          Se vor  inlatura din  sentinta apelata dispozitiile privind condamnarea inculpatei PM si obligarea acesteia , in solidar cu inculpatul DM la plata sumelor stabilite cu titlu de despagubiri si cheltuieli judiciare catre partile civile si dispozitia privind mentinerea sechestrului asigurator in ceea ce o priveste pe inculpata P Ma.
            In baza art.81 C.pen. se va dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicate inculpatului D M ,     se va fixa termen de incercare 5 ani, potrivit art.82 C.pen. si se va atrage atentia inculpatului asupra dispozitilor art. 83 C.pen..
            Pe durata prev. de art. 71 C.pen se vor interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a C.pen. , lit.b, c C.pen. si se va suspenda pedeapsa accesorie potrivit ar. 71 al.5 C.pen. .
             Tribunalul constata ca nu se justifica in raport de natura si gravitatea infractiunii si de persoana inculpatului interzicerea dreptului de a  alege ci doar drepturile prev de art. 64al.1 lita teza a II-a,lit.b si c C.pen.
            Fata de natura infractiunii deduse judecatii si de gravitatea acesteia ,  tribunalul constata ca se impune interzicerea dreptului de a profesa pentru inculpatul DM, care a savarsit infractiunea de ucidere din culpa in exercitarea atributiilor sale profesionale   . Cu toate acestea , pedeapsa accesorie astfel stabilita nu va deveni operanta deoarece executarea ei va fi suspendata in conditiile art. 71 al.5 C.pen. .
             Se va mentine dispozitia privind gratierea pedepsei aplicate inculpatului D M, in baza Legii nr.543/2002 , avand ca efect reducerera corespunzatoare a termenului de incercare stabilit prin prezenta decizie cu durata pedepsei, potrivit art. 120 C.pen.
        Va fi  obligat inculpatul DM, in solidar cu partea responsabila civilmente Spitalul de adulti Barlad si in contradictoriu cu asiguratorul SC “Allianz Tiriac Asigurari" SA , Sucursala Vaslui , in limita sumei asigurate, la plata sumelor stabilite cu titlu de despagubiri catre partile civile, sume  care vor fi modificate dupa cum urmeaza:
          -     Se va  reduce de la 4ooo lei la 2.ooo lei suma   acordata cu titlu de daune morale  partii civile NE
          -     Se va reduce de la cite 25.000 lei la cite 3.000 lei suma acordata cu titlu de daune morale partilor civile NR, NC, NA si NEG.
         -   Se va  inlatura obligarea inculpatului in solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 15.ooo lei, despagubiri materiale reprezentand  contravaloarea ingrijirii de care partile civile au fost lipsite ca urmare a decesului numitei NL
          -  Se va respinge cererea de despagubiri civile materiale, reprezentind cheltuieli de inmormintare si pomeniri pentru victima NL, ca nedovedita.
         -     Sumele reprezentand despagubiri morale si materiale stabilite global vor fi achitate la valoarea actualizata potrivit indicelui de inflatie la data executarii .
            Va fi  inlaturata din sentinta dispozitia privind obligarea inculpatei la plata sumei de 700 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat la fond .
          Cheltuielile judiciare efectuate in apel vor ramane in sarcina statului potrivit art. 192 al.3 C.pr.pen. .
           Va fi obligat inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente , la plata sumei de 9.460,5 lei cu titlu de cheltuieli  judiciare avansate de partile civile in apel, cheltuieli dovedite cu inscrisurile (chitante) depuse la ultimul termen in apel. 
          Se vor  inlatura dispozitiile contrare din sentinta si vor fi mentinute celelalte dispozitii .

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

            Admite apelurile declarate de inculpatii PM si D  si de partile civile N E, personal si ca reprezentant legal al partii civile minore NR , NC, N EG, ,NAL, impotriva sentintei penale nr.2188/18.12.2006 a Judecatoriei Birlad, pe care o desfiinteaza in parte , in latura penala si in latura civila.
             Rejudecand,in baza art.11 pct.2 lit .a rap. la art.  10 lit.c C.pr.pen.,   achita inculpata P M pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa prevazute de art. 178 al.2 C.pen. . 
            Inlatura din  sentinta apelata dispozitiile privind condamnarea inculpatei PM si obligarea acesteia , in solidar cu inculpatul DM la plata sumelor stabilite cu titlu de despagubiri si cheltuieli judiciare catre partile civile si dispozitia privind mentinerea sechestrului asigurator in ceea ce o priveste pe inculpata PM.
             In baza art.81 C.pen. dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare aplicate inculpatului DM , fixeaza termen de incercare 5 ani, potrivit art.82 C.pen. si atrage atentia inculpatului asupra dispozitilor art. 83 C.pen..
             Pe durata prev. de art. 71 C.pen interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a C.pen. , lit.b, c C.pen. si suspenda pedeapsa accesorie potrivit ar. 71 al.5 C.pen. .
              Mentine dispozitia privind gratierea pedepsei aplicate inculpatului D M, in baza Legii nr.543/2002.
             Obliga inculpatul DM, in solidar cu partea responsabila civilmente Spitalul de adulti Barlad si in contradictoriu cu asiguratorul SC “Allianz Tiriac Asigurari" SA , Sucursala Vaslui , in limita sumei asigurate, la plata sumelor stabilite cu titlu de despagubiri catre partile civile, sume  care vor fi modificate dupa cum urmeaza:
                Reduce de la 4ooo lei la 2.ooo lei suma   acordata cu titlu de daune morale  partii civile NE
                Reduce de la cite 25.000 lei la cite 3.000 lei suma acordata cu titlu de daune morale partilor civile
                Respinge cererea de despagubiri civile materiale, reprezentind cheltuieli de inmormintare si pomeniri pentru victima NL, ca nedovedita.
               Inlatura obligarea inculpatului in solidar cu partea responsabila civilmente la plata sumei de 15.ooo lei, despagubiri materiale reprezentand  contravaloarea ingrijirii de care partile civile au fost lipsite ca urmare a decesului numitei NL
               Sumele reprezentand despagubiri morale si materiale stabilite global vor fi achitate la valoarea actualizata potrivit indicelui de inflatie la data executarii .
               Inlatura din sentinta dispozitia privind obligarea inculpatei la plata sumei de 700 lei reprezentand cheltuieli judiciare avansate de stat .
               Cheltuielile judiciare efectuate in apel raman in sarcina statului potrivit art. 192 al.3 C.pr.pen. .
               Obliga inculpatul, in solidar cu partea responsabila civilmente , la plata sumei de 9460,5 lei cu titlu de cheltuieli  judiciare avansate de partile civile in apel.
               Inlatura dispozitiile contrare din sentinta si mentine celelalte dispozitii .
               Cu drept de recurs  in termen de 10 zile de la pronuntare pentru partile prezente si de la comunicare pentru partile lipsa .