Prin sentinta nr.1174 din 13 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul Valcea-Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, a fost respinsa actiunea formulata de SC T. SRL. Impotriva IPJ Valcea.

 Prin sentinta nr.1174 din 13 octombrie 2009, pronuntata de Tribunalul
Valcea-Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, a fost
respinsa actiunea formulata de SC T. SRL. Impotriva IPJ Valcea.
        Pentru a se pronunta in sensul celor de mai sus,  instanta a retinut
ca prin adresa nr. 97269/31.01.2009 a carei anulare se solicita, emisa de
Inspectoratul de Politie Judetean Valcea, se face cunoscut reclamantei ca
nu se poate acorda reprezentantului acesteia, numitul G.T., avizul favorabil
in vederea obtinerii licentei de functionare pe linia pazei bunurilor si
valorilor, deoarece nu sunt indeplinite cumulativ conditiile prev. de art. 20
alin. 10 din legea nr. 333/2003, reprezentantul societatii reclamante suferind
o condamnare pentru savarsirea unei infractiuni cu intentie (vatamare
corporala grava). Or, potrivit dispozitiilor art. 20 alin. 10 din Legea nr.
333/2003, una din conditiile pentru ca unitatea de politie competenta sa
acorde avizul persoanei care urmeaza sa fie conducatorul unei unitati de
paza si protectie, este aceea ca persoana respectiva sa fie cunoscuta ca
avand o buna conduita cetateneasca si sa nu fi suferit condamnari pentru
infractiuni savarsite cu intentie. Cum textul de lege nu distinge intre
persoanele care au fost reabilitate sau amnistiate si celelalte persoane care
au suferit condamnari pentru infractiuni savarsite cu intentie, ca in cazul
reprezentantului societatii reclamante, astfel cum rezulta din dispozitivul
sentintei penale nr. 720/20.04.1981 pronuntata de Judecatoria Alba-Iulia,
rezulta ca vointa  legiuitorului  a fost in sensul de a se asigura ca in
activitatea societatilor de paza si protectie se implica, in orice maniera,
numai persoane cu buna reputatie si care nu au fost condamnate pentru
infractiuni savarsite cu intentie, avand in vedere impactul asupra ordinii
publice si sigurantei cetateanului. Reprezentantul legal al societatii
reclamante, chiar daca in certificatul de cazier judiciar nu apar mentiuni din
care sa rezulte ca ar fi suferit condamnari, in realitate a fost condamnat prin
sentinta penala cu numarul de mai sus, pentru infractiunea prevazuta de art.
182 alin. 1 Cod penal si chiar daca a intervenit reabilitarea, acesta tot nu
indeplineste conditia bunei conduite cetatenesti, expres prevazuta de
dispozitiile art. 20 alin. 10 din Legea nr. 333/2003.
       Impotriva sentintei,  s-a formulat recurs de catre reclamanta, care a
criticat-o sub urmatoarele aspecte:
       -  dispozitiile art.20 alin.10 din Legea nr.333/2003 trebuie
completate in mod corespunzator cu prevederile art.13 alin.1 lit.d din Legea
nr.290/2004 privind cazierul judiciar, care stabilesc ca daca au trecut 20 de
ani de la data ramanerii definitive a condamnarii sa nu se mai faca referire
cu privire la aceste fapte. Mentiunea cu privire la o astfel de condamnare in
cuprinsul unul act emis de o institutie publica reprezinta o incalcare a
disp.art.8 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a
Libertatilor Fundamentale, care garanteaza identitatea personala si
respectarea informatiilor cu caracter personal, ca si a art.10 din aceeasi
conventie, care asigura protectia reputatiei unei persoane si impiedicarea
divulgarii de informatii confidentiale;
       -  instanta face o confuzie intre termenii de reabilitare si de
amnistie. Avandu-se in vedere faptul ca intre data hotararii de condamnare
a numitului G.T., respectiv 20 aprilie 1981 si pana in prezent au trecut peste
28 de ani, deveneau aplicabile dispozitiile Legii nr.290/2004,  cu atat mai
mult cu cat  a fost condamnat la locul de munca si i s-a acordat scuza
provocarii. Efectul amnistiei din 26 ianuarie 1988 a avut ca efect stergerea
faptelor ca atare, situatie care este confirmata si de cazierul judiciar.
       La data de 3 decembrie 2009 s-a inregistrat la dosar intampinarea
formulata de Inspectoratul de Politie Judetean Valcea, prin care s-a invocat
exceptia tardivitatii motivarii  recursului, raportat la faptul ca declaratia de
recurs este din 22.10.2009, data de la care trebuia calculat termenul de 15
zile prevazut de art.301 Cod pr.civila, ceea ce ar atrage incidenta
disp.art.284 alin.2  - 4 Cod pr.civila la care face trimitere expresa art.301
Cod pr.civila. Pe fondul cauzei, a sustinut ca nu exista nici un motiv pentru
casarea sau modificarea sentintei, intrucat interpretarea ce s-a dat art.20
alin.10 din Legea nr.333/2003 este cea legala, iar imprejurarea ca in
prezent condamnarea nu figureaza in cazierul judiciar nu are nici o
relevanta, sens in care invoca decizia nr.1140/2008  pronuntata de Curtea
Constitutionala referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a
respectivului text de lege intr-o speta similara. Mai mult, imprejurarea ca
persoana in cauza a suferit candva o condamnare nu denota o buna
conduita cetateneasca in sensul Legii nr.333/2003.
       Examinand sentinta prin prisma criticilor formulate, ce se
incadreaza in disp.art.304 pct.9 Cod pr.civila, cat si sub toate aspectele, in
temeiul art.304/1 Cod pr.civila, observandu-se si exceptia invocata, Curtea
a constata urmatoarele:
       Exceptia privind tardivitatea motivarii recursului este nefondata, dat
fiind faptul ca sentinta a fost comunicata recurentei la data de 26.10.2009,
conform dovezii de la fila 68 din dosarul de fond, iar motivarea recursului s-a
facut la 9.11.2009, in termenul de 15 zile reglementat de art.20 alin.1 din
Legea nr.554/2004, aplicabil in cauza.
       Este drept ca art.301  Cod pr.civila face trimitere la aplicarea
disp.art.284 alin.2-4 Cod pr.civila ( cu consecinta considerarii ca fiind
comunicata o sentinta dupa criteriile echipolentei), insa acest text de lege
are in vedere doar ipoteza declararii recursului, nu si a motivarii acestuia,
pentru care exista o dispozitie expresa, sub norma de art.303 alin.2 Cod
pr.civila, potrivit careia " termenul pentru depunerea motivelor se socoteste
de la comunicarea hotararii, chiar daca recursul s-a facut mai inainte".
       In concluzie, motivarea recursului s-a facut cu respectarea
cerintelor prevazute de art.303 Cod pr.civila, in termenul de 15 zile calculat
de la data comunicarii sentintei, astfel ca exceptia invocata de intimat va fi
respinsa ca nefondata.
       In ceea ce priveste fondul recursului, Curtea constata  urmatoarele:
          Prin art.20(10) din Legea nr.333/2003,  s-a statuat ca "Unitatea de
politie competenta poate acorda avizul persoanei prevazute la alin. (9), care
are cetatenie romana sau cetatenia unuia dintre statele membre ale Uniunii
Europene ori ale Spatiului Economic European, a implinit varsta de 21 de
ani, poseda pregatire corespunzatoare atributiilor ce ii revin, este cunoscuta
ca avand o buna conduita cetateneasca si nu a suferit condamnari pentru
infractiuni savarsite cu intentie".
       Textul de lege reglementeaza conditiile pentru ca unitatea de politie
competenta sa acorde avizul persoanei care urmeaza sa fie conducatorul
unei unitati de paza si protectie, ce prevede, printre altele, existenta unei
bune conduite cetatenesti si lipsa condamnarilor pentru infractiuni savarsite
cu intentie.
In speta,  problema supusa discutiei este aceea daca o persoana,
condamnata penal cu multi ani in urma, poate indeplini o asemenea functie,
desi pedeapsa nu mai este inscrisa in cazierul judiciar.
In raport de imprejurarile concrete ale cauzei - numitul G.T., a fost
condamnat la un an si sase luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii
prev. de art.182 alin.1 Cod penal, potrivit sentintei penale nr.720/20 aprilie
1981 a Judecatoriei Alba Iulia,  ce poarta mentiunea ca pedeapsa a fost
gratiata conform Decretului nr.189/1981, iar in prezent nu mai figureaza
inscris in cazierul judiciar -, Curtea constata nu exista justificare pentru 
aprecierea ca nu ar fi indeplinite cerintele prevazute de art.20 alin.10 din
Legea nr.333/2003. Savarsirea unei fapte pentru care a fost condamnat
penal in 1981 nu este de natura a fi incadrata in ipoteza prevazuta de lege
- lipsa condamnarilor pentru infractiuni savarsite cu intentie - cu consecinta
imposibilitatii "sine die" de a exercita o functie in cadrul unei societati avand
ca obiect paza bunurilor si valorilor. In tot acest interval de timp G.T. nu a
mai savarsit vreo fapta penala,  potrivit certificatului de cazier judiciar depus
la dosar la fila 9 si a mai primit avizul favorabil pentru exercitarea aceleasi
functii conform dovezilor de la filele 10 si 11 din dosar, pe care a si
exercitat-o in intervalul 2002-2008. Lipsa inscrierii in cazierul judiciar se
intemeiaza si pe dispozitiile art. 13 (devenit art. 15 dupa ultima republicare)
alin. 1 lit. d din Legea nr. 290/2004, care statueaza ca se sterg din evidenta
persoanele fizice care au fost condamnate la pedeapsa amenzii sau la o
pedeapsa privativa de libertate de cel mult 3 ani si au trecut 20 de ani de la
data ramanerii definitive a hotararii de condamnare. Cum, potrivit art. 15 lit.e
din HG nr. 1010/2004 ( Normele metodologice de aplicare a Legii nr.
333/2003) se cere pentru avizarea conducatorilor societatilor de paza
depunerea certificatului de cazier judiciar, solicitare careia s-a raspuns, iar
persoana in cauza nu figura inscrisa in cazierul judiciar, nu existau temeiuri
pentru refuzul emiterii avizului favorabil.
Mai mult, s-a sustinut si nu s-a contestat acest lucru, ca lipsa
inregistrarii in cazierul judiciar se datoreaza amnistiei (decretul nr. 11  din
1988). Dat fiind faptul ca amnistia intervenita dupa condamnarea definitiva 
are ca efect inlaturarea raspunderii penale (art. 119 Cod penal), nu este
posibil ca, in lipsa unei prevederi intr-o lege speciala care sa stabileasca un
anumit interval de timp in care persoana condamnata sa aiba anumite
interdictii de a exercita o anumita profesie - de exemplu - , sa poata fi
nesocotite consecintele generale ale amnistiei, in caz contrar fiind incalcate
dispozitiile art. 8 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor
Omului.  In mai multe ocazii, Curtea Europeana pentru Apararea Drepturilor
Omului (cauzele Niemietz impotriva Germaniei, Rotaru contra Romaniei si
Calmanovici contra Romaniei) a statuat ca respectarea vietii private include
dreptul individului de a dezvolta relatii cu semenii sai si, in plus, nici o
ratiune nu permite excluderea activitatii profesionale sau comerciale din
sfera notiunii de "viata privata". In cauza Rotaru contra Romaniei s-a stabilit
ca a existat o incalcare a art. 8 din Conventie pentru stocarea intr-un
registru secret si comunicarea datelor despre viata privata a unei persoane.
Datele spetei sunt aplicabile, prin analogie, si prezentei cauze, in contextul
in care refuzul de a emite avizul favorabil pentru exercitarea functiei de
conducator al firmei de paza s-a intemeiat pe aspecte ce nu mai puteau
figura in actul oficial - cazierul judiciar. Se inlatura, astfel, si apararea
privind nerespectarea cerintei "bunei conduite" impuse de acelasi art. 20
alin. 10 din Legea nr. 333/2003, in lipsa oricarei alte certificari a savarsirii
unor abateri de la un comportament social adecvat, singurul argument
pentru considerarea ca nu ar fi indeplinita respectiva conditie privind tot
existenta acelei condamnari din 1981, ale carei consecinte au incetat.
Prin prisma celor expuse, se va constata ca decizia nr. 1140/2008 a
Curtii Constitutionale prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate
a art. 20 alin. 10 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor,
valorilor si protectia persoanelor,  a analizat exceptia ridicata intr-o speta din
perspective pur constitutionale, fara a face referire la Conventie si
raportandu-se strict la notiunea de condamnare. Or, datele concrete ale
prezentei cauze, prin care consecintele raspunderii penale au fost
inlaturate, exced limitelor spetei anterioare, motiv pentru care si aceasta
aparare a intimatului va fi inlaturata.
In concluzie, pentru considerentele de fapt si de drept expuse,
Curtea, in temeiul art. 312 alin. 3 Cod pr. civila, a admis recursul si a
modificat sentinta, in sensul ca a admis actiunea, cu consecinta anularii
adresei nr. 97269 din 31.01.2009 a Inspectoratului Judetean de Politie
Valcea.
3. Politist. Dispozitie de retrogradare in functie. Momentul de la care curge
termenul de contestare.

Art. 11 alin. 1 lit. a), art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004;

       Termenul de contestare impotriva unei dispozitii de retrogradare in
functie a politistului curge de  la data luarii la cunostinta a actului. Nu poate
fi primita sustinerea necomunicarii dispozitiei in sine, cata vreme
reclamantul a confirmat in scris, sub semnatura, ca a luat cunostinta de
continutul acesteia, respectiv cata vreme a suportat in mod real aplicarea
masurilor continute de aceasta, incepand cu data de 01.03.2003.
       A aprecia, in pofida aspectelor sus retinute, ca imprejurarea ca
reclamantului nu i-a fost remisa in mod material dispozitia il indreptateste pe
acesta sa o conteste in justitie la peste 5 ani de la emiterea ei, inseamna a
nesocoti principul securitatii si stabilitatii raporturilor juridice nascute in
temeiul unui act administrativ care se bucura de prezumtie de legalitate -
bazata pe prezumtia autenticitatii si veridicitatii -  si de caracter obligatoriu si
executoriu si care nu a fost contestat in termenele legale.

(Decizia nr. 1325/R-CONT din 09 decembrie 2009)