Ordonanta de netrimitere in judecata neatacata de partea vatamata. Posibilitatea retinerii cauzei spre judecare.

Ordonanta de netrimitere in judecata neatacata de partea vatamata.
Posibilitatea retinerii cauzei spre  judecare.

Art.278/1 alin.8 lit. c Cod procedura penala

      In lipsa plangerii impotriva  ordonantei procurorului de netrimitere in
judecata formulata de partea vatamata, instanta nu putea retine cauza  spre
rejudecare sub acest aspect si nici sa puna in miscare actiunea penala
impotriva  inculpatilor  pentru o infractiune savarsita fata de  aceasta parte
vatamata.
     (Decizia penala nr.627/R/22.10.2009)

           Prin sentinta penala nr.280/04.11.2008 pronuntata de Judecatoria
Curtea de Arges, inculpatii au fost condamnati pentru savarsirea infr.prev.de art.192
alin.1 si 2  Cod penal, intrucat in noaptea de 25 martie 2006, in jurul orelor 1,00,
dupa ce fratii gemenii T.A.S. si T.T.V. (copiii varului lui T.G.si T.I.) au asigurat
portile din fier forjat ale vilei cu o bara antiruliu gasita in garajul de la demisol, au
patruns fara drept in locuinta lui Telinoiu Gheorghe care era nefinalizata, iar de aici,
trecand pe terasa comuna a celor doua locuinte de la etaj, au patruns in camera de
zi a locuintei sotilor T.I. si T. V., fortand usa din aluminiu dinspre terasa cu un corp
metalic. Ajunsi aici, dupa ce au cautat catva timp, inculpatii T. au gasit si au sustras
din locuinta o camera video ,,Panasonic M -3500", doua boxe de calculator si un
telefon mobil marca ,,Samsung". Valoarea bunurilor furate a fost estimata de partile
vatamate la 2600 lei.
           Impotriva sentintei, in termen legal, au declarat apel inculpatii
apreciind-o ca nelegala si netemeinica, cu motivatia ca se impune achitarea lor,
deoarece nu ei sunt persoanele care au sustras respectivele bunuri din locuintele
partilor civile si, pe cale de consecinta, sa fie respinsa si actiunea civila.
           Tribunalul Arges, prin decizia penala nr.33 din 12 februarie 2009, a
respins ca nefondate apelurile declarate de inculpatii T .A.S . si T. T .V..  
apreciindu-se  ca instanta de fond a retinut in mod corect situatia de fapt si in
raport de aceasta, a pronuntat o sentinta legala si temeinica.
           Impotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatii, care au criticat-o
pentru  nelegalitate si netemeinicie.
           Prin decizia penala nr.627/R/22.10.2009 pronuntata de Curtea de
Apel Pitesti, au fost admise recursurile declarate de inculpatii T.A.S. si T.T.V.
           A casat  decizia penala atacata si in parte sentinta penala nr.280 din 4
noiembrie 2008, precum si incheierea din 17 octombrie 2007 pronuntate de
Judecatoria Curtea de Arges si, printre altele, a inlaturat din incheierea mentionata
dispozitia de punere in miscare a actiunii penale impotriva inculpatilor pentru
infractiunea de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin.1 si 2 Cod penal-parte
vatamata T.G.
           A descontopit pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare aplicata fiecarui
inculpat in pedepsele componente de cate 3 ani inchisoare pentru infractiunea
prev.de art.192 alin.1 si 2 Cod penal, respectiv infractiunea prev.de art.208 alin.1
Cod penal combinat cu art.209 alin.1 lit., a, g si i Cod penal.
           A inlaturat condamnarea fiecarui inculpat de 3 ani inchisoare pentru
infractiunea de violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.1 si 2 Cod penal in dauna
partii vatamate T.G..
           Pentru a pronunta aceasta decizie, curtea retine ca prin ordonanta
nr.449/P/2006 din 7 februarie 2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Curtea de
Arges, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala, in temeiul dispozitiilor art.11
pct.1 lit.b, art.10 lit.b/1 Cod pr.penala si art.18/1, respectiv art.91 Cod penal, fata
de invinuitii T.A.S. si T.T.V., cercetati pentru infractiunile prevazute de art.192
alin.2 si art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.a, g, i Cod penal, aplicandu-li-se acestora
sanctiunea cu caracter administrativ in cuantum de cate 1000 lei pentru fiecare
invinuit.
           Impotriva invinuitilor formulasera plangere atat T.V. si T.I., cat si
fratele acestuia din urma, T.G., insa, in preambulul ordonantei s-au retinut ca si
persoane vatamate doar T.V. si T.G., doar acestora comunicandu-li-se ordonanta
conform dovezilor existente la dosarul de urmarire penala.
           Impotriva acestei rezolutii au formulat plangere la procurorul ierarhic
superior partile vatamate T.V. si T.I., insa, prin rezolutia nr.65/II/2/2007 din 20
februarie 2007, plangerile lor au fost respinse ca neintemeiate, solutie care le-a fost
comunicata.
           Impotriva rezolutiei primului procuror, au formulat plangere, de
asemenea,  doar T.V. si T.I., pe de o parte, iar, pe de alta parte, au formulat
plangere invinuitii T. A.S. si T. T. V., plangere ce a facut, initial, obiectul dosarului
nr.845/216/2007 al Judecatoriei Curtea de Arges, ce a fost conexat la data de 13
iulie 2007 la dosarul nr.635/216/2007 in care se judecau plangerile partilor
vatamate.
           Prima instanta, prin incheierea din 17 octombrie 2007, a admis
plangerea formulata de petentii T.V. si T.I. impotriva ordonantei procurorului din 7
februarie 2007, a desfiintat in parte acea ordonanta cu privire la intimatii T. A. S. si
T. T. V. si a retinut cauza spre judecare. In rest a mentinut solutia procurorului cu
privire la intimatul D. L., pentru care se dispusese neinceperea urmaririi penale si a
respins ca nefondata plangerea formulata de invinuitii T. A.S. si T. T. V. impotriva
aceleiasi ordonante.
           In continuare, in incheiere, se precizeaza ca instanta "pune in miscare
actiunea penala impotriva inculpatilor T.A.S. si T.T.V., pentru savarsirea infractiunii
de violare de domiciliu prev. de art.192 alin.1 si 2 Cod penal, parte vatamata fiind
T.G. si a infractiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 combinat cu art.209
alin.1 lit.a,g, i Cod penal, parti vatamate fiind T. V. si T. I..
           Curtea considera ca, in lipsa plangerii impotriva ordonantei
procurorului de netrimitere in judecata formulata de catre partea vatamata T. G.,
instanta nu putea sa retina cauza spre judecare sub acest aspect si nici sa puna in
miscare actiunea penala fata de cei doi inculpati pentru o infractiune savarsita fata
de aceasta parte vatamata. Aceasta deoarece art.278/1 Cod pr.penala, stabileste
implicit limitele judecarii plangerii intemeiata pe acest text de lege, atunci cand se
refera la persoanele care se citeaza la judecata in alin.4, in care se indica expres ca
este citata doar persoana care a facut plangerea, ceea ce exclude desfasurarea unei
judecati si fata de alte parti vatamate care nu s-au dovedit a fi nemultumite de
solutia procurorului.
           Aceleasi limite sunt impuse si de textul alin.9 al aceluiasi articol, care
prevede ca, in situatia identica celei de speta, in care se da eficienta cazului prevazut
in alin.8 lit.c, actul de sesizare a instantei il constituie plangerea persoanei la care se
refera alin.1. In consecinta, actul de sesizare nu este incheierea din 17 octombrie
2007, prin care, in mod gresit, s-a pus in miscare actiunea penala impotriva
inculpatilor pentru infractiunea de violare de domiciliu, ce are ca parte vatamata pe
T. G., ci  ar fi putut fi plangerea acestuia, care, insa, nu a fost formulata, aspect pe
care l-a confirmat aceasta parte vatamata si in fata instantei de recurs.
                 Chiar daca procesul penal s-a desfasurat in toate etapele sale,
efectuandu-se cercetarea in fond, apel si recurs, in limitele stabilite prin incheierea
mentionata, aceasta este supusa controlului judiciar odata cu hotararea fondului.
Constatandu-se ca ea incalca regulile referitoare la sesizarea instantei, stabilind un
cadru procesual mai larg decat cel posibil a fi determinat in functie de plangerile
persoanelor care au atacat ordonanta procurorului, curtea va constata incidenta
cazului de casare prevazut de art.385/9 alin.1 pct.2 Cod pr.penala. Urmeaza, deci,
ca decizia, sentinta si incheierea din 17 octombrie 2007, sa fie casate sub acest
aspect, inlaturandu-se dispozitia de punere in miscare a actiunii penale pentru
infractiunea de violare de domiciliu care are drept parte vatamata pe T.G.
           Urmeaza ca, pentru infractiunea de violare de domiciliu retinuta in
ceea ce priveste pe partea vatamata T.G., pentru care ordonanta procurorului,
conform celor expuse anterior, nu putea fi supusa controlului judecatorului (in lipsa
plangerii acestei parti vatamate adresata instantei de judecata), sa se mentina solutia
procurorului de scoatere de sub urmarire penala si sanctiunea administrativa
aplicata inculpatilor prin ordonanta.
           Inlaturandu-se dispozitia de punere in miscare a actiunii penale pentru
aceasta infractiune in care este parte vatamata T.G., consecinta directa este
inlaturarea condamnarii inculpatilor pentru infractiunea prevazuta de art.192 alin.2
Cod penal, dupa descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani inchisoare aplicata
pentru ambele infractiuni, fara a se face nici un fel de judecata de vinovatie pentru
aceasta fapta.